Porumb

Porumbul este o cereală originară din America Centrală cultivată azi în multe regiuni ale lumii ca plantă
alimentară, industrială și furajeră, reprezintă alături de grâu, 80% din producția de cereale. Porumbul aparține
familiei Poaceae. Are tulpina înaltă și groasă, neramificată, care se numește popular „cocean”, cu frunze lungi
și ascuțite la vârf, aspre. Pe aceeași plantă se găsesc flori feminine și flori masculine pe aceeași tulpină.
Florile masculine se găsesc în vârful tulpinii. Inflorescența este sub forma unui spic sau panicul. Florile
feminine se găsesc la subsuoara frunzelor.
Deși unele varietăți de porumb pot crește până la 7 metri în înălțime, porumbul comercial este cultivat la o
înălțime maximă de 2,5 metri. Porumbul dulce este de obicei mai scurt decât varietățile de porumb de câmp.
În România sunt înregistrate mai multe regionalisme, în graiurile locale porumbul fiind denumit și călambuc,
ciolomadă, cocenași (pl.), colibaș, cucoriță, cucuruz, gârnișor, mălai, păpușă, păpușoi, tenchi.

Istorie
În spațiul românesc, a fost menționat pentru prima dată pe la sfârșitul secolului al XVII-lea. În Țara
Românească este menționată cultivarea lui în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino (1678-1688), iar
în Moldova, sub domnia lui Duca-Vodă (1693-1695). În Transilvania a început să fie cultivat începând
cu secolul al XVIII-lea.

Alcătuirea plantei
Frunzele sunt mari și liniare. Florile mascule sunt grupate în vârful tulpinii într-o inflorescență numită spic
compus ramificat. Florile femele se găsesc mai jos pe tulpină, grupate într-o inflorescență, numită știulete.
Stigmatul pistilului este foarte lung și formează mătasea porumbului. Fructul este o cariopsă care conține
amidon, substanțe proteice și uleiuri.

Compoziție și proprietăți

Știuleți de porumb

100 g de porumb fiert – 97 kcal. Conține 74% amidon. Magneziul, care este prezent în cantități mari în
porumb completează într-un mod excelent lipsa acestui element datorată bolilor legate de îmbătrânirea
organismului.
Boabele de porumb sunt utilizate în industria amidonului, a spirtului, glucozei și dextrinei. Germenii sunt
utilizați pentru extragerea uleiului, utilizat în alimentația dietetică. Randamente de extracție: 100 kg boabe –
77 kg mălai sau 63 kg amidon sau 71 kg glucoză sau 44 litri alcool sau 50–60 kg izomeroză. Porumbul este
utilizat în hrana animalelor ca nutreț concentrat (boabe), porumb masă verde (însilozat), tulpini (coceni) în
amestec cu uree și melasă, însilozați (nutreț suculent). Particularități fitotehnice: rezistență bună la secetă și
căldură, număr relativ redus de boli și dăunători, adaptabilitate la condiții diferite de climă, fiind prășitoare,
lasă terenul curat de buruieni, constituie o bună premergătoare pentru multe plante, valorifică bine
îngrășămintele organice și minerale, reacționează foarte puternic la irigații, coeficient de înmulțire foarte
mare, importantă plantă meliferă și medicinală, prin cantitatea mare de polen pe care o produce.
Porumbul are efect împotriva stresului. Este bogat în vitaminele din grupa B, mai ales în vitamina B1, care are
efect asupra funcționării sistemului nervos, a mușchilor, a inimii și asupra producției de globule roșii. 150
grame de porumb acoperă aproximativ 25% din cantitatea necesară de vitamina B1 pentru un adult.
Porumbul conține de asemenea un antioxidant de frunte și anume vitamina E, care protejează împotriva
artritei. Introducerea porumbului în meniul zilnic micșorează riscul apariției bolilor de inimă și a cancerului.
Carbohidrații cuprinși în porumb dau energie și nu permit depunerea grăsimii.

Plantarea Și Îngrijirea Porumbului

 Plantare: însămânțarea răsadurilor - la începutul lunii mai, plantarea răsadurilor în pământ - la mijlocul
lunii iunie. Semănatul semințelor în sol se efectuează atunci când solul se încălzește până la 10-12 ˚C.
 Iluminare: lumina puternică a soarelui.
 Sol: lut nisipos, argilos, turbos, neutru sau reacție ușor acidă.
 Udare: umiditatea solului pe sit este menținută la 70-80%, cheltuind 1-2 litri de apă pentru irigarea prin
picurare a fiecărei plante. După plantare, udarea trebuie să fie moderată, dar în stadiul dezvoltării a 7 frunze,
atât consumul de apă, cât și frecvența udării sunt crescute, iar când firele de pe știuleți încep să se întunece,
udarea se reduce treptat la moderată.
 Pansament superior: planta are nevoie de azot pe tot parcursul sezonului de creștere, până la
coacerea semințelor, dar cea mai mare parte trebuie adăugată în perioada de formare a inflorescenței.
Îngrășămintele cu potasiu sunt necesare pentru porumb în prima jumătate a sezonului de creștere, iar în a
doua, cantitatea lor este redusă treptat la hrănire. Fosforul este necesar tot timpul, dar în cantități mici. Planta
are nevoie, de asemenea, de mangan, zinc, bor și cupru, soluții care sunt folosite pentru tratarea porumbului
pe frunze.
 Reproducere: sămânță.
 Dăunători: viermi de sârmă, viermi de sârmă falsi, molii, molii de luncă și porumb și muște de ovăz.
 Boli: afectate de Fusarium pe știulet și răsaduri, helminthosporium, tulpină și putregaiul rădăcinii
pitya, putregai roșu pe știulet, rugină, praf și vezicule.
Citiți mai multe despre cultivarea porumbului mai jos

