UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI “REGELE

MIHAI I AL ROMÂNIEI” TIMIŞOARA

REFERAT BIBLIOGRAFIC

Bruna de Maramureș
Disciplina: Creșterea animalelor

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: STUDENT:

CS II, DR.ING. MATIUȚI MARCEL IRIMIAȘ
ALEXANDRA
AN II, GRUPA 2.02.05

TIMIȘOARA
2019
 Cuprins

Cuprins...................................................................................................................................................1
I. Introducere..........................................................................................................................................2
II. Origine și mod de formare..................................................................................................................2
II.1. Răspândirea.................................................................................................................................3
III. Caractere generale............................................................................................................................3
IV. Caractere morfologice.......................................................................................................................4
V. Aptitudini productive.........................................................................................................................5
VII. Procesul de ameliorare....................................................................................................................5
VIII. Examinarea exteriorului..................................................................................................................6
VII.1. Defectele rasei Brună de Maramureș........................................................................................6
VII.1. Hipodermoza bovină.................................................................................................................7
a) Etiologie......................................................................................................................................7
b) Simptome...................................................................................................................................7
c) Profilaxie și tratament................................................................................................................8
VIII. Temperamentul Brunei de Maramures...........................................................................................8
IX. Efectivul de capete de Brună.............................................................................................................8
X. Concluzie............................................................................................................................................9

1
I. Introducere

De a lungul timpului, bovinele au reprezentat ramura de bază a agriculturii. Acestea

sunt crescute pentru carne, piele și lapte, totodată fiind folosite și ca animale de
tracțiune.Astfel, pe plan mondial, ele asigură
96% din producția de lapte, 33% din cea de
carne, 90% din totalul pieilor și circa 70%
din producția de gunoi.
Din prelucrarea laptelui rezultă un număr
foarte mare de produse: brânzeturi, unt,
lapte fermentat, etc., cu rol deosebit în
menținerea sănătății umane. Având un
conținut ridicat în proteine de mare valoare
energetic și un conținut redus de grăsime,
carnea de taurine este deosebit de apreciată.
Bruna este una dintre cele mai răspândire
rase de vaci, fiind prezentă și în țara noastră
unde, în ultimii ani, a intrat parcă într-un con de umbră. În goana după rase performante și
foarte promovate, crescătorii au neglijat una dintre vacile cu cea mai mare putere de adaptare
la condițiile de la noi din țară și care poate reprezenta ”baza” unei ferme de lapte, putând fi
folosită și pentru producția de carne.

II. Origine și mod de formare

De origine elvețiană, rasa Brună a fost adusă în România pentru prima dată spre
sfârșitul secolului XIX. Importurile de exemplare din această rasă au continuat în perioada
interbelică și au crescut după cel de-al doilea război mondial.
Rasa autohtonă amelioratoare Bruna de
Maramureș ( Brună ) s-a format prin
încrucișări de absorbție dintre rasa Sura de
Stepă și rasa Mocănița, cu taurinele din tulpina
Schwyz ( cu tipurile Allgau, Montafon și
Inntal ), începând cu anul 1881. A fost
declarată rasă în anul 1959.
După anul 1945 și până în present, pentru
ameliorarea rasei Brună de Maramureș s-a
realizat importuri de material biologic ( vițele,
tauri și material seminal congelat ) din Elveția,
Austria ( rasa Schwyz ) si, mai recent, din Statele Unite ale Americii ( rasa Brown Swiss ).
Fiind o rasă rustică nepretențioasă la furajare, care se adapteaza ușor la condițiile de
mediu, Bruna de Maramureș este apreciată de tot mai mulți crescători mai ales pentru
adaptabilitatea la sisteme de exploatare diferite.

