UNIVERSITATEA PENTRU ȘTIINȚELE VIEȚII ,,ION IONESCU DE LA BRAD’’ DIN IAȘI

FACULTATEA DE INGINERIA RESURSELOR ANIMALE ȘI ALIMENTARE

TEMĂ PROIECT

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
ȘEF LUCRĂRI DR. GHERASIM NACU
Absolvent
POPOIU Andrei Răzvan

IAȘI, 2022
 UNIVERSITATEA PENTRU ȘTIINȚELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRADˮ DIN
IAȘI
FACULTATEA DE INGINERIA RESURSELOR ANIMALE ȘI ALIMENTARE
SPECIALIZAREA: Managementul producției animale

Manifestările vieții sexuale la femele și masculi

Coordonator științific
Șef lucrări dr.GHERASIM NACU
Absolvent
Popoiu Andrei Răzvan

IAȘI, 2022
 CUPRINS

Capitolul 1.Maturitate
sexuală.....................................................................................................................................4
Capitolul 2.Reflexe
sexuale.........................................................................................................................................7
Capitolul 3.Ciclu
sexual...............................................................................................................................................8
Capitolul 4.Gestație......................................................................................................................................................9
Cpitolul 5.Parturiție....................................................................................................................................................11
Capitolul 6.Perioada
puerperală................................................................................................................................13
Bibliografie....................................................................................................................................16
 Capitol 1. Maturitate sexuală

Maturitatea sexuala si fiziologică la animale.

Maturitatea sexuală (pubertatea) este perioada în care aparatul genital s-a dezvoltat complet si este
capabil sa elaboreze celule sexuale mature, apte pentru fecundație. La masculi pubertatea se evidențiaza prin
apariția caracterelor sexuale si a capacitații de copulare, iar la femele – prin manifestarea primului ciclu de
calduri si a ovulației.
Maturitatea sexuală apare aproape concomitent la masculi si femelele aceleiași specii, fiind un
proces dependent de vârstă. Maturarea hipotalamusului furnizează răspunsul specific la diversii stimuli,
prin elaborarea hormonilor de eliberare a gonadotropinelor antero-hipofizare.
La masculi, gonadotropinele induc sinteza testiculara a androgenilor si în consecinta: dezvoltarea
glandelor anexe ale aparatului genital, activarea funcției secretorii a acestora, intensificarea libidoului și a
reflexelor sexuale, precum si inițierea spermogenezei.
La femele în perioada maturării sexuale se produc importante restructurări morfofuncționale care
conduc la apariția unor stări fiziologice noi. Începutul procesului de maturare foliculară și apariția primului
ciclu sexual îl constituie stimulii neurohormonali hipotalamici, care dirijează secreția gonadotropă
anterohipofizară.
Odata cu survenirea pubertații, spermatogeneza la masculi si ovogeneza la femele au loc pe
parcursul întregii vieți sexuale. Viata sexuala se manifestă în această perioadă ;sub forma ciclica la femele si
continuu la mascul. La animalele domestice maturitatea sexuală apare în primii ani, iar la unele specii –
chiar în primele luni de viată. Acest aspect este legat în primul rând de specie. S-a constatat că la speciile cu
longevitate mai mare, pubertatea apare mai târziu decât la speciile ,la care durata vieții este mai redusa. În
cadrul speciei există, de asemenea, variații în funcție de vârsta apariției maturității sexuale, de rasa, sex,
clima, regim de alimentatie, întretinere si exploatare, de caracterele individuale etc.
Pubertatea animalelor apare mai devreme la rasele ameliorate si mai târziu ;la cele neameliorate.
Pubertatea survine mai timpuriu decât momentul când se termina creșterea si dezvoltarea definitiva a
animalului. De aceea, maturitatea sexuală încă nu denotă pregatirea organismului animal pentru
reproducere. Utilizarea prea timpurie a reproducatorilor atrage dupa sine consecințe dăunatoare pentru
organismul lor.

4
 Femelele fecundate prea devreme ramân nedezvoltate, suferă distocii, care pun în pericol adeseori
atât viața lor, cât si cea a produșilor. Masculii folosiți prea de timpuriu la monta se epuizează repede si dau
naștere la produși debili; în unele cazuri nu se produce fecundația, deoarece testiculul prea tânar eliminaă
spermi imaturi. De aceea animalele se folosesc la reproducere dupa o anumită perioadă de timp de la
instalarea pubertății. Perioada de la apariția maturității sexuale pâna la includerea animalelor în efectivele de
reproducție în literatura de specialitate nu a primit o denumire unică.
Multi savanți si practicieni o numesc maturitate corporala, mai reusit, însa, este termenul de
maturitate fiziologica. Se consideră fiziologic mature animalele tinere care au organe genitale dezvoltate
normal si circa 65-70% din dezvoltarea corporală a animalelor adulte din rasa respectiva.
Viata sexuală, adica etapa de activitate a organelor de reproducere nu durează toată viața
animalului; ea încetează odata cu instalarea climacteriumului.
Etapa postgenitală (climacteriumul) este caracterizat prin stingerea treptată a funcției organelor
genitale. La începutul climacteriumului sau a andropauzei, deși organele genitale mai functionează, gameții
sunt incapabili de fecundație. Comportamentul sexual dispare și se instalează anafrodizia. Date asupra vieții
sexuale la principalele specii de animale sunt redate în tabelul 1.