Planta De Porumb - Descriere

Porumbul dulce este o plantă erbacee înaltă, care atinge o înălțime de 3 metri sau mai mult. Porumbul are un
sistem de rădăcini fibroase bine dezvoltat care se întinde cu o adâncime de 1-1,5 m. Rădăcinile aeriene de
sprijin se pot forma pe nodurile inferioare ale tulpinii, care nu permit ca tulpina să cadă și să aprovizioneze
planta cu hrană și apă. Tulpina porumbului este erectă, nu goală, cu diametrul de până la 7 cm. Frunzele mari
liniar-lanceolate pot atinge o lățime de 10 cm și o lungime de 1 m. Pe o plantă pot fi între 8 și 42. Florile din
porumb sunt unisexuale: masculii sunt colectați pe vârfurile lăstarilor în panicule, iar cele feminine - în știuleți
înconjurați strâns de învelișuri cu frunze, ascunzându-se în axilele frunzelor și ajungând în masă de la 30 la
500 g, cu lungimea de la 4 la 50 cm și cu diametrul de la 2 la 10 cm. mai mult de două urechi,pe vârfurile
cărora un pachet de coloane pistilate iese din ambalaje, asemănător unui smoc de păr. Vântul transportă
polenul de la florile masculine către aceste coloane și are loc fertilizarea, în urma căreia se formează cariopi
mari - fructele porumbului. Sâmburii dispuși în rânduri verticale pe tulpina urechii și strâns presați unul de
celălalt au o formă rotunjită sau cubică. O spicul de porumb poate conține până la o mie de sâmburi, iar
culoarea lor poate fi galbenă, roșiatică, albastră, violetă și aproape neagră.O spicul de porumb poate conține
până la o mie de sâmburi, iar culoarea lor poate fi galbenă, roșiatică, albastră, violetă și aproape neagră.O
spicul de porumb poate conține până la o mie de sâmburi, iar culoarea lor poate fi galbenă, roșiatică, albastră,
violetă și aproape neagră.

Cultivarea Porumbului Din Semințe

Semănarea Semințelor De Porumb
Porumbul este cultivat prin metoda semințelor - răsad și fără răsad. Semănatul porumbului pentru răsaduri se
efectuează în casete cu celule de 45 cm² sau în vase de turbă cu diametrul de 12 cm. Casetele și vasele sunt
umplute cu un amestec de sol de gazon bine structurat amestecat în proporții egale cu humusul putrezit.
Pentru a crește conținutul de umiditate al substratului, puteți adăuga un hidrogel, dar atunci când umpleți
celulele și vasele cu amestecul de sol, rețineți că gelul poate absorbi până la 500 de volume de apă.
Hidrogelul vă va permite să reduceți cantitatea de udare de 3-5 ori, deoarece cristalele care au absorbit apa
vor elibera treptat umezeală și o vor da solului.
Semințele de porumb sunt semănate la începutul lunii mai, după ce au germinat timp de 5-7 zile într-o cârpă
umedă sau hârtie de filtru la temperatura camerei. Au pus 3-4 boabe de porumb în ghivece, două în celule.
Semințele sunt adâncite cu 3-4 cm, după care solul este umezit cu o soluție caldă de 4 g Fundazol în 10 l de
apă și culturile sunt transferate pe un pervaz însorit al expunerii estice sau sud-estice.

Răsaduri De Porumb În Creștere

Răsadurile de porumb se dezvoltă foarte încet și este indicat să le organizați o iluminare suplimentară cu un
fitolamp sau o lampă fluorescentă din momentul în care apar lăstarii. În perioada de creștere, răsadurile sunt
hrănite o dată sau de două ori cu Polyfid, Terraflex, Master sau Kemira-hydro. Când apar 3-4 frunze, lăsați un
răsad puternic în celulă și două în ghivece și tăiați plantele mai slabe cu foarfece deasupra suprafeței solului.
Creșterea și dezvoltarea răsadurilor este accelerată din momentul dezvoltării a 4-5 frunze pe ele.
Cu o săptămână înainte de plantarea răsadurilor în pământ, încep să le întărească cu sesiuni zilnice la umbră
în aer liber, crescând treptat durata procedurii până când răsadurile se obișnuiesc cu noile condiții de
dezvoltare.

Culegerea Porumbului
Porumbul nu este scufundat deoarece nu tolerează transplantul foarte bine.

Plantarea Porumbului În Aer Liber

Când Să Plantați Porumb În Pământ
Pe teren deschis, porumbul este plantat atunci când înghețurile nu-l mai pot deteriora - la începutul sau
mijlocul lunii iunie. Vă rugăm să rețineți că scăderea temperaturii aerului la 3 ° C poate încetini creșterea
răsadurilor până la oprirea completă. Dacă temperatura scade și mai scăzută, răsadurile vor muri. Porumbul
este o plantă termofilă, deci zona pentru acesta ar trebui să fie însorită și protejată de vânt.

Sol Pentru Porumb

Cel mai bun sol pentru porumb este considerat un sol negru, bine drenat, fertil și respirabil, în care a crescut
varza, cartofii, sfecla, dovleceii, roșiile, castraveții și dovleceii înainte de porumb. Este necesar să se
pregătească un complot pentru porumb în toamnă: este necesar să se îndepărteze buruienile și să se aducă
gunoi de grajd sub săpături adânci. Primăvara, dacă solul de pe amplasament este greu, acesta este slăbit
adăugând paie sau rumeguș tocat, după care suprafața este nivelată.