Curs Cresterea Pas

UNIVERSITATEA DE ŞTIINłE AGROCOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA
DEPARTAMENTUL PENTRU EDUCAłIE CONTINUĂ,
ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ ŞI FRECVENłĂ REDUSĂ
CREŞTEREA PĂSĂRILOR
SUPORT DE CURS Anul III ZOOTEHNIE
SEMESTRUL II
Şef lucr.dr. Simona Paşcalău
Cluj-Napoca
2012
CAPITOLUL I
IMPORTANłA ECONOMICĂ A CREŞTERII PĂSĂRILOR
Cuprins
Introducere 1
1.1. Obiectivele capitolului 1
1.2. Creşterea păsărilor domestice, ramură de bază a zootehniei 2
1.3. Întrebări recapitulative 5
1.4. Teste de autoevaluare 5
Rezumat 6
Bibliografie selectivă 6
Introducere
ImportanŃa creşterii păsărilor rezidă din valoarea nutriŃională superioară a
produselor pe care le realizează: oul de pasăre, care este considerat un aliment
complet datorită substanŃelor nutritive pe care le înglobează, carnea de pasăre,
mult solicitată de consumator pentru însuşirile ei gustative şi dietetice, conŃinutul
mai bogat în proteine şi mai sărac în lipide, digestibilitatea mai ridicată şi nu în
ultimul rând preŃul mai redus cu care se procură de pe piaŃă, comparativ cu al
cărnii produse de alte animale de fermă, ficatul gras şi grăsimea de pasăre,
precum şi alte produse şi subproduse, cum sunt: penele şi fulgii, resturile de
abator şi de incubaŃie, dejecŃiile şi gunoiul de pasăre.
La sfârşitul capitolului este prezentată o bibliografie selectivă, teste de
autoevaluare şi întrebări recapitulative referitoare la problematica prezentată.
1.1. Obiectivele capitolului

O dată parcurs acest capitol studenŃii se vor familiariza cu aspectele
privind:
- produsele obŃinute în urma creşterii şi exploatării păsărilor;
- elemente privind valoarea biologică superioară a produselor obŃinute de
la păsări;
1
- însuşirile biologice foarte valoroase pe care păsările le posedă,

comparativ cu alte animale crescute de om.
Durata medie de studiu individual - 2 ore
1.2. Creşterea păsărilor domestice, ramură de bază a zootehniei
AlimentaŃia reprezintă indicatorul cel mai sugestiv al creşterii nivelului de

trai al populaŃiei umane şi că, din acest motiv, obŃinerea de produse alimentare de
origine animală devine o necesitate prioritară şi permanentă, având în vedere
superioritatea valorii biologice a proteinelor conŃinute de acestea.
Din acest context rezidă importanŃa economică a creşterii păsărilor
domestice, a căror producŃii, în principal ouăle şi carnea, participă tot mai mult la
completarea proteinei animale din hrana oamenilor.
Referitor la cerinŃele de proteină pentru populaŃia umană, putem afirma că
ele au sporit considerabil de-a lungul timpului, datorită exploziei demografice care
a caracterizat secolul trecut, proces previzibil a se manifesta şi în viitorul apropiat.
Astfel, dacă în anul 1900 populaŃia globului terestru era de cca. 1 miliard de
locuitori, în prezent ea însumează aproximativ 7 miliarde, populaŃie care necesită
pentru hrană o cantitate anuală de cel puŃin 130-135 milioane tone proteină
animală. Trebuie însă reŃinut că producŃia de proteină a crescut în proporŃii
semnificativ mai reduse comparativ populaŃiei, ceea ce a determinat ca omenirea
să se confrunte cu o gravă penurie de proteină, existând pe glob milioane de
oameni subnutriŃi, dintre care zeci de mii mor zilnic prin inaniŃie.
ImportanŃa creşterii păsărilor rezidă şi din valoarea nutriŃională superioară
a produselor pe care le realizează: oul de pasăre este considerat un aliment
complet datorită substanŃelor nutritive pe care le înglobează, singur putând asigura
necesităŃile vitale ale embrionului în dezvoltarea sa până la ecloziune, iar carnea
de pasăre, este mult solicitată de consumator pentru însuşirile ei gustative şi
dietetice, conŃinutul mai bogat în proteine şi mai sărac în lipide, digestibilitatea
mai ridicată şi nu în ultimul rând pentru preŃul mai redus cu care se procură de pe
piaŃă, comparativ cu al cărnii produse de alte animale de fermă.
2
Proteinele din ou sunt apreciate ca „proteine etalon”, ele conŃinând toŃi

aminoacizii esenŃiali necesari vieŃii, în cele mai potrivite proporŃii şi fără factori
limitativi, având o valoare biologică nutriŃională superioară altor produse
alimentare şi anume: 94-97 % faŃă de 82 % la lapte, de 74 % la carne, de 62 % la
cereale şi de 60 % la leguminoase (Segal, R. şi col., 1983).
Ouăle de găină au cel mai scăzut conŃinut în colesterol, comparativ cu
ouăle altor specii de păsări: de exemplu, faŃă de ouăle de găină, conŃinutul în
colesterol exprimat în g/gălbenuş, este mai mare cu 6 % la ouăle de prepeliŃă, cu
28 % la ouăle de raŃă şi cu 70 % la ouăle de porumbel.
Tot în scop alimentar sunt utilizate ficatul gras şi grăsimea de pasăre,
produse avicole special obŃinute prin procedeul de îndopare forŃată a gâştelor şi
raŃelor, mult apreciate şi solicitate pentru gustul şi calitatea lor, ficatul gras fiind
considerat cel mai scump dintre produsele alimentare realizate de păsări.
Ouăle de pasăre, pe lângă gama largă de utilizare în industria alimentară,
se folosesc frecvent şi în industria pielăriei şi blănurilor, a coloranŃilor şi
cleiurilor, în pictură, poligrafie, cosmetică, farmacie etc. De asemenea, prin
creşterea şi exploatarea păsărilor se obŃin şi alte produse şi subproduse, cum sunt:
penele şi fulgii, resturile de abator şi de incubaŃie, dejecŃiile şi gunoiul de pasăre.
ImportanŃa creşterii păsărilor este determinată şi de o serie de însuşiri biologice
foarte valoroase pe care acestea le posedă, comparativ altor animale crescute de
om, dintre care sunt de reŃinut următoarele:
Nivelul ridicat al producŃiilor obŃinute pe unitatea de greutate vie,
exemplificat prin:
- de la o găină hibridă specializată pentru producŃia de ouă se obŃin anual cca.
290 ouă, cu o greutate medie de 64 g/ou, deci un total de 18,5 kg masă ou,
cantitate care raportată la greutatea de 1,6 kg a găinii, echivalează cu o
capacitate productivă de 11,5 kg masă ou/unitatea de greutate vie. Comparativ
acesteia, o vacă ce produce anual 5000 litri lapte şi având greutatea corporală
de 600 kg, realizează o capacitate productivă de numai 8,3 litri/unitatea de
greutate vie, inferioară găinii cu 27,8 %. Important este însă faptul că cele 290
ouă obŃinute de la găină, conŃin cca. 2,4 kg proteină (13,3 % proteină în ouă),
iar cei 5000 litri lapte obŃinuŃi de la o vacă conŃin 165 kg proteină (3,3 %
3
proteină în lapte), cantităŃi care denotă că găina produce 1,5 kg proteină pe
fiecare kilogram greutate vie, iar vaca numai 0,27 kg, adică de 5,5 ori mai
puŃin;
- de la o găină hibridă specializată pentru producŃia de carne ce produce anual
200 ouă, se obŃin prin incubaŃie aproximativ 165 pui broiler, care crescuŃi până
la vârsta de 6 săptămâni, când ating greutatea medie de 1,7 kg, realizează o
producŃie totală de 280,5 kg carne masă vie. Raportând cantitatea respectivă la
greutatea corporală de 3 kg a găinii respective, reiese că ea are o capacitate
productivă de 93,5 kg carne pe fiecare unitate greutate vie, mult superioară
altor animale mari de fermă.
Prolificitatea ridicată a păsărilor domestice, argumentată prin ritmul lor foarte
rapid de înmulŃire, o găină şi descendentele sale putând realiza anual cca. 3000
capete de noi produşi;
Precocitatea remarcabilă a creşterii şi dezvoltării păsărilor, dovedită prin
aceea că puicuŃele raselor de găini specializate pentru producŃia de ouă
consum ating maturitatea sexuală, deci produc primul ou, la vârsta de 19-20
săptămâni, iar tineretul crescut pentru carne broiler, se poate sacrifica la o
vârstă fragedă de 5-6 săptămâni la găină, 7 săptămâni la raŃă, 8 săptămâni la
gâscă, 14 săptămâni la curcă, când realizează greutăŃi corporale medii, în
ordinea menŃionată, de: 1,5-2 kg; 2,5-3 kg; 3,5-4 kg; 5-5,5 kg.
Gradul ridicat de conversie al furajelor în ouă şi carne broiler: hibrizii actuali
de găină specializaŃi în aceste direcŃii realizează consumuri specifice reduse ca
valoare, de 130-150 g nutreŃ combinat pentru un ou, respectiv de 1,6-1,8 kg
nutreŃ combinat pentru 1 kg spor în greutate.
Marea capacitate de adaptabilitate a păsărilor la diferite sisteme tehnologice
de întreŃinere intensivă, acestea suportând bine condiŃiile de captivitate foarte
restrânsă în care sunt puse să trăiască, ceea ce face posibilă creşterea lor la
densităŃi sporite pe unitatea de suprafaŃă construită.
Aceste însuşiri biologice valoroase ale păsărilor domestice, cu importanŃă
capitală pentru avicultura contemporană, contribuie la obŃinerea de performanŃe
productive ridicate şi eficiente economic, la creşterea productivităŃii muncii şi la
recuperarea rapidă a investiŃiilor efectuate.
4
1.3. Întrebări recapitulative
1. Care sunt însuşirile biologice pe care le posedă păsările şi care determină

importanŃa creşterii lor?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
2. De ce sunt apreciate proteinele din ou ca „proteine etalon”?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
.............................................................................................................................
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Care este producŃia medie anuală de ouă care se obŃine de la o găină hibridă
specializată pentru producŃia de ouă?
a) 250 buc.
b) 290 buc.
c) 350 buc.
2. Care este producŃia medie anuală de ouă care se obŃine de la o găină

specializată pentru producŃia de carne?
a) 200 buc.
b) 250 buc.
c) 300 buc.
3. Care este vârsta producerii primului ou la găinile specializate pentru producŃia

de ouă?
a) 12 – 13 săpt.
b) 19 – 20 săpt.
c) 25 – 26 săpt.
4. Care este vârsta de sacrificare a buiului broiler de găină?

a) 14 – 15 săpt.
b) 9 – 10 săpt.
c) 5 – 6 săpt.
5. Care este vârsta de sacrificare a buiului broiler de găină?

a) 14 săpt.
b) 20 săpt.
c) 18 săpt.
Răspunsuri la întrebările de autocontrol

1 – b; 2 – a; 3 – b; 4 – c; 5 – a.
5
Rezumat
AlimentaŃia reprezintă indicatorul cel mai sugestiv al creşterii nivelului de

trai al populaŃiei umane şi că, din acest motiv, obŃinerea de produse alimentare de
origine animală devine o necesitate prioritară şi permanentă, având în vedere
superioritatea valorii biologice a proteinelor conŃinute de acestea.
Din acest context rezidă importanŃa economică a creşterii păsărilor
domestice, a căror producŃii, în principal ouăle şi carnea, participă tot mai mult la
completarea proteinei animale din hrana oamenilor.
ImportanŃa creşterii păsărilor este determinată şi de o serie de însuşiri
biologice foarte valoroase pe care acestea le posedă, comparativ altor animale
crescute de om, dintre care sunt de reŃinut următoarele:
- Nivelul ridicat al producŃiilor obŃinute pe unitatea de greutate vie;
Prolificitatea ridicată a păsărilor domestice, argumentată prin ritmul lor foarte
rapid de înmulŃire;
Precocitatea remarcabilă a creşterii şi dezvoltării păsărilor;
Gradul ridicat de conversie al furajelor în ouă şi carne broiler;
Marea capacitate de adaptabilitate a păsărilor la diferite sisteme tehnologice
de întreŃinere intensivă.
Aceste însuşiri biologice valoroase ale păsărilor domestice, cu importanŃă
capitală pentru avicultura contemporană, contribuie la obŃinerea de performanŃe
productive ridicate şi eficiente economic, la creşterea productivităŃii muncii şi la
recuperarea rapidă a investiŃiilor efectuate.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Bălăşescu M., Gh. Băltan, Al. Dascălu, I. Vancea (1980) – Avicultura. Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
2. Dinea Mariana, I. Suciu (2004) – Tehnologia creşterii păsărilor. Editura
Risoprint Cluj-Napoca.
3. Dinea Mariana, Simona Paşcalău (2004) – Tehnologia creşterii păsărilor. Caiet
de lucrări practice. Editura AcademicPres Cluj-Napoca.
4. Vacaru-Opriş I. (2000) – Tratat de avicultură. Editura Ceres, Bucureşti.
5. Van I. (2000) – Curs de avicultură. USAMV Bucureşti.
6
CAPITOLUL II
PRODUCłIILE PĂSĂRILOR DOMESTICE
Cuprins
Introducere 7
2.2. ProducŃia de ouă 8
2.2.1. Însuşirile şi calităŃile oului 9
2.2.2. Factorii care influenŃează producŃia de ouă 14
2.3. ProducŃia de carne 21
2.3.1. Însuşirile şi calităŃile cărnii 22
2.3.2. Factorii care influenŃează producŃia de carne 24
2.4. ProducŃia de ficat gras şi grăsime 28
2.5. ProducŃia de pene 30
2.6. Pieile de pasăre 30
2.7. ProducŃia de dejecŃii şi gunoi 31
Rezumat 33
Introducere
Principalele producŃii obŃinute de la păsările domestice, ouăle şi carnea,

se caracterizează printr-o valoare nutritivă ridicată, precum şi prin însuşiri
organoleptice şi dietetice deosebite, fiind solicitate tot mai mult în alimentaŃia
populaŃiei.
Ca urmare a creşterii şi exploatării păsărilor domestice, pe lângă producŃia
de ouă şi carne, se pot obŃine şi alte produse importante, cum este ficatul gras şi
grăsimea, precum şi unele subproduse cu valori apreciabile, valorificate ca materii
7
prime în diferitele ramuri de producŃie, cum ar fi: penele, fulgii, dejecŃiile şi

aşternutul permanent, resturile de incubaŃie şi de abator etc.
După parcurgerea acestui capitol, cursanŃii vor fi în măsură să cunoască

principalele producŃii obŃinute în urma creşterii şi exploatării păsărilor:
- ProducŃia de ouă, însuşirile şi calităŃile oului şi factorii care o
influenŃează;
- ProducŃia de carne, însuşirile şi calităŃile cărnii şi factorii care o
influenŃează;
- ProducŃia de ficat gras şi grăsime, compoziŃia chimică şi calităŃile
organoleptice;
- ProducŃia de pene, piei de pasăre, dejecŃii şi gunoi.
2.2. PRODUCłIA DE OUĂ
Ouăle reprezintă producŃia principală a unor specii, rase şi hibrizi

specializaŃi în acest sens. Specificul producŃiei de ouă la materialul biologic care
se exploatează pentru producŃia de carne, constă în aceea că întreaga producŃie
este destinată incubaŃiei. În acest caz, nu se utilizează termenul tehnic de “ouă
pentru consum”, acesta fiind propriu numai păsărilor specializate pentru producŃia
de ouă. Deci se poate afirma că nu producŃia de ouă sau de carne este principală
sau secundară, ci că această prioritate rezultă din obiectivul urmărit prin
exploatare.
8
2.2.1. Însuşirile şi calităŃile oului
Oul de pasăre reprezintă un produs biologic de mare complexitate, care

asigură perpetuarea speciilor, fiind caracterizat printr-o anumită structură, prin
anumite proporŃii ale părŃilor componente, printr-o anumită compoziŃie chimică şi
printr-o serie de alte însuşiri.
Structura oului. Oul complet format prezintă două sisteme coloidale de
concentraŃie diferită: gălbenuş-apă şi albuş-apă, precum şi o coajă minerală,
componente care din punct de vedere al ponderii faŃă de întreg variază atât în
funcŃie de specie, rasă, linie şi hibrid, cât şi de poziŃia oului în ciclul de ouat, de
greutatea oului, de microclimat etc. (tabelul 1).
Tabelul 1
ProporŃia diferitelor părŃi componente ale ouălor de găină
Nr. Greutatea medie
Specificare
crt. g %
1 Greutatea oului 60,05 100,0
2 Total părŃi comestibile 54,30 90,5
3 Albuş 37,00 61,5
4 Gălbenuş 17,30 29,0
5 Coaja minerală 5,50 9,1
6 Membrane cochiliere 0,25 0,4
ProporŃiile părŃilor componente ale oului prezintă importanŃă diferenŃiată

în funcŃie de destinaŃia produsului respectiv: dacă este utilizat pentru incubaŃie sau
pentru consum.
La începerea ouatului, ponderea gălbenuşului este mai redusă şi creşte
consecutiv înaintării în vârstă a păsărilor, iar coaja minerală este în proporŃie mai
mare, reducându-se cu înaintarea în vârstă, în timp ce albuşul prezintă valori
aproape constante. ProporŃia componentelor oului se modifică şi paralel cu
greutatea oului, aspect ce atrage după sine stabilirea unei anumite greutăŃi ale
ouălor necesare incubaŃiei la care ponderea componentelor devine favorabilă
dezvoltării embrionare, precum şi asigurarea raportului optim dintre gălbenuş şi
albuş, care determină reuşita incubaŃiei şi care este de 1:2 (tabelul 2).
9
Tabelul 2
ProporŃia părŃilor componente ale oului
Greut. Gălbenuş Albuş Coaja
Specia Obs.
medie (g) g % g % g %
61,9 18,0 29,0 36,0 58,1 7,9 12,9
Albo’67
Găină 44,0 13,8 31,8 25,2 57,2 5,0 11,0
Bantham
57,6 18,5 32,0 32,8 57,0 6,3 10,9
84,0 22,3 26,5 50,0 59,5 11,7 14,0
Curcă Bronzată
82,5 21,6 26,2 49,9 60,5 11,0 13,3
40,0 16,0 40,0 17,4 43,5 6,6 16,5
Bibilică Cenuşie
40,4 16,5 40,7 18,0 44,6 6,0 14,7
83,0 30,0 36,1 45,0 54,3 8,0 9,6
RaŃă Pekin
80,3 27,4 34,1 44,4 55,3 8,5 10,6
193,0 72,8 37,7 95,2 49,3 25,0 13,0
Gâscă Emden
176,3 66,4 37,7 84,5 47,9 25,4 14,4
Fazan 51,5 20,0 38,8 24,5 47,6 7,0 13,9 Argintiu
Din datele prezentate în tabelul 2 reiese faptul că, la diferitele specii de

păsări, principalele componente ale oului sunt diferenŃiate atât valoric, cât şi ca
pondere din întreg.
Referitor la factorii de microclimat, nivelul acestora intervine semnificativ
în condiŃionarea proporŃiilor părŃilor componente ale oului. Astfel, la temperaturi
scăzute, proporŃia de gălbenuş devine mai redusă, crescând la temperatura de
confort, în timp ce proporŃia de albuş rămâne constantă, prezentând o oarecare
diminuare numai când temperatura este prea ridicată. În cazul cojii minerale,
greutatea ei creşte la temperaturi mai reduse şi scade la temperaturi mai ridicate,
după cum şi alimentaŃia carenŃată în săruri minerale şi vitamina D va conduce la
micşorarea acesteia.
CompoziŃia chimică. Oul de pasăre se caracterizează printr-un conŃinut
bogat în substanŃe nutritive, având o ridicată valoare alimentară.
CompoziŃia chimică a ouălor prezintă o oarecare variabilitate în funcŃie de
specie (tabelul 3), dar este net diferenŃiată între cele două componente interne,
albuş şi gălbenuş, mai ales în privinŃa conŃinutului în lipide (tabelul 4).
Tabelul 3
CompoziŃia chimică a oului (fără coajă) la diferite specii (%)
SubstanŃa Săruri
Specia Apă Proteine Lipide Glucide
uscată minerale
Găină 72,5 27,5 13,3 11,6 1,5 1,1
Curcă 72,4 27,6 13,0 12,0 1,7 0,9
Bibilică 72,8 27,2 13,5 12,0 0,9 0,8
RaŃă 70,1 29,9 13,0 14,5 1,4 1,0
Gâscă 70,4 29,6 13,9 13,3 1,3 1,1
10
Tabelul 4
CompoziŃia chimică a componentelor interne ale oului (%)
Săruri
Specia Componente Apă Proteine Lipide Glucide
minerale
Gălbenuş 49,0 16,7 31,6 0,2 1,5
Găină
Albuş 86,6 11,6 0,2 0,9 0,7
Gălbenuş 48,3 17,4 32,9 0,2 1,2
Curcă
Albuş 86,7 11,5 - 1,0 0,8
Gălbenuş 50,0 17,0 32,0 0,6 1,2
Bibilică
Albuş 87,0 11,6 - 1,0 0,8
Gălbenuş 46,1 16,5 34,9 1,2 1,3
RaŃă
Albuş 87,2 10,3 - 1,9 0,6
Gălbenuş 42,6 18,0 36,0 1,9 1,5
Gâscă
Albuş 87,1 11,2 - 0,9 0,8
Din datele celor două tabele se remarcă conŃinutul ridicat în proteine al

ouălor, care au valori destul de apropiate la diferite specii, cuprinse între 13,0 şi
13,9% în cazul oului întreg (fără coaja minerală), între 16,5 şi 18,0% în cazul
gălbenuşului şi între 10,3 şi 12,6% în cazul albuşului. PărŃile comestibile ale
ouălor sunt alcătuite din aproximativ ¾ apă şi ¼ substanŃă uscată.
SubstanŃele proteice din gălbenuş sunt reprezentate de ovovitelină şi
ovolivetină în proporŃie de 78% şi respectiv 22%, iar cele din albuş de
ovoalbumină în proporŃie de 75%, de ovoconalbumină şi ovoglobulină în
proporŃie de 15% şi de ovomucină şi ovomucoidină în proporŃie de 10%. Acestea
conŃin aminoacizi de mare importanŃă biologică, a căror pondere diferă în funcŃie
de componentul oului.
Lipidele din ou prezintă valori puŃin variabile în funcŃie de specie, fiind
cuprinse între 11,6 şi 14,5%, cu o uşoară superioritate în cazul ouălor de
palmipede, dar conŃinutul lor în cele două componente este net diferenŃiat, fiind
propriu aproape în totalitate gălbenuşului, cu valori cuprinse între 31,6 şi 36%.
Gălbenuşul ouălor cuprinde aproape toate grupele principale de lipide: gliceride,
fosfolipide, steroli, cerebrozide, ovolecitine, ovocefaline etc., cu menŃiunea că
dintre fosfolipide, o importanŃă deosebită o prezintă lecitina, datorită conŃinutului
său ridicat în fosfor. Din acest punct de vedere, oul de pasăre deŃine primul loc
între produsele alimentare, urmat de icre, carne, unt şi lapte.
11
Ouăle de găină au cel mai scăzut conŃinut de colesterol, comparativ cu

ouăle altor specii de păsări; aşa de exemplu, faŃă de ouăle de găină, conŃinutul în
colesterol exprimat în g/gălbenuş, este mai mare cu 6% la ouăle de prepeliŃă şi cu
28% la ouăle de raŃă.
Glucidele din ou sunt în cantităŃi relativ reduse, cuprinse între 0,8 şi 1,7%
în funcŃie de specie, fiind reprezentate de glucoză, manoză şi galactoză, fie libere,
fie legate de albumine, fosfolipide şi cerebrozide.
ConŃinutului oului în substanŃe minerale variază între limite destul de
largi, datorită influenŃei unui număr mare de factori, în special alimentaŃiei
aplicate. El nu diferă semnificativ între specii, având valori cuprinse între 0,8 şi
1,1% la oul integral, dar gălbenuşul este componenta mai bogată în săruri
minerale (1,1-1,5%), comparativ albuşului (0,6-0,8%). Sărurile minerale din ou
sunt reprezentate de: fosfor, calciu, fier, sulf, natriu, potasiu, cupru, mangan etc.
Oul de pasăre are şi un conŃinut bogat în vitamine, ce variază în funcŃie de
modul de alimentaŃie al păsărilor. Gălbenuşul este bogat în vitaminele: A (2000-
3000 UI/100 g); D (20-40 UI/100 g); E (24 mg/100 g); B1 (0,3- 0,5 mg/100 g); B2
(0,1-0,3 mg/100 g); B12 (5-10 mg/100 g) şi altele. Pe lângă conŃinutul în diferite
substanŃe nutritive, oul este apreciat şi pentru valoarea lui energetică, conferită
aproape în exclusivitate de către gălbenuş, în special de lipidele conŃinute, mai
ales în cazul ouălor de palmipede.
Sub raport energetic, ouăle furnizează un anumit număr de calorii
metabolizabile, variabil, în funcŃie de specia de la care provin, astfel: 88-95 la
ouăle de găină; 131 la ouăle de curcă şi de raŃă; 286 la ouăle de gâscă şi 65 la
ouăle de bibilică.
În consumul uman, ponderea o deŃin ouăle de găină, conŃinutul lor
energetic este considerat a fi cel mai convenabil în vederea asigurării unui regim
alimentar cu un aport caloric moderat.
În privinŃa cojii minerale a oului, aceasta este formată din carbonat de
calciu (96%), carbonat de magneziu (1,5%), fosfat de calciu (0,25%) şi din
substanŃe organice (2,25%) reprezentate de colagen şi pigmenŃii care imprimă
culoarea cojii: ovoporfirina şi ovoxantina.
12
Culoarea gălbenuşului. Se datorează celor două grupe de pigmenŃi:
lipocromi şi liocromi, cu predominanŃa primei grupe. PigmenŃii specifici
gălbenuşului sunt alfa- şi beta-carotenul, iar dintre xantofile, criptoxantina, luteina
şi zeaxantina. Aprecierea intensităŃii culorii gălbenuşului exprimă conŃinutul
acestuia în caroten, constituind în acelaşi timp un important indice de calitate al
oului, care se determină cu ajutorul scarei La Roche, cu 15 eşantioane de culoare,
sau cu rotorul Heiman-Carver, cu 24 eşantioane, pe baza nuanŃelor cuprinse între
galben-pal şi portocaliu-orange. ConŃinutul în caroten al gălbenuşului se exprimă
în micrograme/g gălbenuş şi se stabileşte prin dublarea notei acordate pe scara La
Roche, la care se adaugă încă o unitate (exemplu: 7 x 2 = 14 + 1 = 15 mcg
caroten/g gălbenuş).
Cantitatea de albuş dens. Reprezintă un indice important de calitate, atât
al ouălor de incubaŃie, cât şi al celor pentru consum, cunoscut fiind faptul că
albuşul dens este mai bogat în substanŃe nutritive decât cel fluid. Această însuşire
se poate aprecia prin determinarea proporŃiei de albuş dens din totalul masei de
albuş, sau prin metode indirecte, pe baza stabilirii aşa-numitelor „UnităŃi Haugh”.
Culoarea cojii. După culoarea cojii minerale ouăle se pot clasifica în două
categorii: albe şi pigmentate, fără ca între ele să se fi putut stabili relaŃii între
culoarea cojii şi compoziŃia chimică a ouălor. Totuşi, ouăle cu coaja pigmentată
par să fie preferate de unii consumatori, culoarea brună fiind mai plăcută, având şi
o rezistenŃă mai mare la spargere. Culoarea cojii ouălor este determinată genetic,
fiind un caracter de specie sau rasă. La găinile ce produc ouă cu coaja pigmentată,
intensitatea culorii brune se diluează pe măsură ce se înaintează în perioada de
ouat, cu atât mai mult cu cât producŃia numerică de ouă este mai mare.
Grosimea cojii. Cu rol important atât în prezervarea integrităŃii ouălor cât
şi în procesul de incubaŃie, grosimea cojii este puternic influenŃată de regimul
alimentar al păsărilor şi în special de metabolismul calciului. Grosimea cojii
ouălor reprezintă un indice de calitate cu atât mai important cu cât în creşterea
industrială a păsărilor se utilizează echipamente care supun ouăle la impacte
destul de dure, ce favorizează spargerea sau fisurarea cojii (cuibare metalice,
baterii, benzi colectoare, maşini de sortat etc.). La acestea se mai adaugă
multiplele manipulări ale ouălor, începând cu recoltarea, până la comercializarea
sau introducerea lor în incubatoare.
13
Forma ouălor. Este proprie fiecărei specii şi rase de păsări, având
importanŃă atât pentru comercializare, cât mai ales pentru reproducŃie. Forma
normală a ouălor este ovoidală. Forma ouălor este influenŃată şi de individ, dar şi
de vârsta păsărilor. Ea se apreciază vizual, comparativ cu forma normală
specifică, sau prin determinarea indicelui formatului, raportând diametrul mare al
oului, la diametrul mic, exprimat în valori absolute sau procente.
Petele de sânge. Ele pot să apară pe gălbenuş sau în masa de albuş a unor
ouă şi se datorează unor hemoragii preovulatorii. Petele de sânge constituie un
defect de calitate atât pentru ouăle de incubaŃie cât şi pentru ouăle de consum.
Detectarea lor se face prin ovoscopie sau prin spargerea ouălor, când găinile au
vârsta de 31-32 săptămâni.
2.2.2. Factorii care influenŃează producŃia de ouă
Nivelul şi calitatea producŃiilor la păsări sunt determinate şi influenŃate de

numeroşi factori biologici şi de mediu, ele rezultând de fapt din acŃiunea şi
interacŃiunea acestor două grupe de factori.
Factorii biologici
a. Specia, rasa, linia, hibridul şi individul. La speciile sălbatice de