2
II.1. Răspândirea

Rasă Brună este răspândită în întreagă lume și anume: Europa, America, Australia și
Africa, existând într-un număr de aproximativ 10.000.000 de capete.
În Europa, se găsește cu precădere în Elveția, Austria, Germania, Italia, unde are și leagănul
de formare. Dar are o prezența semnificativă și în alte țări că: Spania, Portugalia, Slovacia,
România, Bulgaria, Croația, Polonia și în Rusia.
În Franța, o țară cu o mare tradiție în ceea ce privește producerea de brânzeturi, rasă Brună
ocupă în controlul oficial al producției de lapte locul 2, imediat după rasă Normandă, dar cu
mult înaintea rasei Montbéliarde. În contextul în care în Franța prețul laptelui este stabilit în
funcție de anumite criterii foarte severe de calitate, se constată că în anumite situații laptele
provenit de la ferme crescătoare de rasă Brună este cu 15-16% mai scump decât în fermele
care cresc rasă Holstein.
În SUA și în Canada, rasă Brună s-a folosit la încrucișarea cu rasele locale, formând
câteva linii de sânge, dar s-a crescut și că rasă curată. De asemenea, rasă se diferențiază față
de celelalte rase prin longevitate, productivitate, ușurință la fățare, docilitate. Este recunoscută
și pentru rezistență la boli și adaptabilitate foarte bună la mediu.
Datorită capacității sale de adaptare la condițiile pedo-climatice din zona de deal și de
munte, în perioada interbelică aria de răspândire a rasei Brună de Maramureș s-a extins,
această rasă fiind crescută în zona subcarpatică a Munteniei, a Olteniei, a Moldovei și în zona
de nord a țării.
În prezent, Bruna ocupă locul trei în structura de rase reprezentând circa 29 la sută din
totalul taurinelor din țară. Astfel, avem peste 220.000 de capte de Brună, din care doar 10.000
în ferme mari, iar celelalte exemplare sunt în gospodăriile țărănești, unde este prezentp mai
ales Bruna de Maramureș.
III. Caractere generale

- Provine din însămânțările de absorbție dintre rasa Sura de Stepă și rasa Mocănița cu
taurine din tulpina Schwyz
- S-au folosit tipurile: Allgau, Montafon și Inntal
- Tip morfologic – Mezomorf ( mixt lapte – carne, dar cu o calitate deosebită a laptelui;
K-caseină de tip B )
- Are un comportament blând și temperament vioi.
- Talia la vaci este de 126 – 130 cm
- Masa corporală este de 500 – 570 kg
- Capul este scurt, larg și expresiv; gâtul este potrivit de lung și de gros
- Trunchiul este relativ lung, potrivit de larg și de adânc
- Profilul corporal tinde spre forma trapezoidală ( baza mare orientată spre trenul
posterior )
- Toracele este profund, relativ larg și adânc; abdomenul este bine dezvoltat și
voluminos
- Ugerul, de formă voluminoasă, este de mărime mijlocie, cu simetrie satisfăcătoare și
bogat în țesur glandular, cu mameloane potrivit de lungi și groase
- Membrele sunt potrivit de lungi, relativ groase și rezistente
- culoarea robei este brun-cenușie de diferite nuanțe ( de la brun-argintiu până la brun-
închis, aproape neagră ), cu unele particularități de culoare

3
- Este folosită pentru producția de lapte și de carne
- În țara noastră a fost omologată și recunoscută ca rasa în anul 1959
- Are o lactație uniformă, iar calitatea lapteului este printre cele mai bune, fiind mai
gustos prin conținutul mai ridicat de calciu și fosfor; laptele vacilor are o proporție aparte de
cazeionă, ceea ce îl face ideal pentru obșinerea brânzeturilor de calitate
- Coarnele sunt bicolore: galben-cenușiu la bază și negre la vârf, iar ongloanele sunt
pigmentate

IV. Caractere morfologice

Rasa Brună de Maramureș se caracterizează prin dezvoltare corporală eumetrică, cu

talia la vaci de 126 – 130 cm și masa corporală de 500 – 570 kg. În cadrul acestei rase exista o
anumită variabilitate a unor caractere morfo-productive: Aceste diferente sunt urmarea
faptului ca în procesul de formare și de ameliorare al aceste rase au fost utilizate diferite rase
de tip Schwyz ( Allgau, Montanof și Inntal ), care s-au suprapus peste un material biologic
local heterogen; de asemenea, condițiile de creștere și de exploatare sunt variabile în raport cu
zona geografica de raspândire a rasei Brună de
Maramureș.
Capul este scurt, larg și expresiv. Gîtul
este potrivit de lung și de gros. Trunchiul este
relativ lung ( indicele formatului corproal
lateral este de 122% ), potrivit de larg și de
adînc; profilul corporal tinde spre forma
trapezoidală, cu baza mare orientată spre trnul
posterior. Linia superioară a trunchiului esre
relativ dreaptă, iar sacrumul este ușor
proeminent. Toracele este profund, relativ larg
și adânc ( 52% ). Abdomenul este bine
dezvoltat și voluminos.
Ugerul, de formă globuloasă, este de mărime mijlocie, cu simetrie satisfîcîtoare și
bogat în țesut glandular, cu mameloane potrivit de lungi și de groase. Destul de frecvent, la
uger se găsesc anumite defecte: uger conic, uger divizat, uger cu extindere insuficientă; iar
viteza de muls este relativ mică și cu variabilitate mare: 0,8 – 1,3 kg/min.
Membrele sunt potrivit de lungi, relativ groase și rezistente.
Culoarea robei este brun-cenușie de diferite nuanțe, de la brun-argintiu până la brun-
închis, aproape neagră, cu unele particularități de culoare: inel de culoare deschisa în jurul
botului, pigmentașie mai deschiă la culoare pe linia superioară a trunchiului, pe abdomen și pe
fețele interioare ale membrelor. Oglinda botului și mucoasele aparente sunt de culoare nagră-
cenușie.
Coarnele sunt bicolore: galben-cenușiu la bază și negre la vârf, iar ongloanele sunt
pigmentate.