Tabelul nr 1.

Caracterele vietii sexuale la animale

SPECIA sexuale(luni) –––––––Aparitia : Perioada
optima de folosire ,maturitătii animalelor la reproductie.
Instalarea : Aparitia până la climacteriumului
maturitătii : vî

Ta 8-12 16 -18 7-9 12-15

urine
rsta(ani) ; ani ; fiziologice(luni).

Ca 15-18 24-48 10-12 15-

baline 20

7- 8 12-18 7- 8 10-12
Ovine

S 5- 8 9-12 4-5 7- 8
uine
5
Car 6- 8 12 7-8 10-12
nivore
 Capitolul 2. Reflexe sexuale

Reflexele sexuale:
- sunt reflexe inăscute si prezintă anumite particularități legate de: specie, individ, tip de sistem nervos,
condiții de hranire, intensitatea participării la reproducție a masculului.
- se manifesta la masculi în prezența femelelor în calduri.
- se apreciază existența a 5 reflexe sexuale:de apropiere, de erecție, de salt, de intromisiune si de ejaculare.
Reflexul de apropiere:
- totalitatea manifestărilor de comportament ale mascului în prezența unei femele in calduri.
- se produce datorită atractanților sexuali emiși de femelele receptive. Impulsurile pornite de la femele,
actionează asupra receptorilor olfactivi, optici si auditivi ai masculului. Un rol particular în manifestare
acestui reflex îl au semnalele olfactive, datorate feromonilor.
La majoritatea speciilor, masculul se apropie de femelă, realizează frecvente contacte nazo-nazale și
nazo-vulvare, o împinge ușor cu capul în regiunea flancului sau pe latura inferioară a abdomenului, apoi
manifestă un rictus caracteristic al buzei superioare ridicând si capul.
Reflexul de erecţie.
Erecţia constă în schimbarea formei, volumului şi constituţiei organului copulator. În repaus, penisul este
adăpostit în furou,şi la unele specii este flasc. Din această stare, penisul, prin erecţie, este exteriorizat din
furou şi devine rigid printr-o modificare specială a ţesutului erectil.
Reflexul de îmbrăţişare. Excitaţiile acumulate în timpul reflexelor
de apropiere şi de erecţie determină necesitatea reflexelor de îmbrăţişare şi
intromisiune. Este un reflex înnăscut, masculii tineri încercând să efectueze
saltul pe orice femelă sau pe alţi masculi.
Reflexul de împerechere (intromisiune, coit).
-Este un reflex înnăscut şi constă în intromiterea organului copulator în conductul vestibulo-
vagino-cervical al femelei în călduri.
Reflexul de ejaculare constă în proiectarea, sacadat şi sub presiune,spermei în afara căilor
genitale mascule.
.

6
Reflexele sexuale la taur
-Reflexul de apropiere este puţin exteriorizat şi se bazează, în
principal, pe excitaţiile vizuale, taurul apropiindu-se de femele, indiferent
de stadiul ciclului sexual în care se află acestea. În cazul recoltării spermei
cu ajutorul vaginului artificial, taurul se apropie de partenerul de recoltare,
contenţionat în stand (femelă, mascul).
-Reflexul de erecţie este necondiţionat, peste care se suprapun reflexe
condiţionate, prin intermediul cărora acest reflex poate fi dirijat în sens
pozitiv.
-Reflexul de îmbrățișare (salt, cuprindere) este bine evidenţiat la
taurii crescuţi în libertate, împreună cu femelele. La taurii folosiţi la însămânţări artificiale se
practică aşa-numitul salt “în gol” cu scopul îmbunătăţirii volumului
ejaculatului.
-Reflexul de intromisiune (împerechere, coit) constă în introducerea
penisului în conductul vestibulo-vaginal al femelei în cazul montei, sau în
lumenul vaginului artificial corect pregătit, în cazul practicării
însămânţărilor artificiale.
Şi acest reflex poate fi inhibat în cazul pregătirii
necorespunzătoare a vaginului artificial: temperatură, presiune şi lubrifiere
necorespunzătoare, falduri în spirală etc.
-Reflexul de ejaculare se produce având la bază senzaţiile termice, de
presiune şi tactile recepţionate de corpusculii dispuşi la nivelul penisului şi
transformate în stimuli pe calea filetelor nervoase aferente pentru centrul
ejaculator lombar de la nivelul căruia, pe calea filetelor nervoase eferente,
sunt transmise la nivelul musculaturii netede a diverselor segmente ale
aparatului genital şi, prin contracţia acesteia se produce expulzarea spermei.
Reflexele sexuale la berbec
Reflexul de apropiere constă în interesul berbecului pentru oaia în
călduri și căutarea acesteia.