păsări, ouatul este sezonier, iar numărul de ouă pe care-l produc este foarte mic.
Spre deosebire de acestea, speciile domestice asigură o producŃie de ouă mult mai
mare, la unele dintre ele dispărând sezonalitatea ouatului. În cadrul fiecărei specii
domestice de păsări s-au format numeroase rase, la care producŃia de ouă variază
în funcŃie de obiectivele urmărite în procesul lor de formare.
ProducŃia numerică de ouă şi greutatea acestora prezintă o mare
variabilitate în funcŃie de factorii specificaŃi în această grupă (tabelul 5). Dintre
speciile de păsări mai importante din punct de vedere economic, cea mai ridicată
producŃie numerică de ouă o realizează găinile (80-250 bucăŃi), iar cea mai
scăzută gâştele (25-70 bucăŃi).
14
Tabelul 5
ProducŃiile anuale de ouă şi greutăŃile ouălor caracteristice unor specii şi rase de păsări
ProducŃia de ouă Greutatea
Specia Rasa
(bucăŃi/an) ouălor (g)
Rase uşoare
Leghorn 180-270 55-67
Rase mixte
a. de ouă-carne
Rhode-Island 140-240 55-68
Sussex 180-200 55-57
Minorca 150-170 70-80
GĂINI
b. de carne-ouă
Pymouth Rock 170-215 60-65
Gât-golaş de Transilvania 120-170 55-57
Rase grele
Cornish 100-130 60-65
Brahma 120-140 50-55
Dorking 120-130 54-56
Faverolles 120-150 54-56
Bronzată ameliorată 60-75 80-90
CURCI
140
Albă de Beltsville 60-80
(prin fotostimulare)
Rase grele
Pekin 80-120 70-90
Rouen 80-90 75-85
RAłE
Barbarie 60-80 65-75
Rase uşoare
Alergătoare indiană 170-180 (200) 60-70
Champbell 250-300 60-70
Rase grele
Toulouse 40-60 180-220
Emden 25-40 160-200
Rase semigrele
GÂŞTE 25 (an I);
Landaise 170-190
34-40 (an II)
Olandeză Albă de Rin 50-60 180-190
Rase uşoare
Chineză 60-70 (100) 140-180
Frizată Danubiană 10-15 160-170
Nivelele productive sunt diferenŃiate şi în raport cu hibridul care se

exploatează, mai ales în privinŃa numărului de ouă produs.
b. Vârsta. La unele specii, cum sunt găinile şi curcile, cea mai mare producŃie
numerică de ouă se obŃine în primul an de ouat, după care se reduce treptat odată
cu înaintarea în vârstă a păsărilor. Această diminuare a producŃiei este mai
pregnantă la păsările cu producŃie ridicată de ouă în primul an şi mai lentă la cele
cu producŃii mai reduse.
15
La gâşte, producŃia numerică de ouă creşte până în anul al treilea, după

care scade treptat, mai intens din al şaselea an. RaŃele ouă mai intens în al doilea
an de producŃie, după care producŃia numerică de ouă scade. Materialul biologic
din fermele de tip industrial este exploatat timp de 4 ani consecutiv la gâşte şi 2
ani la raŃe.
Vârsta influenŃează şi greutatea ouălor, valoarea acesteia crescând pe
măsură ce păsările înaintează în perioada de producŃie. În mod obişnuit, de la
declanşarea ouatului şi până la o anumită vârstă, în funcŃie de specie, rasă şi hibrid
se poate delimita o perioadă când ouăle obŃinute au greutatea redusă, reprezentând
din totalul producŃiei realizate maximum 5% în cazul găinilor, după care greutatea
creşte consecutiv cu vârsta.
c. Precocitatea ouatului. Exprimată în general prin vârsta la care păsările
produc primul ou, precocitatea ouatului reprezintă un indicator economic deosebit
de important, corelat pozitiv cu producŃia totală de ouă. Dintre speciile de păsări
domestice, cele mai precoce sunt prepeliŃele japoneze, care produc primul ou la
vârsta de 35-65 de zile, iar cele mai tardive sunt gâştele şi curcile, care produc
primul ou la vârsta de 210-330 zile. Vârsta medie a producerii primului ou este de
148 zile la hibrizii pentru ouă consum cu coaja albă şi de 152 zile la hibrizii
pentru ouă consum cu coaja pigmentată, iar la mamele de pui broiler de 169 de
zile.
d. Intensitatea ouatului. Reprezintă exprimarea procentuală a producŃiei
numerice de ouă realizată într-o anumită perioadă de timp faŃă de valoarea
posibilă de 100% şi se calculează după formula generală:
Px100
I .O. =
t
în care: I.O. = intensitatea ouatului; P = nr. de ouă realizate; t=perioada de timp.
Reprezentarea valorilor procentuale sub formă grafică, de obicei în
dinamică săptămânală, constituie curba de ouat, care este caracteristică fiecărei
specii, rase sau hibrid. În toate cazurile curba de ouat prezintă o ramură
ascendentă, un vârf, determinat de producŃia maximă, urmat de un anumit platou
şi apoi de o ramură descendentă.
16
e. Ciclul de ouat. Perioada de producŃie a unei păsări cuprinde un număr
variabil de cicluri de ouat, un ciclu fiind considerat perioada de secvenŃe de ouă
produse succesiv, întrerupte de pauze de ouat nu mai mari de 10 zile. Deducem că
ciclul de ouat determină producŃia numerică lunară şi bineînŃeles producŃia totală
de ouă, anuală, sau pe perioada tehnologică. În general, păsările ameliorate, cu
potenŃial productiv ridicat, realizează cicluri de ouat lungi şi rare, iar cele mai
puŃin ameliorate au cicluri de ouat mai scurte şi mai dese, cu menŃiunea că în
fiecare nou ciclu produc ouă mai puŃine.
Referitor la greutatea ouălor se apreciază că primul ou produs în fiecare
ciclu are, de regulă, greutate mai mare, iar următoarele au greutatea diminuată,
fără ca acest fenomen să fie propriu tuturor ciclurilor.
f. Instinctul de clocit. Este un proces fiziologic ereditar legat de instinctul
de conservare al păsărilor, manifestarea lui ducând la întreruperea ouatului şi deci
la reducerea producŃiei numerice de ouă. Ca apariŃie şi frecvenŃă, această însuşire
biologică prezintă diferenŃe mari între specii, rase şi grupe genetice din sânul
raselor. Astfel, la raŃele domestice, clocitul aproape că nu se manifestă, excepŃie
făcând rasa Leşească. La găini apare foarte rar şi mai ales în lunile de primăvară-
vară, sau aproape deloc în cazul rasei Leghorn, dar se manifestă evident în cazul
unor rase mixte şi mai ales grele, iar la curci şi gâşte se manifestă foarte pregnant,
putând să cuprindă întreg efectivul aflat în exploatare.
g. Năpârlirea. La păsările domestice, năpârlirea este actul fiziologic
normal de reînnoire periodică a penajului, efectuându-se o dată pe an la găini şi
curci şi de două ori la raŃe şi gâşte, obişnuit după terminarea ciclului de ouat (la
găini). În cazul palmipedelor, tineretul năpârleşte după ultima fază de dezvoltare a
penelor, la vârsta de 11-12 săptămâni, iar adultele după perioada de ouat. La gâşte,
unde prezintă interes şi producŃia de pene, se valorifică din plin procesul de
năpârlire naturală, astfel, la tineret, jumulirea pe viu se face pentru prima dată la
11-12 săptămâni, iar a doua oară, la 18-19 săptămâni, în timp ce gâştele adulte se
jumulesc de trei ori pe an: între 15 mai-1 iunie; 15 iulie-1 august; 15 septembrie-
1 octombrie. Năpârlirea are loc o dată pe an la găini şi de 2-3 ori pe an la
palmipede, când ouatul se întrerupe, iar substanŃele nutritive sunt utilizate pentru
refacerea penajului.
17
h. Greutatea corporală. În general producŃia de ouă este corelată cu
greutatea corporală a păsărilor, în sensul că cele mai ridicate producŃii se
realizează când, la vârstele periodice de control, greutatea se suprapune
corespunzător pe valoarea medie specifică rasei, liniei sau hibridului respectiv.
Greutatea corespunzătoare a păsărilor la vârsta depunerii primului ou favorizează
în continuare o dinamică normală a producŃiei numerice de ouă şi a greutăŃii
acestora, în timp ce o greutate subponderală determină producerea de ouă mici pe
o perioadă mai îndelungată, o reducere a producŃiei numerice de ouă, consecutiv
dezechilibrului cauzat de dublul efort la care păsările sunt supuse: de creştere în
greutate şi de producere a ouălor.
i. Viabilitatea. Ca factor biologic de influenŃă generală, viabilitatea este
însuşirea ereditară, care se referă atât la prolificitate, cât şi la rezistenŃa păsărilor
faŃă de condiŃiile neprielnice de mediu şi faŃă de îmbolnăviri. Prolificitatea este
condiŃionată, în afară de numărul ouălor produse de o pasăre, şi de alŃi factori cum
sunt: fertilitatea, fecunditatea, eclozionabilitatea.
Prin fertilitate se înŃelege capacitatea spermatocitelor şi ovocitelor
primare de a-şi reduce la jumătate numărul de cromozomi şi de a forma gametul
în procesul de gametogeneză. Fecunditatea reprezintă capacitatea de asimilare
reciprocă a celor doi gameŃi de sex opus, sau procentul de ouă embrionate din
totalul ouălor incubate, iar eclozionabilitatea reprezintă numărul de pui sau de
boboci viabili rezultaŃi din 100 de ouă fecunde. Aceşti factori sunt caracteristici
pentru fiecare specie, rasă, linie, hibrid şi individ în parte, influenŃa lor asupra
producŃiei de ouă fiind evidentă.
Referitor la rezistenŃă, este de la sine înŃeles că păsările care suportă mai
bine condiŃiile mai dificile de întreŃinere şi sunt şi mai rezistente la diferite boli,
realizează şi producŃii de ouă mai ridicate pe perioada de exploatare.
Factorii de mediu
Factorii de mediu naturali sau artificiali, influenŃează puternic producŃia de

ouă a păsărilor, fapt pentru care cunoaşterea şi asigurarea lor la valori optime este
deosebit de utilă.
18
a. Temperatura. În sistemul intensiv de creştere a păsărilor ouătoare,
când adăpostirea lor se face în ”hale oarbe” (fără ferestre) şi la o temperatură
ambientală de + 20 ... + 28ºC , este dificil să se diferenŃieze efectele sezoniere de
cele legate de vârsta păsărilor asupra producŃiei de ouă. La temperaturi mai
ridicate de 28ºC apare „stresul termic”, manifestat prin modificări de
comportament şi prin scăderea în greutate a ouălor. În cazul acesta, nu se modifică
raportul dintre albuş şi gălbenuş, în schimb proporŃia cojii oului scade
semnificativ. La găinile adulte, zona confortului termic al mediului ambiant este
cuprins între 15-21ºC, limite care asigură conjugarea la valori optimale a trei
indicatori tehnologici importanŃi: producŃia numerică de ouă, greutatea ouălor şi
consumul de furaje.
Pentru curcile adulte, nivelul termic al aerului din adăpost poate fi puŃin
mai scăzut (13-18ºC), sau chiar sub valoarea limită minimă în cazul femelelor,
pentru prevenirea declanşării instinctului de clocit. La palmipede, temperatura de
confort este mai scăzută, având limitele cuprinse între 8-15ºC.
b. Umiditatea. Este un factor de mediu care, în corelaŃie cu temperatura,
contribuie la menŃinerea unui microclimat corespunzător sau nu, în funcŃie de
coeficientul de saturaŃie al atmosferei din adăpost. Astfel, excesul de umiditate,
combinat cu o temperatură mai ridicată, frânează cedarea căldurii biologice
produsă de organism, reducând evaporarea apei prin aparatul respirator, în timp ce
combinat cu temperatură scăzută, mărind conductibilitatea aerului, face ca păsările
să resimtă mai puternic acŃiunea frigului. Totodată, determină apariŃia condensului
pe pereŃii şi plafonul adăpostului, umezirea exagerată a aşternutului determinând
producerea unor cantităŃi sporite de amoniac şi favorizând dezvoltarea germenilor
patogeni şi creşterea numărului de ouă cu coaja murdară.
c. Lumina. Naturală sau artificială, lumina are un efect determinant asupra
producŃiei de ouă, atât prin durată, cât şi prin intensitate, acŃionând asupra unor
procese metabolice endocrine, în special a glandei hipofize. În cazul creşterii
păsărilor în sistem gospădăresc, producŃia de ouă are o evoluŃie ascendentă în
sezonul de primăvară, urmată de un platou şi de o evoluŃie descendentă în sezonul
de vară-toamnă. În lunile de toamnă-iarnă are loc stagnarea şi repausul ouatului,
datorită reducerii duratei şi intensităŃii luminii, precum şi scăderii treptate a
temperaturii.
19
În creşterea intensivă a păsărilor se disting două aspecte importante ale
influenŃei luminii asupra producŃiei de ouă: primul, referindu-se la perioada de
creştere a tineretului, când durata zilei-lumină trebuie să fie mai redusă, având ca
scop reglarea procesului de dezvoltare în concordanŃă cu cel de creştere; iar al
doilea, caracterizat prin creşterea succesivă a duratei de iluminare până la o
anumită limită, diferenŃiat pe specii, rase, linii sau hibrizi, când are loc
declanşarea ouatului şi înscrierea producŃiei de ouă pe curba standard de ouat. Ca
urmare, se impune utilizarea luminii artificiale programate, iar la adulte este
posibilă şi o completare a acesteia cu lumina naturală. Din punct de vedere al
intensităŃii luminii, nivelul optim pentru păsările adulte este de 2,5-3 waŃi/m2.
d. Puritatea aerului. Se referă în primul rând la conŃinutul aerului din
adăpost în gaze nocive (dioxid de carbon, amoniac şi hidrogen sulfurat), depăşirea
anumitor limite influenŃând negativ atât starea de sănătate a păsărilor, cât şi
producŃia de ouă, putând duce chiar la intoxicaŃii grave. Puritatea aerului se referă
şi la prezenŃa în aer a pulberilor şi microorganismelor în suspensie, constituind
factori iritanŃi şi infecŃioşi pentru păsări, cu efect negativ asupra stării generale a
organismului şi nivelului producŃiei de ouă.
e. AlimentaŃia. Factorii nutriŃionali joacă un rol important în stabilirea
raportului dintre albuş şi gălbenuş şi a compoziŃiei chimice a ouălor, în mod
deosebit aceştia influenŃând conŃinutul în oligoelemente, vitamine şi acizii graşi ai
lipidelor, fără a fi însă în total neglijate celelalte componente chimice (B. Sauveur,
citat de I. Vacaru Opriş, 2001). Pe parcursul exploatării păsărilor, cantitatea şi
calitatea furajelor administrate influenŃează hotărâtor producŃia numerică de ouă şi
greutatea acestora, motiv pentru care furajarea trebuie să fie în concordanŃă cu
cerinŃele materialului biologic utilizat. În general se va Ńine seama, pe lângă
satisfacerea exigenŃelor nutriŃionale ale păsărilor, ca reŃetele furajere să fie bine
echilibrate din punct de vedere al conŃinutului în diferite substanŃe nutritive, având
în vedere numeroasele interacŃiuni dintre acestea.
AlimentaŃia carenŃată sau în exces în anumiŃi principii nutritivi, precum şi
utilizarea de reŃete furajere neechilibrate, are drept consecinŃă apariŃia tulburărilor
metabolice şi diminuarea producŃiei cantitative şi calitative de ouă. S-a stabilit de
exemplu că în cazul în care nutreŃul administrat este sărac în proteină, sau unii
dintre aminoacizii esenŃiali nu sunt asiguraŃi (în special metionina şi treonina),
apar repercusiuni asupra formării gălbenuşului şi albuşului, reducându-se
20
substanŃial atât producŃia numerică de ouă, cât şi greutatea acestora. De aceea,
trebuie să se aplice o furajare de tip fazial, cu nutreŃuri mai bogate în proteină în
perioada ascendentă a curbei de ouat, când păsările continuă să crească şi în
greutate, respectiv mai sărace în proteină în perioada de platou şi cea descendentă,
situaŃie în care perioada de exploatare se poate finaliza cu rezultate productive şi
economice mult mai favorabile. Erorile grave făcute în alimentaŃia păsărilor
produc depresiuni evidente ale curbei de ouat, efectul negativ resimŃindu-se pe o
perioadă de 3-5 săptămâni, iar revenirea se face lent, în cca. 3-6 săptămâni, fără
însă să se atingă nivelul punctului de început al depresiunii.
2.3.PRODUCłIA DE CARNE
Carnea reprezintă un produs de bază obŃinut de la păsări şi face parte din

alimentele cele mai importante pentru om, având un însemnat rol plastic şi
energetic. Valoarea nutritiv-biologică a cărnii de pasăre este dată în primul rând
de bogăŃia ei în proteine, respectiv în aminoacizi, această carne având totodată şi
un coeficient ridicat de digestibilitate a substanŃelor nutritive componente, care
pentru proteine ajunge la 96-98%. Spre deosebire de carnea de mamifere, carnea
de pasăre este mult mai gustoasă şi în plus prezintă sarcolema fibrelor musculare
mai subŃire, „bobul” mai fin şi o cantitate mai redusă de Ńesut conjunctiv. Carnea
de pasăre se consideră superioară celorlalte cărnuri provenite de la alte specii de
animale domestice şi prin compoziŃia ei chimică. Carnea de pasăre conŃine mai
multe proteine, iar în unele cazuri (la palmipedele îngrăşate) chiar mai multe
grăsimi de cea mai bună calitate. Grăsimile din carnea de pasăre conŃin o cantitate
mai mare de acid oleic, ceea ce face ca punctul lor de topire să fie mai coborât
decât la celelalte specii .
În ultimele decenii, în majoritatea Ńărilor, se produce şi se consumă cu
prioritate carnea de pasăre de tip broiler, obŃinută prin creşterea hibrizilor
specializaŃi în această direcŃie, sacrificaŃi la vârsta de 6-8 săptămâni în cazul
tineretului de găină, raŃă şi gâscă, respectiv la 12 şi 14 săptămâni în cazul
tineretului de bibilică şi de curcă. Carnea provenită de la găină şi curcă este
considerată a fi un produs dietetic, întrucât are o foarte mare digestibilitate a
componentelor, un conŃinut optim de grăsimi, o cantitate mică de Ńesut conjunctiv
şi o pondere ridicată a Ńesutului muscular de cea mai bună calitate. La palmipede,
21
cu mici excepŃii, populaŃiile specializate pentru carne posedă şi însuşirea de
producere a ficatului gras.
ProducŃia de carne rezultă şi prin sacrificarea păsărilor adulte, la toate
speciile, cu deosebire după încheierea ciclului de exploatare în cazul raselor grele,
care produc ouă de incubaŃie. În cazul hibrizilor comerciali de găină care produc
ouă-consum, carnea rezultată se socoteşte, în unele Ńări, ca o producŃie secundară.
Din punct de vedere economic, producŃia de carne de pasăre este redată în
valoarea randamentului la sacrificare, determinată de raportul dintre greutatea
carcasei şi a organelor interne comestibile faŃă de greutatea vie.
2.3.1. Însuşirile şi calităŃile cărnii
Prin noŃiunea de carne, din punct de vedere anatomic, se înŃelege

musculatura scheletului, formată din Ńesut muscular striat (în principal) şi din
Ńesuturi conjunctive (lax, adipos, fibros, cartilaginos şi osos), precum şi din nervi,
vase de sânge şi ganglioni limfatici, care împreună formează „Ńesuturile străine”.
Aceste Ńesuturi se găsesc în proporŃii diferite în carnea de pasăre, în funcŃie de
rasă, sex, vârstă, stare de îngrăşare, felul muşchiului etc.
Culoarea şi aspectul. Culoarea cărnii constituie însuşirea ce defineşte
calitatea carcasei, care este dată şi de frăgezimea, suculenŃa, valoarea pH-ului şi
savoarea cărnii.
Dacă se fac referiri la carcasa întreagă, culoarea acesteia este dată de
culoarea pielii, care la păsări este consumabilă, putând fi galbenă, de diferite
nuanŃe, în funcŃie de vârstă, stare de îngrăşare şi de alimentaŃie, sau albă-rozie. În
cazul carcasei tranşate pe regiuni anatomice, culoarea cărnii secŃionate poate fi
roşie sau roză, cu o nuanŃă alburie dacă ne referim la muşchii pectorali de la găini
şi curci, specii la care frecvent se foloseşte termenul de „carne albă” pentru
această regiune.
Datorită faptului că între fasciculele musculare nu se depun insule masive
de grăsime, la carnea de pasăre nu apare evident aspectul „marmorat”, cum este
cazul mamiferelor.
22
La păsările cu penajul colorat aspectul carcasei este depreciat frecvent de
pigmenŃii ce se diluează în pielea din jurul foliculilor plumiferi, imprimându-i o
culoare albăstruie, neplăcută (la curcile bronzate apare aşa numita „spinare
albastră”).
Mirosul şi gustul. Sunt însuşiri ce diferă în funcŃie de specie, carnea de
palmipede diferenŃiindu-se net de carnea galinaceelor. Deseori însă, mirosul şi
gustul cărnii sunt depreciate de anumite ingrediente incluse în amestecurile
furajere, precum şi de unele tratamente, intervenŃii antistres aplicate. Toate
acestea pot imprima cărnii gust şi miros caracteristic, străine de cele specifice,
degradându-i calitatea, fapt pentru care ele trebuie eliminate sau sistate cu cel
puŃin o săptămână înainte de sacrificarea păsărilor.
ProporŃia de Ńesut conjunctiv. Carnea de pasăre are Ńesutul conjunctiv mai
puŃin dezvoltat decât carnea mamiferelor. Carnea palmipedelor se diferenŃiază de
carnea galinaceelor şi carnea obŃinută de la tineret se diferenŃiază de carnea
provenită de la păsările bătrâne. Relevăm acest aspect deoarece calitatea cărnii
scade consecutiv cu creşterea proporŃiei de Ńesut conjunctiv.
CompoziŃia chimică. Din punct de vedere chimic, carnea de pasăre
prezintă o compoziŃie neomogenă, mai ales cea de găină şi de curcă, specii la care
carnea pieptului este de culoare albă, bogată în proteine, în timp ce carnea de pe
restul corpului este de culoare roşie şi are în compoziŃie o cantitate mai mică de
proteine, dar mai ridicată în grăsimi (la găină). ConstituenŃii chimici ai cărnii de
pasăre sunt reprezentaŃi în primul rând de apă şi substanŃă uscată.
Apa înlesneşte schimburile chimice intercelulare şi plasmatice şi deŃine
ponderea cea mai mare, variind în funcŃie de specie, greutate corporală, stare de
îngrăşare, felul muşchiului, de la 48,9% la gâştele adulte la 72,1% la broilerul de
găină.
SubstanŃa uscată din carne este reprezentată de proteine, substanŃe
extractive, lipide, vitamine, substanŃe minerale, enzime etc.
Vitaminele din carnea de pasăre sunt în principal cele din complexul B
(thiamina, riboflavina, piridoxina etc.), apoi vitamina A şi D şi în cantităŃi mai
mici, vitaminele C, E şi K, având rolul de biocatalizatori în organismul păsărilor.
SubstanŃele minerale din carne sunt reprezentate, în diverse proporŃii, de
sodiu, potasiu, calciu, mangan, fier, cupru, fosfor şi clor (I. Vacaru Opriş, 2001).
23
Enzimele din carne aparŃin oxidoreductazelor, transferazelor, hidrolazelor
şi ligazelor, unele reprezentând o sursă energetică pentru metabolismul celular,
altele asigurând hidroliza proteinelor, a lipidelor sau intervin în catalizarea
reacŃiilor de transfer.
ConŃinutul chimic al cărnii de pasăre este diferenŃiat în funcŃie de specie,
rasă, linie, hibrid, vârstă etc.
Valoarea energetică a cărnii de pasăre. Sub aspect energetic, carnea de
pasăre prezintă variaŃii mari pe specii, iar în cadrul acestora, în funcŃie de vârstă şi
starea de îngrăşare.
Aşa, de exemplu, la găinile adulte, cu o bună stare de îngrăşare, pe 100 g
Ńesut muscular striat, revin 208,6 calorii, în timp ce la tineret, tot cu o bună stare
de îngrăşare, caloricitatea cărnii este de 188,1 calorii/100 g Ńesut muscular striat.
Valorile energetice ale cărnii de palmipede sunt mai ridicate faŃă de a
galinaceelor, cu deosebire când şi starea lor de îngrăşare este mai mare, realizată
prin îndoparea forŃată.
2.3.2. Factorii care influenŃează producŃia de carne
ProducŃia cantitativă şi calitativă de carne este determinată genetic şi este

influenŃată de numeroşi factori biologici şi de mediu, cei mai importanŃi fiind:
Factorii biologici:
a. Specia, rasa, linia, hibridul şi individul. În cazul păsărilor adulte pentru
producŃia de ouă consum sau pentru reproducŃie, factorii de influenŃă menŃionaŃi
prioritează curcile şi gâştele, care la vârsta depopulării realizează greutăŃi
corporale de până la 20 kg la curcani, de 13-14 kg la masculii din rasa Toulouse şi
de 7-8 kg la masculii din rasele semigrele, în timp ce găinile şi raŃele din rasele
grele realizează greutăŃi cuprinse între 3,5-5,5 kg, iar hibrizii ouători româneşti,
Albo şi Roso, 1,7-1,8 şi respectiv 2,1-2,3 kg. Bibilicile, porumbeii de carne şi
prepeliŃele japoneze ating greutăŃi corporale la sacrificare cuprinse, în ordine, între
1500-2500 g, 800-1200 g şi 130-150 g.
Hibrizii de găină pentru carne creaŃi în Ńara noastră se caracterizează prin
performanŃe de creştere superioare raselor parentale, apropiate de cele realizate de
hibrizii din alte Ńări, la vârsta de 7 săptămâni având greutatea corporală de 2000 g.
24
Se înŃelege de la sine că în cadrul efectivelor de păsări, indiferent de specie
şi vârstă, se întâlneşte o destul de mare variabilitate a masei corporale, de la
individ la individ, diferenŃe care însă depind, în mare măsură şi de omogenitatea
lotului luat în discuŃie.
b. Sexul şi vârsta influenŃează semnificativ producŃia de carne a păsărilor.
DiferenŃierile privitor la greutatea corporală şi la principalele dimensiuni
corporale dintre masculi şi femele sunt caracteristice în funcŃie de specie.
În cazul curcilor, masculii aproape dublează greutatea specifică femelelor,
în timp ce la gâşte greutatea celor două sexe este relativ apropiată.
La găini şi raŃe, deşi există diferenŃieri între greutatea masculilor şi cea a
femelelor, valorile acestora sunt destul de ponderate, cu excepŃia rasei Leşeşti
(Barbarie), la care greutatea răŃoilor este mult mai mare decât a femelelor.
O situaŃie mai particulară se întâlneşte la bibilicile adulte, la care masculii
au o greutate corporală uşor mai redusă decât a femelelor.
DiferenŃieri între sexe, în ceea ce priveşte cantitatea de carne, se remarcă şi
în cazul puilor broiler de găină, cu valori favorabile masculilor, ceea ce pledează,
alături de unele specificităŃi nutriŃionale, pentru creşterea separată pe sexe.
c. Intensitatea de creştere. Este caracteristică pentru toate speciile de
păsări domestice şi ea trebuie valorificată din plin prin tehnologia de creştere
specifică broilerilor şi care, de fapt, se referă la etape mai scurte, suprapuse în
mod corespunzător pe capacitatea de valorificare a furajelor, imprimând astfel
aspectul economic al produsului finit. Din acest punct de vedere această etapă, pe
care putem să o denumim ca perioada de acceleraŃie a intensităŃii de creştere
pentru broilerul de găini, gâşte şi raŃe, este până la vârsta de 7 săptămâni, iar
pentru broilerul de curcă, între 12 şi 20 de săptămâni.
d. Capacitatea de valorificare a hranei este una din cele mai importante
însuşiri individuale şi de grup legate de producŃia de carne. Întotdeauna se vor
selecŃiona indivizii care asigură cel mai mare spor de creştere în greutate, cu un
consum specific cât mai redus pe kg greutate vie. Capacitatea de valorificare a
hranei este o însuşire determinată genetic, astfel că la acelaşi regim de hrană apar
diferenŃieri ca spor de creştere în greutate între rase, între grupe genetice din
interiorul raselor, sau între indivizi. La puii şi bobocii de carne de tip „broiler” se
manifestă puternic fenomenul de heterozis, ei realizând consumuri specifice
25
minime în perioade de creştere intensivă, de aceea constituie şi baza producŃiei de
carne la păsări.
e. Viteza de îmbrăcare în penaj şi culoarea penajului interesează mai
ales puii şi bobocii de tip broiler, care se sacrifică la o vârstă timpurie. În general,
viteza de îmbrăcare în penaj se corelează pozitiv cu intensitatea de creştere şi
devine chiar factor limitativ al vârstei de sacrificare a tineretului broiler. Deşi puii
de găină şi curcă se acoperă cu pene mai repede decât bobocii, iar femelele sunt
caracterizate printr-o precocitate mai accentuată comparativ cu masculii, în
producŃia de carne de tip broiler viteza de îmbrăcare cu penaj se suprapune cu
specificul hibrizilor utilizaŃi, indiferent de specie şi sex.
În privinŃa culorii penajului, indiferent de specie, pentru hibrizii utilizaŃi în
producerea cărnii de tip broiler se preferă culoarea albă a penajului, care alături de
viteza îmbrăcării în penaj, contribuie la realizarea carcaselor de calitate din punct
de vedere al aspectului. La gâşte, penajul alb este deosebit de apreciat, motiv
pentru care acesta este încadrat într-o clasă de calitate superioară.
f. Randamentul la sacrificare şi proporŃia părŃilor anatomice constituie
alŃi indicatori de apreciere a producŃiei de carne la păsări. Prin randamentul la
sacrificare (R%) se înŃelege proporŃia dintre greutatea vie raportată la greutatea
carcasei obŃinute după înlăturarea părŃilor necomestibile .
Valorile sunt variabile în funcŃie de greutatea la sacrificare şi bineînŃeles,
de vârsta păsărilor. Din acest punct de vedere grupăm păsările în două categorii:
broilerii şi păsările depopulate (de reproducŃie sau producŃie).
ProporŃia regiunilor anatomice din carcasă şi raportul carne-oase sunt
indici de calitate ai carcasei, considerându-se carcase de calitate superioară în
primul rând cele care au o pondere mare a pieptului, coapselor, gambelor, regiuni
care conŃin carne de calitate superioară. După cântărirea şi tranşarea carcasei, se
cântăreşte fiecare parte anatomică şi se calculează cât reprezintă în procente din
greutatea carcasei.
g. Viabilitatea şi rezistenŃa. În cazul producŃiei de carne aceşti factori
trebuie consideraŃi în acelaşi cadru ca şi producŃia de ouă, desprinzând importanŃa
deosebită pe care o reprezintă prolificitatea, cu toate cele trei componente ale sale,
în contextul producŃiei de carne de tip broiler.
26
h. Prolificitatea reprezintă numărul de ouă produse de o pasăre,
fertilitatea, fecunditatea şi capacitatea de ecloziune a acestora, însuşire care
determină vizibil producŃia cantitativă de carne la păsări. La speciile care produc
mai puŃine ouă (curcile şi gâştele), aceste însuşiri capătă un interes mai mare
comparativ cu celelalte specii de păsări (găinile şi raŃele) la care producŃia de ouă
înregistrată este cu mult mai mare.
Factorii de mediu:
a. Temperatura. InfluenŃează în mai mare măsură producŃia de carne

