EXTERIORUL ANIMALELOR DOMESTICE

Aspectul extern si starea de sanatate a animalului sunt strans legate prin urmare,aprecierea
exteriorului ne ofera informatii despre animal.

Exteriorul animalelor reprezinta un criteriu de baza dupa care se face aprecierea valorii zootehnice a
acestora.

Prin studiul indicilor corporali putem stabili corect – frumusetea,defectele,aptitudinile de

productivitate de moment si de perspectiva,cunoscut fiind faptul ca un organism cu o buna
dezvoltare corporala si exterior frumos are potential mare de productivitate.

Pentru a studia exteriorul se folosesc metode somatoscopice (examinare prin privire) si

somatometrice si somatografice

SOMATOSCOPIA – se face mereu un examen general de ansamblu si unul analitic de apreciere al

fiecarei regiuni corporale.Locul de examinare si conduita se aleg in functie de scop si
complexitate.Examinarea se face in spatii largi,cu lumina naturala unde animalele pot fi observate de
la distanmta in diferite atitudini de miscare si repaus.Examenul se face in urmatoarea ordine =
fata,lateral stanga,spate,lateral dreapta si dorso ventral la speciile unde talia permite asta.

Pentru aprecierea exteriorului se examineaza urmatoarele componente: capul si gatul, trunchiul,

membrele si aplomburile, fiecare cu mai multe regiuni.

EXAMENUL ANALITIC AL EXTERIORULUI

La examenul analitic trebuie sa avem in vedere faptul ca nici un organ, sau aparat nu lucreaza
independent, ca toate partile constitutive ale corpului se gasesc intr-o stransa legatura, ca dezvoltarii
unui organ sau regiuni trebuie sa-i corespunda o dezvoltare proportionala a tuturor partilor cu care
ea se gaseste in legatura morfologica si fiziologica.

La examinarea exteriorului se apreciaza:

Dezvoltarea corporala, conformatia, constitutia, conditia, aplomburile si roba.

Dezvoltarea corporala

Sistemul imparte animalele in hipermetreice (mari), eumetrice (mijlocii) si elipometrice (mici).

Criteriul de categorisire este reprezentat de greutatea corporala sau de talie.

Dezvoltarea corporala este un indicator al capacitatii productive; exista o corelatie intre capacitatea
productiva si dezvoltarea corporala in cazul majoritatii productiilor.

Conformatia

Se refera la armonia de ansamblu a exteriorului animalului, reiesita din proportionalitatea regiunilor

corporale. Conformatia poate fi apreciata pentru intregul corp al animalului sau cu referire la torace,
cap, crupa.

Exista doua tipuri de conformatie :

Tipul respirator, cu torace lung si turtit, coaste orientate oblic inapoi pe colona vertebrala, stern
drept, osatura fina, piele subtire, metabolism orientat spre catabolism, dolicomorfism, format
corporal lateral trepezoidal sau chiar triunghiular, propriu animalelor de viteza si cu mari productii de
lapte

Tipul digestiv, cu torace lung si scurt, stern curbat in sus in partea lui anterioara

Constitutia

Constitutia (alcatuirea) reuneste informatii de exterior (morfologie) si de interior (fiziologie) pentru a

sugera aptitudini productive si sanse de reusita a animalelor in confruntarea lor cu mediul.
Constitutia este determinata de factori interni, care depind de organismul animal si factori externi
sau de mediu. Printre factorii interni determinanti ai constitutiei animalelor amintim metabolismul si
complexul neurohormonal.

Exista urmatoarele tipuri de constitutie :

Constitutie fina este caracteristica animalelor carora le corespunde tipul fiziologic respirator si tipul
morfologic dolicomorf, animale cu: musculatura putin dezvoltata in grosime, insa densa, cu muschii
prelungi, organe interne dezvoltate, schelet fin, pielea este fina, elastica, parul fin, lucios, tesutul
conjunctiv subcutanat slab reprezentat. Acest tip se intalneste la taurinele specializate pentru lapte,
la caii de viteza si gainile ouatoare.

Constitutia robusta este reprezentata prin animale cu schelet mai putin dens, cu musculatura bine
dezvoltata, mai ales la animalele din rase de carne si mixte. Pielea este mai groasa si mai putin densa
decat la tipul precedent, iar parul este fin, lucios, suficient de des, insa ceva mai gros ca la animalele
cu constitutie fina. Din punct de vedere fiziologic se inregistreaza o predominare a proceselor
anabolice fata de cele catabolice si ca urmare se inregistreaza depuneri de grasimi.

Constitutia debila reprezinta un tip de constitutie nedorit, reflectand stari organice anormale si fiind
o exagerare a constitutiei fine. Animalele cu constitutie debila au scheletul slab dezvoltat, masa
musculara redusa, pielea fina, detasabila, dar lipsita de consistenta si elasticitate. Sunt lipsite de
rezistenta, au un temperament supravioi sau lipsit de vioiciune. Asemenea animale au vitalitate
scazuta, se intretin greu si au productivitate scazuta.