V. Aptitudini productive

Rasa Brună de Maramureș este o rasă cu aptitudini productive mixte, de lapte-carne.

Producția de lapte, în anul 2014, la vacile cuprinse în COP a fost de 3820 kg de pate,
4
cu un conținut de 4,24% grăsime și 3,49% proteina ( respectiv, 162 kg grăsime și 133 kg
proteină ). În funcțiile de condițiile de creștere și exploatare, producția de lapte oscilează în
limite largi. Rasa Brună de Maramureș are o lactație uniformă, iar calitatea lapteului este
printre cele mai bune, fiind mai gustos prin conținutul mai ridicat de calciu și fosfor; laptele
vacilor are o proporție aparte de cazeionă, ceea ce îl face ideal pentru obșinerea brânzeturilor
de calitate.
Recordita absolută a rasei Brună de Maramureș este vaca Iza, aparținând SCPCB
SIGHET, jud. Maramureș, vaca care în anul 1990, la lactația a IV-a, a realizat o producșie de
11662 kg lape cu 4,33% grăsime.
Rasa are aptitudini bune și pentru producția de carne. La îngrășarea în sistem intensiv
tăurașii realizează sporuri medii de 900 - 950 g, în sistem semiintensiv cca. 700 g, iar în
sistem extensiv 500 – 600 g. Randamentul la sacrificare este de 54 – 57 % pentru tăurași și de
52 – 54% pentru vacile adulte recondiționate.

VI. Însușiri biologice

Rasa Brună de Maramureș este o rasă semiprecoce, cu o mare capacitate de adaptare la

diferite condișii de mediu. În condișii adecate de creștere, admiterea vițelelor de rasă Brună de
Maramureș la reproducșie are loc la vârsta de 18 – 20 luni, maturitatea morfologica fiind
atinsă la vârsta de 4 1 /2- 5 ani.
La lactația I, vacile realizează 65 – 68% din producția maximă de lapte, care se
înregistrază la lactația a 5-a – a 6-a. Consumul specific este de 1 – 1,2 UN/kg lapte, iar
indicele somato-productiv este 1/6 – 1/7.

5
VII. Procesul de ameliorare

Având în vedere potențialul productiv al rasei Brună de Maramureș, precum și

ponderea acesteia în structura efectivului de taurine din țara noastră, pentru aceasta rasă va fi
menținută actuala direcție de exploatare:
mixtă, de lapte-carne.
Obiectivele urmărite în procesul de
ameliorare vizează masivitatea rasei ( talia
135 – 137 cm, masa corproală 550 – 600 kg ),
sporirea producției de lapte ( 4900 kg/lactație,
cu 4,30% grăsime și 3,50% proteină, respectiv
211 kg grăsime și 171 kg proteină ),
îmbunătățirea însușirilor ugerului pentru
mulsul mecanic ( viteza de muls 1,8 l/min.,
indicele mamar 45% ), reducerea consumurilor
specifice și precocizarea rasei. De asemenea,
se urmărește îmbunătățirea performanțelor pentru producția de carne, astfel încât tăurașii
îngrășați în sistem intensiv să realizeze la vțrsta de 14 -1 5 luni o greutate corporală de 420 –
450 kg, sporuri medii zilnici cc. 1000 g, cu un randament la tăiere de 54 -55%.
Ponderea caracterelor în valoarea de ameliorare globală va fi de 60% pentru producția
de lapte, de 35% pentru producția de carne și 5% pentru fitness ( fertilitate, ușurință la fătare,
viței născuți morți, persistența lactației ).
Realizarea obiectivelor de ameliorare stabilite pentru rasa Brună de maramureș se va
realiza atât prin ameliorare în rasă curată, cât și prin imigrație de gene de la rase de tip
Schwyz, importate din Elveția, Austria și Statele Unite ale Americii.