comparativ cu producŃia de ouă, pe considerentul că perioada de creştere a
broilerilor, exceptând curcile, este de 6-8 săptămâni, suprapunându-se cu perioada
de dezvoltare a penajului şi ca atare, cu instalarea termoreglării. Datorită acestui
fapt, valorile termice asigurate pe perioada de creştere sunt mai ridicate, cu limite
cuprinse între 36 şi 18ºC.
b. Umiditatea. În relaŃie cu temperatura, umiditatea relativă asigură
nivelul, la un moment dat, al microclimatului din adăpost, în contextul menŃionat
în cazul producŃiei de ouă, cu sublinierea că pentru perioada de referinŃă, valorile
de confort sunt realizate mai facil la creşterea în baterii, comparativ cu cea pe
aşternut permanent.
c. Puritatea aerului. În acest caz ne referim în mod deosebit la pulberile în
suspensie, care nu trebuie să depăşească 15 mg/m3 aer depuse în timp de 30 zile,
cu atenŃie maximă în cazul creşterii broilerilor pe aşternut permanent. În acest
sens, cunoscând densitatea mare a puilor pe m2, trebuie evitată formarea pulberilor
prin utilizarea unui material corespunzător pentru aşternut, menŃinerea umidităŃii
relative ridicate în timpul verii, practicarea unei ventilaŃii corespunzătoare şi
evitarea factorilor excitanŃi care determină agitarea păsărilor în hală.
d. Lumina. Are efect dublu, în sensul că programul specific pentru loturile
de reproducŃie părinŃi rase grele asigură o producŃie superioară de ouă. În acelaşi
timp, programul de 23 ore lumină pentru broileri asigură o furajare intensivă a
acestora din punct de vedere al consumului zilnic, susŃinând în mod deosebit
viteza de creştere.
27
e. AlimentaŃia. Este un factor de importanŃă majoră, cu implicaŃii
hotărâtoare asupra rezultatelor finale. Ea cunoaşte două caracteristici generale,
determinate de cele două grupe mari de păsări şi anume păsările de reproducŃie şi
broilerii.
Este necesar să precizăm că cerinŃele se diferenŃiază şi în funcŃie de specie,
cu menŃiunea că palmipedele sunt mai puŃin pretenŃioase, iar curcile sunt foarte
pretenŃioase faŃă de nivelul proteic al raŃiilor din prima subperioadă de creştere. În
cazul broilerilor de palmipede este posibil ca regimul alimentar să se bazeze pe
nutreŃuri verzi sau suculente în sezoanele favorabile, determinând economii
importante de concentrate.
Considerăm că trebuie să facem menŃiuni şi cu privire la influenŃa pe care
o manifestă regimul alimentar asupra calităŃii cărnii, referindu-ne în special la
conŃinutul în grăsime şi la eventualele denaturări ale mirosului şi gustului
provocate de ingrediente ce nu sunt retrase din furajare la momentul potrivit,
înaintea sacrificării.
2.4. PRODUCłIA DE FICAT GRAS ŞI GRĂSIME
Ficatul gras este un produs specific palmipedelor, cu o valoare de

excepŃie în hrana omului datorită compoziŃiei şi calităŃii sale gustative, obŃinut în
urma aplicării hiperalimentării forŃate (îndopării). CompoziŃia chimică a ficatului
gras de gâscă este redată în tabelul 6.
Tabelul 6
CompoziŃia chimică a ficatului gras de gâscă
Calitatea ficatului Apă Proteine Lipide Cenuşă

I 36-41 8,5-9,5 40-50 0,6-0,8
II 40-50 11-13 35-42 0,8-0,9
III 50-60 13-15 20-35 1-1,1
Ficat foarte gras 35-40 7,5-8,5 50-58 0,5-0,7
Din punct de vedere chimic, Ńesutul gras al ficatului este alcătuit din lipide,
apă, proteine şi substanŃe minerale.
28
Lipidele sunt reprezentate de gliceride (99%), steride (colesterol – 0,24 %)
şi fosfolipide, alături de care se întâlnesc pigmenŃi carotenoidici şi vitamine
liposolubile. Din total lipide, 90% sunt asigurate de acizi graşi, iar restul de 10%
de glicerină.
Glucidele constituie o sursă de bază pentru mărirea acumulărilor de
grăsime în ficat, iar proteinele din hrană influenŃează semnificativ steatoza
hepatică, lipidele care intră în nutreŃurile administrate păsărilor, după
metabolizare, fiind depozitate în celulele hepatice.
Materialul biologic folosit poate fi reprezentat de tineretul şi gâştele adulte
surplus de efectiv sau reformate şi raŃele Barbarie. În general, pentru producerea
de ficat gras se utilizează hibrizi de gâscă între anumite rase, precum şi hibridul de
raŃă denumit Mulard, obŃinut prin încrucişarea masculilor de rasă Barbarie cu
femele de rasă Pekin, care sunt capabili să realizeze, în condiŃii tehnologice
industriale, un ficat cu greutate medie de 400-600 g şi respectiv 300-350 g.
În urma îndopării creşte substanŃial atât greutatea corporală a păsării, care
aproape se dublează, cât şi greutatea ficatului, uneori de până la 10 ori, datorită
mai ales depunerilor de grăsime (tabelul 7).
Tabelul 7
InfluenŃa îndopării asupra greutăŃii corporale şi a ficatului la palmipede

Gâscă RaŃă (mulard)
Specificare
neîndopate îndopate neîndopate îndopate
Greutatea corporală (g) 4580 8260 2950 4500
Greutatea ficatului (g) 70 578 39 346
Paralel cu producerea ficatului gras, de la gâştele şi raŃele îndopate se

obŃine şi o cantitate importantă de grăsime, care poate să reprezinte până la 40%
din greutatea cărnii, cu punctul de topire mai scăzut decât la mamifere (25-40ºC la
gâşte) şi culoarea gălbuie caracteristică. Cantitatea şi calitatea producŃiei de ficat
gras este determinată şi influenŃată de o serie de factori biologici, de mediu şi
tehnologici: specia, rasa, hibridul, vârsta, greutatea păsărilor la începutul
îngrăşării, durata îndopării, felul şi calitatea furajului utilizat.
29
2.5. PRODUCłIA DE PENE
Penele, un produs avicol secundar de mare valoare economică, se obŃin în

urma sacrificării păsărilor, la toate speciile, indiferent de tipul de producŃie pe care
îl realizează. În cazul palmipedelor penele se pot obŃine şi prin jumulirea pe viu a
păsărilor, acŃiune care se înscrie în mod curent în tehnologia de creştere şi
exploatare industrială a acestora .
De regulă, penele obŃinute de la palmipede prin jumulirea pe viu se
sortează pe categorii de calitate, în funcŃie de culoare, categoria de pene, gradul de
curăŃenie şi de uzură, conŃinutul în puf etc. Cantitatea de pene obŃinută în urma
sacrificării păsărilor este variabilă atât în funcŃie de specie şi rasă, cât şi în funcŃie
de categoria de vârstă.
Prin jumulirea pe viu a tineretului de gâscă, de două ori pe an, se pot
obŃine 250-300 g pene, iar de la gâştele adulte 300-350 g. După recoltare penele
se prelucrează fie prin uscare şi balotare, fie prin spălare, centrifugare, uscare şi
balotare. Penele mici (fulgii), care se recoltează de pe spate, abdomen, piept şi
părŃile laterale ale corpului, sunt cele mai căutate, constituind o clasă superioară
de calitate. Cel mai apreciat este puful, situat sub penele mici şi care este mult mai
fin, având rahisul moale şi nedezvoltat, cu barbele libere.
2.6. PIEILE DE PASĂRE
Pieile de pasăre sunt un produs secundar mai puŃin cunoscut, dar de mare
valoare. În regiunea Poitou din FranŃa se creşte rasa de gâşte cu acelaşi nume, a
cărei piele foarte elastică şi acoperită cu puf moale, alb-strălucitor şi frizat, este
întrebuinŃată la confecŃionarea îmbrăcămintei pentru copii.
StruŃul, a cărui creştere s-a extins şi în România în ultimii ani, sacrificat la
vârsta de 9-12 luni, produce o piele cu o suprafaŃă medie de 1,2-2 m2 şi care este
foarte durabilă (de 5 ori mai durabilă decât pielea de taurine). Pielea de struŃ este
foarte moale şi rezistentă, de fapt cea mai rezistentă piele naturală comercializată,
fiind folosită la confecŃionarea de încălŃăminte, poşete, accesorii vestimentare
(Marin Gh., 1999, citat de Ana Driha, 2000).
30
Pielea de pe picioarele curcanilor adulŃi este folosită pentru obŃinerea
diverselor articole de marochinărie.
2.7. PRODUCłIA DE DEJECłII ŞI GUNOI
DejecŃiile obŃinute de la păsări pot fi dejecŃii „pure” (obŃinute de la păsări

crescute în baterii) sau dejecŃii amestecate cu aşternut (provenite de la păsări
crescute pe aşternut permanent). Nivelul cantitativ şi calitativ al producŃiei de
dejecŃii depinde de specie, vârstă, individ şi tehnologia aplicată.
DejecŃiile pure se pot utiliza pentru fertilizarea solurilor, având un conŃinut
ridicat de azot (1,3-2,3%), fosfor (1,4-2,4%) şi potasiu (0,7-1,0 %).
DejecŃiile care sunt încorporate în aşternutul permanent se pot utiliza
similar cu dejecŃiile pure, cu menŃiunea însă că cele provenite de la creşterea
puilor broiler nu sunt recomandate, datorită faptului că în hrana acestora adeseori
se includ antibiotice sau alte preparate cu acŃiune germicidă, a căror
termosensibilitate nu este totdeauna cunoscută.
1. Care sunt însuşirile şi calităŃile oului?

.................................................................................................................
................................................................................................................
2. Care este proporŃia diferitelor părŃi componente ale oului de găină?
..................................................................................................................
..................................................................................................................
3. Care este compoziŃia chimică a oului?
..................................................................................................................
..................................................................................................................
4. Care sunt factorii biologici care influenŃează producŃia de ouă?
….................................................................................................................
…..................................................................................................................
5. Care sunt factorii de mediu care influenŃează producŃia de ouă?
…......................................................................................................................
…......................................................................................................................
31
6. Care sunt însuşirile şi calităŃile cărnii de pasăre?
…......................................................................................................................
….......................................................................................................................
7. Care sunt factorii biologici care influenŃează producŃia de carne?
…........................................................................................................................
…........................................................................................................................
8. Care sunt factorii de mediu care influenŃează producŃia de carne?
…........................................................................................................................
…........................................................................................................................
9. Care este compoziŃia chimică a ficatului gras?
….......................................................................................................................
…........................................................................................................................
10. Care sunt produsele secundare obŃinute de la păsări?
…........................................................................................................................
…........................................................................................................................
2.9. Teste de autoevaluare
3. Raportul optim dintre gălbenuş şi albuş este de:

a) 1 : 2
b) 1 : 3
c) 2 : 3
2. SubstanŃele proteice din gălbenuş sunt reprezentate de:

a) ovomucină şi ovomucoidină
b) ovovitelină şi ovolivetină
c) ovalbumină şi ovoconalbumină
3. Culoarea cojii minerale a oului este dată de pigmenŃii:

a) ovoporfirina şi ovoxantina
b) ovovitelina şi ovoglobulina
c) alfa şi beta caroten
32
4. Cele mai precoce păsări domestice sunt prepeliŃele, care produc primul ou la
vârsta de:
a) 80 – 100 zile
b) 120 – 150 zile
c) 35 – 65 zile
5. Zona confortului termic al mediului ambiant la găinile adulte este de:

a) 10 – 140C
b) 15 – 210C
c) 20 – 250C

1 – a; 2 – b; 3 – a; 4 – c; 5 – b.
Rezumat
Creşterea păsărilor domestice are ca scop principal obŃinerea de produse
alimentare necesare populaŃiei umane în vederea satisfacerii cerinŃelor acesteia cu
proteine de origine animală de calitate biologică superioară.
Cu toate că ouăle şi carnea se înscriu în produsele de bază obŃinute de la
păsări, de un interes din ce în ce mai mare se bucură şi ficatul gras, obŃinut în
urma îndopării palmipedelor, alături de alte produse secundare, cum sunt: penele
(cu deosebire puful şi fulgii palmipedelor), subprodusele necomestibile de abator,
cojile de ouă, dejecŃiile etc.
Prezentul capitol tratează în mod detaliat aspecte privind:
- ProducŃia de ouă, însuşirile şi calităŃile oului şi factorii care o influenŃează;
- ProducŃia de carne, însuşirile şi calităŃile cărnii şi factorii care o influenŃează;
- ProducŃia de ficat gras şi grăsime, compoziŃia chimică şi calităŃile
organoleptice;
- ProducŃia de pene, piei de pasăre, dejecŃii şi gunoi.
33
1. Bălăşescu M., Gh. Băltan, Al. Dascălu, I. Vancea (1980) – Avicultura.

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
2. Băltan Gh., I. Suciu (1974 ) – Creşterea păsărilor domestice. AMD Inst.
Agr. Cluj-Napoca.
4. Dinea Mariana, Simona Paşcalău (2004) – Tehnologia creşterii păsărilor.
Caiet de lucrări practice. Editura AcademicPres Cluj-Napoca.
5. Driha Ana (2000) – Curs de tehnologia creşterii păsărilor. Editura Mirton,
Timişoara.
6. Mireşan Vioara (2001) – Fiziologia animalelor domestice. Editura
AcademicPres Cluj-Napoca.
7. Morar R., Dana Pusta (2000) – Zootehnie generală. Ed. Relief Cluj-
Napoca.
8. Sandu Gh. (1983) – Genetica şi ameliorarea păsărilor. Editura Ceres,
Bucureşti.
34
CAPITOLUL III
EVOLUłIA, SISTEMATICA, ORIGINEA ŞI
DOMESTICIREA PĂSĂRILOR
Cuprins
Introducere 35
3.2. Locul păsărilor în scara zoologică 36
3.3. EvoluŃia păsărilor 36
3.4. Ordinele, familiile şi genurile de încadrare a păsărilor domestice 37
3.5. Originea şi domesticirea păsărilor de interes zootehnic 38
3.6. ConsecinŃele domesticirii păsărilor 40
Rezumat 43
Introducere
În sistematica zoologică păsările sunt situate între clasa reptilelor şi clasa

mamiferelor, ele însumând la ora actuală circa 8500 de specii, foarte diferite unele
de altele, dar numai câteva prezintă interes zootehnic.
Speciile de păsări care prezintă interes pentru zootehnia actuală aparŃin
următoarelor ordine: Galliformes, Anseriformes şi Columbiformes, în care sunt
incluse speciile mai importante, cum sunt: găinile, curcile, bibilicile, păunii,
raŃele, gâştele, lebedele, fazanii, porumbeii, prepeliŃele şi potârnichile.
35

După parcurgerea acestui capitol, cursanŃii vor fi în măsură să cunoască:
- ordinele, familiile şi genurile de încadrare a păsărilor domestice;
- evoluŃia păsărilor;
- originea şi domesticirea păsărilor de interes zootehnic: găini, curci,
raŃe, gâşte şi bibilici;
- principalele modificări morfologice, fiziologice şi de comportament
care au avut loc ca urmare a domesticirii păsărilor.
3.2. LOCUL PĂSĂRILOR ÎN SCARA ZOOLOGICĂ

de altele, dar numai câteva prezintă interes zootehnic. Păsările aparŃin regnului
Animal, subregnului Metazoare, încrengăturii Chordata (Cordata),
subîncrengăturii Chraniota (Craniate), secŃiei Amniota, clasei Aves (Păsări),
subclasei Orniture (Neornites), supraordinul Carinates (Carinate), sau Zburătoare,
care include 18 ordine.
3.3. EVOLUłIA PĂSĂRILOR
Specialiştii în domeniu consideră că păsările au provenit din reptile

terestre mici numite Ornitosuchus, ce au trăit în perioada jurasică a erei
mezozoice. Acestea foloseau pentru mers şi alergat numai membrele posterioare,
iar mai târziu au început să se caŃere în copaci, utilizând şi membrele anterioare
pentru prinderea de ramuri.
Strămoşii păsărilor actuale datează din Jurasicul superior şi poartă
denumirea de Archaeopteryx şi Archaeornis, reprezentând veriga de legătură
dintre reptile şi păsări, posedând caracteristici proprii atât reptilelor (prezenŃa
dinŃilor şi a trei degete prevăzute cu gheare la aripi, număr mare de vertebre
36
codale, sternul îngust şi lipsit de carenă) cât şi păsărilor (existenŃa penajului şi a
aripilor, claviculele unite în faŃă, forma tubulară a metatarsului şi dispunerea
degetului mare spre posterior).
Cei mai vechi reprezentanŃi ai clasei păsărilor se consideră a fi două forme
fosile descoperite în straturile cretacice din Europa şi America de Nord, cu
denumirea Ichtyornis Victor, de mărimea şi înfăŃişarea asemănătoare pescăruşului,
care zbura cu multă uşurinŃă, şi Hesperonis Regalis, cu înălŃimea de circa 1 m,
adaptat mai mult la viaŃa acvatică. Acestea, deşi prezentau caracteristici specifice
păsărilor de astăzi, mai păstrau încă dinŃi înfipŃi în alveolele maxilarului.
Mai târziu, în prima jumătate a perioadei terŃiare, pe lângă păsările cu dinŃi
au apărut şi păsări fără dinŃi, mult asemănătoare celor actuale, iar la mijlocul
terŃiarului clasa păsărilor s-a diferenŃiat net de clasa reptilelor.
Deşi păsările prezintă unele caractere specifice reptilelor (pielea lipsită de
pori şi de glande, prezenŃa solzilor pe fluiere şi degete, înmulŃirea prin ouă, sau
specifice mamiferelor (temperatura constantă a corpului, inima tetracamerală,
circulaŃia sângelui pe circuit venos şi arterial), ele posedă totuşi caractere proprii
cum sunt: îmbrăcămintea externă a corpului, formată din pene; prezenŃa ciocului,
acoperit de un strat cornos şi lipsit de dinŃi; prezenŃa aripilor; toracele musculos,
cu pieptul bine dezvoltat; plămânii prevăzuŃi cu saci aerieni; lipsa muşchiului
diafragmic; coloana vertebrală rigidă, cu vertebrele spinării aproape sudate; parte
din oase pneumaticizate; prezenŃa guşei şi a stomacului triturator; pielea lipsită de
pori şi glande; metabolismul foarte intens.
Caracterele menŃionate stabilesc, de fapt, şi locul ocupat de păsări pe
ramura zoologică, între clasa reptilelor şi cea a mamiferelor.
3.4. ORDINELE, FAMILIILE ŞI GENURILE DE ÎNCADRARE A

PĂSĂRILOR DOMESTICE
Speciile de păsări care prezintă interes pentru zootehnia actuală aparŃin

următoarelor ordine: Galliformes, Anseriformes şi Columbiformes, în care sunt
incluse speciile mai importante, cum sunt: găinile, curcile, bibilicile, păunii,
raŃele, gâştele, lebedele, fazanii, porumbeii, prepeliŃele şi potârnichile.
Ordinul Galliformes cuprinde păsări cu ciocul ascuŃit, cu valva
superioară uşor curbată şi mai lungă decât cea inferioară, cu picioare mijlocii de
37
lungi şi puternice, de obicei tetradactile şi terminate cu gheare, cu aripi mai scurte
şi uşor rotunjite, cu penajul mai moale ca textură şi foarte divers colorat, cu
dimorfismul sexual pronunŃat. Femelele depun ouă în cuibare, iar puii rezultaŃi în
urma incubaŃiei sunt nidifugi (părăsesc cuibul după ecloziune, urmând cloşca).
Speciile mai importante din acest ordin aparŃin familiei Phasianidae şi
genurilor: Gallus (găina), Meleagris (curca), Numida (bibilica), Pavo (păun),
Phasianus (fazanul comun), Coturnix (prepeliŃa) şi Perdix (potârnichea).
Ordinul Anseriformes include păsările palmipede, caracterizate prin
picioare mai scurte şi inserate mai spre interiorul corpului, având cele trei degete
anterioare unite printr-o membrană interdigitală. Ele au ciocul lung şi turtit dorso-
ventral, acoperit de un strat cornos de consistenŃă mai moale şi prevăzut cu
numeroase lamele cornoase dispuse pe marginile interioare ale maxilarelor,
penajul abundent, mai fin ca textură şi cu mult puf. Femelele depun ouăle în
cuibare, iar la ecloziune puii sunt nidifugi.
Acestui ordin îi aparŃin speciile din familia Anatidae, cu genurile: Anser,
Cygnopsis, Chenalopex (gâştele), Cygnus (lebedele), Anas şi Carina (raŃele).
Ordinul Columbiformes cuprinde păsări foarte bune zburătoare, cu
musculatura pectorală dezvoltată, ciocul ascuŃit, piciorele scurte, aripile bine
dezvoltate, penajul mai tare ca textură. Păsările sunt monogame, depun într-un
cuib rudimentar 2 ouă, pe care le clocesc ambele sexe, iar puii rezultaŃi, hrăniŃi de
ambii părinŃi, sunt nidicoli (nu părăsesc cuibul după ecloziune), având aparatul
neuro-locomotor slab dezvoltat.
Acestui ordin îi aparŃine familia Columbidae, cu genul care prezintă
interes, Columba (porumbeii).
3.5. ORIGINEA ŞI DOMESTICIREA PĂSĂRILOR DE

INTERES ZOOTEHNIC
Lipsa dovezilor precise referitoare la modul, perioada şi locul domesticirii

păsărilor face ca nici până astăzi aceste aspecte să fie pe deplin elucidate, deşi
marea majoritate a specialiştilor în domeniu aprobă originea stabilită de Darwin.
38
Originea şi domesticirea găinilor
Teoria monofiletică susŃine că găinile domestice provin din forma
sălbatică Gallus bankiva (găina de junglă) care trăieşte şi în prezent în India,
Birmania şi Malaiezia, fiind mult asemănătoare cu găinile domestice actuale.
Teoria polifiletică susŃine că găinile au fost domesticite din speciile
sălbatice Gallus sonnerati, Gallus lafayetti şi Gallus varius. Teoria polifiletică
este susŃinută avînd în vedere diversitatea mare a exteriorului găinilor domestice
actuale (tipul de creastă, forma trunchiului, culoarea pielii, ciocului şi fluierelor,
greutatea corporală, etc.).
Domesticirea găinilor se crede că a avut loc totuşi în Asia, cu circa 3400
de ani înaintea erei noastre, de unde s-au răspândit apoi în toate zonele geografice
ale globului terestru.
Originea şi domesticirea curcilor

Curca (Meleagris meleagris), este o pasăre autohtonă din Lumea Nouă.
Strămoşul raselor de curci actuale se consideră a fi curca sălbatică mexicană,
Meleagris gallopavo, ce trăieşte în pădurile din zonele înalte ale podişului
mexican, de unde migrează toamna spre regiunile sudice mai calde şi se reîntoarce
la venirea primăverii, când începe sezonul reproducŃiei. Se consideră ca strămoşi
ai curcilor domestice şi curcilor sălbatice din America de Nord, Meleagris
silvestris şi din America Centrală, Meleagris osceola.
Domesticirea curcilor s-a făcut de către vechii locuitori ai Mexicului
înaintea descoperii Americii de către Columb, iar în Europa au pătruns prin
Anglia şi FranŃa între anii 1524-1532.
Originea şi domesticirea raŃelor

RaŃele şi gâştele au origine polifiletică, majoritatea lor descinzând din
strămoşul sălbatic Anas boschas sin. Anas Plathyrincha (L.) sau „raŃa sălbatică
cu gâtul verde”. Aceasta este o pasăre migratoare şi monogamă, cu menŃiunea că
perechile se constituie în fiecare an, ce trăieşte aproape numai în apă, înoată cu
uşurinŃă şi este răspândită în Europa, nordul Africii şi America de Nord.
Domesticirea lor s-a făcut în mai multe regiuni de pe glob, probabil în
Europa, Asia, Africa de Nord şi America de Nord, iar în China se pare că acest
proces a avut loc cu mult înainte faŃă de Europa. În Brazilia, Paraguay şi Peru a
39
fost domesticită o specie de raŃă sălbatică denumită Carina moscata sin. Cairina
moschata sau raŃa cu mască (raŃa mută, raŃa leşească). Ea a fost domesticită
înaintea descoperirii Americii de către Cristofor Columb, fiind adusă în Europa
abia în anul 1550.
Originea şi domesticirea gâştelor

Se consideră că majoritatea gâştelor domestice au ca strămoş specia
sălbatică Anser cinereus, cu excepŃia gâştelor carunculate chinezeşti care provin
din specia Cygnopsis cygnoides şi a gâştelor egiptene, care provin din specia
Chenalopex aegypticus. Gâsca sălbatică, Anser cinereus, este răspândită în zonele
temperate din Europa şi Asia, fiind o pasăre migratoare şi monogamă, perechile
formându-se în al doilea an de viaŃă şi durând toată viaŃa păsărilor. Specia
sălbatică Cygnopsis trăieşte în zona nordică a Chinei, prin Manciuria şi Siberia,
iar Chenalopex în Africa meridională şi pe malurile Nilului.
Gâştele au fost domesticite în aceleaşi zone în care trăiesc şi astăzi formele
sălbatice, în Europa fiind primele păsări crescute sub formă domestică, iar în
Egipt au apărut cu 2800 de ani înaintea erei noastre.
Originea şi domesticirea bibilicilor

Bibilicile domestice au origine bifiletică, provenind din specia sălbatică
comună Numida meleagris şi Numida ptyloryncha, ambele specii fiind originare
din Africa Occidentală, prezente în stepele cu tufişuri şi ierburi înalte din Guinea.
Bibilicile se domesticesc foarte uşor, iar în stare sălbatică trăiesc în familii de câte
10-20 capete şi mai rar în grupe de 20-60 capete. Sunt păsări blânde, cu mişcări
foarte iuŃi, sperioase şi se apără alergând şi evitând locurile unde nu se pot refugia.
Alături de cele două specii domestice se mai întâlnesc încă alte trei specii
sălbatice, care nu s-au domesticit.
3.6. CONSECINłELE DOMESTICIRII PĂSĂRILOR
Trecerea păsărilor de la starea sălbatică la cea domestică, de la condiŃiile

climatice proprii mediului natural la cele artificiale create de om, a provocat
numeroase modificări morfologice, fiziologice şi de comportament.
40
InfluenŃa omului asupra păsărilor supuse procesului de domesticire a
determinat apariŃia de caractere noi, care la rândul lor sunt urmarea modificărilor
unor organe sub raport anatomic şi fiziologic.
Păsările domestice au pierdut din agresivitatea strămoşilor lor sălbatici, cu
excepŃia acelor rase create de om pentru a fi bune luptătoare, dobândind în acelaşi
timp şi facultatea unor sentimente, ca ataşamentul faŃă de om, recunoştinŃa ş.a.
Modificările morfologice. Cele mai importante consecinŃe produse de
domesticire asupra morfologiei păsărilor se referă la: creşterea taliei şi a greutăŃii
corporale; diferenŃierea unor conformaŃii corporale tipice pentru producŃia de ouă,
de carne şi de ouă-carne; reducerea compactităŃii şi rezistenŃei Ńesutului osos;
îmbunătăŃirea calitativă a cărnii, fiind mai săracă în Ńesut conjunctiv şi mai bogată
în lipide, crescând concomitent şi ponderea musculaturii pieptului, a coapselor şi
gambelor; creşterea fineŃei şi elasticităŃii pielii, textura mai fină şi culoarea foarte
diversificată a penelor şi penajului.
Modificările fiziologice. Prin domesticire şi apoi prin selecŃie şi
ameliorare, păsările au suferit importante consecinŃe fiziologice, cum sunt:
creşterea semnificativă a producŃiei numerice de ouă şi a greutăŃii ouălor;
diminuarea procentului de fecunditate şi ecloziune a ouălor; pierderea caracterului
sezonier al ouatului; reducerea şi chiar abolirea instinctului de clocit; accentuarea
precocităŃii creşterii şi dezvoltării; valorificarea superioară a furajelor în ouă şi
carne; scăderea rezistenŃei la boli şi la condiŃiile nefavorabile de mediu.
Modificările de comportament. Modificările de comportament au
evoluat lent şi diferenŃiat, în funcŃie de extinderea fazelor parcurse de păsări, până
la domesticirea totală, acestea fiind: reducerea agresivităŃii păsărilor, acceptarea
companiei omului şi chiar manifestarea unor forme de recunoştinŃă a interesului
omului pentru ele; sporirea intensităŃii reflexului de foame în prezenŃa omului etc.
1. Care este locul păsărilor în sistematica zoologică şi care sunt strămoşii

păsărilor actuale?
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
41
2. Care sunt ordinele în care sunt incluse cele mai importante specii de păsări?
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
3. Care este originea găinilor?
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
4. Care este originea curcilor şi bibilicilor?
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
5. Care este originea raŃelor şi gâştelor?
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
6. Care sunt modificările morfologice produse în urma domesticirii păsărilor?
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
7. Care sunt modificările fiziologice produse în urma domesticirii păsărilor?
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
8. Care sunt modificările de comportament produse în urma domesticirii
păsărilor?
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
1. Cărui ordin îi aparŃin genurile: Gallus (găina), Meleagris (curca), Numida

(bibilica), Pavo (păun), Phasianus (fazanul comun), Coturnix (prepeliŃa) şi
Perdix (potârnichea) ?
a) Columbiformes
b) Galiformes
c) Anseriformes
42
2. Cărui ordin îi aparŃin genurile: Cygnopsis, Chenalopex (gâştele), Cygnus
(lebedele), Anas şi Carina (raŃele) ?
a) Columbiformes
b) Galiformes
c) Anseriformes

1 – b; 2 – c.
Rezumat
Specialiştii în domeniu consideră că păsările au provenit din reptile

terestre mici numite Ornitosuchus, ce au trăit în perioada jurasică a erei
mezozoice. Acestea foloseau pentru mers şi alergat numai, membrele posterioare,
iar mai târziu au început să se caŃere în copaci, utilizând şi membrele anterioare
pentru prinderea de ramuri.
Trecerea treptată la viaŃa arboricolă şi salturile făcute de pe o ramură pe
alta, au determinat apariŃia unor modificări anatomice ce au condus la dezvoltarea
accentuată a membrelor posterioare, la alungirea degetelor şi la dispunerea opusă
a degetului mare faŃă de celelalte, precum şi la dezvoltarea şi lăŃirea solzilor din
regiunea cozii şi a membrelor anterioare, care ulterior s-au transformat în pene, iar
membrele toracice în aripi.
de altele, dar numai câteva prezintă interes zootehnic. Păsările aparŃin regnului
Animal, subregnului Metazoare, încrengăturii Chordata (Cordata),
subîncrengăturii Chraniota (Craniate), secŃiei Amniota, clasei Aves (Păsări),
subclasei Orniture (Neornites), supraordinul Carinates (Carinate), sau Zburătoare,
care include 18 ordine.
43

3. Iozon D., Mariana Dinea, B. Georgescu, A. Helgiu, Dalia Câmpean (2002) –
Sistematica şi ecologia păsărilor. Editura Risoprint.
44
CAPITOLUL IV
RASELE DE PĂSĂRI DOMESTICE
Cuprins
Introducere 46
4.2. Rasele de găini 47
4.2.1. Rasele combatante 48
4.2.2. Rasele de producŃie 49
4.3. Rasele de curci 60
4.3.1. Rasele grele 61
4.3.2. Rasele semigrele 62
4.4. Rasele de raŃe 64
4.4.2. Rasele uşoare 68
4.5. Rasele de gâşte 69
4.5.2. Rasele semigrele 71
Rezumat 76
Introducere
În decursul timpului, atât natura însăşi cât şi acŃiunile conştiente ale

omului au structurat speciile de păsări mai importante în grupe distincte din punct
de vedere genetic, denumite rase. Numărul acestora a sporit continuu din
considerente de ordin biologic, tehnologic şi economic, în scopul satisfacerii unor
cerinŃe largi privitoare la aptitudinile productive, decorative şi de agrement.
45
DiferenŃiat pe specii, rasele existente se împart în grupe, în funcŃie de
însuşirile morfofiziologice, specificul producŃiei şi scopul utilizării.

