IV.3.2.

Descărcarea cerealelor

Descărcarea cerealelor din mijloacele de transport se poate face prin mai multe procedee, şi anume:

Descărcare manuală a cerealelor prin lopătare este un procedeu foarte rar folosit. Acest
procedeu prezintă o serie de dezavantaje: presupune efort fizic mare din parte muncitorilor;
cantitatea de cereale descărcată în unitatea de timp este redusă; presupune desfăşurarea activităţii
muncitorilor în condiţii necorespunzătoare (praf mineral şi vegetal).

Descărcare gravitaţională a cerealelor din vagoane se face cu ajutorul unei platforme prevăzută
cu tremii şi şubere manevrate din părţile laterale ale acestora. După fixarea vagonului deasupra
buncărului se deschid şuberele şi cerealele sunt descărcate fără nici o altă intervenţie.

Descărcare cu transportor elicoidal mobil a cerealelor se foloseşte în special la silozurile morilor

şi fabricile de crupe. Transportorul elicoidal mobil (figura 3) este format din spira elicoidală (1),
fixată pe axul (2) care împreună sunt introduse în tubul (3). La unul din capete se găseşte capul
receptor (4), iar la capătul opus gura de evacuare (5) şi motorul (6). Capacitatea de lucru a
transportorului variază între 10-20t/h
Descărcare pneumatică. Acest procedeu este mai rar folosit datorită consumului mare de energie
raportat la cantitatea de cereale descărcate, dar prezintă însă unele avantaje, şi nume: operaţia se
desfăşoară sub supravegherea unui singur operator; la descărcare nu se ridică praf, iar dacă acesta
se găseşte în masa de cereale el este separat cu ajutorul acestei instalaţii.

Descărcarea cu lopata mecanică. Lopata mecanică este formată dintr-un panou raclet cu ajutorul
căruia cerealele prin tragere sunt descărcate din mijlocul de transport direct în buncăr.

Mijloacele de transport utilizate pentru vehicularea cerealelor în interiorul depozitelor

Evacuarea cerealelor din sorb se realizează întotdeauna prin căderea liberă a acestora într-unul sau
mai multe utilaje de vehiculare internă. Preluarea cerealelor din buncăre se face în mai multe feluri,
şi anume: cu utilaje de transport pe orizontală, pe verticală sau prin transport pneumatic. Mijloacele
de transport utilizate pentru vehicularea cerealelor in interiorul depozitelor se clasifică astfel:

- pe orizontală care pot fi: - transportoare cu lanţ;

- transportoare cu bandă;
- transportoare elicoidale.
- pe verticală care cuprind: - elevatoare cu cupe;
- conducte şi distribuitoare;
- pneumatice.
Transportorul cu lanţ (redlerul) este utilajul cel mai folosit în transportul cerealelor. El este
format din lanţul de tracţiune (1) pe care sunt montaţi racleţii, jgheabul metalic (2) prin care se
deplasează lanţul cu racleţi, mecanismul de acţionare (3), mecanismul de întindere (4) poziţionat la
capătul opus mecanismului de acţionare, gura de alimentare (5) şi gura de evacuare (6). Lăţimea
transportorului variază de la 75 mm la 360 mm. Firul superior al lanţului culisează pe şine de
ghidare, montate pe pereţii laterali ai jgheabului (figura 6). Principiul de funcţionare al
transportorului cu lanţ se bazează pe faptul că frecarea între boabele stratului de cereale este mai
mare decât frecarea masei de cereale pe fundul şi pereţii laterali ai jgheabului, ceea ce face ca întregul
strat de cereale antrenat de lanţul cu raclete să înainteze într-un flux compact, neîntrerupt şi fără
mişcări ale boabelor în interiorul stratului, excepţie făcând straturile din margine care au o uşoară
rămânere în urmă. Funcţionarea în bune condiţii a redlerului necesită ca înălţimea stratului de
cereale să nu ajungă la lanţul superior, ci să fie cu 15-20 mm sub acesta. În cazul în care cerealele
ajung la lanţul superior ele sunt antrenate de acestea în sens invers (către alimentare), iar
transportorul se înfundă.

Transportorul cu bandă este utilizat în silozurile mari cu distanţe mari de transport al cerealelor.
Acest utilaj este recomandat la toate cerealele deoarece spre deosebire de transportorul cu lanţ
aceasta nu produce deteriorarea boabelor. Acest utilaj este alcătuit dintr-o bandă (1) din material
textil, cauciucat, înfăşurată pe doi tamburi: un tambur conductor (2) şi un tambur de întindere
(3). Tamburul de întindere este prevăzut cu un dispozitiv pentru întinderea benzii (7). Întregul
sistem se montează pe un schelet metalic (6). Banda transportoare este prevăzută cu un sistem de
alimentare (8) şi un dispozitiv de evacuare (9) (figura 7). Gurile de alimentare sunt prevăzute
cu dispozitive de reglare a debitului de cereale si cu ştuţuri pentru aspiraţia prafului degajat. Gura
de alimentare trebuie să direcţioneze cerealele sub un unghi cât mai ascuţit spre bandă în aşa
fel încât acestea să aibă deja la contactul cu banda direcţia de transport formată.

Figura 7.

Transportorul cu bandă
Transportorul elicoidal sau şnecul este format dintr-un jgheab (1) de formă semicilindrică şi în
interiorul căruia acţionează un melc (2) alcătuit dintr-un ax de oţel pe care se înfăşoară o spiră
elicoidală din tablă (figura 8). Produsul ajunge în jgheab prin racordul de alimentare şi este împins
prin alunecare de către melc spre gura de evacuare. Materialul rămâne tot timpul la fundul
jgheabului, nu se învârteşte odată cu melcul. Între jgheab şi spira elicoidală nu trebuie să fie o
distanţă prea mare (3-6 mm). Dacă această distanţă este prea mică, produsul transportat se
sfărâmă. Dacă distanţa de transport este prea mare, melcul se execută din mai multe tronsoane,
asamblate prin manşoane sau bucăţi de axe. Acţionarea se face prin intermediul unui reductor (3)
şi roată cu curea de transmisie (4).

Figura 8. Transportor elicoidal sau şnec

Conductele asigură transportul pe verticală al cerealelor sub acţiunea forţei
gravitaţionale, de aceea transportul cerealelor prin conducte se mai numeşte şi transport
gravitaţional. Conductele sunt ţevi metalice construite din tronsoane de 1 - 3 m lungime şi
cu diametrul de 100 - 150 mm. Îmbinarea tronsoanelor se face prin coliere de construcţie
specială.