6
VIII. Examinarea exteriorului

Examinarea exteriorului bovinelor reprezintă un proces important pentru selecție,

pentru aprecierea producțiilor și pentru clasificare.
Aceasta constă în aprecierea stării de întreținere,a furajării, a sănătății animalelor și
bunăstarea acestora. Aprecierea se face la o distanță de cca. 5 m de animal, astfel: rasă, talie,
identitate, apoi tipul ( dacă se încadrează în standardul rasei, dezvoltarea corporală, forma
trunchiului ).
Evaluarea prin metoda Body Condition Scoring oferă datele pentru metodologia
BLUP utilizate la selecție.

VII.1. Defectele rasei Brună de Maramureș

Cele mai frecvent întâlnite defecte de exterior a rasei Brună de Maramureș sunt: uger
conic, uger divizat, uger cu extindere insuficientă, jaret drept, panardism, coate de vacă,
chișiță scurtă, crupă îngustă la ischii.

La vacile din rasa

Brună de Maramureș poate apărea boala Hipodermoza bovină, produsă de Hypoderma bovis.

7
VII.1. Hipodermoza bovină

Hipodermoza bovină este o miază a țesutului subcutanat și are, de obicei, evlouție

cronică, afectând în special taurinele ( vaci, bivolițe ). Boala este produsă de dezvoltarea
larvelor de Hypoderma bovis și lineatum, care determină formarea de noduli în regiunea
dorso-lombară.
Boala este răsândită aproape pe tot globul, porovocțnd pierderi mari în industria
pielăriei, determinând totodata scăderea producției de lapte. În România, cea mai răspândită
muscă este Hypoderma bovis, popular ”strechea ”- muscă mare, de culoare negru-cafeniu sau
galben-portocaliu, cu aspect de bondar și aripile fumurii. Adulții sunt activi în zilele calde, la
temperaturi de peste 18°C, având un zbor zumzăit și rapid. Femele depun ouă care ajung rapid
sub piele, determințnd apariția nodulilor ( coșuri ), observabili în perioada februarie – martie.

a) Etiologie

În condiţiile ţării noastre, Hypoderma bovis este activă din luna mai până în
septembrie. Manifestările clinice apar încă din februarie şi continuă până în vară. Boala este
mai răspândită în regiunile deluroase, subcarpatice şi în podişuri, în timp ce în zona de sud a
ţării, unde clima este uscată, boala apare mai rar.
Apariţia bolii este rezultatul acţiunii larvelor, adulţii determinând, prin zborul lor
zgomotos, doar agitaţia animalelor şi fuga acestora spre adăposturi sau râuri.

b) Simptome
Simptomele sunt reprezentate de apariţia nodulilor sub piele în regiunea dorso-
lombară (spinare), zonă ce prezintă inflamaţie şi sensibilitate locală. Invazia masivă a larvelor
produce slăbirea animalelor şi scăderea producţiei de lapte şi carne.
Aceşti noduli prezintă un orificiu prin care se scurge o secreţie purulentă, alb-gălbuie
sau verzuie, în interiorul căreia sunt prezente larvele. După ieşirea larvei, pielea se
cicatrizează în 2-4 săptămâni, iar dacă larvele sunt moarte, leziunea se vindecă foarte greu.
În infestaţii masive, se constată lipsa poftei de mâncare, scăderea în greutate,
întârzierea creşterii, scăderea producţiei de
lapte.
Prognosticul este în general favorabil,
exeptând cazurie de infestație masivă la viței,
ca în care devine rezervat. Nu se recomandă
extragerea larvelor, deoarece poate apărea
șocul anafilactic ( creșterea temperaturii
corporale, respirație greoaie, accelerarea
pulsului, sângerări ale mucoaselor ), prin
strivirea accidentalș a nodulului.

c) Profilaxie și tratament

8
 Tratamentul profilactic se face în perioada depunerii ouălor de către muşte (în
perioada păşunatului), prin aspersarea cu soluţii insecticide de ROMPARASECT sau
TETRACIP.
Tratamentul ţine cont de stadiile larvare şi localizarea lor și se face în lunile
noiembrie-decembrie, înainte de apariţia nodulilor, cu ROMAVERMECTIN PLUS și
ROMIVERMECTIN.

VIII. Temperamentul Brunei de Maramures

La lista de avantaje ale rasei se adaugă temperamentul blând, membre sănătoase și

rezistență deosebită la condiții climatice. Și calitatea cărnii este excelentă cu un randament
bun la sacrificare cu un gust foarte bun.
Merge încrucișată cu aproape orice altă rasă dar, este bine ca rasa să fie menținută
pură. Deși un vițel încrucișat ( de exemplu ) cu Alb-Albastru Belgian dă rezultate foarte bune,
trebuie luat în considerare faptul că matca trebuie menținută, adică nu trebuie să se exagereze
cu încrucișarile în aceasttă zonă, deoarece există riscul ca rasa să dispară.