După parcurgerea acestui capitol, cursanŃii vor fi în măsură să cunoască:
- particularităŃile morfofiziologice şi productive ale principalelor rase de
găini;
curci;
raŃe;
gâşte.
4.2. RASELE DE GĂINI
După milenii de la domesticirea găinilor, există astăzi aproximativ 150 de

rase, formate în mod natural, prin selecŃie conştinentă şi încrucişări dirijate, care
se deosebesc prin conformaŃie corporală şi aspect exterior, dar şi prin anumite
însuşiri biologice şi aptitudini productive.
Rasele de găini existente se împart, după specificul utilizării, în trei grupe
mari: combatante, de producŃie şi ornamentale.
46
4.2.1. Rasele combatante
Folosite încă din antichitate pentru luptele de cocoşi, în unele Ńări chiar şi
astăzi, datorită temperamentului lor agresiv şi instinctului de luptă pe care îl
manifestă, rasele combatante prezintă importanŃă atât pentru orginalitatea
exteriorului şi frumuseŃea penajului, putând fi crescute ca păsări de ornament, cât
mai ales pentru unele însuşiri foarte valoroase pe care le posedă (rusticitate,
rezistenŃă la îmbolnăviri, dezvoltarea muşchilor pectorali, ai coapselor şi
gambelor, fecunditatea şi capacitatea mare de ecloziune, greutatea corporală
ridicată, precocitatea creşterii, calitatea cărnii), fiind des utilizate în scop
ameliorativ pentru formarea unor valoroase rase de producŃie. Ca exterior rasele
combatante prezintă următoarele caracteristici comune: capul relativ mic ca
mărime, larg şi adânc, cu ciocul bine curbat şi puternic, cu creasta bătută, de
dimensiuni mici, ca şi bărbiŃele şi urechiuşele; gâtul lung şi purtat vertical,
acoperit de lanŃete scurte şi puŃin abundente ce-i conferă formă cilindrică;
trunchiul de formă ovoidală şi purtat oblic, cu pieptul voluminos, larg şi adânc, cu
aripile puternice, având umerii proeminenŃi, cu picioarele lungi, având coapsele şi
gambele bine îmbrăcate în musculatură.
RASA COMBATANTĂ MALAIEZĂ este originară din Asia, mai

răspândită fiind în India şi Insulele Sonde din Arhipeleagul Malaiez. Prezintă
patru varietăŃi de culoare (albă, galbenă, pestriŃă şi neagră-roşcată, ultima fiind
mai răspândită). Păsările sunt destul de masive, femelele având greutatea
corporală de 3-4 kg iar masculii de 4-5 kg. Găinile produc anual 100-120 ouă cu
coaja pigmentată şi cu greutatea medie de 60-62 g, cu procent ridicat de
fecunditate şi ecloziune.
RASA COMBATANTĂ DE ASSEL s-a format în India şi prezintă două

varietăŃi de culoare (albă şi roşie-pestriŃă). Este cea mai uşoară dintre rasele
combatante, găinile cântărind 2-2,5 kg, iar cocoşii 2,5-3 kg. Produce anual 60-80
de ouă, de 50-55 g greutate medie, cu procent ridicat de fecunditate şi ecloziune.
47
RASA COMBATANTĂ ENGLEZĂ DE TIP VECHI este originară din
Anglia, are mai multe varietăŃi de culoare, mai răspândită fiind cea neagră-roşcată.
Ca exterior se diferenŃiază prin aceea că la cocoşi creasta este bătută, iar la femele
este simplă-dinŃată, de dimensiuni reduse, precum şi prin forma tronconică a
gâtului, datorată lanŃetelor mai abundente şi mai lungi, ce acoperă şi regiunea
umerilor. Produce anual 100-150 de ouă, cu greutatea de 60-62 g şi coaja
pigmentată, cu procent ridicat de fecunditate şi ecloziune. Greutatea corporală este
de 2-2,5 kg la găini şi 3-3,5 kg la cocoşi, iar carnea este de foarte bună calitate.
RASA COMBATANTĂ ENGLEZĂ DE TIP NOU a rezultat din tipul

vechi, prin selecŃie, în scopul obŃinerii de păsări pentru expoziŃie, care să aibă o
conformaŃie specifică şi penajul frumos colorat. Se deosebeşte de tipul vechi prin
lungimea mai mare a gâtului şi picioarelor, prin poziŃia mai erectă a trunchiului şi
prin penajul mai scurt, mai rigid şi mai bine strâns de corp.
Deşi masivitatea păsărilor este uşor superioară tipului vechi, găinile
cântărind 2,5-3 kg. iar cocoşii 3,5-4 kg, calitatea cărnii produse este inferioară, iar
producŃia de ouă mai mică.
4.2.2. Rasele de producŃie
Această grupă cuprinde un număr relativ mare de rase, dintre care, în

prezent, se folosesc pe scară mai largă cel mult 10-15, iar în avicultura actuală
intensiv-industrială, doar un număr de patru.
Din punct de vedere al masei corporale medii a găinilor adulte şi al tipului
principal de producŃie pentru care se cresc, rasele de producŃie se împart în trei
grupe: uşoare, grele şi mixte.
4.2.2.1. Rasele uşoare

Deşi constituie o grupă destul de numeroasă de rase (circa 42), doar câteva
au fost supuse selecŃiei în vederea specializării pentru producŃia de ouă consum,
iar dintre acestea numai rasa Leghorn se utilizează ca mijloc actual de producŃie.
Specific raselor incluse în grupa raselor uşoare este faptul că găinile adulte
au masa somatică redusă, de 1,5-2 kg, constituŃia mai fină, temperamentul vioi,
precocitatea accentuată şi producŃie mare de ouă. De asemenea, majoritatea
48
raselor uşoare au urechiuşele albe, uşor variabile ca nuanŃă, formă şi mărime,
creasta foarte dezvoltată, simplă-dinŃată şi aplecată pe o parte a capului la femele,
formatul corporal trapezoidal cu baza mare spre înapoi, penajul abundent şi bine
strâns de corp, iar coada bine dezvoltată.
RASA LEGHORN s-a format în S.U.A., dintr-o populaŃie locală italiană

foarte veche şi cu numeroase varietăŃi de culoare, exportată între anii 1835-1837
în Statele Unite. Timp de circa 40 de ani păsările respective au fost supuse
ameliorării în direcŃia producŃiei de ouă, a greutăŃii corporale, a precocităŃii şi
altor însuşiri, prin selecŃie şi prin încrucişări de infuzie cu diferite rase ca:
Minorca, Spaniolă, Combatantă malaieză, Phönix; Yokohama şi altele.
Devenind cu timpul cea mai bună rasă de găini ouătoare s-a răspândit
rapid şi în Ńările europene (Anglia, Germania, Olanda, Danemarca, etc.), unde prin
activitatea de ameliorare proprie s-au format tipuri specifice la Leghorn.
Ca rezultat al încrucişărilor de infuzie efectuate cu diferite rase s-au
obŃinut numeroase varietăŃi de culoare: albă, (dominantă genetic), galbenă, neagră,
pestriŃă, brună, potârnichie, barată, aurie, argintie, etc. (circa 12), dintre care
varietatea albă este cea mai productivă şi cu aria cea mai largă de răspândire.
Caracteristici generale de exterior: păsările Leghorn prezintă capul
expresiv, cu trăsături fine, creasta simplă-dinŃată şi foarte dezvoltată, purtată
vertical la cocoşi şi aplecată pe una dintre laturile capului la găini, urechiuşele
mari, de formă ovoidală şi de culoare albă, iar bărbiŃele lungi, fine, de culoare
roşie. Au ciocul, fluierele şi pielea de pe corp de culoare galbenă, trunchiul zvelt,
de formă trapezoidală cu baza mare spre înapoi, spinarea lungă şi dreaptă,
abdomenul larg şi adânc, iar coada bine dezvoltată.
Însuşiri productive şi biologice: găinile Leghorn produc 190-220 ouă în
primul an de ouat, cu greutatea medie de 57-67 g, cu coaja de culoare albă,
potenŃial productiv depăşit însă de hibrizii comerciali formaŃi în cadrul rasei prin
încrucişarea unor linii pure anume selecŃionate şi ameliorate pentru producŃia de
ouă consum, care realizează 330-340 de ouă/cap/ciclu de exploatare.
Specific rasei este greutatea corporală redusă a păsărilor, femelele
cântărind 1,7-2 kg iar masculii 2,5-2,7 kg, ceea ce face ca ele să consume o
cantitate mai redusă de furaje. De asemenea, se caracterizează printr-o precocitate
remarcabilă a creşterii şi dezvoltării, puii îmbrăcându-se rapid în penaj juvenil (la
49
vârsta de 5-6 săptămâni) şi având o bună viteză de creştere până la vârsta de 8
săptămâni (500g femelele şi 650 masculii), iar puicuŃele ating maturitatea sexuală
la vârsta de 140-160 de zile, când depun primul ou, după care intensitatea ouatului
creşte treptat, ajungând la valoarea de 50% la vârsta de 24-25 săptămâni şi de 90%
la vârsta de 28-30 săptămâni, când atinge nivelul maxim.
Ouăle obŃinute de la găini de rasă Leghorn prezintă indici de incubaŃie
superiori, procentul de fecunditate fiind cuprins între 85-90%, iar cel de ecloziune
între 80-87%. Remarcabilă este şi capacitatea ridicată a găinilor de valorificare a
furajelor în producŃia de ouă, ele consumând 170-180 g nutreŃ combinat pentru
producerea unui ou, sau 2,5-3 kg pentru producerea unui kilogram masă-ou. Nu
acelaşi lucru este valabil şi pentru producŃia de carne, care se produce cu un
consum ridicat, de peste 4 kg furaj pentru 1 kg spor în greutate la tineretul
sacrificat la vârsta de 8 săptămâni, iar carnea obŃinută fiind de foarte slabă calitate.
Ca şi consecinŃă a selecŃiei efectuate pe parcursul îndelungatului proces de
formare, instinctul de clocit s-a redus considerabil la această rasă, numai 1-4% din
găini căzând cloşti, cu specificarea că a fost abolit în totalitate la liniile şi hibrizii
actuali specializaŃi pentru producŃia de ouă consum.
łinând cont de caracteristicile sale valoroase, rasa Leghorn prezintă o
importanŃă deosebită, atât pentru producŃie cât şi pentru munca de ameliorare.
Marile firme producătoare de material biologic necesar aviculturii de tip industrial
au creat şi lansat pe piaŃă numeroase linii pure şi hibrizi din această rasă, din ce în
ce mai competitive. Astfel de linii s-au importat şi la noi în Ńară de la firma
americană Gossley în anul 1967 (L7 şi L8) şi de la firma canadiană Shaver în anul
1970 (L, G, J, D, B, K), pe baza cărora s-au format hibrizii autohtoni cu
denumirea Albo-67 şi respectiv Albo-70, creditaŃi cu potenŃial productiv excelent
(295-300 ouă/găină furajată; 92-94% vârf de ouat; 2,2-2,3 kg furaj/kg masă-ouă).
Grupa raselor uşoare de găini cuprinde şi alte numeroase rase, printre care
enumerăm: La Brèsse, Ardeneză (din FranŃa), Italiană, Ancona, Siciliană (Italia),
Westfalia, Champine (din Belgia), Hamburg, Breda, Welsumer (din Olanda),
Saxonă, Turingiană, Augsburg (din Germania), Dominicană (din SUA). Toate
acestea prezintă puŃin interes pentru avicultura actuală de tip industrial, dar fiecare
în parte posedă însuşiri biologice şi productive caracterstice, find importante în
munca de selecŃie şi ameliorare.
50
4.2.2.2. Rasele grele
Principala caracteristică a păsărilor din această grupă o reprezintă

masivitatea lor deosebită, femelele adulte având greutatea corporală de 3,5-4 kg
iar masculii de 4,5-5,5 kg. Deşi produc carne multă şi de foarte bună calitate,
puŃine dintre rasele grele pot fi considerate specializate pentru producŃie de carne,
în consens cu noŃiunea economică actuală de “carne broiler”, din cauza tardivităŃii
lor pronunŃate, a vitezei reduse de creştere şi de îmbrăcare în penaj, a producŃiei
scăzute de ouă şi a consumului specific ridicat.
RASA CORNISH este singura rasă grea ce poate fi catalogată ca

specializată pentru producŃia de carne, la ora actuală având cea mai largă arie de
răspândire pe plan mondial.
S-a format în Anglia prin încrucişări complexe dintre rasa locală
Combatantă engleză de tip vechi şi două rase importate din India, Combatantă de
Aseel şi Combatantă malaieză, rezultând prima varietate a rasei Cornish, de
culoare închisă (neagră-roşcată), denumită iniŃial Combatantă indiană. Ulterior s-a
format varietatea albă, prin încrucişarea femelelor din varietatea închisă obŃinută,
cu cocoşi din varietatea albă a rasei Combatante malaieze. Ea a fost standardizată
în anul 1898 şi a devenit cu timpul, cea mai valoroasă şi mai răspândită dintre
toate varietăŃile rasei Cornish, actualmente fiind utilizată ca formă paternă pentru
obŃinerea hibrizilor broiler de găină.
În S.U.A. s-au creat alte două varietăŃi: roşie-marginat cu alb, prin
încrucişarea femelelor din varietatea închisă, cu masculi de rasă Chamo-japonez
de culoare galbenă, rezultată din încrucişarea varităŃii albe, cu păsări din rasa
New Hampshire.
Caracteristici generale de exterior: păsările Cornish prezintă conformaŃia
corporală asemănătoare raselor combatante din care s-au format, având creasta
bătută (triplă sau nuciformă), bărbiŃele şi urechiuşele mici şi de culoare roşie,
gâtul aproape tronconic, acoperit cu lanŃete mai scurte şi mai puŃin abundente,
trunchiul de formă ovoidală, purtat oblic dinainte-înapoi, cu pieptul larg şi bine
dezvoltat, iar picioarele mai lungi, cu aplombul larg, cu coapsele şi gambele bine
îmbrăcate în muşchi. De asemenea, prezintă ciocul, pielea pe corp şi fluierele de
culoare galbenă.
51
Caracteristici productive şi biologice: puicuŃele produc primul ou la
vârsta de 180-200 zile, realizând o producŃie de 90-130 ouă în primul an de ouat,
cu o greutate medie a ouălor de 60-65 g şi cu coaja pigmentată.
Intensitatea maximă de ouat (de doar 58-60%) se instalează la vârsta de
31-32 săptămâni; ouăle au un procent ridicat de fecunditate (83-90%). Păsările
Cornish au masa somatică ridicată, de 3,5-4 kg la femele şi 4,5-5,5 kg la masculi.
Puii se îmbracă rapid în penaj, la vârsta de 5-6 săptămâni fiind complet
acoperiŃi cu pene juvenile, au un ritm ridicat de creştere şi o bună capacitate de
valorificare a furajelor, realizând greutăŃi corporale medii de 500-550g/cap la
vârsta de 4 săptămâni şi de 1200-1250g/cap la vârsta de 8 săptămâni, acumulând
zilnic 16-18 g spor în greutate pe perioada 0-4 săptămâni şi 23-25 g pe perioada 4-
8 săptămâni, cu un consum specific de 2-2,5 şi respectiv de 3-3,5 kg furaj/kg spor.
Randamentul la sacrificare a tineretului în vârstă de 8 săptămâni este de 78-79%,
carnea produsă fiind de bună calitate, fragedă şi suculentă, cu un raport mediu
carne-oase de 4:1. Găinile adulte manifestă instinct de clocit în proporŃie de 15-
20%, rasa ca atare fiind rustică, rezistentă şi uşor adaptabilă.
Pe plan mondiat, rasa Cornish s-a impus ca formă paternă ideală pentru
obŃinerea puilor broiler, la ora actuală fiind folosită aproape în exclusivitate numai
în acest scop. Drept urmare, marile companii avicole din diferite Ńări au format şi
lansat pe piaŃă numeroase linii pure de Cornish, special selecŃionate pentru carne
broiler, care încrucişate cu linii de rasă Plymouth Rock, ca formă maternă, au stat
la baza producerii hibrizilor specializaŃi în această direcŃie: Petersen, Tatum
(SUA), Shaver (Canada), Arbor Acres, Hubbard, Euribrid, Hypeco (Olanda),
Ross, Cobb (Anglia), Lohman (Germania). La noi în Ńară, în anul 1969, Centrala
pentru ProducŃia Avicolă, a importat două linii de Cornish, Cy1 şi Cy2, de la firma
franceză Studler, iar în anul 1970, liniile C şi W, de la firma Shaver din Canada,
primele fiind utilizate pentru obŃinerea hibridului Robro-69, iar secundele pentru
obŃinerea hibridului Robro-70. Aceşti doi hibrizi au nu numai acelaşi fenotip, ci şi
acelaşi potenŃial genetic pentru producŃia de carne. Avicola Tărtăşeşti din judeŃul
DâmboviŃa, unitate cu o tradiŃie de peste 30 de ani în activitatea de selecŃie şi
hibridare, a produs hibridul Robro-Tărtăşeşti.
Rasele Cochinchina, Brahma şi Langshan (originare din Asia) şi Dorking
şi Faverolles (din Europa) sunt utilizate doar în scop ameliorativ şi pentru
expoziŃii. Cele asiatice prezintă caracteristici de exterior comune, având greutatea
52
corporală ridicată, de 3,5-4 kg la găini şi 4,5-5,5 kg la cocoşi, formatul corporal
pătratic sau circular, spinarea scurtă, largă şi concavă, penajul abundent, extins şi
pe fluiere, constituind încălŃătura.
RASA COCHINCHINA s-a format în mod natural în China, are creasta

simplă-dinŃată, ciocul, fluierele şi pielea de culoare galbenă, începe ouatul la 10-
12 luni, produce 80-110 ouă în primul an de ouat, cu greutatea de circa 55g/ou şi
cu coaja pigmentată.
RASA BRAHMA este originară din India, prezintă creasta bătută-triplă,

ciocul, fluierele şi pielea de culoare galbenă, începe ouatul la vârsta de 10 luni
realizând 120-140 ouă în primul on de producŃie, cu greutatea medie de 60g/ou şi
cu coaja pigmentată.
RASA LANGSHAN s-a format în China în mod natural din populaŃii

locale, are creasta simplă-dinŃată, pielea de pe corp de culoare albă, iar ciocul şi
fluierele de culoare neagră sau albă, în funcŃie de varietate. Depune primul ou la
vârsta de 9-10 luni, producând 120-150 ouă în primul an de ouat, cu o greutate
medie de 60 g/ou, cu coaja pigmentată.
Rasele europene se diferenŃiază prin aceea că au formatul corporal
dreptunghiular, greutatea corporală în jur de 3,5 kg la femele şi 4-4,5 kg la
masculi şi 5 degete la picioare.
RASA DORKING a fost formată în Anglia, prin selecŃia unei populaŃii

locale aduse din FranŃa în urma căreia au rezultat două varietăŃi de culoare,
argintie-cenuşie, la care creasta este simplă-dinŃată şi varietatea albă, la care
creasta este bătută. Păsările prezintă ciocul, pielea şi fluierele de culoare albă,
încep ouatul la vârsta de 8 luni, produc 120-130 de ouă în primul an de producŃie,
cu greutatea de 60 g/ou şi cu coaja de culoare alb-roz.
RASA FAVEROLLES este originară din FranŃa, rezultând prin

încrucişări complexe între diferite rase. Se recunoaşte după prezenŃa penelor în
regiunea feŃei, care formează favoriŃii şi barba, precum şi după încălŃătura redusă
de pe fluiere, după creasta simplă-dinŃată şi după culoarea albă-roz a ciocului,
53
fluierelor şi pielii de pe corp. Păsările încep ouatul la vârsta de 7 luni, realizând o
producŃie de 120-150 ouă în primul an de ouat, greutatea medie a ouălor este de
55-60 g şi au coaja pigmentată.
4.2.2.3. Rasele mixte
În această grupă sunt incluse găinile cu masa somatică de 2-3,5 kg şi cu

formatul corporal dreptunghiular, crescute atât pentru ouă cât şi pentru carne.
Deşi există numeroase rase mixte, în avicultura actuală de tip industrial
sunt utilizate doar câteva, în scopul producerii de hibrizi specializaŃi fie pentru
producŃia de ouă consum, fie pentru cea de carne broiler.
RASA RHODE-ISLAND s-a creat în Statele Unite dintr-o populaŃie

locală de culoare cenuşie încrucişată cu rasa Combatantă malaieză varietatea
roşie, Cochinchina varietatea potârnichie şi sporadic cu Leghorn brun şi Sussex
roşu. A fost inclusă în standardul american în anul 1904 şi prezintă două varietăŃi
de culoare, roşie-aurie şi albă.
Caracteristici generale de exterior: creasta de mărime mijlocie, simplă-
dinŃată, bărbiŃele şi urechiuşele roşii, ciocul de culoare galbenă, uşor bruniu înspre
bază la varietatea roşie-aurie, gâtul potrivit ca lungime şi grosime, purtat uşor
oblic, trunchiul de formă dreptunghiulară, cu spinarea lungă şi dreaptă, cu pieptul
şi abdomenul bine dezvoltate şi cu coada semiglobuloasă, purtată uşor ridicată
faŃă de linia spinării. Prezintă pielea şi fluierele de culoare galbenă, penele bine
strâns pe corp, de culoare roşie-vişinie, cu excepŃia celor din coadă şi extremităŃile
aripilor, care sunt de culoare neagră, cu irizaŃii verzui la cocoşi.
Însuşirile productive şi biologice: găinile produc 170-190 ouă în primul
an de producŃie, cu o greutate medie de 58-68 g/ou şi cu coaja pigmentată în brun-
roşcat de diferite nuanŃe, ouăle obŃinute având o bună fecunditate şi capacitate de
ecloziune (85-90%).
În cadrul rasei există linii cu producŃii mai ridicate de ouă, 240-250
bucăŃi/cap, iar hibrizii rezultaŃi din acestea sunt acreditaŃi cu nivele productive de
300-330 de ouă pe durata ciclului de exploatare.
PuicuŃele sunt precoce, încep ouatul la vârsta de 170-180 zile şi chiar mai
timpuriu în cazul liniilor şi hibrizilor utilizaŃi pentru obŃinerea ouălor de consum.
54
După producerea primului ou intensitatea ouatului creşte destul de rapid, ajungând
la nivelul de 50% la vârsta de 25-26 săptămâni şi atingând vârful maxim la vârsta
de 30-31 săptămâni, de circa 90%. Găinile valorifică bine furajele, pentru 1 kg
masă-ou consumând aproximativ 3,2-3,5 kg nutreŃ combinat.
La această rasă producŃia de carne este mijlocie sub raport cantitativ, dar
de foarte bună calitate, păsările adulte având greutatea de 2,5-3 kg la femele şi
3,5-4 kg la masculi. Puii cresc relativ bine, ajungând la greutăŃi corporale medii de
250-300 g la vârsta de 4 săptămâni şi de 650-750 g la vârsta de 8 săptămâni, când
randamentul la sacrificare este de 79-80%, iar consumul specific de 3,5 kg furaj
pentru 1 kg spor în greutate.
Păsările se pretează bine atât la condiŃiile de întreŃinere intensivă cât şi la
cele de tip gospodăresc, fiind rustice şi mai rezistente la diferite boli şi factori de
stres. Deşi găinile au instinctul de clocit bine dezvoltat, în proporŃie de 15-25%,
acesta nu se mai manifestă nici la liniile incluse în schemele de hibridare şi nici la
hibrizii rezultaŃi, fiind abolit prin selecŃie.
Actualmente, rasa Rhode-Island are largă arie de răspândire pe plan
mondial, fiind utilizată în producŃia industrială de ouă destinate consumului.
Diferite firme şi companii avicole, Ńinând cont de preferinŃele consumatorilor
pentru ouă cu coaja pigmentată, au format prin selecŃie numeroase linii pure şi au
lansat pe piaŃă hibrizi specializaŃi în această direcŃie. Astfel de hibrizi sunt şi cei
creaŃi la noi în Ńară, cu denumirea “ROSO”, obŃinuŃi în urma lucrărilor de selecŃie
şi hibridare, efectuate la Avicola Braşov, asupra unor linii pure importate în anul
1970 din Canada (H, M, P, A şi E). Primul hibrid format a fost Roso-70, rezultat
prin încrucişarea cocoşilor din linia H cu femele simple hibride MP, care în
condiŃii obişnuite de producŃie realizează 260-275 ouă pe cap de găină furajată.
Mai târziu s-a creat un alt hibrid, ROSO-85, autosexabil după culoarea pufului la
vârsta de o zi, prin încrucişarea cocoşilor din linia H, de culoare roşie-aurie, cu
găini de culoare albă-argintie de aceeaşi rasă, ce realizează o producŃie de 290 ouă
pe cap de găină furajată. Avicola Bucureşti a lansat în producŃie în anii 1993 şi
2000 hibrizi cu denumirea de Roso S.L.-93 şi Roso S.L.-2000, hibrizi autosexabili
după culoarea pufului. Primul este un hibrid triliniar, obŃinut din două linii pure
pentru gena roşie-aurie (s) şi una pură pentru gena albă-argintie (S) după schema:
cocoşi A.B. x femele C, fiind acreditat cu o producŃie de 300 ouă/cap de găină
furajată, iar secundul este tetraliniar, obŃinut din două linii pure pentru gena s şi
55
două linii pure pentru gena S, după schema: cocoşi A.B. x femele C.D., acreditat
cu o producŃie de 330 ouă/cap de găină.
RASA PLYMOUTH ROCK a fost formată în S.U.A., prin încrucişarea