7
Reflexul de erecție se realizează prin ștergerea S-ului penian.

Caracteristic erecției este întinderea și îndepărtarea apendicelui uretral al

glandului, urmat\ de executarea unor mi[c\ri ondulatorii ale acestuia.
Reflexul de îmbrățișare constă în cuprinderea oii sau a partenerului de recoltare cu membrele
anterioare.
Reflexul de intromisiune constă în introducerea penisului în
conductul vestibulo-vaginal al oii în călduri, în cazul montei, sau în
lumenul vaginului artificial, când se practică însămânțarea artificială.
Reflexul de ejaculare este foarte rapid și se evidențiază printr-o zvâcnire evidentă a întregului
corp și mai ales a trenului posterior.

Reflexele sexuale la vier

-Reflexul de apropiere se manifest\ prin c\utarea reciproc\ dintre
vier și scroafă. Vierul caută scroafa folosind simțul mirosului, văzului și
auzului.
-Reflexul de erecție constă în exteriorizarea treptată a penisului prin
ștergerea S-ului de la acest nivel, în urma inițierii „jocurilor“ descrise.
-Reflexul de îmbrățișare constă în fixarea crupei scroafei sau părții
posterioare a manechinului cu membrele anterioare, penisul intră în erecție
deplină, vierul modificându-și permanent poziția, căutând insistent fanta
vulvară.
Reflexul de ejaculare se caracterizează prin contracții ritmice ale
musculaturii din regiunea anală, apropierea testiculelor de orificiul extern al
canalului inghinal, concomitent cu retractarea burselor testiculare. Durata
ejaculării este de 4-8 minute și se realizează fazial: prespermatică,
spermatică și postspermatică.

8
. Reflexele sexuale la armăsar
-Reflexul de apropiere este evident la arm\sar, care, `n prezen]a iepei
devine neliniștit.

-Reflexul de erecție se manifestă treptat, începând cu preerecția la

distanță de iapă, penisul fiind evidențiat circa jumătate, întărindu-se și
îngroșându-se progresiv.

-Reflexul de îmbrățișare se manifestă energic.

-Reflexul de intromisiune, de regulă se desfășoară ajutat de o

persoană așezată lateral. Armăsarul execută 5-10 mișcări de pistonare în
urma cărora penisul ajunge la momentul maxim al erecției. i. Glandul este
puternic tumefiat, cu diametrul de 10-12 cm, în formă de ciupercă.

-Reflexul de ejaculare se desfășoară la câteva secunde de la

intromisiune, eliminarea spermei făcându-se fazial.

9
 Capitolul 3. Ciclu sexual

Ciclu estral reprezintă ansamblul modificărilor periodice ale uterului și vaginului la femelele
mamifere, sub influența hormonilor ovarieni. Aceasta culminează cu atingerea estrului (numit popular
călduri), fază a acestui ciclu caracterizat prin maxim al receptivității față de mascul și al dorinței de
împerechere, iar din punct de vedere fiziologic; prin faptul că mucoasa uterului permite fixarea ovulului
fecundat.
După frecvența ciclurilor sexuale, mamiferele se clasifică în:
- monoestrice (monociclice): un singur ciclu de călduri pe an - animalele sălbatice;
- diestrice: două cicluri de călduri pe an(de exemplu :femela la câine);
- poliestrice (policiclice): de tip continuu: vaca, scroafa;
- de tip sezonier: iapa, oaia, capra, pisica.

