Dintre însuşirile şi caracteristicile animalelor, producţiile au înregistrat după

domesticire cele mai ample şi profunde modificări, ele constituind însăşi scopul şi
raţiunea creşterii animalelor. În consecinţă animalele domestice de astăzi se
deosebesc substanţial de formele sălbatice în primul rând prin producţiile şi
productivitatea lor.
Producţiile sunt rezultatul activităţii funcţionale a unor aparate, sisteme şi organe
a căror activitate a fost intensificată ca urmare a acţiunii conştiente a omului după
domesticire. Prin selecţie, hrănire, adăpostire, gimnastica funcţională, dirijarea
împerecherilor, omul a acţionat asupra animalelor influenţând dezvoltarea organelor şi
sistemelor funcţionale ale organismului în direcţia dorită, respectiv a intereselor lui
economice.
Elaborarea producţiilor animale este deosebit de complexă, ea nu depinde numai
de funcţia unui organ ci de starea fiziologică şi funcţionalitatea întregului organism,
elemente care se află sub influenţa unui număr mare de factori interni şi externi, ce pot
avea efecte favorabile sau defavorabile. Ca urmare pentru obţinerea unor producţii
cantitative şi calitative ridicate trebuie cunoscute atât elementele structurale şi
mecanismele fiziologice care stau la baza elaborării fiecărei producţii, cât şi factorii de
influenţă a acestora.
În realizarea producţiei animale se disting mai multe trepte:
1.potenţial genetic productiv;(exploatat 50%)
2.potenţial fenotipic productiv
3.capacitatea productivă reală
- fiecare animal are un potenţial genetic productiv sau capacitate productivă
potenţială, determinată de genotip şi interacţiunile genice din baza ereditară a
acestuia rezultată;
- în urma procesului de fecundare genotipul rezultat se materializează în funcţie de
condiţiile asigurate individului în perioada de creştere şi dezvoltare şi se
concretizează sub forma unui potenţial fenotipic productiv. În al treilea rând din
potenţialul fenotipic format, respectiv din capacitatea productivă reală ce
caracterizează animalul adult se obţine numai o anumită parte în funcţie de condiţiile
de hrănire, îngrijire şi exploatare asigurate în cursul vieţii productive. Aceasta
reprezintă în fapt producţia reală a animalului.
CONCLUZIE _ pentru sporirea producţiei animale, trebuie să se acţioneze
deopotrivă atât asupra bazei ereditare prin selecţie şi dirijarea împerecherilor cât şi
asupra condiţiilor de mediu asigurate în perioada de creştere şi în cursul exploatării.
Potenţialul productiv şi gradul de valorificare a acestuia se corelează direct cu
PRODUCTIVITATEA ANIMALELOR, aceasta reprezentând un important indicator
economic.
In aprecierea productivităţii prezintă interes indicii :
consumului specific;
producţiei relative;
randamentul valoric;
productivitatea muncii.
- Consum specific capacitatea de a produce diferit in aceleasi conditii de mediu.
- Indicele producţiei relative
Reprezintă cantitatea de produs pe unitate de masă corporală (kg lapte/kg masă
corporală, kg ouă/kg masă corporală, etc.). Acest indice variază la vacile de lapte între
5:1 şi 10:1, având valori mai ridicate la rasele specializate pentru lapte. Aspectul

2
 economic rezidă din faptul că, la o valoare mare a indicelui consumul pentru funcţiile
vitale deţine o pondere mai scăzută din consumul specific.
- Randamentul valoric
Exprimă valoarea economică a producţiei realizate raportată la cheltuielile de
producţie. El reprezintă un important indicator economic deoarece exprimă
rentabilitatea producţiei.
- Productivitatea muncii
Exprimă valoarea producţiei realizată de om în unitatea de timp (oră, zi, lună,
trimestru, an). Ea depinde în principal de potenţialul productiv al animalelor şi de
tehnologiile aplicate.