cocoşilor din rasa locală Dominicană varietatea barată, cu găini din rasa
Cochinchina varietatea neagră, rezultând prima variantă de culoare barată a rasei
Plymouth Rock, standardizată în anul 1874. Ulterior s-a obŃinut varietatea albă, pe
baza mutantelor de culoare albă, apărute în populaŃia de culoare barată, precum şi
alte varietăŃi de culoare (galbenă, potârnichie, herminată, cărămizie, etc.), prin
încrucişări de infuzie cu păsări din rasa Brahma, Wyandotte, Cornish şi Leghorn.
Varietatea albă este cea mai valoroasă şi mai răspândită în avicultura actuală, fiind
utilizată ca formă maternă pentru formarea hibrizilor de carne broiler.
Caracteristici generale de exterior: rasa Plymouth Rock prezintă
formaŃiunile pieloase ale capului de mărime mijlocie, creasta fiind simplă-dinŃată,
bărbiŃele şi urechiuşele de culoare roşie, ciocul, fluierele şi pielea de culoare
galbenă, formatul corporal dreptunghiular, trunchiul mijlociu de lung, cu pieptul,
coapsele şi gambele bine îmbrăcate în musculatură, iar coada este semiglobuloasă
şi purtată uşor ridicată faŃă de linia spinării.
Însuşiri productive şi biologice: sunt destul de diferenŃiate la cele două
varietăŃi mai importante ale rasei: barată şi albă (tabelul 8). Varietatea barată este
utilizată mai mult la încrucişări în scopul producerii de hibrizi pentru producŃia de
ouă consum, autosexabili după culoare. Varietatea albă este folosită la încrucişări
pentru obŃinerea hibrizilor broiler, în combinaŃie cu cocoşi de rasă Cornish.
Tabelul 8
Însuşiri productive la varietatea barată şi albă a rasei Plymouth Rock
Specificare Barată Albă
Greutatea corporală (kg/cap)
- la găini 2,5-3 3-3,3
- la cocoşi 3,5-4 4-4,5
Vârsta primului ou (săptămâni) 26-27 24-25
ProducŃia de ouă (buc./cap) 150-190 160-200
Greutatea ouălor (g) 59 61
Fecunditatea ouălor (%) 80-85 85-88
Eclozionabilitatea ouălor (%) 70-75 75-80
56
Găinile din această rasă ating intensitatea maximă de ouat (cca. 80-83%) la
vârsta de 30-32 săptămâni.
La varietatea albă îmbrăcarea în penaj juvenil este rapidă, ea se încheie
până la vârsta de 6 săptămâni. apreciabilă Viteza de creştere a puilor este
apreciabilă, la 8 săptămâni realizând greutăŃi corporale medii de circa 900 g, cu un
consum specific de 3,2-3,5 kg furaj/kg spor în greutate. Instinctul de clocit la
găinile acestei rase se manifestă în proporŃie de 15-25%, fiind mult redus în cazul
liniilor utilizate la obŃinerea hibrizilor de carne.
În ultimele decenii, varietatea albă a fost mult folosită în avicultura de tip
industrial, participând practic la toate programele de selecŃie şi hibridare întocmite
pentru obŃinerea cărnii de tip broiler. Aceasta, pentru faptul că răspunde cel mai
bine cerinŃelor producŃiei intensiv-industriale actuale, realizând o bună producŃie
de ouă, cu indici de reproducŃie superiori şi prezentând o excelentă
combinabilitate cu rasa paternă Cornish în privinŃa vitezei de creştere,
conformaŃiei corporale, calităŃii cărnii şi puterii de conversie a furajelor la hibrizii
rezultaŃi. Una din aceste cerinŃe este şi culoarea albă a penajului, ce influenŃează
pozitiv calitatea şi aspectul comercial al carcaselor, motiv pentru care în cadrul
varietăŃii albe a rasei s-au format recent şi tipuri genetice cu penajul alb dominant.
În scopul formării de hibrizi broileri autohtoni, Ńara noastră a recurs la
importul de linii pure din varietatea albă a rasei Plymouth Rock, prima dată în
anul 1969, când au fost aduse din FranŃa liniile N şi H, iar apoi în anul 1970, din
Canada, liniile S şi F, primele fiind utilizate la obŃinerea hibridului Roso-69, iar
secundele la obŃinerea hibrizilor Roso-70.
RASA NEW HAMPSHIRE s-a format în S.U.A., prin selecŃia unei

populaŃii de găini Rhode-Island varietatea roşie-aurie, în dorinŃa obŃinerii de
păsări mai precoce şi mai productive. Obiectivele propuse s-au realizat doar
parŃial, în final realizându-se două tipuri de New Hampsire: unul mai uşor,
destinat pentru producŃia de ouă-carne, şi altul mai greu, pentru producŃia de
carne-ouă. Ca exterior şi conformaŃie rasa nou creată se aseamănă foarte mult cu
cea din care a provenit, deosebindu-se doar prin culoarea de fond roşie-cărămizie
a penajului.
57
Păsările de tip uşor au greutatea de 2,7-3,2 kg la femele şi 3,5-4,2 kg la
masculi, produc 180-200 ouă în primul an de ouat, cu greutatea medie de 58-60 g
şi cu coaja pigmentată, iar cele de tip greu cântăresc 3-3,3 kg femelele şi 4-4,5 kg
masculii şi produc 160-180 de ouă, cu greutatea medie de 60-62 g. Ambele tipuri
posedă însuşiri biologice asemănătoare rasei Rhode-Island.
RASA SUSSEX s-a format în Anglia, din populaŃiile locale infuzate cu
păsări de rasă Dorking şi Combatantă engleză de tip vechi. Are trei varietăŃi de
culoare: herminată, roşie şi pestriŃă, mai răspândită fiind cea herminată. Prezintă
creasta simplă-dinŃată, bărbiŃele şi urechiuşele roşii, toate de mărime mijlocie,
ciocul de culoare albă, uşor cenuşie spre bază, pielea şi fluierele albe. Greutatea
corporală a găinilor este de 2,7-3,2 kg iar a cocoşilor de 3,5-4 kg. Găinile încep
ouatul la vârsta de 6-7 luni şi produc în primul sezon de ouat 160-190 ouă, cu
greutatea medie de 55-60 g şi cu coaja pigmentată.
RASA MINORCA este originară din Spania, are trei varietăŃi de culoare:
neagră, albă şi galbenă. Ca exterior seamănă foarte mult cu rasa Leghorn, de care
se deosebeşte doar prin culoarea albă a pielii, ciocului şi fluierelor; cu excepŃia
varietăŃii negre, la care ciocul şi fluierele sunt de culoare neagră. Păsările sunt
uşor mai masive, având greutatea corporală medie de 2,5-3 kg la găini şi 3-3,5 kg
la cocoşi. PuicuŃele începând ouatul la vârsta de 6 luni, realizând 150-170 ouă în
primul an de ouat, cu o greutate medie apreciabilă, de 75-80 g şi cu coaja albă.
RASA WYANDOTTE. S-a creat în S.U.A., prin încrucişări complexe

dintre rasele Brahma, Cochinchina, Hamburg, Sebright-Bantham, Plymouth-Rock
şi Leghorn, din care au rezultat 12 varietăŃi de culoare, dintre care mai valoroasă
şi mai răspândită este cea albă. Caracteristica principală de exterior este creasta
bătută sub formă de rozetă, cu lobul posterior ascuŃit şi curbat uşor spre ceafă,
trunchiul mai scurt şi cu spinarea uşor concavă, ciocul, fluierele şi pielea de
culoare galbenă. Găinile încep ouatul la vârsta de 6-7 luni şi produc anual 150-180
ouă, cu greutatea de 58-60 g şi cu coaja pigmentată. Păsările de rasă Wyandotte
sunt păsări destul de masive, femelele cântărind 2,5-3 kg iar masculii 3,5-4 kg.
RASA ORPINGTON. S-a format în Anglia, prin încrucişări între rasele

Langshan, Plymout Rock, Minorca, Hamburg, Cochinchina şi Dorking, din care
58
au rezultat trei varietăŃi de culoare, neagră, albă şi galbenă. Prezintă creasta
simplă-dinŃată, pielea albă, ciocul şi fluierele de culoare albă la varietăŃile albă şi
galbenă şi de culoare neagră la varietatea neagră, trunchiul de formă aproape
pătratică, cu spinarea largă şi înşeuată. Greutatea femelelor este de 3-3,5 kg şi de
4-4,5 kg a masculilor. Găinile încep să ouă la vârsta de 7-8 luni, producând 140-
160 ouă, cu greutatea medie a oului de 60-65 g şi cu coaja pigmentată
RASA AUSTRALORP a fost obŃinută în Australia, prin încrucişarea de

infuzie a unei populaŃii locale cu varietatea neagră a rasei Orpington, fiind apoi
supusă unui proces de selecŃie. Prezintă penajul de culoare neagră, iar ca exterior
seamănă foarte mult cu rasa Orpington, având însă greutatea corporală uşor mai
redusă, de 2,5-3 kg la femele şi 3,5-4 kg la masculi. PuicuŃele produc primul ou la
vîrsta de 7-8 luni, realizând în primul an de ouat o producŃie de 160-190 ouă/cap,
ouăle având coaja pigmentată şi greutatea medie de 58-60 g.
RASA GÂT-GOLAŞ DE TRANSILVANIA este o rasă destul de veche,

în Europa fiind cunoscută încă din anul 1875 când a fost expusă pentru prima dată
la o expoziŃie de păsări din Viena, de către crescătorii români din Sighişoara şi
Războieni. Are trei varietăŃi de culoare: albă, neagră şi barată. Pielea de pe corp,
ciocul şi fluierele sunt albe, excepŃie făcând varietatea cu penajul negru, la care
ciocul şi flueierele sunt negre-cenuşii. Păsările se recunosc uşor după gâtul lipsit
în totalitate de pene şi cu pielea de culoare roşietică a zonei golaşe. Greutatea
corporală medie este de 2-2,5 kg la femelele şi 2,5-3 kg la masculi. Găinile încep
ouatul lavârsta de 6-7 luni şi produc 120-170 ouă în primul an de ouat, cu
greutatea de 55-65 g şi cu coaja albă.
4.3.RASELE DE CURCI
Având în vedere preocupările relativ mai recente pentru această specie,

comparativ cu găinile, numărul raselor de curci create până în prezent este
semnificativ mai redus, de circa 20. Ele nu prezintă varietăŃi de culoare şi se
caracterizează printr-o variabilitate redusă a exteriorului şi conformaŃiei corporale.
59
Curcile sunt păsări mai puŃin prolifice, realizând producŃii reduse de ouă
(sub 100 bucăŃi/cap) şi cu caracter sezonier mai pronunŃat. Deşi manifestă o destul
de bună precocitate sub aspectul vitezei de creştere şi al îmbrăcării în penaj,
curcile sunt considerate păsări tardive în privinŃa declanşării ouatului, care are loc
târziu, la vârsta de 32-40 de săptămâni.
Rasele de curci existente se pot clasifica pe baza mai multor criterii
(culoarea penajului, masivitate corporală, dezvoltarea pieptului, provenienŃă, etc.),
însă la ora actuală este larg acceptată clasificarea după greutatea corporală a
masculilor adulŃi, în funcŃie de care ele se împart în două grupe:
rase grele, la care masculii au greutatea corporală peste 14 kg;
rase semigrele, la care masculii cântăresc sub 14 kg.
În continuare vom face referiri mai amănunŃite doar la rasele de curci mai
importante pentru avicultura de tip industrial, utilizate în scopul obŃinerii
producŃiei de carne broiler.
4.3.1.Rasele grele
Deşi au însuşiri incontestabile pentru producŃia de carne şi se pretează la

condiŃiile de exploatare intensivă, rasele din această grupă aproape că nu se
folosesc în avicultura actuală de tip industrial, toate fiind tardive, puŃin prolifice şi
având penajul de culoare închisă, ce influenŃează negativ calitatea carcaselor,
determinând apariŃia culorii albăstruie-vânătă pe regiunea spinării.
RASA BRONZATĂ s-a format în S.U.A., prin încrucişarea între curcani

sălbatici şi curci din rasa locală Narragansett. Sunt păsări masive, în greutate de 8-
10 kg femelele şi 15-17 kg masculii, încep ouatul la vârsta de 38-40 săptămâni,
producând 60-75 ouă, cu greutatea de 80-90g.
RASA BRONZATĂ CU PIEPT LARG (MAMOUTH) este originară

din S.U.A., fiind obŃinută din rasa Bronzată prin selecŃie dirijată în vederea
obŃinerii de păsări mai masive, mai precoce şi cu musculatura pieptului foarte
dezvoltată, reprezentând cel puŃin 20% din greutatea vie. Însuşirile productive
60
sunt aproape identice cu ale rasei Bronzate, deosebindu-se doar prin greutatea
corporală, care este de 9-11 kg la femele şi 17-19 kg la masculi.
RASA SOLOGNE s-a format în FranŃa prin selecŃie, are penajul de

culoare neagră, iar greutatea de 10-12 kg la curci şi 18-20 kg la curcani.
4.3.2. Rasele semigrele
Această grupă include rase mai puŃin masive, dar mai precoce şi mai
prolifice, dintre care mai importante sunt cele cu penajul de culoare albă.
RASA ALBĂ DE OLANDA a fost creată iniŃial în Olanda, prin selecŃia

populaŃiilor locale olandeze, dar şi în S.U.A., prin înmulŃirea şi apoi selecŃia
exemplarelor mutante cu penajul de culoare albă, apărute în cadrul unei populaŃii
de curci bronzate. În Europa este cunoscută şi sub denumirea de Albă de Virginia.
Păsările au greutatea corporală de 7-8 kg femelele şi 12-13 kg masculii, constituŃia
robustă, ciocul, pielea şi fluierele de culoare albă-gălbuie, pieptul larg şi bine
dezvoltat. Tineretul se îmbracă rapid în penaj. PuicuŃele încep ouatul la vârsta de
35-37 săptămâni, producând 80-90 şi chiar 100 ouă în primul sezon de ouat, cu
greutatea unui ou de 80-90 g. Ouăle obŃinute prezintă indici superiori de incubaŃie:
fecunditatea 85-90%, eclozionabilitate 80%. Pentru necesitatea producŃiei de
carne broiler, în cadrul rasei s-au format linii pure, selecŃionate pentru greutatea
corporală mare, pentru ponderea ridicată a muşchilor pectorali şi pentru viteza de
creştere rapidă a tineretului, folosite frecvent ca formă paternă în obŃinerea
hibrizilor de carne.
RASA ALBĂ DE BELTSWILLE s-a creat destul de recent în S.U.A.,

unde a fost standardizată în anul 1951, lucrările de selecŃie urmărind realizarea de
păsări mai puŃin masive, mai precoce din punct de vedere a vitezei de creştere şi a
maturităŃii sexuale, cu producŃie mai mare de ouă şi cu procent mai ridicat de
fecunditate şi ecloziune. Pentru realizarea acestor deziderate s-a apelat la
încrucişări complexe, fiind implicate circa 18 linii din 10 rase diferite (bronzate,
albe şi negre de diferite provenienŃe, inclusiv curci sălbatice mexicane), în final
obŃinându-se varietatea cu penajul de culoare albă, cu însuşiri biologice şi
61
productive excepŃionale în comparaŃie cu alte rase de curci. Este rasa cea mai
precoce şi mai prolifică dintre toate rasele de curci, tineretul femel începând
ouatul la vârsta de 30-32 săptămâni, realizând o producŃie ridicată de ouă în
primul sezon de ouat, 130-150 bucăŃi pe cap de pasăre, ouăle având greutatea
medie de 70-80 g, fecunditatea de 90-95%, iar procentul de ecloziune de 80-85%.
Puii se îmbracă rapid în penaj juvenil, acoperirea cu pene fiind terminată la vârsta
de 6 săptămâni, iar tineretul creşte intens în greutate, la 14 săptămâni masculii
ajungând la 3,5 kg iar femelele la 2,5 kg. La vârsta adultă, greutatea corporală
medie a păsărilor este de 5-6 kg la femele şi 9-10 kg la masculi. Datorită
însuşirilor sale valoroase, rasa Albă de Beltswille se consideră ca rasă bună
amelioratoare şi de bază în producŃia de carne, fiind utilizată sub formă de linii
pure la încrucişări pentru obŃinerea hibrizilor broiler.
La noi în Ńară, organizarea creşterii curcilor pe principii intensiv-
industriale s-a făcut începând cu anul 1974, la Intreprinderea Avicolă de Stat din
Bacău, când au fost importate din FranŃa o populaŃie de curci provenită din suşele
canadiene Wiliams, având la origine rasa Albă de Beltswille şi Albă de Olanda.
Nucleul importat a fost reprezentat de patru linii pure, trei aparŃinând rasei Albe
de Beltswille (linia 33, de tip uşor, a fost selecŃionată pentru producŃia de ouă,
fecunditate şi eclozionabilitate, femelele cântărind 6 kg, iar masculii 13 kg; linia
11, de tip mediu, a fost selecŃionată pentru producŃia de ouă şi viteza de creştere,
având greutatea corporală de 7 kg femelele şi de 16 kg masculii; linia 66, de tip
mediu-greu, s-a selecŃionat pentru viteza de creştere şi producŃia de ouă, femelele
cântărind 8 kg, iar masculii 18 kg) şi una rasei Albă de Olanda (linia 69, de tip
greu, s-a selecŃionat pentru viteza de creştere şi fertilitate, având greutatea de 9-10
kg în cazul femelelor şi de 19-20 kg în cazul masculilor), crescute şi ameliorate în
continuare la Avicola Bacău. Pe baza lor s-a format hibridul de curcă autohton, cu
denumirea comercială “Prima”. Pentru obŃinerea hibridului Prima se încrucişează
masculii din linia pură 69, cu femele simplu hibride rezultate din încrucişarea
masculilor din linia 66, cu femele din linia 33, hibridul respectiv fiind acreditat cu
performanŃe productive apreciabile, la 14 săptămâni realizând 5-5,2 kg greutatea
corporală, cu un consum specific de circa 2,5-3 kg furaj/kg spor în greutate.
RASA NEAGRĂ DE NORFOLK s-a format în Anglia prin selecŃie.

Culoarea penajului este neagră cu reflexe verzui-metalice, ciocul şi fluierele de
62
culoare neagră, iar pielea de pe cap albă-viorie, cu textură foarte fină. Păsările
sunt mai puŃin masive, greutatea corporală fiind de 5-6 kg la femele şi 9-10 kg la
masculi. ProducŃia de ouă realizată în primul sezon de ouat este de 60-90 bucăŃi.
4.4. RASELE DE RAłE
Destul de reduse numeric, rasele de raŃe existente se clasifică în două

grupe, în funcŃie de greutatea corporală medie a femelelor adulte şi de tipul de
producŃie pentru care se cresc: rase grele, cu greutatea femelelor de 3-4 kg,
exploatate pentru producŃia de carne şi rase uşoare, cu greutatea femelelor de 1,7-
2 kg, exploatate pentru producŃia de ouă.
4.4.1. Rasele grele
Sunt cele mai răspândite în avicultura actuală industrială, fiind utilizate

pentru obŃinerea cărnii de tip broiler şi de ficat gras.
RASA PEKIN s-a format în mod natural în China, dintr-o populaŃie locală
veche, având o singură varietate de culoare, albă-gălbuie. Importate în S.U.A.,
raŃele de tip chinezesc au fost ameliorate prin încrucişări de infuzie cu rasa
Aylesbury şi Alergătoare Indiană albă, corectându-le atât unele însuşiri
zooeconomice (precocitatea, producŃia de ouă, calitatea cărnii), cât şi poziŃia
corpului (care este mai puŃin erectă) şi culoarea penajului (care a devenit albă, fără
alte nuanŃe). Datorită valorii sale tipul american de Pekin este cel mai frecvent
utilizat în avicultura industrială actuală, în vederea producerii de hibrizi pentru
producŃia de carne broiler şi de ficat gras, pe care îl vom descrie în continuare.
Caracteristici de exterior: prezintă capul oval-alungit, ciocul lung şi lat,
de culoare galbenă-portocalie, gâtul potrivit de lung, uşor arcuit şi mai gros spre
bază, trunchiul de formă dreptunghiulară, fiind lung, larg şi adânc, purtat oblic
dinainte spre înapoi. Picioarele sunt destul de scurte, cu fluierele mai groase şi de
culoare portocalie, penajul este abundent şi alb în întregime, iar pielea de pe corp
de culoare gălbuie.
Însuşiri biologice şi productive: păsările adulte sunt masive, având
greutatea corporală medie de 3,2-3,5 kg la femele şi 3,5-4 kg la masculi. Bobocii
63
se îmbracă rapid în penaj juvenil (5-6 săptămâni) şi au o bună viteză de creştere,
la 8 săptămâni ajungând la greutatea de 2-2,5 kg. RaŃele încep ouatul la vârsta de
24-26 săptămâni, producând anual 120-130 de ouă, cu greutatea medie de 70-80
g/ou, cu coaja de culoare albă, având o bună fecunditate (85-90%) şi capacitate de
ecloziune (80 %). Păsările din această rasă sunt rustice şi rezistente, nu manifestă
instinct de clocit şi se adaptează uşor la diferite sisteme de întreŃinere, inclusiv cel
de tip intensiv.
În Anglia, rasa Pekin a stat la baza formării unui nou tip de raŃă Pekin, cu
denumirea Cherry Valley, obŃinut prin selecŃie şi încrucişări cu rasele Champbell
şi Aylesbury, precum şi cu o populaŃie locală de culoare albă, rezultând în final o
pasăre cu penajul de culoare albă, cu ciocul alb-gălbui şi cu fluierele galbene. În
cadrul acestui material biologic s-au creat mai multe linii pure, utilizate la
încrucişări pentru obŃinerea hibrizilor broiler, caracterizaŃi printr-o viteză de
creştere şi capacitate ridicată de conversie a furajelor.
łara noastră a importat de la firma Cherry Valley (în anul 1981) un nucleu
de raŃe Pekin din tipul respectiv, reprezentat de două linii pure: 001 şi 005, cu o
bună capacitate de combinabilitate, utilizată în scopul producerii unui hibrid de
carne autohton, cu denumirea “RORA”. Linia 001 a fost selecŃionată pentru
producŃia de ouă-carne, având greutatea corporală de adult de 3 kg şi producând
155 de ouă în 40 de săptămâni de exploatare, cu 90-95% fecunditate şi 80-90%
capacitatea de ecloziune, iar linia 005 a fost selecŃionată pentru producŃia de
carne-ouă. Păsările adulte cântăresc 3,5 kg şi produc 150 de ouă pe perioada de
exploatare, cu un procent de fecunditate de 65-90% şi de ecloziune de 75-85%.
Hibridul Rora a rezultat din încrucişarea masculilor din linia pură 005, cu femele
simplu hibride 005 x 001, fiind acreditat cu următoarele performanŃe: 2,6-2,7 kg
greutate corporală la vârsta de 7 săptămâni, 2,8-2,9 kg nutreŃ combinat/kg spor în
greutate, 97 % viabilitate până la vârsta sacrificării. RaŃele părinŃi rezultate din
încrucişarea masculilor din linia 005 cu femele din linia 001, produc 175 de ouă în
40 de săptămâni de exploatare, ouăle având indici superiori de incubaŃie: 95 %
fecunditatea şi 85 % capacitatea de ecloziune.
RASA ROUEN este originară din FranŃa, purtând denumirea oraşului în

care s-a format prin selecŃia riguroasă a unei populaŃii locale de raŃe, rezultând o
rasă ameliorată având ca specific culoarea penajului asemănătoare strămoşului
64
sălbatic. Păsările prezintă capul oval-alungit, ciocul lung şi lat, de culoare verzuie
la masculi şi portocalie-brună la femele, cu Ńinta neagră la ambele sexe. Au gâtul
destul de lung, uşor arcuit în formă de “S” şi purtat vertical, trunchiul de formă
dreptunghiulară, lung, larg, adânc şi cu poziŃia aproape orizontală, picioarele
relativ scurte, cu aplombul larg şi cu fluierele de culoare portocalie. Culoarea
penajului este diferită în funcŃie de sex, masculii având capul şi extremităŃile
superioare a gâtului de culoare neagră, cu reflexe verzui, partea inferioară de
culoare maro-roşcată, delimitată de prima zonă de un inel alb, capul pieptului
maro-roşcat, spinare brună, iar pieptul propriu-zis, laturile corpului şi abdomenul
de culoare gri-argintie. La femele culoarea penajului este maro-roşcată, uniformă
pe întreg corpul, penele prezentând un desen creionat destul de discret. Pentru
ambele sexe este caracteristică prezenŃa desenului “oglindă” pe aripi, de culoare
albastră-violacee. Păsările adulte au greutatea corporală medie de 3-3,3 kg
femelele şi 3,5-4 kg masculii. Bobocii cresc rapid, realizând la vârsta de 8-9
săptămâni greutatea corporală de 2-2,8 kg masă corporală, şi producând o carne
de bună calitate. RaŃele produc anual 80-100 ouă, de 75-80 g greutate medie şi cu
coaja de culoare verzuie.
Deşii este o rasă rustică, rezistentă, cu temperament limfatic şi cu o bună
viteză de creştere şi capacitate de îngrăşare, ea nu prezintă importanŃă pentru
producŃia de carne broiler din cauza culorii închise a penajului care afectează
negativ calitatea carcaselor.
RASA AYLESBURY. S-a format în Anglia pe baza populaŃiei locale

selecŃionate în direcŃia producŃiei de carne şi calităŃii acesteia, rezultând o singură
varietate cu penajul de culoare albă-imaculată. Prezintă capul oval-alungit şi larg,
cu ciocul de culoare galbenă, gâtul lung şi mai gros la bază, uşor curbat şi purtat
vertical, trunchiul voluminos, de formă dreptunghiulară şi cu portul aproape
orizontal, acoperit de un penaj abundent, pufos şi elastic, iar picioarele scurte, cu
fluierele galbene-portocalii. Sunt păsări masive, având greutatea corporală de 3,3-
3,5 kg la femele şi 3,5-4 kg la masculi, producând anual 80-130 ouă, de 90-100 g
greutate medie şi cu coaja de culoare albă, cu o nuanŃă verzuie. Bobocii destinaŃi
pentru carne se îmbracă rapid în penaj şi au o viteză accelerată de creştere,
atingând greutatea de 2-2,5 kg la vârsta de 9-10 săptămâni.
65
Se consideră o bună amelioratoare pentru populaŃiile locale de raŃe, sub
aspectul producŃiei de ouă, a cantităŃii şi calităŃii cărnii.
RASA LEŞEASCĂ (BARBARIE) este originară din America de Sud