Fazele ciclului sexual

-Proestru: inițierea foliculogenezei, clinic femela manifestă un interes crescut pentru mascul.
-Estru: se dezvoltă foliculii dominanți și se secretă estrogenii, care induc receptivitatea sexuală. Intensitatea
maximă a modificărilor comportamentale este înregistrată în apropierea momentului ovulației și poate
continua 1-2 zile după ovulație.
-Ovulație: se eliberează ovulul apt pentru fecundare. Ovulația se poate produce spontan sau poate fi
provocată neuroreflex prin act sexual, ca de exemplu la pisică, iepuroaică.
-Metestru: se formează corpul galben și se pregătește endometrul în vederea producerii nidației.
-Diestru: corpul galben ajunge la eflorescență, această glandă endocrină atingând maximul sintezei.
-Anestru: perioada de repaus sexual.
10
 Capitolul 4. Gestație
Gestaţia este un proces fiziologic care determină în organismul femelei multiple şi complexe
modificări adaptative, morfologice şi funcţionale, la nivelul tuturor ţesuturilor, organelor şi
sistemelor, pentru a asigura acceptarea, creşterea şi dezvoltarea produsului de concepţie.
Porc
In funcție de rasă si condițiile de creștere, scrofițele pot experimenta primele călduri la
vârste cuprinse între 5 si 9 luni; masculii la 7-8 luni. La femele, se recomandă dobândirea unei
greutăți minime de 100-120 de kg, care asigură o gestație optimă atât pentru mamă cât și pentru
fetuși.
La scroafe, caldurile se derulează de mai multe ori pe an. Mai rar vara, când temperaturile
sunt ridicate, deoarece se știe faptul că porcul tolerează mai bine răcoarea decât caldura.
Căldurile se întind pe durata a 18-21 de zile, în medie. După fătare, primele călduri pot apărea
imediat ce purcelușii au fost înțărcați.
Gestația la scroafe dureaza aproximativ 114 zile (3 luni, 3 saptamani si 3 zile). În medie,
o scroafă dă naștere la 8-12 purcei per gestație, numărul depinzând de greutatea, rasa si vârsta
mamei. O scroafă poate făta și de două ori pe an.
Vârsta optimă de reproducere la iepe este cuprinsă între 2,5 si 4 ani, bineînteles ținând cont de talie,
rasa etc. Căldurile la iapă dureaza 21 de zile, dintre acestea doar timp de 5 zile ;femela își prezintă dorința de
procreere si este receptivă la masculi. Dacă nu rămâne gestantă, iapa va intra din nou in calduri peste 2-3
saptamani. În principal, femelele intră în călduri primavara, iar cele care nu au ramas gestante acum,
toamna.
Durata medie a gestației este de 336 de zile (335-350 de zile) si de regulă; un singur mânz este fatat.
Magar
La măgari, gestația durează mai mult decat la cai: 12 luni în medie (11-14 luni). Mama va da
naștere unui singur pui, rareori gemeni (oricum mai des decat la cai). Caldurile dureaza între 21 si 28 de zile
și se petrec de două ori pe an, primavara si toamna.
Vaca
Vițele intra în primele călduri la vârsta de 6 luni, însă vârsta potrivită pentru montă este 8-9 luni,
când s-a atins 80% din greutatea de adult. Căldurile țin 21 de zile si se repetă la fiecare 5-15 zile. Dupa
fătare, primele calduri apar la 21 de zile.
11
 Gestația se întinde pe durata a 9 luni si jumătate (285 de zile). Dacă mama este purtătoare de
gemeni atunci gestația se poate prelungi. De regulă un singur vițel este fătat.
Oaie
Femelele ating maturitatea sexuală la 7-12 luni. Pentru a fi apte de montă, mieluțele ar trebui să
cântărească 2/3 din greutatea adultului. Berbecii devin activi sexual la 6-8 luni, însă de obicei nu sunt oferiți
spre reproducție decât la 18-24 de luni, cand rata fertilizării este mai mare. Căldurile țin în medie 17 de zile,
dintre care doar 24-36 de ore, oaia este receptivă la berbeci. Gestația durează între 142 si 152 de zile, cu o
medie de 147. Sarcinile gemelare sunt des întâlnite la ovine.
Capra
La capră, caracteristicile reproducerii sunt similare celor de la oaie. Ciclul caldurilor este de 17-20
de zile, cu o perioadă de 24-36 de ore de călduri adevărate, când femela acceptă masculul. Sezonul
împerecherilor este toamna. Gestația dureaza 5 luni (145-158 de zile). Adesea doi ieduți sunt fătați la o
gestație.
Iepure
La 5-8 luni iepurii pot fi împerecheați prima oara. Iepuroaicele pot fi date la monta pe toata durata
anului, ciclul căldurilor reluându-se la 8-10 zile. La 30 de zile de la montă, femela va da naștere la 1- 12 pui.

Principii şi metode de diagnosticare a gestaţiei

Diagnosticul gestaţiei reprezintă o acţiune care se desfăşoară în toate unităţile zootehnice precum
şi pentru animalele crescute în gospodăriile populaţiei.
Metode clinice
-Prin inspecţie
-Proba palpaţiei
-Ascultaţia
-Examenul clinic intern
-Examenul vaginal
-Examenul transrectal
Tulburări ale gestaţiei
-Tulburările gestaţiei sunt mai frecvente şi de intensitate crescută în ultima
parte a ei, datorită solicitărilor maxime ale fătului şi scăderii rezistenţei
organismului matern.

