2.7.

MARCAREA OVINELOR

Marcarea reprezintă principalul critriu de identificare a animalelor și poate fi de

grup sau individuală, în acest ultim caz numindu-se individualizare.
Pentru toate efectivele incluse în diferite forme de selecție, dar și pentru indivizii
pentru care se solicită măsuri de sprijin, individualizarea este obligatorie.
La nivel național există un sistem de identificare şi înregistrare a animalelor,
denumit codificat SNIIA care gestionează totalitatea aplicaţiilor, dispozitivelor,
documentelor şi procedurilor utilizate pentru identificarea şi înregistrarea animalelor.
Utilizatorii SNIIA pot fi persoane fizice, persoane fizice autorizate, întreprinderi
individuale, întreprinderi familiale, persoane juridice sau asociaţii înregistrate legal,
altele decât medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, care deţin dreptul de a
utiliza SNIIA în baza căruia au acces şi drept de editare utilizând aplicaţiile
electronice disponibile în SNIIA a datelor privind înregistrarea animalelor pe care le
deţin sau pentru care au obţinut drepturile de operare de date de la deţinătorii
animalelor.
 Individualizarea este importantă deoarece constituie o lucrare tehnică care
are ca principal scop atribuirea unui însemn individual și permite, pe baza
datelor oferite, aplicarea selecţiei. La ovine individualizarea constă în
acordarea unui număr matricol ce serveşte la înregistrarea individului în toate
evidenţele de producţie şi selecţie. Acest cod este unic și rămâne valabil pe
toată durata vieții individului respectiv.
Realizarea unei marcări sau individualizări corecte şi durabile presupune
îndeplinirea unor cerinţe obligatorii şi anume:
- să persiste pe toată durata de exploatare a animalului;
- numărul sau însemnul acordat să poată fi citit uşor şi corect;
- să nu provoace deprecierea lânii sau a pielii animalului;
- să poată fi aplicat uşor și fără cheltuieli mari;
- numărul acordat să nu poată fi modificat sau înlocuit.
În creşterea ovinelor se practică o marcare provizorie şi o alta definitivă.
Marcarea provizorie este utilizată imediat după fătare şi constă în legarea la gâtul mielului a unui
medalion, sau a unei plăcuţe, pe care au fost în prealabil înscrise pe o faţă numărul matricol al mamei, iar pe
cealaltă numărul de ordine al mielului din registrul de monte şi fătări din compania respectiva (fig. 2.22).
 Marcarea definitivă a ovinelor și caprinelor. Toți indivizii din turmele
cuprinse în controlul oficial trebuie să fie individualizați și înregistrați oficial,
iar numărul matricol atribuit va fi unic pentru fiecare animal și niciodată
reutilizat.
Activitatea de marcare se execută în primele zile de la naşterea
individului. Operaţiunea de marcare se face într-un loc luminos şi mai retras.
În practica curentă se utilizează mai multe procedee de marcare definitivă
şi anume:
- prin aplicare crotaliilor (crotaliere);
- prin tatuaj;
- prin preducit.
 Crotalierea reprezintă o formă oficială de înregistarare a ovinelor și caprinelor.
O crotalie e formata din 2 parți din care o parte "mamă" și o parte "tată". Trebuie să fie ușor de
aplicat, flexibile și durabile, fără a prezenta substanțe nocive și să asigure o vindecare auriculară
rapidă.
Acest tip de identificare se execută cu ajutorul crotaliilor ce pot fi confecţionate din diferite
materiale, însă după normele europene toate tipurile de crotalii sunt din material plastic și pot fi:
auriculare simple și auriculare electronice.
Crotalia auriculară simplă este de culoare galbenă pentru specia ovine şi roşie pentru
duplicatul acestora (fig. 2.23 a) și reprezintă mijlocul oficial de identificare a animalelor.