Cantitatea şi calitatea produselor obţinute de la animalele domestice şi îndeosebi

eficienţa economică a producţiei sunt condiţionate de o serie de însuşiri biologice care
nu au o legătură directă cu o anume producţie dar care privesc organismul animal în
ansamblul său Principalele producţii ce se obţin din exploatarea animalelor sunt:
laptele, carnea, ouăle, lâna, pielicelele, munca.
Tabelul 1
Producţiile furnizate de speciile de animale domestice

Specia Producţiile
Bovină Lapte, carne , piele, muncă, dejecţii
Ovină Carne, lapte, lână, pielicele, blănuri, dejecţii
Suină Carne, grăsime, piele, dejecţii
Caprină Lapte, carne, păr, piele, dejecţii
Cabalină Muncă (sport, agrement, tracţiune), carne, piele, păr, dejecţii
Aviară Ouă, carne, pene, grăsime, dejecţii
Albine Miere, polen, ceară, lăptişor, propolis, venin

La ora actuală în lume există peste o mie de rase de vite mari cornute. Atunci când
cumpărați o vacă pentru gospodăria proprie asigurați-vă că rasa poate fi crescută în
condițiile zonei locale. Dar nu înainte de a decide ce vreți să produceți: lapte, carne sau și
una și alta.

Vă întrebați care rasă este cea mai bună? Nu există un răspuns corect la această întrebare,
totul depinde de o serie de factori ca cerințele pieței sau posibilitățile fermierului. Prin
urmare în acest material vom puncta doar avantajele celor mai răspândite rumegătoare.

3
Rasa Holstein

După ce a devenit populară în America și Canada, rasa Holstein a cucerit Germania. La

moment, aceasta este cea mai cunoscută și reprezentativă rasă de lapte din lume. Ajunsă
la maturitate cântărește 600 de kg și produce 6500-7000 kg de lapte anual, cu o
concentrație de 3,7% grăsime. Încrucișată cu taurinele bălțate cu negru, vacile Holstein
dau cu 200 litri de lapte mai mult. În ameliorarea bovinelor se pune cea mai mare
presiune pe tauri.

Rasa bălțată cu negru

Animalele din această rasă și-au câștigat popularitatea datorită calității cărnii și
potențialului ridicat de lapte (5500-6000 kg de lapte anual, cu un procent mic de grăsime
de 3,5%). Trunchiul lor este lung și voluminos, toracele adânc și spatele lat. La naștere,
vițeii au o greutate de 35 de kg. Este folosită la încrucișări pentru îmbunătățirea
productivității altor rase. Nu uitați că fiind un animal de talie mare, bălțata neagră are
nevoie de mai multă hrană

Rasa Jersey

Originară din Anglia, Jersey este una din cele mai vechi rase de vaci din lume. Inițial
autoritățile londoneze interziceau exportul ei pentru a menține puritatea rasei, astăzi însă,
vaca Jersey poate fi găsită în diverse țări alte lumii, tolerând orice condiții climatice. Deși
sunt cam agresive, îngrijite corect rumegătoarele sunt docile și liniștite. Nu este o rasă
foarte productivă (doar 3000-3500 kg de lapte pe an), dar dă cel mai gras lapte, fiind
supranumită și rasă de unt. În medie procentul grăsimii laptelui este de 5-6%, dar poate
ajunge și la 7%, smântâna dulce separându-se imediat. Pe lângă grăsime, laptele are un
conținut ridicat de proteine și calciu.

Rasa Simmental

Despre vitele din rasa Simmental se știe că sunt originare din Elveția. Datorită faptului că
valorifică eficient iarba, vaca se adaptează bine în diferite colțuri ale lumii. Este o bună
producătoare de lapte și carne. În medie Simmentalul produce într-un an o cantitate de
5000 kg de lapte, însă un exemplar excelent ajunge chiar și la 9000 de kg. Poate fi
crescută în curte pentru că nu are mari pretenții față de mâncare sau întreținere

Rasa Ayrshire

Ayrshire s-a format în Scoția și este o rasă de lapte de dimensiunii medii. La maturitate
junca adultă cântărește 520 de kg și asigură în jur de 4000-5000 kg de lapte, cu grăsimea
de 4,0-4,3%, pe lactație. Fiind foarte rezistentă la frig, rasa este varianta perfectă pentru
zonele montane sau nordice. Ayrshire este bălțată roșu cu alb, are părul scurt și coarne

4
mari, răsucite. În plus este o rasă precoce, taurii ajungând la greutatea optimă pentru
sacrificare în doar un an.