12
Edemul de gestaţie
Etiologie. Edemul de gestaţie apare în urma unui dezechilibru hidrosalin, cu transsudat în spaţiul
intercelular din regiunile posterodeclive ale
corpului femelei gestante şi modificarea permeabilităţii vasculare.

Cauzele favorizante: lipsa de mişcare a femelelor, alimentaţia

bazată pe nutreţuri suculente, nutreţuri însilozate, borhoturi alterate, acide,
nutreţuri bogate în miceţi, aflatoxine, condiţii de zooigienă
necorespunzătoare etc.
Cauzele determinante: responsabile de hidrofilia ţesuturilor sunt
mucopolizaharidele prezente în mari cantităţi în substanţa fundamentală a ţesutului conjunctiv şi
a unor hormoni în exces în perioada de gestaţie.
Patogeneză
- Hidrofilia ţesutului conjunctiv se modifică în funcţie de
starea de polimerizare a glucozamino glicanilor, sub influenţă hormonală şi
cu participare renală.

Accidente în timpul gestaţiei

Torsiunea uterină .Constă în rotirea uterului gestant în jurul axului său longitudinal.
Este o modificare topografică gravă şi poate interesa uterul în totalitate
(unipare) sau numai unele porţiuni (la pluripare).

13
 Capitolul 5. Parturiția

Fătarea sau parturiția.

Prin fătare sau parturiție se întelege actul fiziologic prin care fetusul viu împreună cu învelitorile
fetale, este expulzat din uter, la sfirșitul perioadei de gestație. În funcție de numărul de produși obținuti la o
fătare, se disting specii unipare (fată un singur produs) si specii multipare (fată mai mulți produși). Speciile
unipare pot avea si fătări gemelare (duble sau triple). Gemenii pot proveni dintr-un singur zigot si se numesc
gemeni monozigoți (monovitelini) sau din doi zigoti, ca urmare a două fecundații separate si se numesc
gemeni dizigoti (bivitelini). Durata probabilă a fătării se poate stabili adunând la data montei fecunde, durata
medie a gestației. Totodată, se mai poate stabili si după semnele premergătoare fătării, care se referă la o
serie de modificări morfofiziologice ca: -slăbirea ligamentelor coxale,tumefierea vulvei;turgescența glandei
mamare; creșterea temperaturii corporale ;starea de agitație. În funcție de modul de prezentare a fătului
parturiția poate fi:
– normală sau eutocică; când angajarea fătului în bazin se realizează fie cu membrele anterioare și capul
culcat pe ele, ori cu membrele posterioare către înainte;
Fătarea la vaci

14
 Forțele fătării, care contribuie la expulzarea fătului în mediul extern sunt:
- contracțiile uterine exercită o presiune asupra lichidelor fetale, împing fătul progresiv în direcția cervixului;
- tonusul uterin, menține poziția de înaintare câștigată de contracțiile uterine, deoarece după fiecare
contracție fibrele uterine nu-și mai revin la lungimea inițială;
- contracțiile abdominale, presează asupra uterului cu ajutorul muschilor spinali, ai diafragmei și ai
viscerelor, expulzând fătul si învelitorile fetale.
Stadiile fătării normale (eutocice), se succed astfel:
-deschiderea gâtului uterin, care se realizează lent cu 2-3 zile înainte de fătare sau cu 2-3 ore, în funcție de
individ, cu slabe si rare contracții;
- angajarea fătului, cu o desfăsurare mai intensă a forței de contracție uterină;
- expulzarea fătului, care necesită cea mai mare forță, contracțiile fiind maxime si susținute. În acest stadiu
se exteriorizează senzatia de durere prin gemete, lăcrimare si transpirație;
-eliminarea învelitorilor fetale, care se face diferit de la o specie la alta astfel: imediat după fătare la iapă si
scroafă, mai târziu, la oaie si capră si după 6-12 ore la vacă.
- Produsul de concepție, din momentul fătării până la uscarea si căderea cordonului ombilical se numește
nou-născut, iar după aceea până la înțărcare se numește sugar.
Particularităţile parturiţiei pe specii
Parturiţia la vacă
Stadiul de deschidere a gâtului uterin durează între 0,5 şi 24 de ore
(în medie 16-24 de ore). Stadiul de expulzare a fătului durează în medie, 0,5-4 ore. Un rol
ajutător în eliminarea spontană a viţelului îl are lubrifierea conductului
pelvin şi a corpului fetal de către lichidul alantoidian şi amniotic.
Eliminarea anexelor fetale are o durată mai mare, comparativ cu
celelalte specii. În medie, placenta se elimină într-un interval de 0,5-8 ore
(2-12 ore după alţi autori)
. Parturiţia la oaie şi capră
Durata totală a parturiţiei este, în medie,
de 10 ore. Stadiul deschiderii gâtului uterin durează între 0,5 şi 24 de ore
(în medie 10-30 de ore) şi este însoţit de semne clinice evidente manifestate
prin agitaţie, culcări şi sculări repetate, privire spre regiunea abdominală
etc.Stadiul de expulzare a fătului durează, în medie, 0,5-2 ore,
prelungindu-se în cazul fetuşilor dubli sau tripli când între doi fetuşi se

15
interpune o pauză de 15-20 minute .