Constitutia grosolana este o exagerare a constitutiei robuste si cuprinde animale cu capul mare,
grosolan, cu mult tesut conjuctiv la articulatii, oasele groase, masa musculara lipsita de tonicitate,
parul aspru si lipsit de luciu. Caracterele sexuale secundare sunt slab dezvoltate, indeosebi la femele,
care pot prezenta expresie masculina. Temperamentul este limfatic, fiind animale putin rezistente si
cu productie scazuta.

Conditia

Conditia descrie starea de intretinere a animalului in raport cu scopul exploatarii sale. Se

mentioneaza urmatoarele conditii: de reproductie, de antrenament, de ingrasare, de extenuare, de
expozitie.

Conditia de reproductie este starea morfofiziologica normala a unui animal reproducator, la un

moment dat. Animalele in aceasta conditie au un temperament vioi, sunt sanatoase, au vigoare
sexuala, corpul este bine imbracat in muschi. Aceasta stare se obtine printr-o hranire si ingrijire
atenta si printr-o exploatare corespunzatoare a reproducatorilor.

Conditia de antrenament se obtine prin supunerea animalului la eforturi sistematice timp

indelungat. Antrenamentul metodic contribuie si la eliminarea unei anumite cantitati de apa din
muschi, astfel ca animalul are un tonus muscular ridicat. Aceasta stare o au cabalinele de pe
hipodrom, la animalele in antrenamente.

Conditia de ingrasare aceasta conditie nu este favorabila aprecierii corecte a exteriorului, intrucat o
serie de defecte de conformatie pot fi ascunse sub stratul de grasime. Animalele din aceasta conditie
fac miscari limitate, iar alimentatia lor se face cu alimente bogate in amidon. In felul acesta vor
predomina procesele de asimilatie si in consecinta animalele se vor ingrasa.

Conditia de extenuare este opusa conditiei de ingrasare, aceasta stare nu se realizeaza prin vointa
crescatorului, ci este cauzata de subalimentatie, astfel ca, masa musculara este foarte redusa,
unghiurile osoase si apofizele coloanei vertebrale devin evidente. In consecinta, animalele au un
aspect morfologic putin agreabil, starea de vioiciune este mult diminuata, animalul manifestand
semne de oboseala, extenuare.

Conditia de expozitie este starea speciala in care sunt aduse animalele cu un anumit timp inainte de
a le prezenta la expozitie. Pentru a face o impresie placuta vizitatorului, animalele trebuie sa aiba
forme pline, sa fie mijlociu de grase, pentru care motiv vor fi hranite si ingrijite in mod exemplar.

METODE PENTRU EXAMINAREA SINTETICA A EXTERIORULUI

Examinarea sintetica a exteriorului se face prin somatoscopie ,somatometrie si somatografie.

Examenul somatoscopic este mai degraba individual si se poate face prin metoda libera, metoda
punctelor si metoda grafica.

Metoda libera rezuma examinarea analitica si examinarea sintetica intr-un singur calificativ sau
printr-o singura nota. Pe langa faptul ca este foarte subiectiva are si dezavantajul ca nu se stie
ulterior motivul penalizarii.

Metoda punctelor reprezinta un examen mai amanuntit al exteriorului animalului si elimina

subiectivismul aprecierii prin faptul ca se acorda fiecarei regiuni o nota in scara 1 - 5, dupa care
notele sunt multiplicate prin coeficienti in scara 1 - 4, diferentiati de la o regiune la alta in functie de
importanta regiunii in contextul specializarii rasei respective.

Metoda punctelor este insotita de metoda grafica. Pentru aceasta pe un dreptunghi care sugereaza
formatul lateral al animalului sunt adaugate conform unui cod, semne care precizeaza motivele
depunctarii sau calitatile deosebite.

Examenul somatometric

Examenul somatometric este util mai ales in studiul populatiei, intrucat rezultatele masuratorilor pot
face obiectul unor prelucrari statistice.

Efectuarea masuratorilor necesita un instrumentar adecvat: zoometru (pentru lungimi, largimi si

adancimi mari), compas (pentru lungimi, largimi si adancimi mici), panglica (pentru perimetre) si
cantar

Principalele masuratori de lungime sunt:

-       lungimea oblica a trunchiului (de la umar la punctul fesei)

-       lungimea toracelui numita si profunzime (de la umar la curbura ultimei coaste)

-       lungimea crupei (de la sold la punctul fesei)

-       lungimea capului (de la tabla incisivilor la protuberanta occipitalului)

Principalele masurari de largime sunt:

-       largimea pieptului (intre umeri)

-       largimea toracelui (la curbura maxima a coastelor)

-       largimea capului (la orbite)

-       largimea crupei (la solduri si la ischii)

Principalele masurari de adancimi sau inaltimi sunt:

-       talia (de la greban la sol)

-       adancimea toracelui (de la greban la stern)

-       inaltimea la crupa (de la crupa la sol)

Principalele masurari de perimetre sunt:

-       perimetrul toracelui (in spatele spetelor)

-       perimetrul fluierului (in treimea mijlocie)