BURUIENILE DIN CULTURILE AGRICOLE

Definitie – buruienile sunt plante ierboase fara valoare, care cresc salbatic si viguros, acoperind solul si care
stanjenesc cresterea plantelor superioare. Buruienile sunt plante straine intr-o cultura agricola care produc
pagube, cosuma apa si substantele nutritive din sol si care duc la scaderea recoltei.
Pagube produse de buruieni : - Pierderi de recolta
- Deprecierea calitatii recoltei
- Cresterea nr-ului de lucrari folosite in tehnologia de cultivare a plantelor. Aceste pierderi de recolta pot fi la
grau intre 10-70 %, la porumb 30-95 %, cartofi si sfecla 40-96 %, uneori ajungandu-se la compromiterea
integrala a lor.
Factorii care influenteaza pagubele produse de buruieni
- Epoca la care are loc imburuienarea
- Natura buruienilor
- Gradul de imburuienare
- Planta cultivata
- Lucrarile de ingrijire aplicate
- Conditiile de cultura
- Conditiile de clima si sol
Particularitatile biologice ale buruienilor : buruienile prezinta particularitati care le asigura
mentinerea si inmultirea in culturile agricole. Dintre acestea amintim:
1. Capacitatea mare de inmultire
2. Posibilitatile sporite de raspandire a semintelor
3. Germinarea esalonata si in timp a semintelor
4. Prezinta un sistem radicular puternic dezvoltat
5. Prezinta o vitalitate si longevitate mare a semintelor
6. Au perioada de viata diferita ca durata si epoca calendaristica
7. Prezinta plasticitate si adaptabilitate la conditiile de mediu

1. Capacitatea mare de inmultire – la majoritatea buruienilor numarul de seminte este f. mare. Ex.: ştirul
(Amarantus retroflexus), spanacul alb (Quenopodium album), pot produce un milion de seminte. O parte dintre
seminte cad la suprafata solului, sunt ingropate in sol si produc noi plante. Prin seminte se inmultesc atat
buruienile anuale, cat si cele bienale si perene. La cele perene, alaturi de inmultirea prin seminte, apare si
inmultirea pe cale vegetativa prin rizomi (tulpini subpamantene) la pirul gros (Cinodon dactilon), mohor
(Sorgum halepense) ; stoloni (tulpini târâtoare), murul (Rubus quesius), piciorul cocosului (Ranunculus repens) ;
drajoni (lastarii care pornesc din mugurii formati pe radacini), la palamida (Cirsium arvense) ; prin bulbi la
usturoiul salbatic (Allium rotundum) ; prin bulbo-tuberculi la brândusa de toamna.
2. Posibilitatile sporite de raspandire a semintelor – scuturarea semintelor de buruieni se face mai usor decat
la plantele de cultura. Ex. : odosul (Avena fatua), ovazul (Avena sativa), macul rosu (Papaver roes) sau macul de
gradina (Papaver somniferum). Semintele sunt de 3 feluri:
- anemohore – semintele vin in contact cu aerul si sunt f. usor transportate de catre vant. Ex. :papadia si
palamida (Cirsium arvense).
- hidrofore – semintele sunt raspandite prin precipitatii si irigatii. Ex.: costreiul
- zoofore – semintele sunt raspandite cu ajutorul animalelor. Ex.: turiţa (Gallium aparine).
3. Germinarea esalonata si in timp a semintelor – semintele de buruieni rasar esalonat pe o perioada de timp
ce ajunge la cativa ani. De ex., semintele costreiului pot germina imediat ce ajung pe sol sau dupa scurt timp.
Ex. de buruieni cu germinare esalonata: musetelul, iarba vantului, musetelul de consum.
4. Prezinta un sistem radicular puternic dezvoltat – aceste buruieni rezista la vitregiile factorilor de mediu si
fac concurenta plantelor de cultura.
5. Prezinta o vitalitate si longevitate mare a semintelor – Vitalitate – rezistenta la conditiile nefavorabile de
mediu. Longevitate – insisirea buruienilor de a-si pastra capacitatea germinativa.
6. Perioada diferita de viata ca durata si epoca calendaristica – D.p.d.v. al duratei de viata, buruienule pot fi:
- anuale – rasar si ajung la maturitate la date calendaristice deferite. Ex. toamna, iarba vantului, primavara
timpuriu odosul, primavara tarziu costreiul si stirul;
- bienale – cu crestere vegetativa in anul 1 si fructificare in anul al 2-lea: morcovul salbatic (Daucus carota);