(Brazilia, Paraguay, Peru) fiind formată prin domesticirea raŃelor din specia
Cairina moschata. În Europa a fost adusă prin secolul XVI, la început fiind
crescută mai mult ca pasăre ornamentală, pentru particularităŃile de exterior
deosebite pe care le prezintă. Din cauza construcŃiei specifice al organului fonator,
păsările din această rasă sunt lipsite de voce, emiŃând doar nişte sunete
asemănătoare unor pufăituri, motiv pantru care se mai numeşte şi “raŃă mută”.
Prin selecŃie s-au format mai multe varietăŃi de culoare (albă, neagră,
galbenă, maro, roşcată, bălŃată, etc), toate având ca principale caracteristici
următoarele: lipsa penelor din regiunea feŃei (faŃă golaşă), cu pielea de culoare
roşie şi presărată cu granulaŃie cărnoasă, alcătuind aşa-numita “mască”, prezenŃa
unei formaŃiuni cărnoase (caruncul) la baza ciocului, mai dezvoltată la masculi,
precum şi a penelor păroase pe zona posterioară a creştetului capului, la răŃoi
formând un fel de “coamă”, vizibilă când aceştia sunt iritaŃi, ciocul de mărime
mijlocie, de culoarea cornului sau neagră, în funcŃie de varietate, gâtul uşor arcuit,
trunchiul foarte lung şi destul de larg, purtat orizontal, având spinarea lungă şi
uşor convexă, pieptul proeminent şi muşchiulos, coada lungă, purtată în
continuarea spinării, aripile lungi şi puternice, iar fluierele destul de groase, de
culoare galbenă-brunie sau aproape neagră, după varietate.
Păsările adulte cântăresc 2-3 kg femelele şi 5-6 kg masculii, încep ouatul
la vârsta de 7 luni, producând 60-80 ouă în sezonul de ouat, cu indici superiori de
incubaŃie şi cu greutatea medie de 75-85 g , iar coaja de culoare albă-gălbuie,.
Bobocii au un ritm intens de creştere, la vârsta de 8-9 săptămâni ajungând la
greutatea de 2,7-3 kg, realizând 1 kg spor în greutate cu un consum specific redus,
de circa 2,5 kg furaj combinat. Specific pentru această rasă este faptul că femelele
manifestă instinct de clocit dezvoltat şi că durata incubaŃiei este de 34 zile, cu 6
zile mai lungă decât a celorlalte rase.
Rasa Leşească este importantă pentru avicultura industrială actuală, fiind
utilizată la încrucişări (numai masculii), cu raŃe de rasă Pekin, în scopul producerii
de hibrizi pentru carne broiler şi pentru ficat gras. Hibrizii obŃinuŃi se numesc
“mularzi”, sunt infecunzi şi au o capacitate mare de creştere şi de valorificare a
66
furajelor, la vârsta de 65 zile cântărind 3-3,5 kg, cu un consum specific de 2,7-3
kg furaj/kg spor în greutate. Supuşi îndopării forŃate, mularzii realizează o
producŃie bună de ficat gras, cu o greutate medie de 300-400 g.
4.4.2. Rasele uşoare
În această grupă sunt incluse păsări mai puŃin masive, cu greutatea

femelelor adulte sub 2 kg, foarte precoce şi specializate pentru producŃia de ouă.
RASA ALERGĂTOARE INDIANĂ este originară din India, unde s-a

format în mod natural, numele primit datorându-se mersului specific, grăbit şi
puŃin legănat al păsărilor. Se cunosc mai multe varietăŃi de culoare, trei fiind mai
răspândite: albă, neagră şi bălŃată (alb cu maro), având ca principală caracteristică
poziŃia corpului, care este purtat aproape vertical, din cauza inserŃiei picioarelor
mult spre posterior. Păsările au capul alungit, cu aspect fin, ciocul lung şi drept, de
culoare galben-portocalie sau verzuie, în funcŃie de varietate, gâtul lung, subŃire,
drept şi purtat vertical, trunchiul de formă fusiformă, iar picioarele destul de lungi,
cu fluierele de culoare portocalie. RaŃele sunt precoce, începând ouatul la vârsta
de 4-5 luni şi foarte prolifice, realizând anual 170-200 ouă, de 70-80 g greutate, cu
coaja de culoare albă-crem, cu indici superiori de incubaŃie. Greutatea corporală a
păsărilor adulte este destul de redusă, femelele cântărind 1,7-2 kg, iar masculii 2-
2,5 kg. Bobocii cresc intens şi se îmbracă rapid în penaj, iar carnea este de bună
calitate. Este o rasă rustică, rezistentă şi bună amelioratoare atât în privinŃa
producŃiei de ouă şi a precocităŃii, cât şi a calităŃii cărnii.
RASA CHAMPBELL s-a format în Anglia, prin încrucişarea raŃelor

comune locale cu rasa Alergătoare indiană, iar ulterior s-a infuzat şi cu rasa
Rouen, pentru creşterea greutăŃii corporale. Are trei varietăŃi de culoare: kaki, albă
şi bălŃată, prima fiind mai importantă şi mai răspândită. Capul păsărilor este oval-
alungit, cu ciocul drept şi în continuarea frunŃii. Culoarea cicului la varietatea kaki
este verzuie-măslinie în cazul masculilor şi brună în cazul femelelor, cu Ńinta
neagră la ambele sexe; gâtul mijlociu de lung, uşor mai gros la bază şi purtat
oblic, trunchiul turtit dorso-ventral, de formă dreptunghiulară şi cu poziŃia oblică
dinainte-înapoi iar picioarele de lungime potrivită, cu fluierele portocalii la răŃoi şi
67
brune la raŃe. Culoarea penajului diferă la cele două sexe, masculii având penele
de culoare maro-cafenie, pe întreg corpul, cu excepŃia capului, extremităŃii
superioare a gâtului şi părŃii posterioare a spinării, care sunt de culoare neagră, iar
femelele au culoarea penelor maro-cafenie, uniformă pe întreg corpul. RaŃele
încep ouatul timpuriu, la vârsta de 5-6 luni, producând anual 180-220 de ouă, cu
greutate medie de 65-70 g şi cu coaja albă, având un procent ridicat de fecunditate
şi ecloziune. Păsările adulte au greutate corporală medie de 1,8-2 kg la femele şi
de 2-2,5 kg la masculi, bobocii fiind precoci din punct de vedere a vitezei de
creştere şi de îmbrăcare în penaj, la vârsta de 9-10 săptămâni cântărind 1,5-1,7 kg,
carnea obŃinută este gustoasă, de foarte bună calitate. Sunt păsări ce se
aclimatizează uşor, destul de rustice şi rezistente, dar suportă greu schimbările
bruşte ale condiŃiilor de întreŃinere şi de alimentaŃie.
4.5. RASELE DE GÂŞTE
Datorită multitudinii produselor pe care le realizează: ouă, carne, ficat

gras, grăsime, pene, la care se mai adaugă marea capacitate de a valorifica
cantităŃi însemnate de masă verde, suculente şi chiar fibroase, gâsca este nelipsită
din gospodăriile Ńărăneşti. Există însă şi preocupări intense pentru creşterea
industrială a acestei specii în vederea obŃinerii producŃiei de carne broiler şi de
ficat gras, cu deosebire în Ńări ca: FranŃa, Ungaria, Polonia, Germania, Cehia,
Rusia, Slovacia, Danemarca etc.
Gâştele prezintă o viteză mare de creştere, la vârsta de 8-9 săptămâni
putându-se sacrifica pentru carne broiler, când atinge cca. 80% din greutatea de
adult, adică 4-5 kg.
Dintre neajunsurile acestei specii putem menŃiona: producŃie mică de ouă
(maxim 70-80 bucăŃi/cap); procent redus de fecunditate şi ecloziune (maxim 65-
75 %, respectiv 50-60 %), cauzate de particularităŃi de ordin biologic
(hermafroditismul gâscanilor, tendinŃa de monogamie şi ouatul sezonier).
În clasificarea raselor de gâşte existente se Ńine seama de greutatea
corporală a păsărilor, din acest punct de vedere împărŃindu-se în două grupe:
rase grele, a căror greutate corporală este peste 8 kg;
rase semigrele, cu greutatea sub 8 kg.
68
4.5.1. Rasele grele
RASA TOULOUSE s-a format în sudul FranŃei, în împrejurimile oraşului

cu acelaşi nume, prin selecŃia gâştelor locale şi printr-o alimentaŃie controlată.
Caracteristici de exterior: capul larg şi adânc, ciocul uşor convex în partea
superioară, de culoare portocaliu-pal, gâtul de lungime mijlocie, destul de gros şi
uşor arcuit, prevăzut cu traistă în partea anterioară a gâtlejului. Trunchiul este
masiv, compact, larg şi foarte adânc, de formă dreptunghiulară şi purtat aproape
orizontal. Fluierele sunt roşii-portocalii, iar culoarea penajului este cenuşie.
Însuşiri biologice şi productive: păsările sunt masive, femelele cântărind
8-9 kg iar masculii 10-11 kg la „tipul agricol” şi respectiv 10-11 kg femelele şi
13-14 kg masculii la „tipul industrial”, acesta din urmă fiind exploatat mai ales
pentru producŃia de carne grasă şi ficat gras. „Tipul agricol” produce 25 de ouă în
primul an de ouat şi 30-40 ouă în anul 2 şi 3, cu greutatea de 180-200 g/ou, cu un
procent de fecunditate de 45-50% şi de ecloziune de 25-45%. Păsările încep
ouatul la vârsta de 300-330 zile. Bobocii cresc intens, realizând cca. 5 kg la vârsta
de 8-9 săptămâni, iar supuşi îndopării forŃate pot realiza un ficat gras de 800-900
g. Penajul este bogat, cu puf abundent şi elastic, de la o pasăre adultă obŃinându-se
cca. 200 g puf şi fulgi în cazul recoltării pe viu prin jumulire (este mai puŃin
apreciat din cauza culorii cenuşii).
Rasa Toulouse este o rasă pretenŃioasă la condiŃiile de întreŃinere şi mai
greu adaptabilă, dar prezintă un material biologic valoros, fiind frecvent folosită la
ameliorarea populaŃiilor locale şi la încrucişări pentru formarea de rase noi. La noi
în Ńară sunt mai puŃin răspândite.
RASA EMDEN s-a format prin selecŃie în Germania, în regiunile

învecinate Mării Nordului, dintr-o populaŃie locală, apreciată şi cunoscută încă din
antichitate. Forma actuală s-a obŃinut prin infuzie de sânge cu rasa Toulouse (în
Anglia), în scopul creşterii masivităŃii corporale.
Caracteristici de exterior: capul ovoidal, cu ciocul drept, larg la bază, de
culoare portocalie, gâtul lung, purtat vertical, trunchiul larg şi adânc, de formă
ovoidală, mai dezvoltat posterior şi prezentând un fanon abdominal dublu.
69
Fluierele sunt portocalii. Se recunoaşte după masivitatea pronunŃată, culoarea albă
a penajului şi poziŃia oblică a corpului.
Însuşiri biologice şi productive: păsările cântăresc 8-9 kg femelele şi 10-
11 kg masculii, bobocii având o creştere intensă, la 8-10 săptămâni ajungând până
la 4-5 kg. ProducŃia de ouă este de 25 buc. în primul an şi 40 buc. în anul 2 şi 3,
cu greutatea medie de 180-200 g/ou, cu coaja de culoare albă; este o rasă destul de
pretenŃioasă, bobocii trebuind protejaŃi de intemperii şi hrăniŃi cu furaje de
calitate, iar adultele dau rezultate bune numai în regiunile cu climat mai umed, nu
prea rece, cu păşuni de bună calitate.
4.5.2. Rasele semigrele
RASA LANDAISE este originară din FranŃa, unde s-a format destul de
recent, prin selecŃie, din rasa Toulouse, în vederea obŃinerii unei gâşte mai puŃin
masive, dar cu capacitate mai mare de îngrăşare şi de producere a ficatului gras.
Caracteristici de exterior: prezintă exteriorul asemănător rasei Toulouse,
având aceeaşi culoare a penajului (cenuşie cu abdomenul alb), ciocul şi fluierele
portocalii, gâtul de lungime mijlocie purtat vertical, trunchiul de formă aproape
dreptunghiulară, pieptul proeminent şi rotunjit, iar abdomenul larg şi voluminos.
Însuşiri biologice şi productive: păsările adulte cântăresc 5-6 kg femelele
şi 6-7 kg masculii. Gâştele încep ouatul la 35-37 săptămâni, producând 25-30 de
ouă în primul an şi 35-40 ouă în anul 2 şi 3, cu o greutate de 160-180 g, cu 65-
70% procent de fecunditate şi 55-60% procent de exloziune. Prin îndopare forŃată,
gâştele produc un ficat gras de 700-800 g, de culoare deschisă şi de foarte bună
calitate. La noi în Ńară, rasa Landaise a fost importată din FranŃa, în anul 1980 (la
Avicola Voluntari), în scopul diversificării producŃiei de carne şi a producerii de
ficat gras. Totodată, prin selecŃie s-a urmărit creşterea producŃiei de ouă, a calităŃii
de incubaŃie a ouălor, precum şi formarea de linii noi pentru producerea hibrizilor
broiler şi pentru ficat gras.
RASA ALBĂ DE RIN s-a format în Germania, în Ńinutul Rinului

superior, prin selecŃia gâştelor locale, care se pare că au fost infuzate cu sânge din
rasa Emden. Ea a fost definită ca rasă în anii 1939-1940.
70
Caracteristici de exterior: capul rotunjit, ciocul şi fluierele portocalii,
gâtul zvelt, aproape drept şi purtat vertical, trunchiul lung şi larg, cu pieptul bine
dezvoltat, cu abdomenul voluminos, cu fanon abdominal simplu sau dublu.
Însuşiri biologice şi productive: păsările adulte au greutatea medie de 5-
5,5 kg la femele şi de 5,5-6 kg la masculi. Femelele încep ouatul la vârsta de 33-
34 săptămâni, iar bobocii cresc intens, ajungând la 9-10 săptămâni la o greutate de
3,5-4 kg. În Ńara de origine, rasa este profilată în principal pe producŃia ridicată de
ouă, care în anul doi şi trei ajunge la 50-60 de ouă, cu o greutate de 160-180 g/ou,
cu o fecunditate de 75-85% şi un procent de ecloziune de 60-80%. Aceste
performanŃe sunt realizate în condiŃii adecvate de întreŃinere şi furajare.
La noi în Ńară, rasa a fost importată din Olanda, în anul 1975 la Avicola
Arad (Pecica), în scopul producerii de linii pure utilizate la încrucişări pentru
obŃinerea de hibrizi broileri şi pentru producŃia de ficat gras. În acest scop, rasa
Albă de Rin este încrucişată cu o populaŃie locală valoroasă, bine adaptată la
condiŃiile locale de mediu, iar femelele simplu hibride obŃinute se încrucişează cu
masculi din rasa Landaise.
1. Care sunt rasele combatante de păsări?

....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
2. Care sunt rasele uşoare de păsări? DescrieŃi caracteristicile generale de
exterior.
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
3. Care sunt însuşirile fiziologice şi productive ale rasei Leghorn?
....................................................................................................................................
...................................................................................................................................
4. Care sunt caracteristicile generale şi de exterior ale raselor grele?
....................................................................................................................................
...................................................................................................................................
71
5. DescrieŃi rasa Cornish sub aspectul caracteristicilor de exterior şi al însuşirilor
biologice şi productive.
....................................................................................................................................
...................................................................................................................................
6. EnumeraŃi alte rase care fac parte din grupa raselor grele (descrieŃi originea şi
producŃia de ouă).
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
7. DescrieŃi rasa Rhode-Island (caracteristici de exterior şi însuşiri productive şi
biologice).
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
8. Care sunt hibrizii rasei Rhode-Island?
....................................................................................................................................
...................................................................................................................................
9. DescrieŃi rasa Plymouth-Rock – caracteristici generale de exterior şi însuşiri
biologice şi productive.
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
10. Care sunt liniile din rasa Plymout-Rock importate la noi?
....................................................................................................................................
...................................................................................................................................
11. DescrieŃi rasele New-Hampshire şi Sussex.
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
12. DescrieŃi rasele Wyandotte şi Orpington
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
13. DescrieŃi rasele Minorca, Australorp şi Gât golaş de Transilvania.
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
72
14. Care sunt rasele grele de curci (caracteristici generale de exterior şi însuşiri
biologice şi productive)?
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
15. Care sunt rasele semigrele de curci (caracteristici generale de exterior şi
însuşiri biologice şi productive)?
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
16. Care sunt liniile din rasele Albă de Beltswille şi Albă de Olanda importate la
noi în Ńară şi care sunt hibrizii rezultaŃi din încrucişarea lor?
....................................................................................................................................
...................................................................................................................................
17. Care sunt rasele grele de raŃe?
....................................................................................................................................
...................................................................................................................................
18. DescrieŃi rasa Pekin (caracteristici de exterior şi însuşiri biologice şi
productive).
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
19. Care sunt liniile de rasă Pekin importate la noi şi la ce au contribuit?
....................................................................................................................................
...................................................................................................................................
20. DescrieŃi rasa Rouen şi Aylesbury (caracteristici de exterior şi însuşiri
biologice şi productive).
....................................................................................................................................
...................................................................................................................................
21. DescrieŃi rasa Leşească (Barbarie).
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
22. Care sunt rasele uşoare de raŃe?
....................................................................................................................................
...................................................................................................................................
73
23. DescrieŃi rasele Alergătoare indiană şi Campbell (caracteristici generale şi
însuşiri biologice şi productive).
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
24. Care sunt rasele grele de gâşte?
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
25. DescrieŃi rasa Toulouse (caracteristici de exterior şi însuşiri biologice şi
productive).
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
26. DescrieŃi rasele Landaise şi Albă de Rin (caracteristici de exterior şi însuşiri
biologice şi productive).
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
1. Culoarea cojii oului la găinile de rasă Leghorn este:

a) albă
b) pigmentată
2. Hibrizii comerciali formaŃi în cadrul rasei Leghorn au o producŃie de ouă de:

a) 200 – 220 buc.
b) 250 – 300 buc.
c) 330 – 340 buc.
3. Rasa Cornish s-a impus pe paln mondial ca formă paternă pentru:

a) obŃinerea hibrizilor ouători
b) obŃinerea puilor broiler
74
4. Din grupa raselor de găini grele asiatice fac parte rasele:
a) Cochinchina, Brahma, Langshan
b) Cochinchina, Dorking, Brahma
c) Brahma, Langshan, Faverolles
5. ProducŃia de ouă la hibrizii rasei Rhode-Island este de:

a) 180 – 200 buc.
b) 300 – 330 buc.
c) 340 – 360 buc.
6. Rasa Plymouth Rock este utilizată ca formă maternă pentru:

a) obŃinerea hibrizilor ouători
b) obŃinerea puilor broiler
7. Găinile de rasă Minorca produc ouă cu o greutate medie de:

a) 55 – 60 g
b) 75 – 80 g
c) 60 – 65 g
8. La rasa de curci Bronzată cu pieptul larg, musculatura pieptului reprezintă

minim:
a) 10% din greutatea corpului
b) 30% din greutatea corpului
c) 20% din greutatea corpului
9. Greutatea masculilor de rasă Albă de Olanda este de:

a) 7 – 8 kg
b) 12 – 13 kg
c) 15 – 18 kg
10. Desenul „oglindă” pe aripi este caracteristic rasei:

a) Rouen
b) Pekin
c) Leşească
75
11. Durata perioadei de incubaŃie a ouălor de raŃă Leşească este de:

a) 28 zile
b) 34 zile
c) 26 zile
12. Rasa Albă de Rin s-a format în:

a) Olanda
b) FranŃa
c) Germania

1 – a; 2 – c; 3 – b; 4 – a; 5 – b; 6 – b; 7 – b; 8 – c; 9 – b; 10 – a; 11 – b; 12 – c.
Rezumat
Principalele specii de păsări domestice cu importanŃă deosebită pentru

zootehnie sunt: găinile, curcile, raŃele şi gîştele. DiferenŃiat pe specii, rasele
existente se împart în grupe, în funcŃie de însuşirile morfofiziologice, de specificul
producŃiei şi de scopul utilizării.
După milenii de la domesticirea găinilor, astăzi există aproximativ 150 de
rase, formate în mod natural, prin selecŃie conştinentă şi încrucişări dirijate, rase
ce se deosebesc prin conformaŃie corporală şi aspect exterior, dar şi prin anumite
însuşiri biologice şi aptitudini productive. La ora actuală rasele de găini existente
se împart, după specificul utilizării, în trei grupe mari: combatante, de producŃie şi
ornamentale.
Numărul raselor de curci create până în prezent este semnificativ mai
redus, de circa 20. Ele nu prezintă varietăŃi de culoare şi se caracterizează printr-o
variabilitate redusă a exteriorului şi conformaŃiei corporale.
Rasele de curci existente se pot clasifica pe baza mai multor criterii
(culoarea penajului, masivitate corporală, dezvoltarea pieptului, provenienŃă, etc.),
însă la ora actuală este larg acceptată clasificarea după greutatea corporală a
masculilor adulŃi, în funcŃie de care ele se împart în două grupe:
76
rase grele, la care masculii au greutatea corporală peste 14 kg;
rase semigrele, la care masculii cântăresc sub 14 kg.
Rasele de raŃe existente se clasifică în două grupe, în funcŃie de greutatea
corporală medie a femelelor adulte şi de tipul de producŃie pentru care se cresc:
rase grele, cu greutatea femelelor de 3-4 kg, exploatate pentru producŃia de carne
şi rase uşoare, cu greutatea femelelor de 1,7-2 kg, exploatate pentru producŃia de
ouă.
Datorită multitudinii produselor pe care le realizează: ouă, carne, ficat
gras, grăsime, pene, la care se mai adaugă marea capacitate de a valorifica
cantităŃi însemnate de masă verde, suculente şi chiar fibroase, gâsca este nelipsită
din gospodăriile Ńărăneşti. Există însă şi preocupări intense pentru creşterea
industrială a acestei specii în vederea obŃinerii producŃiei de carne broiler şi de
ficat gras, cu deosebire în Ńări ca: FranŃa, Ungaria, Polonia, Germania, Cehia,
Rusia, Slovacia, Danemarca etc.
În clasificarea raselor de gâşte existente se Ńine seama de greutatea
corporală a păsărilor, din acest punct de vedere împărŃindu-se în două grupe:
rase grele, a căror greutate corporală este peste 8 kg;
rase semigrele, cu greutatea sub 8 kg.
1. Băltan Gh., I. Suciu (1974 ) – Creşterea păsărilor domestice. AMD Inst. Agr.
Cluj-Napoca.
4. Morar R., Dana Pusta (2000) – Zootehnie generală. Ed. Relief Cluj-Napoca.
5. Sandu Gh. (1983) – Genetica şi ameliorarea păsărilor. Editura Ceres,
Bucureşti.
7. Vancea I., Elena Bărbulescu, D. Mara (1981) – Rasele de păsări domestice.
Editura Ceres, Bucureşti.
77
CAPITOLUL V
REPRODUCłIA PĂSĂRILOR
Cuprins
Introducere 78
5.2. Aparatul genital mascul 79
5.3. Aparatul genital femel 80
5.4. Ovogeneza, ovulaŃia şi fecundarea 82
5.5. Formarea oului 85
5.6. Factorii care condiŃionează şi influenŃează reproducŃia la păsări 88
5.7. Indicii de calitate ai ouălor de incubaŃie 92
5.8. Dezvoltarea embrionară 96
5.9. Anexele embrionare 98
5.10. Stadiile dezvoltării embrionare 100
Rezumat 105
Introducere
Studiul reproducŃiei la păsări necesită cunoaşterea atât a principalelor
particularităŃi anatomo-fiziologice ale aparatului genital la cele două sexe, cât şi a
unor noŃiuni privind factorii de reproducŃie, dezvoltarea embrionară şi
desfăşurarea procesului de incubaŃie artificială.
78

După parcurgerea acestui capitol, cursanŃii vor fi în măsură să-şi
însuşească noŃiuni privind:
- aparatul genital mascul şi femel;
- ovogeneza, ovulaŃia şi fecundarea;
- formarea oului;
- indicii de calitate a ouălor de incubaŃie;
- dezvoltarea embrionară;
- factorii care influenŃează reproducŃia la păsări.
5.2. APARATUL GENITAL MASCUL
La masculi, aparatul genital este constituit din două testicule, două canale
deferente şi un organ copulator, fiind lipsit de glande anexe.
Testiculele se găsesc situate în regiunea sublombară a cavităŃii
abdominale, suspendate printr-un ligament redus. Aşezate înaintea extremităŃii
anterioare a rinichilor, testiculele la păsări au în general o formă ovoidală, fiind de
culoare alb-gălbuie şi de mărime variabilă, în funcŃie de specie şi sezon. În mod
obişnuit, testiculul drept este ceva mai redus decât cel stâng, iar la răŃoi şi cocoşi,
ambele sunt mai mari decât la curcani şi gâscan.
Structural, testiculele la păsări nu se deosebesc radical de al mamiferelor,
la exterior prezentând însă o albuginee mai fină şi foarte subŃire.
Testiculul este divizat, prin membrane subŃiri, în câteva sute de lobi,
fiecare fiind alcătuit dintr-un glomerul de 2-4 tubi seminiferi, care, unindu-se, dau
naştere tubilor drepŃi. Aceştia, după ce străbat reŃeaua lui Haller, formează 10-15
conuri eferente şi după un traiect flexuos confluează în canalul epididimar, acesta
din urmă comunicând în hil cu canalul deferent. Tubii seminiferi sunt alcătuiŃi, de
la exterior spre interior, dintr-o membrană vitroasă, un epiteliu seminal stratificat,
în care se disting elemente seminale propriu-zise şi elemente Sertoli şi un lumen
cu spermatozoizi în diferite faze de dezvoltare. Celulele seminale sunt într-o
79
continuă evoluŃie, pornindu-se de la diviziunea spermatogoniei şi ajungând în
final la forma matură de spermatozoid. Spermatozoizii formaŃi în testicul trec apoi
în epididim, unde se maturează, devenind capabili de fecundare.
La păsări, aparatul genital mascul fiind lipsit de glande anexe, tot în
testicul, epididim şi canalul deferent este secretat şi lichidul spermatic în care se
includ spermatozoizii, luând astfel naştere sperma. În spaŃiul dintre tubii
seminiferi se găsesc elemente conjunctive, vase, nervi, precum şi Ńesut interstiŃial
cu rol de glandă endocrină (glanda lui Leydig), a cărei secreŃii influenŃează direct
caracterele sexuale secundare ale masculului (produce testosteron).
Căile genitale sunt reprezentate de canalele epididimare şi canalele
deferente. La toate speciile de păsări epididimul este foarte redus şi situat în partea
mediană a testiculului. Evident şi cu aspect de canalicul organic perfect vizibil,
canalul deferent se detaşează de testicul la extremitatea posterioară a marginii
mediene, se îndreaptă spre înapoi trecând peste lobul anterior al rinichiului, apoi
pe partea laterală a ureterului, cu care este paralel. El este subŃire şi transparent,
iar după ce descrie o serie de sinuozităŃi se apropie de cloacă, în care se deschide
pe peretele lateral, la limita dintre urodeum şi proctodeum.
Organul copulator este rudimentar şi diferit în funcŃie de specie. La
galinacee este reprezentat de o papilă genitală, situată în partea inferioară a pungii
cloacale, între cele două orificii de deschidere ale canalelor deferente. Pe partea
dorsală prezintă o şănŃuitură prin care se scurge sperma. La palmipede există un
adevărat penis, de forma unui apendice lung şi uşor elicoidal, cu aspect de
tirbuşon. Pe suprafaŃa lui se observă un şanŃ spiralat care în momentul erecŃiei îşi
uneşte marginile, dând naştere unui canal prin care se scurge sperma.
5.3. APARATUL GENITAL FEMEL
La păsări, aparatul genital femel este mult mai simplu decât la mamifere,
lipsind porŃiunea terminală de nidaŃie, ele eliminând ouăle în mediul exterior,
unde sunt incubate ulterior. El este reprezentat de ovarul şi oviductul stâng,
ambele situate în cavitatea abdominală.
Ovarul este situat în regiunea sublombară stângă, la capătul cefalic al
rinichiului, fiind ataşat de planşeul superior printr-un ligament mezovarian. Ca
structură, ovarul este constituit din două straturi, unul intern, medular şi altul
80
extern, cortical. Stratul medular este format din Ńesut conjunctiv dens, vase de
sânge şi nervi, precum şi din Ńesut interstiŃial care îndeplineşte şi rol de glandă
endocrină. Stratul cortical sau ovigen prezintă la suprafaŃă un epiteliu germinativ
în interiorul căruia sunt incluse numeroase ovogonii.
Greutatea ovarului este în funcŃie de vârsta păsărilor şi de starea lui de
activitate. Astfel, la puicuŃele de o zi ovarul cântăreşte aproximativ 0,03 g, la 12
săptămâni are 0,31 g iar la 20 de săptămâni 6,55 g, la vârsta producerii primului
ou 38,09 g, în perioada de ouat 49 g, la sfârşitul perioadei de ouat 34 g, iar la
găinile cloşti şi cele năpârlite 3,0 g (după Mehner, 1962).
Oviductul este un organ multifuncŃional specializat în formarea albuşului,
membranelor cochilifere, cojii calcaroase şi cuticulei. El se întinde antero-
posterior de la ovar la cloacă, fiind de forma unui tub musculos, elastic şi foarte
sinuos, suspendat de plafonul cavităŃii abdominale prin intermediul unor
ligamente elastice. Lungimea şi diametrul oviductului variază foarte mult în
funcŃie de starea fiziologică a păsării. Astfel, la găinile care sunt în repaus sexual,
oviductul are lungimea de aproximativ 15-18 cm, iar în timpul perioadei de ouat
ajunge la 65-80 cm lungime. Din punct de vedere morfologic şi fiziologic, la
nivelul oviductului se disting următoarele segmente: trompa, camera
albuminogenă, istmul, uterul şi vaginul.
Trompa (infundibulum) este partea anterioară a oviductului, de forma unei
pâlnii, ce se deschide imediat sub ovar. În stare de funcŃionare ea are lungimea de
8-9 cm la găini şi are rolul de a capta ovula eliberată din foliculul ovarian. Tot aici
se produce şi fecundarea ovulei.
Camera albuminogenă (magnum) este segmentul cel mai lung al
oviductului, de circa 33-34 cm la găinile ouătoare, unde are loc secreŃia albuşului.
Mucoasa ei prezintă numeroase cute dispuse în formă de spirală, incluzând atât
glande unicelulare, ce alternează cu celule cilindrice ciliate, cât şi glande tubulare,
alcătuite din celule neciliate. În perioada dintre două cicluri ovulatorii succesive
activitatea secretorie şi motorie a acestui segment intră în repaus.
Istmul (istmus) este porŃiunea cea mai îngustă a oviductului, lungă de 9-10
cm la găini, a cărei mucoasă este căptuşită cu glande tubulare ce secretă două
membrane cochiliere, precum şi o anumită cantitate de albuş fluid.
Uterul (camera cochilieră) reprezintă un segment lung de 9-10 cm la
găinile ouătoare, musculos şi voluminos. PereŃii lui sunt alcătuiŃi din fibre
81
musculare netede dispuse longitudinal şi circular, cu o mare capacitate de
extindere în timpul staŃionării oului în acest segment.
Mucoasa uterului este bogată în glande secretorii, care formează coaja
calcaroasă şi cuticula oului. Cele dispuse în porŃiunea anterioară a uterului, mai
scurtă şi relativ mai îngustă, secretă un fluid uterin apos şi bogat în săruri
minerale, ce continuă să treacă prin porii membranelor cochiliere şi să completeze
albuşul fluid.
Vaginul este porŃiunea terminală a oviductului, lung de cca. 9-10 cm la
găini, care se deschide în cloacă (urodeum), puŃin spre stânga orificiului anal. El
nu participă la formarea oului, dar are o funcŃie mecanică importantă, determinând
expulzarea acestuia în exterior, prin intermediul sfincterului utero-vaginal.
5.4. OVOGENEZA, OVULAłIA ŞI FECUNDAREA
Ovogeneza. Prima formă în dezvoltarea ovulei o reprezintă ovogonia,