Fig. 2.23. Crotalie auriculară simplă și duplicat pentru ovine și caprine

 Sunt confecţionat din material plastic și poartă înregistrat prin imprimare numărul unic de
identificare a animalului. La specia caprină culoarea crotaliei auriculare simple este albă și roșie pentru
duplicat (fig. 2.23 b).
Crotalie auriculară electronică este de culoare galbenă pentru specia ovine şi roşie pentru
duplicatul acestora, este confecţionată din material plastic și are înregistrat, prin imprimare, numărul unic
de identificare a animalului (fig. 2.24 a). Aceste crotalii mai au încorporat prin procesul de fabricaţie un
transponder. Pentru caprine crotalia este de culoare albă şi roşie în cazul duplicatului acestora (fig. 2.24
b).
 Și la ovine dar și la caprine crotalia se aplică pe marginea posterioară a urechii, cam
la 1/3 de la inserţia acesteia. Perforarea pavilionului urechii se realizează cu ajutorul unui
cleşte special, zona aleasă va fi între venele auriculare. Pentru aceasta, înainte de
perforare se fixează locul şi se ţine urechea cu mâna stângă iar cu cea dreaptă se strânge
cleştele până ce se produce perforarea (fig. 2.25).
Crotaliile de identificare a ovinelor şi caprinelor se aplica în urechea animalului şi
poarta un cod de inregistrare unic și tebuie aplicată în așa fel încât să fie uşor vizibilă de
la distanţă.
Potrivit actualelor acte legislative ovinele și caprinele, indiferent de categoria și
destinația acestora, se vor identifica obligatoriu cu două mijloace distincte, dintre care
unul trebuie să fie electronic.
Potrivit Ordinul nr. 1045/2018 pentru modificarea și completarea Normelor de
apreciere a ovinelor și caprinelor de reproducție, aprobate prin Ordinul ministrului
agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 22/2006, toate ovinele/caprinele din fermă
trebuie individualizate și înregistrate conform sistemului oficial.
 Până la vârsta de 5 luni, produșii obținuți din ovinele/caprinele supuse controlului oficial al
performanțelor de producție se marchează și prin tatuare. De asemenea, vor fi marcate prin tatuare toate
ovinele/caprinele, masculi și femele, animale de reproducție de rasă pură care urmează să fie înscrie într-un
registru genealogic al rasei.
Pentru verificarea aplicării acestei forme de individualizare se organizează anual controale în ferme și
exploatații. Cu ocazia controlului se verifică dacă animalele sunt individualizate după sistemul oficial și
marcate prin tatuare, se mai verifică datele privind organizarea împerecherilor, evidența fătărilor, filiația
maternă/paternă, precum și durata medie a gestației.

La efectivele incluse în controlul oficial a producției de

lapte se fac următoarele înregistrări:
- identificarea animalelor conform sistemului oficial
și marcarea acestora prin tatuare potrivit prevederilor art.
35 din Ordinul 1045/2018;
- controlul producției de lapte;
- verificarea controlului producției de lapte prin
inspecția periodică a fermelor;
- controlului montelor,
- folosirea registrului de fătare.
 Efectivele incluse în controlul oficial al producției de carne necesită un sistem de identificare și
înregistrare a mieilor care include:
- identificarea animalului conform sistemului oficial și marcarea acestuia prin tatuare potrivit
prevederilor art. 35;
- data nașterii;
- rasa;
- numărul de ordine al fătării prin care i s-a dat naștere;
- sexul;
- identificarea și nominalizarea părinților;
- metoda de reproducție din care a fost obținut, respectiv însămânțare artificială, montă naturală
autorizată sau transfer de embrioni, precum și tipul de produs, respectiv produs din fătare cu un singur
produs sau gemelară;
- identificarea fermei unde a fost născut.
 Verificarea originii și descendenței se face pe baza unui control care vizează
următoarele verificări și înregistrări:
a) dacă animalul montat este corect identificat, conform sistemului oficial, și
marcat prin tatuare potrivit prevederilor art. 35;
b) dacă masculul care a efectuat monta este corect identificat, conform
sistemului oficial, și marcat prin tatuare potrivit prevederilor art. 35;
c) dacă data nașterii se încadrează cu +/- 6% din lungimea medie a gestației
față de data montei;
d) dacă descendentul animalului montat este corect identificat, conform
sistemului oficial, și marcat prin tatuare potrivit prevederilor art. 35;
e) dacă masculul care a montat este verificat, fie prin evidențele IA, fie prin
evidențe din care rezultă că masculul care a efectuat monta a fost în fermă în ziua
montei sau prin declarația medicului veterinar (de exemplu, în cazul transferului de
embrioni)."
 Marcarea prin tatuare reprezintă procedeul cel mai indicat şi mai sigur de marcare al
ovinelor însă prezintă dezavantajul că poate fi aplicat numai la rasele cu pielea depigmentată.
În conformitate cu legislația naținală, respectiv Ordinului nr. 1045/2018 al ministrului
agriculturii și dezvoltării rurale pentru modificarea și completarea Normelor de apreciere a
ovinelor și caprinelor de reproductie, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor
și dezvoltării rurale nr. 22/2006, începând cu data de 07.06.2018, s-a delanșat acțiunea de
marcare prin tatuare, ca metodă suplimentară de identificare a ovinelor/caprinelor cuprinse în
controlul oficial.