Stadiul de eliminare a placentei este

scurt (0,5-8 ore, în medie 10 minute-3 ore) frecvent în prima oră după
fătare, retenţiile placentare fiind forte rare întrucât oile fac multă mişcare şi
nu sunt intens exploatate.
Parturiţia la scroafă
Stadiul deschiderii gâtului uterin durează, în medie, 4-8 ore,
principalul rol revenind fetusului, deoarece pe traiectul coarnelor uterine la
scroafă există delimitate mai multe loji, iar fibrele longitudinale nu au o
dispoziţie favorabilă unei dilatări mecanice propriu-zise.
Stadiul de expulzare a fetuşilor durează 1-4 ore putându-se, uneori,
prelungi până la 12-24 de ore dacă contracţiile uterine au o intensitate
scăzută sau se produce distocie prin aşezarea transversală a unui fetus.
Stadiul de expulzare a placentei se poate desfăşura în trei variante:
- placenta se elimină după expulzarea tuturor purceilor, semn clinic
că fătarea s-a încheiat;
- placenta se elimină în două reprize: după expulzarea unor fetuşi se
elimină şi placentele corespunzătoare iar celelalte placente după expulzarea
celorlalţi purcei;
- mai rar, în cazul avorturilor, placentele se pot elimina după fiecare
purcel sau după câte 2-3 purcei, când printre fetuşii normali sunt şi fetuşi
anormali (morţi, mumifiaţi).
. Parturiţia la iapă
Stadiul de deschidere a gâtului uterin durează între 1 şi 4 ore sau
chiar 1-2 zile, iapa fiind agitată, se culcă şi scoală repetat, transpiră evident în
regiunile flancului şi grebănului, urinează des, atitudine de autoascultaţie etc
Stadiul de expulzare a fătului este în general foarte scurt, 10-30 de
minute. Punga alantoidiană se rupe la nivelul vaginului iar cea amniotică
plesneşte la exterior. Stadiul de eliminare a placentei este scurt, de aproximativ 30 de
minute, cu limite cuprinse între 0,5 şi 3 ore. Retenţiile placentare sunt foarte
16
rare. Dacă placenta nu s-a eliminat în 2-3 ore de la fătare se consideră
“retenţie placentară” şi se intervine pentru remediere.

Parturiţia la carnasiere şi rozătoare

Deschiderea gâtului uterin durează 3-6 ore şi este însoţită de
nelinişte, agitaţie, urinări şi defecări frecvente etc
Expulzarea fetuşilor se
face la interval de 10-30 de minute între fetuşi. Fetuşii, deseori, sunt
eliminaţi în învelitori, iar femelele intervin imediat rupându-le cu dinţii şi
secţionând cordonul ombilical. Fetuşii sunt născuţi cu ochii închişi şi după
8-10 zile pleoapele se depărtează. Expulzarea învelitorilor fetale se face concomitent cu a
fetuşilor,parturientele fiind placentofage.
Tulburări ale parturiţiei
1. Distociile
Parturiţia este o rezultantă a sincronizării funcţionale a factorilor
materni, fetali şi placentari. Factorii materni se referă la forţele care concură
la actul fătării, la succesiunea stadiilor parturiţiei, la conformaţia normală a
bazinului şi a conductului pelvi-genital.
-Distocii de origine maternală
Diminuarea şi lipsa forţelor de contracţie (hipokinezie, akinezie),
se caracterizează prin reducerea sau absenţa forţelor de contracţie ale
miometrului.
-Distocii de origine fetală
-Distocii prin anomalii şi monstruozităţi * Ascita fetală
* Anazarca fetală
* Hidrocefalia
* Monstruozităţile
* Monştrii simpli
* Monştrii dubli.
- Distocii prin exces de volum a fetusului.