Rasa roșie de stepă

Provenită din stepele sudice ale Ucrainei, rasa roșie de stepă este apreciată pentru
rezistența și adaptabilitatea sa remarcabilă. Prezintă o robă diversă, de la roșu deschis,
până la roșu închis și uneori cu pete albe pe partea inferioară a capului, membrelor și
trunchiului. La maturitate, roșia de stepă ajunge până la 520 kg și dă circa 5000 kg de
lapte pe an. Astăzi, lucrările de ameliorare a rasei au ca scop îmbunătățirea constituției,
grăsimii laptelui și forma ugerului. Taurii de prăsilă sunt selectați din rasa Angler.

Rasa Hereford

Hereford este cea mai valoroasă rasă de carne din lume, apreciată pentru carnea sa cu
aspect marmorat. Se îngrașă ușor și are o putere mare de aclimatizare. Cornutele sunt
renumite pentru temperamentul docil și durata de viață lungă (până la 18 ani). Rasa are
un uger slab dezvoltat, laptele fiind consumat doar de viței. Greutatea optimă a unui taur
Hereford este de 900-1350 kg, iar a unui vițel de 650-850 kg.

Rasa Iaroslavl

Iaroslavl este una din cele mai performante rase estice de bovine. Taurinele din această
rasă sunt preponderent negre, capul alb și doar ochii încercuiți în negru. Forma corpului
le este unghiulară și musculatura slab dezvoltată. O trăsătură distinctivă este amplasarea
sfârcurilor, cele din față fiind mai depărtate ca cele din spate. Deși este o rasă de lapte,
calitatea cărnii este satisfăcătoare. În plus tineretul se îngrașă ușor și produc carne de
sacrificat devreme. Anual, o vacă dă 5000 kg de lapte, cu o grăsime de peste 4%. De
asemenea, taurinele Iaroslavl au o capacitate remarcabilă de aclimatizare.

Rasa Kholmogor

Performanțe bune în condiții aspre de mediu o au bovinele din rasa Kholmogor,

concepute în regiunea Arhanghelsk din nordul Rusiei. Animalele din această specie pot
da rezultate bune chiar și în condițiile climaterice din Siberia pentru că sunt tolerante.
Astfel, dacă sunt bine hrănite, vacile Kholmogor dau peste 6000 kg de lapte într-un an. Pe

5
lângă lapte, și carnea acestor rumegătoare este calitativă. Exemplarele mature ajung la o
greutate de peste 550 de kg.

Rasa olandeză

Rasa olandeză există de mult timp și are cea mai mare productivitate. Astăzi este prezentă
în 33 de țări, standardul modern al rasei formându-se la începutul secolului XX prin
ameliorarea continuă a speciilor locale olandeze. Bovinele au un aspect compact, spatele
lat și musculatura dezvoltată. Producția anuală de lapte depășește 4000 de kg, cu un
procent de grăsime de 4%. Rasa este precoce. La naștere vițeii cântăresc 35-40 kg, vacile
ajung la 550 kg, iar taurii la 900 kg.

6
SPECII SI RASE DE OVINE PENTRU LAPTE

Rasa Turcana
Se creste in tara noastra din cele mai vechi timpuri, fiind cunoscuta si sub denumirea de "Oaia
Barsana". Inainte de 1950 reprezenta la noi peste 60% din efectivul ovin. Datorita actiunii de
ameliorare, actiune intreprinsa in ultimii 20 de ani, prin incrucisari cu Tigaie si Merinos, turcana si
metisi acestia reprezinta astazi cca. 43% din totalul oilor existente.