1
-perene–isi mentin partile vegetative, din care pornesc lastari an de an: palamida si mohorul (Sorgum halepense)
7. Prezinta plasticitate si adaptabilitate la conditiile de mediu – Plasticitatea buruienilor este insusirea
acestora de a creste si a se dezvolta in functie de conditiile de mediu Ştirul se poate dezv. pe marginea drumului,
pe un teren uscat, inaltimea acestuia fiind redusa, insa poate produce cateva seminte. Ştirul poate creste pe un
teren fertil- va creste viguros pana la 80 cm, prezinta o ramificare si fructificare abundenta.
Adaptabilitatea este insusirea buruienilor de a se adapta la conditiile foarte diferite de viata, de a rezista la
factorii negativi de crestere si dezvoltare si capacitatea lor de a convietui cu anumite plante de cultura. Ex.
musetelul, albăstriţa (in culturile de grau).
Surse de imburuienare – acestea sunt: solul, terenurile necultivate, sămânţa nepurificata, gunoiul de
grajd, transportul produselor agricole.
Clasificarea buruienilor – exista mai multe criterii de clasificare:
1.Criteriul sistematic (botanic)
2.Dupa habitat
3.Dupa preferintele fata de hrana
4.Dupa modul de procurare a hranei
5.Dupa biologie
1. Clasificarea sistematica – nu da indicatii suficiente pt. organizarea combaterii acestora deoarece in aceeasi
familie de buruieni se intalnesc plante foarte diferite ca biologie, anuale sau perene, iar masurile de combatere a
acestora vor fi diferite. Ex. familia Gramineae cuprinde atat specii anuale, cat si perene.
2. Clasificarea dupa habitat – avem: -buruieni ruderale- cresc pe marginile drumurilor (urzica moarta);
buruieni vegetale- se dezv. in semanaturi (palamida, stirul); buruieni de pe pajisti- palamida si laptele cainelui.
3. Clasificarea dupa preferintele fata de hrana – avem: -buruieni azotofile- prefera soluri bogate in azot
(stirul, loboda) ; -buruieni calcicofile- prefera soluri bogate in Ca (sulfina, rugul) ; -buruieni calcifuge- prefera
soluri cu Ph acid (coada calului, măcrisul) ; - buruieni halofile- prefera solurile saline si alcaline.
4. Clasificarea buruienilor dupa modul de procurare a hranei – avem: buruieni neparazite, semiparazite si
total parazite. Buruienile neparazite se hranesc independent, prin organele lor (majoritatea buruienilor).
Buruienile semiparazite au clorofila, isi produc hrana prin fotosinteza si pot parazita pe radacinile plantelor
cultivate sau spontane. Buruienile total parazite sunt lipsite de clorofila si se hranesc cu substante nutritive gata
elaborate de speciile pe care paraziteaza: cuscuta sau lupoaia.
5. Clasificarea dupa biologie – are in vedere modul de inmultire, data rasaririi si infloririi, durata ciclului
biologic. Dupa aceasta clasificare, avem 7 grupe de buruieni: terofite, hemiterofite, criptofite, hidrofite,
hemicriptofite, camefite si fanerofite.
1.Grupa buruienilor terofite – buruieni anuale, ale caror organe vegetative apar si dispar in fiecare an si prezinta
inmultire prin seminte. Cuprinde 4 subgrupe: t1(terofite 1)- cuprinde buruieni anuale, cu rasarire toamna si
maturare primavara sau vara (traista ciobanului si rocoina) ; t2 (terofite 2)- cuprinde buruieni anuale, cu rasarire
toamna si maturare vara (iarba vantului, albastrita si pungulita) ; t3 (terofite3)- cuprinde buruieni anuale, care
rasar primavara devreme si maturare vara (odosul si ridichea salbatica) ; t4 (terofite4)- cuprind buruieni anuale,
care rasar primavara tarziu si maturare spre sfarsitul verii sau toamna (stirul si costreiul).
2.Grupa buruienilor hemiterofite (HT) – cuprinde specii de buruieni bienale care ierneaza sub forma de planta,
iar anul urmator formeaza tulpini florifere si seminte (morcovul salbatic si maselarita).
3.Grupa buruienilor criptofite (K) –cuprinde buruieni perene ce se inmultesc prin samanta si cu ajutorul
organelor vegetative: buruieni geofite Buruienile geofite (G) se dezvolta pe soluri cu umiditate normala.
4.Grupa buruienilor hidrofite - se dezvolta pe soluri cu exces de umiditate.
5.Grupa buruienilor hemicriptofite (H)- cuprinde buruieni perene cu tulpini limnificate si care au organele de
inmultire in apropierea solului si care au ca surse de regenerare mugurii de la baza tulpinilor. Cuprinde 5
subgrupe: H1- buruieni perene cu radacini fibroase ; H 2- buruieni perene cu tulpini stolonifere ; H 3- buruieni
perene cu radacini capabile de inmultire vegetativa cand sunt taiate de la colet ; H 4- buruieni perene cu radacini
incapabile de inmultire vegetativa cand sunt taiate de la colet ; H 5- buruieni perene cu radacini drajonate.
6.Grupa buruienilor camefite (Ch) – include buruieni de clima rece si sunt specifice zonei montane.
7.Grupa buruienilor fanerofite – cuprinde specii de buruieni cu tulpini inalte, lignificate, sub forma de arbusti:
porumbarul.