17
 Capitolul 6. Perioada puerperală

Perioada puerperală sau postpartum reprezintă timpul scurs de la fătare si până la revenirea totală a
organismului femel, la starea inițială dinaintea gestației.
In această perioadă, care durează în medie 21-28 zile ,are loc involuția uterului, regresia corpului
galben, închiderea gâtului uterin și eliminarea restului de lichid din uter (loșii).
În general, toate modificările imprimate de către gestație dispar în această perioadă,excepția
activității glandei mamare. Perioada postpartum are o importanță deosebită în reproducție, deoarece în acest
timp se pot instala o serie de infecții la diferitele segmente ale aparatului genital femel, ca urmare a
traumatismelor din timpul parturiției.
Procesele fiziologice care au loc la nivelul organelor genitale femele sunt: involuția uterină,
eliminarea loșiilor, reluarea activității ovariene si dispariția proceselor infiltrative.
Aspectul uterului în mod normal în primele 4 zile de la fatare este redus în volum la jumătate,
scăzând la 1/3 dupa 8 zile de la fatare si revenind aproape de normal dupa 2 saptamani. Gâtul uterin, la 3-4
zile este parțial închis, iar la 9-12 zile se închide complet. În mod normal, un proces de regresie are loc la
nivelul corpului galben, acesta încheindu-se la 20-25 zile.
Desfașurarea procesului de involuție uterină se controlează în mod obișnuit prin examen transrectal,
semnele palpatorii indicând gradul la care acesta a ajuns.
Eliminarea loșiilor este un proces care se produce timp de 15-16 zile dupa fătare, culoarea lor
inițială fiind rosietică devenind spre sfârșit ciocolatie iar în final se deschid la culoare si au consistență
mucoasă. Dacă eliminarea loșiilor se prelungește este un semn de stare patologică, fapt ce impune
intervenția cu soluții de antibiotice.
Reluarea activității ovariene este în medie de 21 zile, însă nu întotdeauna ovulația este precedată de
starea de călduri. Astfel, s-a observat în urma unei numeroase cazuistici analizate, ca abia la 22 % din cazuri
ovulația este precedată de estrus, la primul ciclu după fătare, 41 % la ciclul al 2- lea și 62 % la ciclul al 3-lea.
În practică curentă întâlnim numeroase cazuri de călduri liniștite, multe dintre ele desfașurându-se în
perioada nocturnă.
Este de la sine înțeles că normalizarea activității sexuale este influențată de numeroși factori, mulți
dintre aceștia putând fi optimizați prin aplicarea tehnologiilor de exploatare în stabulație liberă.

18
Retragerea proceselor infiltrative (edemele mamare si vulvare) se realizeaza în mod obișnuit în primele zile
după fatare, putându-se prelungi chiar pana la 10-14 zile.
Durata puerperiumului are efecte directe asupra service – periodului si în mod implicit al primei
monte fecunde, indici zootehnici care exprimă economicitatea exploatării vacii cu lapte.
Reluarea activităţii ovarului
Corpul galben de gestaţie involuează în urma unor procese de
vacuolizare, resorbţie şi degenerări, încât la 3-4 săptămâni post-partum la
vaci corpul galben este foarte mic ceea ce dă posibilitatea foliculilor
ovarieni să se matureze.

*Dispariţia proceselor infiltrative

În primele zile post-partum are loc resorbţia edemelor glandei
mamare, labiilor vulvare şi a ţesuturilor învecinate. Dispariţia modificărilor de la nivelul
bazinului şi resorbţia edemelor au loc, în mod normal, în primele 5-6 zile post-partum, uneori
prelungindu-se până la 10-15 zile. Învoluţia vulvo-vaginală are loc în 3-6 zile.
*Hrănirea şi îngrijirea femelelor în perioada puerperală
Evoluţia fiziologică a puerperiumului este condiţionată de nutriţia şi
îngrijirea optimă a femelelor în timpul gestaţiei şi mai ales în partea a doua
a acesteia, de respectarea tehnologiilor din maternitate, de o furajare şi
îngrijire în cele mai bune condiţii a femelelor în perioada puerperală.
Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât femela se găseşte în cea mai
critică etapă, la hotarul dintre fiziologic şi patologic.
*Particularităţile perioadei puerperale pe specii
La vacă, puerperiumul durează, în medie, 21 de zile. Involuţia
uterină începe imediat după fătare, astfel încât după 2-3 ore uterul este mult
retractat iar carunculii ocupă întreaga cavitate uterină. Gâtul uterin,
reconturat, după 3-4 zile nu mai permite introducerea decât a unui, două
degete, iar după 12-14 zile se închide complet.
În primele 2 zile, loşiile sunt sanguinolente şi în cantităţi mari, iar
din a treia zi devin ciocolatii, după o săptămână devin transparente, cu
aspect de mucus, mult reduse cantitativ. După 2 săptămâni nu se mai
elimină loşii. Prelungirea eliminării loşiilor peste 21 de zile indică o stare
patologică. ţin indici de reproducţie superiori.