Agenția Națională pentru Zootehnie a emis procedura pentru Monitorizarea activității privind
marcarea prin tatuare la speciile ovină/caprină, ca metodă suplimentară de identificare care
se realizează astfel:
– până la vârsta de 5 luni, produșii obținuți din ovinele/caprinele supuse controlului
performanțelor de producție, obținuți din însămânțare artificială, montă naturală autorizată și
transfer de embrioni, se marchează prin tatuare ca metodă suplimentară de identificare;
– toate ovinele/caprinele, masculi și femele, animale de reproducție de rasă pură, care
urmează să se înscrie într-un registru genealogic, se marchează prin tatuare ca metodă
suplimentară de identificare.
 Această lucrare se face cu cleştele de tatuat prevăzut cu lăcaşe în care se fixează cifrele formate din ace
de oţel foarte fine şi ascuţite la vârf. Perforarea se practică pe partea internă a urechii între venele auriculare,
evitându-se apariţia hemoragiilor, după care se masează foarte bine locul respectiv cu o pastă neagră, asfel
încât aceasta să pătrundă cât mai adânc în ţesutul lezat. În cazul în care totuşi apar hemoragii, se aşteaptă
oprirea acestora pentru a nu antrena pasta, lăsând astfel porţiuni din cifre neimprimate.
Acţiunea ca atare este executată de către persoanal autorizat, iar ordinea succesivă a operaţiunilor este
următoarea:
- cu o cârpă se curăţă pavilionul urechii;
- porţiunea respectivă se curăţată și se degresează cu alcool sanitar sau cu o altă substanţă
dezinfectantă;
- se formează numărul matricol şi se verifică corectitudinea lui printr-o prealabilă imprimare pe un
carton;
- porţiunea urechii curăţate se prinde între fălcile cleştelui cu cifrele către partea internă a pavilionului,
se fixează locul de imprimare, apoi se strânge de braţele cleştelui.
- după scoaterea cleştelui se freacă bine cu pasta deja pregătită, astfel încât aceasta să pătrundă adânc în
ţesutul lezat.
 Preducitul reprezintă un procedeu mai rar folosit la ovine şi constă în crestarea
urechii pe margine. Fiecărei crestături, în funcţie de zona urechii în care este
practicată îi corespunde un anumit număr. La ovine acest procedeu de marcare este
foarte puţin utilizat, totuşi când este folosit are ca principal scop marcarea de clasă
sau de generaţie, utilizându-se în acest scop o cheie de preducit cu ajutorul căreia se
poate forma şi numărul sal însemnul dorit.
Referitor la marcare, pe durata de exploatare a ovinelor trebuie să se ţină seama de
următoarele aspecte:
- individul care a pierdut marca primeşte o alta cu acelaşi număr matricol; în cazul
în care nu se poate stabili cu exactitate însemnul acordat la naştere, individului
respectiv i se aplică numărul următor acordat în anul când acesta s-a născut;
- dacă anul naşterii nu poate fi stabilit cu exactitate se va acorda un nou număr
matricol, însă acesta va fi însoţit de un semn distinct şi nu trebuie să mai existe în
unitatea respectivă.