1. Care sunt caracterele morfologice și biologice ale gramineelor?

Sistemul radicular: rădăcinile embrionare (primare), (câteva zile - 3-4 luni); rădăcinile
adventive ce formează un sistem radicular fasciculat;
• unele graminee au rădăcini groase, de regulă neramificate, cu rolul de a aproviziona
planta cu apă ; la cele cu tufă deasă se întâlnesc și rădăcini mai groase, albicioase;
• la unele graminee, rădăcinile trăiesc în simbioză cu ciuperci, formând micorize
(Holcus lanatus, Molinia coerulea, Nardus stricta, Festuca ovina); la Alopecurus
pratensis, sunt semnalate\ nodozități.
• Creșterea rădăcinilor - la temperatura de 150 C, iar la temperatura de 26- 270 C (la
suprafața solului), creșterea sistemului radicular încetează.
• Masa de rădăcini crește puternic primăvara și toamna; Recoltările repetate
diminuează sau uneori frânează creșterea rădăcinilor;
• Indicii privind masa de rădăcini o dă producția părții aeriene a gramineelor. Se
admite în general coeficientul de 0,60 între masa de rădăcini și fitomasa aeriană.
• între adâncimea sistemului radicular și înălțimea gramineelor există o corelație
pozitivă.
• rădăcinile gramineelor – capacitate de solubilizare a compușilor greu solubili din sol
de 2- 3 ori < ca a leguminoaselor

Tulpina (lăstarii) gramineelor, numită pai (culm);

• Stolonii și rizomii - tulpini modificate (metamorfozate);

Frunzele gramineelor sunt sesile, alcătuite din teacă (vagină) și limb (lamină);
• Ligula este o prelungire membranoasă a epidermei interne a tecii.
• Urechiușele (auricule) sunt prelungiri ale bazei limbului, cu rolul de a închide teaca;
• Prefoliația reprezintă modul de așezare individuală a frunzelor în mugure; poate fi:
conduplicată (cutată), când limbul este îndoit în lungul nervurii mediane și cele două
jumătăți de limb se suprapun (Lolium perenne, Dactylis glomerata) și convolută
(răsucită), când limbul este răsucit în formă de sul spre interior (Lolium multiflorum,
Festuca pratensis, Phleum pratense).

Inflorescența gramineelor: spic compus, panicul spiciform și panicul.

Valoarea furajeră a gramineelor

Valoarea furajeră a gramineelor a fost studiată de numeroși cercetători, care au făcut
și clasificarea lor după această însușire. Pentru țara noastră s-a stabilit o scară de
apreciere cu opt trepte:

Plante toxice - nota -2

Plante dăunătoare - nota -1
Plante fără valoare furajeră - nota 0
plante cu valoare furajeră slabă - nota 1
plante cu valoare furajeră mică - nota 2
 plante cu valoare furajeră mijlocie - nota 3
plante cu valoare furajeră bună - nota 4
plante cu valoare furajeră foarte - bună nota 5

2. Caracterizați cultura pentru furaj a sorgului furajer.

Rotația. Ritmul lent de creștere în primele faze îl face foarte sensibil la îmburuieniare, de
aceea bune premergătoare sunt plantele care lasă terenul curat de buruieni. Este o bună
premergătoare pentru majoritatea plantelor de cultură și suportă bine monocultura.
Îngrășămintele. Sorgul reacționează bine la îngrășăminte, atât organice cât și
anorganice. Gunoiul de grajd se aplică toamna sau la cultura premergătoare. El necesită
doze mari de azot, doze moderate de fosfor, fosfor care se aplică toamna sub arătură iar
azotul la pregătirea patului germinativ.
Lucrările solului, sunt identice cu cele de la porumb.
Sămânța și semănatul.
Sorgul furajer se seamănă după porumb, la adâncimea de 4- 6 cm, atunci când
temperatura a ajuns la 11-130C, ceea ce calendaristic înseamnă sfârșitul lunii aprilie sau
începutul lunii mai.
Desimea de semănat este diferită, în funcție de scopul culturii: pentru siloz, în cultură
pură, se seamănă la 50-70 cm între rânduri cu 20- 25 kg/ha sămânță utilă; pentru masă
verde sau fân se seamănă în rânduri dese, la 12,5 cm între rânduri, folosind o normă de 40-
50 kg/ha. În vederea sporirii conținutului de proteină, sorgul se cultivă în amestec cu o
leguminoasă anuală, de regulă soia. În acest sens, pentru masă verde se seamănă 20- 25
kg/ha sorg și 50- 60 kg/ha soia iar pentru siloz, 15- 20 kg/ha sorg și 35- 40 kg/ha soia.
Semănatul se face în acest caz pe același rând, sau în 2- 4 rânduri alternative iar adâncimea
de semănat este de 3- 7 cm.
Lucrările de întreținere. La cultura pentru siloz, combaterea buruienilor se face prin
prașile și cu ajutorul erbicidelor. Aplicarea erbicidelor se face înainte de semănat, după
răsărire sau la începutul înfrățirii sorgului. Dăunătorii pot fi combătuți printr-un tratament cu
insecticide când plantele au o talie de 20 de cm.
Recoltarea. Pentru masă verde recoltarea poate începe atunci când plantele au ajuns la
70- 80 cm înălțime și continuă până în faza de burduf. Pentru siloz sorgul se recoltează la
coacerea în lapte- ceară.
Producții. Sorgul pentru masă verde, dă producție anuală de 40- 50 t/ha iar în amestec
cu soia dă producții cantitative mai mici de aproximativ 25 t/ha dar superioare sub aspect
canlitativ.
Hibrizi de sorg obținuți din sorg și iarbă de Sudan în condiții bune de cultură pot realiza
până la 100 de t/ha masă verde.

3. Care este importanța porumbului furajer?

Porumbul furajer reprezintă una din principalele plante pentru asigurarea bazei furajere,
datorită faptului că dă producții mari, de bună calitate, poate fi cultivat în toate zonele
pedoclimatice, atât în ogor propriu cât și în cultură succesivă. Răspunde bine la îngrășăminte
și irigare. Este consumat cu plăcere sub formă de masă verde, fân sau siloz, iar de la cultura
pentru boabe, pe lângă acestea, se consumă și cocenii. În cadrul conveierului verde poate fi
semănat la epoci diferite sau la aceeași epocă dar cu o agrotehnică diferențiată pentru a
ajunge eșalonat la maturitatea de consum, furnizând hrana animalelor o perioadă lungă de
timp. Furajul însilozate este foarte valoros pentru animale în perioada de stabulație, fiind
socotit ,,pășunea de iarnă a animalelor”. Se însilozează foarte ușor datorită conținutului
ridicat în hidrați de carbon. Poate fi cultivat și în amestec cu leguminoase, atât pentru masa
verde cât și pentru însilozare. Este o bună premergătoare pentru cerealele de toamnă și
cultura porumbului furajer este foarte rentabilă, producând nutreț la un preț de cost scăzut
datorită producțiilor ridicate și mecanizării lucrărilor.
În țara noastră au fost creați hibrizi simpli și dubli, din toate clasele de precocitate, ce pot
fi cultivați în diferite condiții pedoclimatice și pentru utilizare multiplă. În general, se poate
considera că cei mai buni hibrizi pentru boabe sunt și cei pentru siloz. Deoarece la porumbul
furajer se are în vedere obținerea de masă vegetativă cât mai bogată, cei mai buni hibrizi
sunt cei tardivi și semitardivi. În cultură succesivă, precum și în zonele submontane și
colinare rezultate mai bune dau și hibrizii timpurii.