19
La iapă, puerperiumul este scurt. Involuţia uterină este rapidă şi se
încheie după 7-8 zile după parturiţie, fiind completă între 13-25 de zile. În
primele 3 zile loşiile au o culoare roşie-brună şi se elimină abundent, se
reduc mult cantitativ şi devin transparente în a 7-a zi.
Iapa manifestă călduri între a 5-a şi a 9-a zi de la fătare, de regulă
rămâne gestantă în proporţie de 43% ceea ce ar conduce la concluzia că
uterul se reface histomorfologic foarte repede. În realitate, procesele de
involuţie şi refacere a endometrului se pot desfăşura în continuare până la
nidare (33-45 de zile), interval de timp în care zigotul pluteşte liber în
cavitatea uterină
La oaie şi capră. Procesele involutive de la nivelul aparatului
genital sunt mascate de lactaţie. Involuţia uterină începe imediat după fătare
şi se încheie complet în 20-21 de zile. Loşiile se reduc treptat şi încetează
după 8-10 zile având aspectul celor de la vacă. La scroafă, puerperiumul durează 2-8 zile fiind
mascat de lactaţie.
În prima săptămână după fătare, are loc o involuţie rapidă a corpilor galbeni de gestaţie. Epiteliul
uterin regenerează, procesul fiind evident la 7 zile şi aproape terminat la 21 de zile.
La carnasiere puerperiumul durează 10-12 zile, însă involuţia
completă se realizează în 4-5 săptămâni. Iniţial loşiile au o culoare roşieînchisă cu nuanţă
verzuie, apoi se decolorează, devin roz pentru ca în final
să devină transparente. Eliminarea loşiilor încetează după 4-5 zile la căţea şi
după 2-3 zile la pisică.
*Tulburări în perioada puerperală
-Leziuni şi accidente
-Ruptura uterului şi leziunile vulvo-vaginale.
-Desmorexia sacro-iliacă
- Prolapsul uterin
*Nevrozele puerperale
Coma puerperală numită şi febra vituleră, hipocalcemie de
parturiţie, apare frecvent după muls şi se caracterizează prin apariţia şi
evoluţia rapidă a unei scăderi a funcţiilor senzoriale şi motorii, până la
pierderea cunoştinţei, însoţită de hipotermie şi hipocalcemie.

20
* Infecţiile în puerperium
Factorii predispozanţi mai frecvenţi sunt: retenţia placentară,
subinvoluţia uterină, diversele leziuni traumatice, scăderea rezistenţei
organismului, mediul uterin deosebit de favorabil dezvoltării agenţilor
microbieni în perioada puerperală.
*Vulvite, vestibulite şi vaginite
*Vaginita necrotică (crupală, pseudomembranoasă).
Este o afecţiune acută mai ales la rumegătoare, ca o consecinţă a
zdrobirii ţesuturilor, caracterizată prin apariţia de false membrane cu aspect difteroid.
*Vaginita gangrenoasă
*Bolile acute ale uterului
Cele mai frecvente inflamaţii acute ale uterului sunt: cervicita,
endometritele (catarală şi purulentă), metritele (necrotică, gangrenoasă şi
perforantă), perimetrita şi parametrita.
* Cervicita puerperală
* Endometrita catarală puerperală
* . Endometrita purulentă puerperală
*Metrita necrotică (crupală, difteroidă)
-Constituie una dintre afecţiunile grave, fiind produsă de Bacilul
necrozei caracterizată clinic prin formarea de pseudomembrane la suprafaţa
endometrului, cu fenomene generale de toxiinfecţii

*Metrita gangrenoasă

Perimetrita şi parametrita puerperală

-Perimetrita puerperală constă în inflamaţia septică a seroasei
uterine, ca urmare a pătrunderii florei microbiene de la nivelul endometrului
şi miometrului.
- Parametrita puerperală este inflamaţia ţesutului periuterin şi în
special a celui din foiţele ligamentului larg.

21
Septicemia puerperală este rezultatul
pătrunderii şi multiplicării în sânge a florei bacteriene care îşi are originea
în infecţiile puerperale localizate.
Piemia puerperală constă în difuzarea pe cale sanguină sau
limfatică a germenilor de la nivelul aparatului genital în alte organe, unde
constituie adevărate metastaze inflamatorii sau chiar abcese. Focarele
piemice se localizează cu predilecţie în organele cu o bogată reţea de
capilare (ficat, pulmon, articulaţii).

22
 BIBLIOGRAFIE

•https://www.edu-veterinar.ro/files/download/prezentari/animale-de-renta/Actualitati-in-
managementul-reproductiei-la-rumegatoare.pdf
•https://www.gazetadeagricultura.info/animale/bovine/1655-puerperium.html
•https://ro.wikipedia.org/wiki/Ciclu_estral
•https://insamintariartificialelaanimale.wordpress.com/2012/04/20/maturitatea-sexuala-si-
fiziologica-la-animale/
•https://ro.scribd.com/document/138957601/Reproductia-Animalelor-II

23