2
 Principalele buruieni problema in culturile agricole
1.- Buruieni monocotiledonate anuale si perene
2.- Buruieni dicotiledonate anuale si perene
3.- Buruieni semiparazite
4.- Buruieni parazite

1.Buruieni monocotiledonate anuale si perene – cele anuale au durata vietii de 1 an, iar in functie de timpul
cand germineaza se impart in 3 grupe: 1.buruieni care germineaza primavara timpuriu (potosul- Avena fatua) ;
2.buruieni care germineaza primavara tarziu (costreiul) ; 3.buruieni anuale care pot ierna (iarba vantului).
Buruienile perene sunt de 2 feluri: cu rizomi (pirul tarator- Agropiron repens, pirul gros- Cinodon dactilon) si cu
bulbi (ceapa ciorii- Gagea arvensis).
2.Buruieni dicotiledonate anuale si perene – cele anuale se clasifica in:
1.Buruieni efemere- au perioada de vegetatie scurta (45-60 zile) si pot avea 2 generatii / an (rocoina)
2.Buruieni ce germineaza primavara timpuriu- germineaza la temperatura scazuta si ajung la maturitate
inainte sau odata cu plantele de cultura. Pot germina si toamna, dar degera iarna (turiţa, urzica moarta, troscotul)
3.Buruieni ce germineaza primavara tarziu- aceste buruieni germineaza cand in sol sunt 15°C (stirul, zarna).
4.Buruieni care pot ierna- infesteaza cerealele de toamna (traista ciobanului, musetelul, albastrita, macul rosu)
5.Buruieni anuale de toamna si bienale- morcovul salbatic, mazarichea paroasa.
Buruienile perene se impart in 4 subgrupe: 1.Buruieni cu inmultire prin seminte (cicoarea, patlagina);
2.Buruieni cu inmultirea prin seminte si muguri din stoloni (rugul, floarea de leac, 5 degete);
3.Buruieni cu inmultirea prin seminte si muguri din radacina (volbura, palamida, urda vacii);
4.Buruieni cu inmultirea prin seminte si muguri din rizomi (coada calului si marul lupului).
3.Buruieni semiparazite – graul negru.
4.Buruieni parazite – sunt de 2 feluri: parazite pe tulpina si parazite pe radacina.
Buruienile parazite pe tulpina paraziteaza partile aeriene ale plantelor de cultura sau spontane. Sunt considerate
buruieni de carantina (cuscuta).
Masuri de combatere: rotatia culturilor, semanatul cu samanta curata, distrugerea vetrelor de cuscuta cand
acestea apar.
Din grupa buruienilor parazite pe radacina fac parte speciile de lupoaie. acestea sunt lipsite de clorofila, au cca
2000 de seminte intr-o capsula, iar pe o planta 100-140 mii de seminte. Prezinta facultatea germinativa de 5-10
ani. Dupa germinarea semintelor de lupoaie pe radacini se formeaza haustoli care se fixeaza pe radacina plantei
gazda, de unde sug hrana. Masuri de combatere: rotatia culturilor, prasile repetate, folosirea gunoiului de grajd
fermentat si folosirea de soiuri si hibrizi imuni sau rezistenti la lupoaie.

Alelopatia
Alelopatia reprezinta o forma de interactiune intre plante care se manifesta atunci cand o planta intervine in
cresterea si dezvoltarea alteia prin intermediul unui inhibitor chimic. reprezinta, de asemenea, influenta nefasta a
unei plante asupra alteia prin intermediul unor substante toxice care exista in tesuturile vii ale acesteia.
Substantele alelopatice pot fi produse in orice organ al plantei, dar cel mai frecvent se gasesc in radacini,
seminte si frunze. Aceste substante sunt eliberate in mediul inconjurator prin volatilizare.

Utilizari ale buruienilor: s-a constatat ca una si aceeasi planta poate fi buruiana si planta cultivata
in acelasi timp. Buruienile pot avea urmatoarele utilizari: hrana pt. oameni, hrana pt. animale,
combaterea unor boli si insecte, pot fi folosite ca plante medicinale, ornamentale sau ca depoluanti.