formată din citoplasmă formativă şi dintr-un nucleu situat central. La scurt timp
după ecloziune ea se înconjoară cu un strat simplu de celule foliculare, constituind
astfel ovocita primară sau foliculul primordial.
Numărul de ovogonii existente în ovarul puicuŃelor abia eclozionate este
de ordinul milioanelor, diferit în funcŃie de specie, rasă şi individ. Nu toate ajung
însă la maturitate, cea mai mare parte degenerând în diverse stadii de evoluŃie.
Această degenerescenŃă, numită „atrezie foliculară” este un fenomen normal care
începe încă din timpul vieŃii embrionare. În ovarul găinilor, de exemplu, la vârsta
depunerii primului ou se găsesc cca. 2000-3000 de ovocite, dintre care numai o
parte se maturează şi ajung să fie ovulate.
După ecloziune ovocitele au o creştere lentă, la vârsta de 6-8 săptămâni de
viaŃă a puicuŃelor ajungând la un diametru de 1 mm. În preajma maturităŃii
sexuale creşterea foliculilor ovarieni se face însă într-un ritm mult mai intens,
începând să acumuleze vitelusul, ce conŃine substanŃele nutritive specifice. Acesta
se depune sub formă de sferule viteline, albe şi galbene, în straturi concentrice
alternative, perioadă în care foliculul primar se transformă în folicul secundar.
Formarea vitelusului începe cu depunerea, în centrul foliculului, a unei
cantităŃi mici de vitelus alb. În jurul acestuia se depun straturi concentrice de
vitelus galben, alternând cu straturi de vitelus alb. La aproximativ 24 de ore se
82
formează un strat de vitelus galben şi un strat de vitelus alb, cel galben
depunându-se în cursul zilei, fiind bogat în carotenoizi şi având grosimea de
aproximativ 2 mm, iar cel alb în timpul nopŃii, fiind bogat în proteină şi având
grosimea de cca. 0,5 mm.
Pe măsura acumulării vitelusului în folicul, ovocita se deplasează spre
periferie, alcătuind discul germinativ sau cicatricula. În final, acesta se găseşte
dispus în centrul unei lentile de vitelus alb, care constituie nucleul lui Pander şi
care se prelungeşte printr-un gât subŃire, până în centrul ovulei, unde formează
latebra.
Consecutiv creşterii, conŃinutul ovocitei în apă se reduce, îmbogăŃindu-se
în proteine, lipide, glucide, substanŃe minerale şi vitamine, foliculul secundar se
maturează şi se transformă în folicul terŃiar (de Graaf), ce apare la suprafaŃa
ovarului. Spre sfârşitul acestei faze se formează membrana vitelină, de natură
cheratinoasă, foarte subŃire, elastică şi transparentă, care înconjoară întreg
conŃinutul. Ea este permeabilă pentru substanŃele nutritive şi apa ce continuă să
pătrundă în interiorul celulei.
Foliculul terŃiar maturat reprezintă celula sexuală femelă – ovula – numită
în mod curent gălbenuş. Ea este constituită dintr-o cantitate redusă de plasmă
formativă, ce include central nucleul, formând discul germinativ şi dintr-o
cantitate mare de vitelus nutritiv, având la exterior membrana vitelină. O astfel de
ovulă, de dimensiuni foarte mari (cu diametrul de 30-40 mm la găini), cu mult
material nutritiv şi cu netă separare a celor două plasme ovulare specifice, face
parte din categoria ovulelor polilecite sau telolecite.
Fiecare ovulă este inclusă într-un folicul a cărui membrană, puternic
vascularizată, se prinde de stroma ovarului printr-un peduncul. SuprafaŃa
membranei prezintă numeroase vase de sânge, cu excepŃia zonei ecuatoriale opusă
pedunculului, lipsită de vase sanguine, denumită stigma sau linie stigmatică. Se
pare că membrana vasculară îndeplineşte un rol de ultrafiltru pentru substanŃele
aduse de sângele folicular.
Ovula de pasăre, după o creştere foarte lentă de câteva luni în ovar,
cunoaşte în ultimele zile înaintea depunerii primului ou, o creştere considerabilă şi
rapidă ce durează 9-10 zile la găini, perioadă în care creşte de aproximativ 16 ori.
Creşterea şi maturarea foliculilor ovarieni este reglată de sistemul endocrin
hipotalamo-hipofizar al păsării. Impulsurile pentru creşterea ovocitelor sunt date
83
de lobul anterior al hipofizei, care, sub acŃiunea reglatoare a hipotalamusului,
produce hormonul de stimulare foliculară (FSH). Acest hormon ajuns pe cale
sanguină în ovar stimulează funcŃia ovariană, determinând creşterea şi maturarea
foliculilor. În acelaşi timp el stimulează activitatea hormonală a foliculilor
ovarieni care, după maturare, secretă hormonul folicular estrona, iar după
dehiscenŃa foliculară secretă progesteron. Hormonul folicular acŃionează inhibitor
asupra funcŃiei gonadotrope a hipofizei, conducând totodată la intensificarea
metabolismului şi mobilizarea substanŃelor nutritive din hrană şi din rezervele
organismului.
Maturarea foliculilor este controlată şi de ereditate, fiind influenŃată de
condiŃiile de întreŃinere a păsărilor, în special de variaŃia duratei de iluminare.
OvulaŃia. Prin ovulaŃie se înŃelege procesul de eliberare a ovulei mature
din folicul. În momentul ovulaŃiei membrana vasculară a foliculului se rupe de-a
lungul liniei stigmatice şi gălbenuşul cade în trompa oviductului. Cu puŃin
înaintea dehiscenŃei, extremitatea proximală a trompei se exvaginează în direcŃia
ovarului şi prin mişcări succesive de contracŃie şi relaxare se mulează pe foliculul
maturat, astfel încât ovula eliberată alunecă în trompă. Membrana foliculară golită
de conŃinut se numeşte caliciu, care se resoarbe treptat în decurs de circa 2 zile,
timp în care îndeplineşte funcŃia hormonală, intervenind în coordonarea ovulaŃiei
şi înaintarea gălbenuşului în oviduct.
În mod normal, eliminarea ovulei din ovar are loc la 15-75 minute după
expulzarea din oviduct a oului precedent, în cazul găinilor, deşi unii cercetători
afirmă că, la găinile foarte bune ouătoare, ovulaŃia se produce chiar înainte de
depunerea oului precedent.
OvulaŃia este reglată pe cale nervoasă şi hormonală, în contextul
metabolismului general, fiind cauzată de o declanşare ciclică a hormonului
luteinic (LH) secretat de lobul anterior al hipofizei cu 6-8 ore înainte. PrezenŃa
oului în oviduct inhibă secreŃia de hormon luteinic şi amână astfel ovulaŃia.
Intervalul dintre două ovulaŃii este determinat, în primul rând, de ritmul de
maturare al foliculilor, fiind influenŃat şi de alŃi numeroşi factori. Astfel, creşterea
duratei zile-lumină stimulează ovulaŃia, în timp ce micşorarea duratei de iluminare
şi întunericul o întârzie sau o inhibă. Temperatura excesivă, modificarea bruscă a
condiŃiilor de întreŃinere şi furajare, abordarea brutală a păsărilor, densitatea prea
mare etc., şi în general orice stare de stres nu numai că întârzie dehiscenŃa ovulei
84
mature, dar amână ovulaŃia următoare, sau chiar conduce la atrezia foliculilor
nematuraŃi.
Estrona, hormon produs de caliciul membranei foliculare, rămasă după
dehiscenŃă, influenŃează de asemenea ritmul ovulaŃiei, determinând intervalul
până la următoarea dehiscenŃă. AblaŃiunea caliciului recent, întârzie ovulaŃia
următorului folicul cu 9-36 ore (Fraps R.M., 1946).
Fecundarea reprezintă o succesiune de fenomene interdependente, prin
care cei doi gameŃi de sex opus, spermatozoidul şi ovula, se contopesc şi formează
zigotul.
Datorită mişcărilor proprii şi a unui chimiotactism pozitiv, spermatozoizii
înaintează în oviduct până ajung în trompă, unde întâlnind ovula realizează
fecundarea.
Timpul scurs între copulaŃie şi obŃinerea primului ou fecund este în medie
de 38 de ore, în timp ce spermatozoizii din uter pot atinge partea anterioară a
oviductului în circa 12-13 ore. Fecunditatea maximă la găini se instalează la 2-3
zile după împerechere, obŃinându-se un procent satisfăcător de fecunditate şi la 5-
6 zile, după care scade destul de rapid, cu toate că se mai pot obŃine câteva ouă
fecunde şi la 35 de zile de la copulaŃie.
Cu toate că spermatozoizii din oviduct îşi păstrează capacitatea fertilizantă
o perioadă lungă de timp, s-a constatat totuşi că, în cazul în care la 3-4 zile de la
prima împerechere se schimbă masculul, ovulele sunt fecundate, în majoritate, de
spermatozoizii celui de al doilea mascul. Pentru fecundare, în ovula de pasăre
pătrund mai mulŃi spermatozoizi, dar numai unul singur fuzionează cu nucleul
acesteia producând fecundarea, act ce constituie de fapt o pseudopolispermie.
CeilalŃi spermatozoizi pătrunşi în interiorul ovulei formează o serie de nuclei
(merociŃi) care ulterior se resorb.
5.5. FORMAREA OULUI
În aproximativ 18 minute de la dehiscenŃă, trompa, prin mişcările sale

peristaltice, conduce gălbenuşul în camera albuminogenă unde rămâne 3 ore şi 30
de minute, timp în care se secretă majoritatea cantităŃii de albuş. Mai întâi se
secretă un strat subŃire de albuş, foarte dens, denumit strat şalaziform, ce îmbracă
strâns gălbenuşul. Datorită înaintării gălbenuşului în oviduct, care primeşte
85
totodată şi o mişcare de rotaŃie în jurul axei sale, imprimată de cutele spiralate ale
mucoasei camerei albuminogene, albuşul şalaziform de la capetele gălbenuşului
se răsuceşte sub formă de cordoane, denumite şalaze şi destinate să menŃină
poziŃia centrală a gălbenuşului în ou. În continuare se formează al doilea strat de
albuş dens, alcătuit tot din fibre subŃiri de mucină ca şi stratul şalaziform. IniŃial,
între aceste fibre se găseşte şi albuş fluid, care, în timpul mişcării de rotaŃie a
gălbenuşului se separă şi se interpune ca un strat aparte între cele două straturi
dense de albuş.
Ulterior, mişcările peristaltice ale camerei albuminogene forŃează oul să
pătrundă în istm, porŃiune a oviductului în care glandele existente secretă două
foiŃe denumite membrane cochiliere, una viscerală, mai groasă (63-64 microni),
care se aplică pe albuş şi alta parietală, mai subŃire (18-20 microni), care va adera
de partea internă a cojii.
Membranele cochiliere sunt alcătuite din fibre proteice de cheratină,
întreŃesute în reŃea, ceea ce imprimă o anumită rezistenŃă acestora. În mod
obişnuit, membranele aderă una de alta pe toată suprafaŃa, dar, după expulzarea
oului în mediul extern, consecutiv evaporării apei din ou şi a contracŃiei
conŃinutului prin răcire, ele se desprind la nivelul polului rotunjit şi formează
camera de aer.
Concomitent cu formarea membranelor cochiliere, în istm se secretă şi o
anumită cantitate de albuş fluid, bogat în săruri minerale, care difuzează prin
membrane şi se dispune la periferia celui de al doilea strat de albuş dens.
Unii autori susŃin că durata de staŃionare a oului în istm este de circa 75
minute, după care pătrunde în uter, unde rămâne circa 20 de ore şi 40 de minute.În
acest timp se secretă de către glandele primei porŃiuni a uterului, o anumită
cantitate de fluid apos bogat în săruri minerale, ce completează stratul extern de
albuş, difuzând prin membranele cochiliere, după care se formează coaja
calcaroasă şi cuticula.
Procesul de formare a cojii decurge la început lent, apoi se accelerează.
IniŃial, pe membrana cochilieră externă se depun aglomerări mici şi izolate de
cristale din săruri de calciu, care se măresc treptat şi se unesc, lăsând totuşi între
ele mici spaŃii libere (pori) prin care se asigură schimbul gazos cu mediul extern.
Acest strat intern al cojii se numeşte strat mamelonar, după forma de mameloane
86
a depunerilor cristalelor de calcită, având vârfurile aderente la membrana
cochilieră externă.
În timpul diferenŃierii stratului intern, glandele situate în partea proximală
a uterului secretă o reŃea fină de fibrile de origine proteică, care aderă la stratul
mamelonar. Golurile dintre fibrele organice ale reŃelei sunt umplute cu cristalele
sărurilor de calciu secretate de uter (carbonat de calciu, fosfat tricalcic, carbonat
de magneziu etc.), formându-se astfel un strat mai gros, denumit strat mijlociu
spongios, care reprezintă 2/3 din grosimea totală a cojii. Sărurile de magneziu şi
compuşii fosfataŃi se depun în stratul mai profund, iar carbonatul de calciu în
stratul superficial sub formă de monocristale de calcită aşezate foarte aproape
unele de altele şi cu axul longitudinal orientat perpendicular pe suprafaŃa cojii,
imprimând acesteia o rezistenŃă sporită. Tot în acest strat se depun şi pigmenŃii
(ovoporfirina), care imprimă culoarea cojii ouălor.
Coaja este străbătută de numeroşi pori ce se deschid la exterior sub forma
unor fisuri neregulate. În general, la ouăle de găină, există aproximativ 5000-9000
de pori, mai numeroşi la ouăle cu coaja albă decât la cele pigmentate. Repartizarea
lor pe suprafaŃa oului este destul de neuniformă, la vârful rotunjit numărul porilor
fiind de circa două ori mai mare decât în zona mijlocie sau la vârful ascuŃit.
După completa calcificare a cojii, glandele uterine secretă o peliculă
subŃire de natură proteică, denumită cuticulă, ce acoperă coaja la exterior şi care
în momentul expulzării oului se întăreşte rapid în contact cu aerul. Ea este
permeabilă pentru gaze şi vapori, îndeplinind un rol de protecŃie al oului împotriva
infectării sau infestării conŃinutului intern, impiedicând pătrunderea prin pori a
unor microorganisme sau mucegaiuri.
Coaja oului este formată, aproape în exclusivitate, din carbonat de calciu
(96 %), însă conŃine şi alte componente: fosfat tricalcic 2 %, compuşi de
magneziu şi fier 1 %.
Consecutiv ingerării şi digerării hranei, calciul din furaje este absorbit şi,
pe calea sângelui, o parte ajunge la glandele uterine pentru formarea cojii, iar o
parte va fi depozitat în osul foliculinic. Procesul de formare a cojii decurge foarte
intens în timpul nopŃii, între orele 24 şi 4 dimineaŃa. După depunerea cuticulei, oul
trece în vagin, de unde este expulzat apoi în exterior. Expulzarea are loc prin
apropierea orificiului de deschidere a vaginului în cloacă, caz în care eliminarea
oului din oviduct se face direct în mediul extern, evitându-se astfel contactul
87
oului, deci murdărirea cojii, cu dejecŃiile existente în cloacă. Expulzarea este un
act voluntar şi durează circa 20-40 minute.
Din punct de vedere biologic, produsul expulzat din oviduct poate fi un
zigot, dacă în trompă s-a produs fecundarea, sau o ovulă, dacă fecundarea nu s-a
produs. FuncŃia oviductului este controlată de hormonii ovarieni şi postero-
hipofizari.
5.6. FACTORII CARE CONDIłIONEAZĂ ŞI INFLUENłEAZĂ

REPRODUCłIA LA PĂSĂRI
ReproducŃia, în general şi însuşirile de incubaŃie a ouălor, în special, sunt

condiŃionate de o sumă de factori biologici şi de mediu, a căror influenŃă
acŃionează atât înainte ca oul să fie produs, cât şi după expulzarea acestuia în
mediul extern, mai importanŃi fiind următorii:
Calitatea păsărilor de reproducŃie. În efectivele destinate pentru
reproducŃie se vor include numai păsări cu potenŃial productiv ridicat, care să fie
sănătoase şi să aibă o conformaŃie şi constituŃie specifică rasei şi tipului de
producŃie, fără defecte de exterior şi cât mai uniforme din punct de vedere al
creşterii şi dezvoltării. Toate acestea influenŃează radical rezultatele cantitative şi
calitative ulterioare ale păsărilor de reproducŃie.
Se va acorda o atenŃie sporită cauzelor de ordin patologic, cum sunt
leucozele, maladiile respiratorii, tuberculoza, parazitismul intern şi extern etc.,
care afectează negativ atât producŃia de ouă şi fecunditatea lor, cât şi dezvoltarea
embrionară şi ecloziunea. Se va Ńine cont, în special, de bolile care se transmit prin
ouă (puluroza, tifoza, leucoza etc.), fără a neglija nici maladiile de largă
răspândire, care ar putea decima efectivele de reproducŃie.
Vârsta păsărilor. Acest factor poate influenŃa, în măsură destul de
însemnată, atât numărul de pui sau boboci obŃinuŃi, element determinat în special
de numărul de ouă produse de fiecare pasăre şi de procentul de fecunditate şi
ecloziune al acestora, cât şi calitatea puilor şi bobocilor obŃinuŃi.
Vârsta minimă a găinilor de reproducŃie, de la care se pot recolta ouă
pentru incubaŃie, este de 25-27 săptămâni. La ouăle produse înainte de această
vârstă, fecunditatea şi ecloziunea sunt mai reduse, mortalitatea embrionară mai
mare, iar puii rezultaŃi sunt mai mici şi se cresc mai greu, la rândul lor înregistrând
88
şi o rată de mortalitate mai ridicată comparativ celor obŃinuŃi de la găini în vârstă
de peste 6-7 luni.
Rezultatele reproducŃiei sunt influenŃate nu numai de vârsta femelelor, ci şi
de cea a masculilor, la cocoşi şi curcani capacitatea maximă de fertilizare
înregistrându-se de asemenea în primul an de producŃie. O atenŃie deosebită o
reclamă reproducŃia curcilor şi gâştelor, la care producŃia de ouă este mai redusă şi
cu un procent mai scăzut de fecunditate, fapt pentru care orice amănunt care poate
influenŃa favorabil fecunditatea trebuie luat în considerare.
Raportul între sexe. Când numărul de masculi în lotul de femele este prea
mic sau prea mare, fecunditatea este influenŃată în sens negativ pe considerentul
că masculii ajung la un anumit stadiu de epuizare, în primul caz, producând un
material seminal în cantitate mai redusă şi de calitate inferioară, respectiv se
deranjează reciproc în timpul montei, în cazul al doilea rămânând astfel un număr
mare de femele necălcate sau călcate la intervale lungi de timp. În mod obişnuit,
în fermele industriale de exploatare a păsărilor de reproducŃie întreŃinute pe
aşternut permanent, în care împerecherea liberă este metoda cea mai larg utilizată,
se repartizează fiecărui mascul câte 10 femele la găini şi curci, 5 femele la raŃe şi
3 femele la gâşte, existând astfel un raport între sexe de 1:10, 1:5 şi 1:3.
Metodele de împerechere. Comparativ cu împerecherea liberă, care este
metoda cea mai larg utilizată în reproducŃia păsărilor, împerecherea individuală
sau însămânŃarea artificială determină o creştere a fecundităŃii ouălor. Aplicată
atât în centrele de selecŃie şi ameliorare a păsărilor, cât şi în practica curentă a
exploatării unor specii, însămânŃările artificiale vin în sprijinul rezolvării
problemei fecundităŃii ouălor, în special la curci şi gâşte, precum şi la găinile de
reproducŃie întreŃinute în baterii, eliminând sau micşorând riscul obŃinerii de ouă
infecunde.
Sezonul de reproducŃie prezintă importanŃă în cazul practicării creşterii
sezoniere la păsări, prin faptul că masculii se comportă mai bine ca reproducători
în perioada de primăvară când spermatogeneza este mai activă, stimulată de
creşterea duratei zilei-lumină din această perioadă. Vara, cantitatea şi densitatea
spermei sunt mult diminuate de temperaturile excesive, având o tendinŃă de
creştere în sezonul de toamnă. Drept urmare şi curba anuală a fecundităŃii la găini
urmează acelaşi sens.
89
În cazul întreŃinerii păsărilor de reproducŃie în sistem industrial, în hale cu
microclimatul aproape constant pe tot parcursul anului, fecunditatea şi capacitatea
de ecloziune sunt influenŃate de sezon, dar într-o măsură foarte redusă.
AlimentaŃia reprezintă un factor important de influenŃă asupra calităŃii
ouălor de incubaŃie, având în vedere implicaŃiile ei asupra conŃinutului în diferite
substanŃe nutritive şi raportul dintre ele, mai mult sau mai puŃin favorabil
dezvoltării embrionare.
Un ou de incubaŃie de calitate superioară trebuie să conŃină, în anumite
cantităŃi şi proporŃii, toate substanŃele necesare pentru buna dezvoltare a
embrionului până la ecloziune, fapt ce impune asigurarea păsărilor de reproducŃie
cu reŃete furajere echilibrate şi în cantităŃi suficiente. Din acest punct de vedere, o
influenŃă mai mare o au îndeosebi proteinele, sărurile minerale şi vitaminele.
Între calitatea proteinelor din furaje, respectiv între aminoacizii ce-i
înglobează şi conŃinutul oului în aminoacizi, ca şi între capacitatea de ecloziune a
ouălor, există o legătură directă. CalităŃile de incubaŃie ale ouălor depind, pe lângă
natura proteinelor din hrană şi de conŃinutul ei în vitamine. CarenŃele în
vitaminele B, D şi E, determină o încetinire a dezvoltării embrionare, în special
după a 10-a zi de incubaŃie şi reducerea procentului de ecloziune.
CondiŃiile de adăpostire pot influenŃa într-o măsură apreciabilă atât
numărul şi greutatea ouălor produse, cât mai ales fecunditatea lor. Pentru acest
considerent, în cazul întreŃinerii păsărilor de reproducŃie trebuie să se asigure un
microclimat între limite confortabile, corespunzător cu cerinŃele sporite ale
păsărilor din această categorie, valorile unor factori de microclimat care depăşesc
extremele, afectând direct sau indirect calitatea ouălor de incubaŃie. Temperaturile
extreme, atât cele prea ridicate, cât şi cele prea coborâte, determină o diminuare a
activităŃii sexuale la păsări, obŃinându-se un număr mare de ouă infecunde. De
asemenea, nivelele necorespunzătoare ale umidităŃii, cât şi creşterea concentraŃiei
aerului în bioxid de carbon, amoniac şi hidrogen sulfurat, peste valorile maxime
admise de tehnologie, afectează negativ sănătatea şi condiŃiile de reproducŃie a
păsărilor, cât şi numărul şi calitatea de incubaŃie a ouălor rezultate.
O influenŃă marcantă o are şi regimul de lumină asigurat păsărilor de
reproducŃie, în special prin durata zilei-lumină şi prin variaŃiile de durată ale
acesteia pe parcursul perioadei de exploatare. Scurtarea treptată a duratei de
iluminare la păsările de reproducŃie, sau întreŃinerea lor la o durată a zilei-lumină
90
sub 12 ore, conduce la obŃinerea unui număr redus de ouă şi la micşorarea
producŃiei de spermă la masculi, cu efecte nefavorabile asupra fecundităŃii.
Recoltarea şi manipularea ouălor de incubaŃie influenŃează calitatea
ouălor mai ales prin eventuala lezare a cojii şi componentelor interne, sau prin
murdărirea cojii. ObŃinerea ouălor cu coaja curată şi întreagă este determinată
direct de existenŃa unui număr suficient a cuibarelor, precum şi de asigurarea în
acestea a unui aşternut curat şi suficient de gros. Cuibarele întreŃinute neigienic şi
cu un strat subŃire de aşternut pot conduce la murdărirea cojii ouălor, deci la
infectarea şi infestarea acestora, cu aceleaşi consecinŃe asupra embrionilor în
dezvoltare, precum şi la obŃinerea de ouă cu coaja fisurată sau crăpată, improprii
incubaŃiei.
Recoltarea ouălor se face de 2-3 ori pe zi, manipulându-se cu atenŃie, fără
mişcări bruşte, pentru a se evita lezarea integrităŃii cojii şi componentelor interne
ale oului, în special a şalazelor.
CondiŃiile de depozitare a ouălor. Stocajul ouălor de incubaŃie se va face
în încăperi special amenajate, cu microclimat dirijat, în care să se asigure o
temperatură cuprinsă între 8 şi 12º C. Temperaturile apropiate de 0º C sau cele
care depăşesc 30º C, determină un declin vizibil al procentului de ecloziune.
Astfel, când ouăle sunt păstrate timp de 5-6 zile la temperatura de 0º C sau la 30-
35º C, ele îşi pierd aproape în totalitate capacitatea de ecloziune. În cazul
staŃiunilor industriale de incubaŃie, în care ouăle se păstrează un timp relativ scurt
(1-2 zile), temperatura în camera de depozitare poate fi mai ridicată, cuprinsă între
14-18º C, iar umiditatea relativă a aerului din depozitele pentru ouăle de incubaŃie
trebuie să fie cuprinsă între 70-80 %. O umiditate mai ridicată favorizează apariŃia
şi dezvoltarea mucegaiurilor pe coaja ouălor, iar o umiditate mai redusă determină
o pierdere prea mare a apei de conŃinut a ouălor, având ca rezultat reducerea
procentului de ecloziune şi obŃinerea de pui de calitate inferioară.
Dacă păstrarea ouălor de incubaŃie se face pe perioadă mai lungă de timp
este necesară şi întoarcerea lor, pentru a se preveni lipirea discului germinativ de
membrana cochilieră internă.
Ambalarea şi transportul ouălor. Modul de ambalare şi transport al
ouălor are o deosebită importanŃă, putând influenŃa calitatea ouălor de la recoltare
şi până la predarea lor staŃiei de incubaŃie. Pentru ambalare se utilizează, de
regulă, cofraje confecŃionate din carton presat sau material plastic, cu celule care
91
imită forma oului. Ele au avantajul că ouăle se pot aşeza în poziŃie verticală, cu
camera de aer în sus, asigurând totodată condiŃii igienice şi sanitare
corespunzătoare.
Pentru transport, ouăle se aşează pe cofraje cu vârful rotunjit în sus, poziŃia
inversă ducând la apariŃia camerei de aer mobile, datorită zdruncinăturilor din
timpul transportului, fapt ce impune utilizarea mijloacelor de transport cu bună
suspensie.
Vechimea ouălor. Timpul scurs de la producerea ouălor şi până când sunt
puse la incubaŃie, reprezintă un factor hotărâtor asupra rezultatelor şi duratei
perioadei de incubaŃie. Practic, cele mai bune pentru incubaŃie, la toate speciile,
sunt ouăle cu o vechime de 3-4 zile, până la cel mult 7-8 zile. Cu cât vechimea
ouălor este mai mare, cu atât se reduce mai mult procentul de ecloziune, care
poate ajunge practic la 0 în cazul ouălor cu vechimea de 4-5 săptămâni.
Vechimea ouălor influenŃează, de asemenea şi durata perioadei de
incubaŃie. Astfel, faŃă de ouăle cu o vechime de 3-4 zile, care eclozionează
primele, la ouăle cu vechimea de 10 zile ecloziunea are loc mai târziu cu 4-6 ore.
5.7. INDICII DE CALITATE AI OUĂLOR DE INCUBAłIE
În scopul asigurării dezvoltării embrionare normale şi a obŃinerii de pui

sau boboci de calitate superioară, pentru incubaŃie se vor utiliza numai ouăle
corespunzătoare din punct de vedere al indicilor reproductivi. Verdictul admiterii
sau respingerii ouălor pentru incubaŃie se poate da pe baza unor caractere
morfologice şi de structură interioară pe care le posedă, sau luând în considerare
unii indici fizico-chimici de calitate.
5.7.1. Indici morfologici de calitate a ouălor de incubaŃie
Dintre indicii morfologici şi de structură internă care exprimă calitatea ouălor de

incubaŃie, mai importanŃi sunt următorii:
Greutatea ouălor variază în principal cu specia şi rasa de păsări care le-a
produs, cele mai bune pentru incubaŃie fiind ouăle care au greutatea apropiată de
media caracteristică acestora. Ouăle prea mici sau prea mari sunt improprii pentru
92
incubaŃie, având în vedere procentul mai redus de ecloziune al acestora şi calitatea
necorespunzătoare a puilor sau bobocilor rezultaŃi.
Forma ouălor influenŃează rezultatele incubaŃiei în sensul că abaterile de
la forma normală determină o reducere a procentului de ecloziune, uneori cu până
la 50%. Este cazul ouălor prea rotunjite sau prea alungite, a celor bombate sau
ascuŃite la ambele capete, a ouălor strangulate, reniforme sau cu diverse alte
deformări evidente.
Forma ouălor este caracteristică pentru fiecare specie de păsări şi este
determinată de raportul dintre diametrul longitudinal şi cel transversal al oului.
Acest raport exprimă „indicele formatului oului”, a cărui valoare diferă în
funcŃie de specie şi rasă.
Volumul şi greutatea specifică a oului sunt indici care exprimă, într-o
oarecare măsură, calitatea ouălor de incubaŃie, a căror valoare este determinată
atât de dimensiunile şi greutatea oului, cât şi de raportul dintre coajă, albuş şi
gălbenuş. Greutatea specifică se determină cu ajutorul unei soluŃii de apă cu sare,
în concentraŃii diferite (1,068-1,100), în care oul se cufundă.
Integritatea şi aspectul cojii. Pentru incubaŃie se reŃin numai ouăle a
căror coajă este integră, netedă, potrivit şi uniform de groasă. Cele cu crăpături
fine sau fisurate, depistate cu ochiul liber sau prin ovoscopie, se elimină de la
incubaŃie, provocând pierderi exagerate a apei de conŃinut şi moartea embrionilor
în diferite faze de dezvoltare.
În general este contraindicată folosirea la incubaŃie a ouălor cu coaja
murdărită de dejecŃii sau alte impurităŃi, deoarece acestea pot cauza opturarea
porilor, deci îngreunarea schimbului de aer cu mediul exterior, mărind în acelaşi
timp pericolul de infectare sau infestare a conŃinutului intern al oului, prin
germenii patogeni, bacteriile şi mucegaiurile care se dezvoltă pe suprafaŃa cojii.
Mărimea şi poziŃia camerei cu aer. La ouăle de incubaŃie camera de aer
trebuie să fie mică şi dispusă la vârful rotunjit al oului. Mărimea camerei de aer se
determină la ovoscop şi poate fi măsurată cu ajutorul unei rigle speciale. Cu cât
camera de aer are dimensiuni mai mari, cu atât se consideră că ouăle sunt mai
vechi sau au fost păstrate în condiŃii neprielnice de temperatură şi umiditate.
În practica incubaŃiei, ouăle cu camera de aer mult mărită se elimină, chiar
dacă vechimea lor nu depăşeşte limita admisibilă, având pierdută o cantitate prea
mare din apa de conŃinut, ceea ce se repercutează negativ asupra dezvoltării
93
embrionare şi capacităŃii de ecloziune. PoziŃia anormală a camerei cu aer, laterală
sau la vârful ascuŃit al oului, determină creşterea frecvenŃei distociilor şi obŃinerea
unui număr mare de embrioni morŃi în coajă.
Starea şalazelor. Şalazele ouălor pentru incubaŃie trebuie să fie integre,
capabile să menŃină gălbenuşul în poziŃie centrală. Ruperea sau lichefierea
exagerată a şalazelor determină ridicarea gălbenuşului în ou datorită greutăŃii sale
specifice mai reduse, ceea ce poate duce la lipirea discului germinativ de
membrana cochilieră internă şi deci, la moartea embrionului.
Anomalii ale ouălor. În cazul efectivelor de reproducŃie pot apare o serie
de anomalii ale ouălor, morfologice şi de structură, datorate unor tulburări
funcŃionale ale aparatului genital femel sau unor carenŃe în alimentaŃia păsărilor.
Anomaliile mai frecvent apărute, care fac ouăle improprii pentru incubaŃie,
sunt următoarele:
Ouăle fără coajă, având albuşul şi gălbenuşul învelite numai în
membranele cochiliere. Sunt produse mai ales când păsările sunt mai puternic
stresate, sau sunt alimentate cu nutreŃuri carenŃate în săruri minerale (Ca, P, Mg
etc.) şi vitamina D. Astfel de ouă se elimină de la incubaŃie, deoarece pierd prin
evaporare o cantitate prea mare din apa de conŃinut, perturbându-se în acest mod
nutriŃia embrionară, iar pe de altă parte, embrionul nu beneficiază de cantităŃi
suficiente de săruri de calciu, pe care în bună parte le ia din coaja oului;
Ouăle cu două gălbenuşuri se recunosc uşor după forma caracteristică şi
greutatea evident mai mare decât a ouălor normale. Sunt produse atunci când două
ovule se maturează şi sunt ovulate simultan sau la intervale foarte scurte de timp.
Ouăle fără gălbenuş se formează prin excitarea reflexă a glandelor
secretoare de albuş din pereŃii camerei albuninogene, de către cheaguri de sânge,
resturi de albuş sau diferite corpuri străine ajunse întâmplător în oviduct,
recunoscîndu-se uşor după greutatea lor mult mai mică şi se elimină necondiŃionat
de la incubaŃie.
Ouăle fără albuş sau cu o mică cantitate de albuş, se obŃin atunci când
glandele din camera albuminogenă nu funcŃionează din anumite motive. Se
produc mai rar, au o greutate redusă şi se elimină de la incubaŃie, având o
capacitate foarte mică de ecloziune.
Ouăle cu pete de sânge în albuş sau pe gălbenuş au în general un procent
redus de ecloziune şi se pot depista cu uşurinŃă la ovoscop. Cheagurile mici de
94
sânge se produc fie în momentul ovulaŃiei, prin ruperea pe o porŃiune mai mare a
liniei stigmatice, lezându-se în acest fel unul sau mai multe vase sanguine ale
membranei vasculare, fie prin sângerarea, din anumite motive, a pereŃilor camerei
albuminogene.
Ouăle duble se produc atunci când, datorită unor şocuri, mişcările
peristaltice ale oviductului sunt transformate în mişcări antiperistaltice, care
reîntorc oul gata format în uter, în istm sau chiar în camera albuminogenă. După
încetarea acestora, oul respectiv, reluându-şi drumul normal, se îmbracă cu noi
straturi de albuş, cu încă două membrane cochiliere şi încă o coajă. Sunt ouă
neobişnuit de mari, produse de altfel foarte rar, improprii pentru incubaŃie.
5.7.2. Indicii fizico-chimici de calitate a ouălor de incubaŃie
Se referă în special la conŃinutul gălbenuşului, albuşului şi cojii în anumiŃi