IX. Efectivul de capete de Brună

Cu toate aceste atuu-uri, efectivul de Brună a scăzut semnificativ în ultimii ani. Acest
fapt este evidențiat prin numărul total de doze de material seminal vândut. În anul 2003,
România fruniza 23% numai pe Brună din totalul materialului seminal al tuturor raselor
disponibile la Semtest Craiova, în prezent procentul este de doar 7%.
De altfel, la Semtest Craiova se găsește și cel mai bun taur din țară, de la care se
frunizează materialul seminal în teritoriu. Acesta are performanțe deosebite și poate ridica
nivelul producției viitorilor produși.

X. Concluzie

9
 Rasă Brună de Maramureș se distinge față de celelalte rase de taurine prin calitățile
sale morfoproductive foarte bune și anume prin compoziția chimică a laptelui, având un
raport bine echilibrat între k-caseina de tip BB și numărul de celule somatice din lapte. De
aceea, laptele obținut de la vacile din rasă Brună de Maramureș este folosit cu precădere la
producerea de brânzeturi.
Performanțele obținute la vacile brune de Maramureș pe viața productivă sunt la fel de
mari că la vacile specializate pentru producția de lapte. Bineînțeles, producția este corelată cu
numărul de lactatii pe viață productivă, care diferă foarte mult și de managementul fermei.
Lactatia este mai uniformă, iar afecțiuni precum febra laptelui, cetozele și acidozele să
fie mult mai rare decât la alte rase. Performanțele productive ale rasei sunt susținute de o
longevitate productivă remarcabilă. La această contribuie robustețea membrelor, a danturii,
precum și conformația ugerului, care nu este foarte voluminos, are o textura suplă, o simetrie
acceptabilă a sfarcurilor, ceea ce face că acesta să fie mai puțîn predispus la diverse afecțiuni.
Calitatea laptelui obținut de la rasă Brună este mai bună, având o valoare adăugată datorită
conținutului mare în grăsime (4- 4,5%) și de proteină (3,5- 4,8%).
Aceste standarde calitative ale laptelui folosit în producția de brânzeturi, asociate cu
volumul de lapte, fac rasă productivă , cu performanțe remarcabile și cu adevărat fără rival,
dau o combinație care nu poate fi găsită la nicio altă rasă de lapte din lume.
Rasă Brună de Maramureș este cunoscută pentru capacitatea ei de a-și adapta
producția în raport cu hrană disponibilă. Această rasă își poate adapta și optimiza sinteză și
mobilizarea rezervelor de grăsime în raport cu hrană disponibilă. În condițiile creșterii în
sistem intensiv, această rasă poate da producții mai mari de 10.000 kg.

10
 Bibliografie

1. Stanciu G., 2009, Tehnologia creșterii bovinelor, Timișoara

2. Sas E., Matiuți M., 1995, Rase de ierbivore domestice mari și mijlocii, Compendiu,
Ed. Eurobit, Timișoara.
3. Acatincăi S., 2017, Tehnologia creșterii bovinelor, Ed. AGROPRINT, Timișoara
4. Acatincăi S., 2004, Producția bovinelor, Ed. AGROPRINT, Timișoara
5. http://proalimente.com/vitele-rasa-bruna-maramures-lapte-cata-carne-produce/
6. https://agrointel.ro/45045/de-ce-nu-trebuie-sa-uitam-de-bruna-rasa-de-vaci-cu-cea-
mai-mare-durata-medie-a-vietii-productive/
7. https://www.vxa.se/globalassets/dokument/fordjupningar/info-pa-flera-sprak/
manual_for_livestock_keepers_rumanian.pdf
8. http://www.agrinet.ro/content.jsp?page=199&language=1
9. https://www.lumeasatului.ro/stiri-agricultura/zootehnie-medicina-veterinara/3940-
hipodermoza-bovina-sau-cosurile.html
10. http://asociatia-bruna.ro/index.php/bruna-de-maramures/
11. http://www.anarz.eu/AnarzAdministratorSite/CMSContent/BRUNA_RM
%20%5BCompatibility%20Mode%5D.pdf
12. https://agroromania.manager.ro/articole/stiri/rase-de-vaci-autohtone-rasa-bruna-de-
maramures-1887.html
13. https://www.agroinfo.ro/cresterea-animalelor/vaci/solutii-profitabile-pentru-
crescatorii-de-bovine-din-maramures-vaca-de-carne/images

11