principii nutritivi, precum şi la o serie de proprietăŃi ale componentelor oului,
valorile acestora având o influenŃă hotărâtoare asupra rezultatelor incubaŃiei.
La gălbenuş se estimează în primul rând conŃinutul său în vitamina A şi
pigmenŃii carotenoizi, elemente cu rol determinant asupra creşterii şi dezvoltării
embrionare. Ouăle utilizate pentru incubaŃie trebuie să conŃină, la 1 g gălbenuş,
cca. 12-15 mcg vitamina A şi minim 20 mcg carotenoizi.
Determinarea conŃinutului în aceste substanŃe se face prin utilizarea
diferitelor procedee chimice sau, cu aproximaŃie, prin stabilirea intensităŃii de
pigmentare a gălbenuşului cu ajutorul scalei La Roche sau a scalei Heiman-
Carver, care prezintă 15 şi respectiv 24 eşantioane de culoare, de la galben-pal,
până la orange (dublul gradelor La Roche, plus 1, reprezintă mcg caroten/g
gălbenuş).
În unele situaŃii se mai determină şi conŃinutul în vitamina B1, B2 şi B12,
precum şi în proteină, acizi, săruri minerale şi substanŃă uscată. De asemenea se
mai pot aprecia o serie de indici, dintre care mai importanŃi sunt: vâscozitatea, pH-
ul, coeficientul de refracŃie şi electroconductibilitatea specifică. Când valoarea
acestora scade sub limita minimă, sau creşte peste normal, rezultatele incubaŃiei se
diminuează substanŃial.
95
La albuş, un indice foarte important este vâscozitatea, precum şi proporŃia
dintre albuşul dens şi albuşul fluid. Vâscozitatea se poate aprecia, cu aproximaŃie,
prin spargerea oului şi golirea conŃinutului pe o suprafaŃă plană, observându-se, cu
ochiul liber, aspectul şi gradul de întindere al albuşului, sau prin examinarea oului
la ovoscop, observându-se gradul de mobilitate al gălbenuşului. Ouăle de
incubaŃie trebuie să conŃină 59-63% albuş dens, cele a căror valori sunt mai reduse
decât limita minimă având un procent de ecloziune substanŃial mai redus.
Pe scară tot mai largă se utilizează o altă metodă de apreciere a calităŃii
albuşului, după aşa-numita Unitate Haugh (U.H.), care se bazează pe măsurarea
înălŃimii stratului de albuş dens, corelată logaritmic cu greutatea oului. Practic,
valoarea unităŃilor Haugh se stabileşte cu ajutorul unor tabele matematice, cu
precizarea că, cu cât este mai mare această valoare, cu atât este mai bună calitatea
albuşului. De asemeni, este de reŃinut că între valoarea acestui indice şi
capacitatea de ecloziune există o corelaŃie pozitivă (r=0,66), cele mai bune
rezultate la ecloziune obŃinându-se atunci când este cuprinsă între 74,5 şi 89,5.
Calitatea albuşului mai poate fi apreciată şi prin determinarea unor indici,
cum sunt coeficientul de refracŃie, pH-ul, vâscozitatea albuşului dens,
electroconductibilitatea, precum şi conŃinutul în substanŃă uscată.
La coajă se apreciază în mod deosebit grosimea şi densitatea porilor,
indici care condiŃionează rezistenŃa la spargere în timpul manipulării ouălor, sau
în timpul ciocnirii cojii de către embrioni, precum şi schimbul de aer, vapori de
apă şi gaze cu mediul extern. Din punct de vedere al grosimii, este de reŃinut că
cele mai bune rezultate la ecloziune se obŃin la ouăle cu coaja groasă de 0,360-
0,435 mm. Pentru determinarea şi aprecierea indicilor fizico-chimici menŃionaŃi
este necesară spargerea ouălor, motiv pentru care din fiecare partidă de ouă se
stabileşte, randomizat, numărul de ouă ce vor fi analizate, iar restul se incubează.
5.8. DEZVOLTAREA EMBRIONARĂ
Dezvoltarea unui nou organism la păsări începe din momentul fecundării

ovulei şi se termină, cu excepŃia speciilor nidicole, odată cu ecloziunea.
96
În embriologia păsărilor se deosebesc trei faze ale dezvoltării embrionare:
segmentarea, gastrularea şi organogeneza, caracterizate fiecare de fenomene
multiple şi complexe, în finalul cărora se ajunge la un organism multicelular,
asemănător părinŃilor.
Segmentarea. Ca primă manifestare a ontogenezei, segmentarea începe la
3-4 ore după fecundare şi durează până la expulzarea oului în mediul exterior. Ea
are caracter parŃial, limitându-se numai la discul germinativ, pe care îl transformă
într-o masă de celule numite blastomere, prin apariŃia la nivelul acestuia a unor
planuri de segmentare vertical-mediane şi orizontal-latitudinale. Numărul
blastomerelor creşte în progresie geometrică (2, 4, 8, 16, 32 etc.), la finele
segmentării, ansamblul celular rezultat constituind o formaŃiune trecătoare, numită
morulă, sau blastocist.
Gastrularea. După expulzarea oului în mediul exterior, la o temperatură
mult mai redusă decât a corpului păsării, dezvoltarea embrionară încetează,
intrând într-un stadiu de viaŃă latentă. În condiŃiile reîncălzirii oului, embriologia
se continuă cu faza de gastrulare, caracterizată prin procese de creştere şi
diferenŃiere a blastomerelor, în care se formează cele trei foiŃe embrionare:
ectoblastul, mezoblastul şi endoblastul. Concomitent începe o epibolie a
blastodiscului, constând în mişcări şi proliferări ale marginii lui libere, în urma
cărora blastodiscul va înveli progresiv masa de vitelus şi se va forma o zonă
embrionară, din care se va dezvolta embrionul şi o zonă extraembrionară, din
care se vor forma anexele embrionare.
Spre finalul gastrulării, ce se încheie după cca. 18 ore de incubaŃie la găini
şi 26 ore la curci, raŃe şi gâşte, în zona embrionară iau naştere organele axiale ale
embrionului (tubul neural, coarda dorsală, sacii mezodermici), moment din care
foiŃele embrionare se denumesc: ectoderm, mezoderm şi endoderm.
Organogeneza reprezintă perioada de mari prefaceri şi realizări ale
embriogenezei, în care embrionul tridermic, prin cele trei foiŃe, posedă material de
origine pentru toate Ńesuturile şi organele specifice întregului organism în
dezvoltare. Astfel, se formează:
din ectoderm: pielea, penele, ciocul, ghearele, sistemul nervos central şi
periferic, unele anexe ale globilor oculari, epiteliul mucoasei bucale şi nazale,
cloaca etc.;
97
din mezoderm: scheletul osos şi cartilaginos, muşchii striaŃi şi netezi, aparatul
circulator (sânge, inimă, vase sanguine), aparatul urinar, organele de
reproducŃie şi excreŃie etc.;
din endoderm: epiteliul tubului digestiv, glandele digestive şi endocrine,
aparatul respirator etc.
5.9. ANEXELE EMBRIONARE
Anexele embrionare: sacul vitelin, amniosul şi alantoida, sunt structuri

extraembrionare care se individualizează consecutiv delimitării corpului
embrionar. Ele asigură nutriŃia, respiraŃia, excreŃia şi protecŃia embrionului,
formând cu aceasta o unitate morfofuncŃională.
Sacul vitelin (vezicula ombilicală) începe să se dezvolte odată cu
separarea zonei embrionare de cea extraembrionară, când marginile
blastodiscului, prin expansiune, învelesc treptat gălbenuşul, peste care se aşterne
mezodermul splahnic. În mezoderm se dezvoltă o reŃea de vase sanguine, care
transportă spre embrion substanŃele nutritive rezultate în urma prelucrării
enzimatice a vitelusului de către celulele sacului respectiv. În mezodermul ariei
vasculare apar primele insule sanguine, insule care devin originea pereŃilor
vasculari prin celulele lor periferice şi a elementelor figurate ale sângelui prin
celulele lor centrale, ce se eliberează şi sunt purtate spre vasele din corpul
embrionului prin intermediul canalului vitelin, care face legătura între sacul vitelin
şi tubul digestiv embrionar.
Rolul principal al sacului vitelin este de a asigura nutriŃia embrionului,
prin intermediul vitelusului pe care-l conŃine, servind totodată şi ca organ
hematopoetic şi vasculogen. În primele 6 zile de incubaŃie a ouălor de găină
îndeplineşte şi funcŃia de respiraŃie, până când alantoida intră în legătură cu
membrana seroasă şi începe să funcŃioneze ca organ respirator. Spre finalul
perioadei de incubaŃie sacul vitelin se reduce ca volum, iar în momentul apropiat
ecloziunii este retractat în cavitatea abdominală.
Amniosul se formează la scurt timp după gastrulare, din patru pliuri
amniotice, la alcătuirea cărora participă ectodermul şi somatopleura
extraembrionară. Formarea lui începe cu apariŃia plicii cefalice, care, îndreptându-
se caudal, se întâlneşte cu pliurile laterale şi cu cea caudală, fuzionând şi
98
delimitând cavitatea amniotică, în care se acumulează lichidul amniotic provenit
din deshidratarea albuşului.
Pliurile amniotice sunt formate din ectoderm, învelit în somatopleură,
fiecare din aceste două foiŃe continuându-se cu foiŃele corespunzătoare din
embrion. FaŃa externă a pliurilor devine corion, numit de unii autori „seroasa von
Baer”, iar cea internă dă naştere amniosului.
Amniosul se dezvoltă în primele zile de la incubaŃie, la ouăle de găină
fiind complet format în a treia zi, după care începe treptat să se atrofieze şi să
dispară, rămânând până la ecloziune doar corionul.
Alantoida reprezintă o anexă importantă în dezvoltarea embrionară,
îndeplinind funcŃii multiple. De origine endodermică, alantoida se dezvoltă în
partea caudală a intestinului posterior, fiind acoperită ulterior de splahnopleură.
Ea are o dezvoltare intensă şi rapidă, acoperind treptat atât amniosul cât şi sacul
vitelin. Consecutiv expansiunii alantoidei, albuşul este îngrămădit la vârful ascuŃit
al oului, de unde trece treptat în amnios.
Peretele extern al alantoidei, ce ajunge în contact cu corionul, fuzionează
cu acesta şi formează alantocorionul, bogat vascularizat şi cu rol important în
respiraŃie. Contactul strâns cu învelişul poros al oului permite şi utilizarea
sărurilor de calciu din coajă pentru construirea scheletului embrionar.
La păsări alantoida apare mai târziu decât la mamifere, în cazul ouălor de
găină la sfârşitul zilei a 3-a de incubaŃie, când embrionul are deja o structură
destul de complexă. Acest lucru este posibil datorită faptului că reŃeaua vitelină
poate îndeplini, un timp mai îndelungat decât la mamifere, rolul de organ
respirator.
Pe lângă funcŃia de respiraŃie, alantoida îndeplineşte şi funcŃia de excreŃie
embrionară, acumulând produsele de dezasimilaŃie. În acelaşi timp, separând
embrionul de coaja oului, are şi funcŃie de protecŃie împotriva uscării şi şocurilor
mecanice.
99
5.10. STADIILE DEZVOLTĂRII EMBRIONARE
În perioada dezvoltării embrionare se pot deosebi patru stadii, caracterizate

fiecare prin anumite procese fiziologice de nutriŃie, respiraŃie şi metabolism.
Stadiul de nutriŃie latebrală cuprinde perioada de la fecundare până la 30-
36 ore de incubaŃie, caracterizată prin absenŃa circulaŃiei sanguine şi printr-un
metabolism relativ puŃin complex în care predomină degradarea oxidativă a
glucidelor, proces care asigură nu numai nutriŃia, ci şi respiraŃia embrionară. În
acest stadiu, substanŃele nutritive utilizate sunt cele existente în latebră.
Până în ziua a 4-a de incubaŃie embrionul foloseşte, în principal, numai
hidrocarbonatele. După această vârstă începe să consume şi substanŃele proteice
furnizate de gălbenuş, care se lichefiază treptat pe măsura trecerii apei din albuş în
gălbenuş. Produsul final de dezasimilaŃie al proteinelor este amoniacul, în acest
stadiu de dezvoltare embrionul nefiind adaptat pentru sinteza acestuia în uree şi
acid uric.
Stadiul de nutriŃie vitelină durează, în funcŃie de specie, de la 30-36 ore,
până la 6-8 zile de incubaŃie. Odată cu apariŃia vaselor sanguine viteline şi cu
intrarea în activitate a cordului se intensifică metabolismul protidelor şi lipidelor,
pe care embrionul continuă să le ia din gălbenuş prin intermediul circulaŃiei
viteline.
În această perioadă se formează toate organele embrionului şi învelişurile
embrionare, se dezvoltă rapid sistemul nervos care reglează activitatea vitală a
organelor, începe să se contureze musculatura şi intră în activitate ficatul şi
rinichii embrionari, caz în care amoniacul rezultat prin descompunerea
aminoacizilor este transformat până la uree.
Mecanismul schimbului respirator este asemănător primului stadiu, cu
specificarea că respiraŃia se asigură şi cu ajutorul reŃelei sanguine viteline
existente la suprafaŃa gălbenuşului.
De menŃionat că în această perioadă embrionul, trecând printr-o serie de
transformări complexe, morfologice şi fiziologice, este foarte sensibil la toate
variaŃiile factorilor de incubaŃie.
100
Stadiul de respiraŃie cu oxigen atmosferic cuprinde, în funcŃie de specie,
perioada de la 6-8 zile până la 19-25 zile de incubaŃie. Caracteristica generală a
acestei etape este includerea în sistemul circulator embrionar al reŃelei vasculare
alantoidiene, cu ajutorul căruia se realizează respiraŃia tisulară cu oxigen
atmosferic. Dacă la începutul perioadei reŃeaua alantoidiană completează
respiraŃia vitelină, ulterior îi ia treptat locul, în aşa fel încât, după 10-11 zile de
incubaŃie la ouăle de găină, 12-13 zile la ouăle de curcă şi raŃă şi 13-14 zile la
ouăle de gâscă, alantoida rămâne practic singurul organ de respiraŃie, înglobând
întreg conŃinutul intern al oului. Începând cu această vârstă, când alantoida se
anostomozează la vârful ascuŃit, pierderea în greutate a oului se face pe seama
evaporării lichidului alantoidian, în care sunt depozitate şi substanŃele de excreŃie,
precum şi pe seama apei eliminate de embrion în procesul de metabolizare al
diferiŃilor nutrienŃi.
Din ziua a 13-a de incubaŃie, la găini, în mecanismul nutritiv embrionar, se
produce o schimbare, în sensul că masa de albuş trece treptat în amnios prin
canalul seroamniotic, de unde este conusmat prin înghiŃire de către embrion. Ca o
consecinŃă a acestui fapt în sacul alantoidian începe să se acumuleze, sub formă de
particule din ce în ce mai mari, acidul uric rezultat din metabolizarea proteinelor.
Acest stadiu se caracterizează prin două perioade, diferenŃiate de regimul
nutritiv:
în prima perioadă, care durează de la 6-7 zile până la 15-18 zile de incubaŃie,
după specie, baza nutriŃiei o constituie încă proteinele, al căror produs de
dezasimilare, acidul uric, creşte mereu. Din ziua a 11-a – a 12-a, embrionul de
găină începe să utilizeze pentru nutriŃie, într-o măsură tot mai mare, grăsimile
din vitelus, ceea ce corespunde cu vârsta intrării în funcŃiune a ficatului. Drept
urmare, consumul de oxigen creşte, ducând la ridicarea temperaturii din ou,
deci la o degajare mai intensă de căldură biologică;
în perioada a doua, care durează de la 15-18 zile, la 19-25 zile de incubaŃie, în
funcŃie de specie, sursa principală de hrană o constituie grăsimile. Consumul
acestora determină o cerinŃă crescută de aer, din care embrionul îşi ia oxigenul
necesar arderilor, paralel cu o degajare intensă de căldură biologică.
101
Stadiul de respiraŃie pulmonară durează de la 18-19 zile de incubaŃie, la
ouăle de găină şi 26-27 zile la ouăle de curcă, raŃă şi gâscă, până la ecloziune. Se
caracterizează prin faptul că embrionul foloseşte oxigenul din camera de aer şi din
mediul incubatorului. Acest stadiu cuprinde două perioade:
prima perioadă, când embrionului nu-i mai este suficient oxigenul adus de
alantoidă şi găsindu-se cu capul la limita camerei de aer, mişcându-l, sparge cu
ciocul alantocorionul şi membrana cochilieră internă, începând respiraŃia
pulmonară. ApariŃia circulaŃiei sanguine pulmonare face ca sângele
arteriovenos ce pătrunde în Ńesuturi şi cord să fie înlocuit cu sânge arterial
bogat în oxigen, ceea ce determină ridicarea bruscă a cantităŃii de căldură
degajate de embrioni;
perioada a doua, durează 1-2 zile de la ciocnirea cojii până la ecloziune. Este
etapa în care, din cauza nevoii crescânde de oxigen, embrionul sparge treptat
coaja şi trece la respiraŃia aerului din incubator sau eclozionator. Din acest
moment, cea mai mare parte a sângelui conŃinut în reŃeaua alantoidiană se
retrage în corpul embrionului, întrerupându-se respiraŃia alantoidiană. De
asemeni, se întrerupe legătura cu anexele embrionare, iar restul sacului vitelin
se retractează în cavitatea abdominală şi puiul eclozionează.
Perioada dezvoltării embrionare are o durată diferită, în funcŃie de specie,
existând o oarecare diferenŃiere chiar şi între rasele aceleiaşi specii (tabelul 9).
Tabelul 9
Durata perioadei de incubaŃie la principalele specii de păsări
Durata Durata
Specia Specia
(zile) (zile)
Găini 21 RaŃe 28
Curci 28 RaŃe Leşeşti 34
Bibilici 27 Gâşte 30
Păuni 30 Lebede 38
Fazani comuni 24 Porumbei* 17
Potârnichi 23 Canari* 13
PrepeliŃe 17 Peruşi* 17
* Specii nidicole
102
1. DescrieŃi aparatul genital mascul.

..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
2. DescrieŃi aparatul genital femel.
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
3. DescrieŃi ovogeneza, ovulaŃia şi fecundarea.
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
4. Cum se formează oul de pasăre?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
5. Care sunt factorii care influenŃează şi condiŃionează reproducŃia la păsări?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
6. Care sunt indicii morfologici de calitate a ouălor de incubaŃie?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
7. Care sunt indicii fizico-chimici ai gălbenuşului?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
8. Care sunt indicii fizico-chimici ai albuşului?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
9. Care sunt cele trei faze ale dezvoltării embrionare?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
10. Care sunt anexele embrionare?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
103
11. Care sunt stadiile dezvoltării embrionare?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
12. Care este durata perioadei de incubaŃie la principalele specii de păsări?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
1. La păsări, aparatul genital mascul este constituit din:

a) 2 testicule şi organ copulator
b) 2 testicule, 2 canale deferente şi organ copulator
c) 2 testicule, organ copulator şi glande anexe
2. Segmentele oviductului sunt reprezentate de:

a) trompa oviductului, camera albuminogenă, istmul, uterul şi vaginul
b) trompa oviductului, istmul şi uterul
c) istmul, uterul şi vaginul
3. Care dintre cele două ovare ale păsărilor este atrofiat?

a) drept
b) stâng
4. Stratul de natură proteică ce acoperă coaja oului se numeşte:

a) strat spongios
b) cuticulă
5. Camera cu aer se găseşte, în mod normal, la vârful:

a) rotunjit al oului
b) ascuŃit al oului
104
6. Care sunt fazele dezvoltării embrionare?
a) segmentarea şi gastrularea
b) segmentarea, gastrularea şi organogeneza
c) gastrularea şi organogeneza
7. Anexele embrionare sunt reprezentate de:

a) sac vitelin şi amnios
b) amnios şi alantoidă,
c) sac vitelin, amnios şi alantoidă

1 – b; 2 – a; 3 – a; 4 – b; 5 – a; 6 – b; 7 – c.
Rezumat
În reproducŃia sexuată, care este specifică şi păsărilor, dezvoltarea unui

nou individ porneşte de la unirea celor două celule sexuale mature şi haploide de
sex opus, care formează oul fecundat diploid. Caracteristic pentru păsări este
faptul că fecundarea are loc în interiorul organismului matern, iar dezvoltarea
embrionară se desfăşoară aproape în totalitate în afara acestuia, motiv pentru care
şi fazele reproducŃiei (diferite faŃă de a mamiferelor) au următoarea succesiune:
gametogeneza, însămânŃarea, fecundaŃia, ponta, incubaŃia şi ecloziunea.
Studiul reproducŃiei la păsări necesită cunoaşterea atât a principalelor
particularităŃi anatomo-fiziologice ale aparatului genital la cele două sexe, cât şi a
unor noŃiuni privind factorii de reproducŃie, dezvoltarea embrionară şi
desfăşurarea procesului de incubaŃie artificială.
ReproducŃia, în general şi însuşirile de incubaŃie a ouălor, în special, sunt
condiŃionate de o sumă de factori biologici şi de mediu, a căror influenŃă
acŃionează atât înainte ca oul să fie produs, cât şi după expulzarea acestuia în
mediul extern, mai importanŃi fiind următorii: calitatea păsărilor de reproducŃie,
vârsta păsărilor, raportul între sexe, metodele de împerechere, sezonul de
reproducŃie, alimentaŃia, condiŃiile de adăpostire, regimul de lumină asigurat
105
păsărilor de reproducŃie, recoltarea şi manipularea ouălor de incubaŃie, condiŃiile
de depozitare a ouălor, ambalarea şi transportul ouălor, vechimea ouălor.
În scopul asigurării dezvoltării embrionare normale şi a obŃinerii de pui
sau boboci de calitate superioară, pentru incubaŃie se vor utiliza numai ouăle
corespunzătoare din punct de vedere al indicilor reproductivi.
În embriologia păsărilor se deosebesc trei faze ale dezvoltării embrionare:
segmentarea, gastrularea şi organogeneza, caracterizate fiecare de fenomene
multiple şi complexe, în finalul cărora se ajunge la un organism multicelular,
asemănător părinŃilor.
Anexele embrionare: sacul vitelin, amniosul şi alantoida, sunt structuri
extraembrionare care se individualizează consecutiv delimitării corpului
embrionar. Ele asigură nutriŃia, respiraŃia, excreŃia şi protecŃia embrionului,
formând cu aceasta o unitate morfofuncŃională.
În perioada dezvoltării embrionare se pot deosebi patru stadii, caracterizate fiecare
prin anumite procese fiziologice de nutriŃie, respiraŃie şi metabolism: stadiul de
nutriŃie latebrală, stadiul de nutriŃie vitelină, stadiul de respiraŃie cu oxigen
atmosferic, stadiul de respiraŃie pulmonară.
1. Băltan Gh., I. Suciu (1974 ) – Creşterea păsărilor domestice. AMD Inst. Agr.
Cluj-Napoca.
4. Miclea V. (1997) – Biologia reproducŃiei în creşterea păsărilor. Editura Bahai
Cluj-Napoca.
5. Mireşan Vioara (2004) – Anatomie, histologie, embriologie. Editura Risoprint
Cluj-Napoca.
106

Curs Cresterea Pas

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Cresterea Pas

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ŞTIINłE AGROCOLE ŞI MEDICINĂ

Şef lucr.dr. Simona Paşcalău

1.1. Obiectivele capitolului

- însuşirile biologice foarte valoroase pe care păsările le posedă,

1.2. Creşterea păsărilor domestice, ramură de bază a zootehniei

AlimentaŃia reprezintă indicatorul cel mai sugestiv al creşterii nivelului de

Proteinele din ou sunt apreciate ca „proteine etalon”, ele conŃinând toŃi

1. Care sunt însuşirile biologice pe care le posedă păsările şi care determină

2. Care este producŃia medie anuală de ouă care se obŃine de la o găină

3. Care este vârsta producerii primului ou la găinile specializate pentru producŃia

4. Care este vârsta de sacrificare a buiului broiler de găină?

5. Care este vârsta de sacrificare a buiului broiler de găină?

Răspunsuri la întrebările de autocontrol

AlimentaŃia reprezintă indicatorul cel mai sugestiv al creşterii nivelului de

Principalele producŃii obŃinute de la păsările domestice, ouăle şi carnea,

prime în diferitele ramuri de producŃie, cum ar fi: penele, fulgii, dejecŃiile şi

2.1. Obiectivele capitolului

După parcurgerea acestui capitol, cursanŃii vor fi în măsură să cunoască

Durata medie de studiu individual - 8 ore

2.2. PRODUCłIA DE OUĂ

Ouăle reprezintă producŃia principală a unor specii, rase şi hibrizi

2.2.1. Însuşirile şi calităŃile oului

Oul de pasăre reprezintă un produs biologic de mare complexitate, care

ProporŃiile părŃilor componente ale oului prezintă importanŃă diferenŃiată

Din datele prezentate în tabelul 2 reiese faptul că, la diferitele specii de

Din datele celor două tabele se remarcă conŃinutul ridicat în proteine al

Ouăle de găină au cel mai scăzut conŃinut de colesterol, comparativ cu

2.2.2. Factorii care influenŃează producŃia de ouă

Nivelul şi calitatea producŃiilor la păsări sunt determinate şi influenŃate de

a. Specia, rasa, linia, hibridul şi individul. La speciile sălbatice de

Nivelele productive sunt diferenŃiate şi în raport cu hibridul care se

La gâşte, producŃia numerică de ouă creşte până în anul al treilea, după

Factorii de mediu naturali sau artificiali, influenŃează puternic producŃia de

Carnea reprezintă un produs de bază obŃinut de la păsări şi face parte din

2.3.1. Însuşirile şi calităŃile cărnii

Prin noŃiunea de carne, din punct de vedere anatomic, se înŃelege

2.3.2. Factorii care influenŃează producŃia de carne

ProducŃia cantitativă şi calitativă de carne este determinată genetic şi este

a. Temperatura. InfluenŃează în mai mare măsură producŃia de carne

2.4. PRODUCłIA DE FICAT GRAS ŞI GRĂSIME

Ficatul gras este un produs specific palmipedelor, cu o valoare de

Calitatea ficatului Apă Proteine Lipide Cenuşă

InfluenŃa îndopării asupra greutăŃii corporale şi a ficatului la palmipede

Paralel cu producerea ficatului gras, de la gâştele şi raŃele îndopate se

2.5. PRODUCłIA DE PENE

Penele, un produs avicol secundar de mare valoare economică, se obŃin în

2.6. PIEILE DE PASĂRE

2.7. PRODUCłIA DE DEJECłII ŞI GUNOI

DejecŃiile obŃinute de la păsări pot fi dejecŃii „pure” (obŃinute de la păsări

2.8. Întrebări recapitulative

1. Care sunt însuşirile şi calităŃile oului?

2.9. Teste de autoevaluare

3. Raportul optim dintre gălbenuş şi albuş este de:

2. SubstanŃele proteice din gălbenuş sunt reprezentate de:

3. Culoarea cojii minerale a oului este dată de pigmenŃii:

5. Zona confortului termic al mediului ambiant la găinile adulte este de:

Răspunsuri la întrebările de autocontrol

1. Bălăşescu M., Gh. Băltan, Al. Dascălu, I. Vancea (1980) – Avicultura.

În sistematica zoologică păsările sunt situate între clasa reptilelor şi clasa

3.1. Obiectivele capitolului

Durata medie de studiu individual - 2 ore

3.2. LOCUL PĂSĂRILOR ÎN SCARA ZOOLOGICĂ

În sistematica zoologică păsările sunt situate între clasa reptilelor şi clasa

3.3. EVOLUłIA PĂSĂRILOR