Aria actuala de raspandire a rasei cuprinde zonele de altitudine, cu regim de precipitatii de 900-
1000 mm. Rasa prezinta particularitati de conformatie ale raselor neameliorate, tip morfologic
dolicomfort, cu trunchiul slab dezvoltat in largime si adancime. Greutatea vie este de 37-40Kg la
femele si de 55-60Kg la masculi. Capul este alungit, profilul este drept, la oi, si usor convex, la
berbeci. Multe oi au coarnele mici, iar berbecii, coarne mari, spiralate. Gatul este lung si subtire,
iar greabanul, spinarea si salele - inguste, crupa scurta si oblica, coapsele putin dezvoltate,
pieptul stramt. Membrele sunt lungi, cu osatura fina, dar puternica si frecvent se intalnesc defecte
de aplomb.Este o rasa mixta, adica de lana-lapte si pelicele. Productia de lapte este, in medie, de
60-80 litri, iar in conditii bune de hranire poate depasi 100 de litri pe lactatie.

Productia de lana este 2,2 Kg la oi si 3,2 Kg la berbeci. Exista ferme, in zonele unde s-a facut
selectie, cu o productie de 4 Kg la oi si si de 6 Kg la berbeci. Lana este groasa, formata din doua
feluri de fibre. Extinderea lanii este mai slaba decat la Tigaie, acopera putin fruntea si obrazul, iar
pe membre ajunge pana la jumatatea antebratului si pana deasupra jaretului, abdomenul fiind
frecvent slab imbracat. Datorita cantitatii mici de usuc, randamentul la spalare este ridicat, de 60-
65%.

Productia de carne este in general slaba. Mieii, la nastere, au greutatea de 2,8-3Kg. Viteza lor de
crestere este buna, fiind influentata de productia de lapte a mamelor. De la oi bune de lapte se
pot obtine, la doua luni, miei cu greutatea de 18-20 Kg, valorificarea acestora fiind cea mai
rentabila la aceasta varsta. De la mieii sacrificati in primele trei saptamani de la nastere se pot
obtine pielicele de calitate buna, in special la varietatea brumarie.
In cadrul rasei s-au diferentiat patru varietati: alba, brumarie, neagra si Ratca. Varietatea alba
este cea mai valoroasa, fiind raspandita in special in Muntii Fagaras si Apuseni. Are o dezvoltare
corporala mare si da o cantitate mai mare de lana decat celelalte varietati. Varietatea brumarie
este raspandita in nordul Moldovei, in judetele Botosani si Neamt. Pielicica produsilor sacrificati la
2-3 zile este foarte cautata. La Turcana neagra, culoarea se intalneste la miel; pe masura ce
acesta inainteaza in varsta, blana devine roscata (seina), iar la varsta adulta aceasta devine
cenusie(laie).

Varietatea ratca se intalneste in numar mic, in partea de rasarit a Banatului. Prezinta, in general,
caracteristicile rasei Turcane. Are coarnele tapoase, rasucite si lana ceva mai lunga.

Rasa turcana se caracterizeaza printr-o mare adaptabilitate la conditiile de mediu de la noi din
tara. In perspectiva, se urmareste marirea efectivelor de turcana alba, in zonele de crestere
actuale, paralel cu marirea greutatii vii si cantitatii de lana. Pentru marirea eficientei cresterii oilor
Turcane, este indicat sa se difuzeze, in toate zonele de crestere, material mai productiv, existent
in zona Sibiului si in zona Novaci-Gorj. De asemenea, in conditiile imbunatatirii substantiale a
hranei, pentru cresterea rentabiltatii rasei, se recomanda incrucisarea cu rasa Lincoln, pentru
marirea productivitatii de lana si carne. De exemplu oaia Stogose este un produs neconsolidat

7
din punct de vedere genetic, rezultat din incrucisarea oilor Turcane cu berbeci Tigai. In privinta
conformatiei si constitutiei, rasa prezinta insusiri intermediare intre cele doua rase parentale.
Greutarea corporala a oilor adulte si cea a berbecilor este asemanatoare cu a rasei turcane.
Suvita are forma conica, cu varful putin ascutit si cu aspect exterior neregulat. Finetea lanii
variaza intre 38 si 47 microni, iar lungimea intre 10-16 cm. Cantitatea de lana este 3,5 Kg la
berbeci si 2-3 Kg la oile adulte. Se prevede transformarea lor totala, prin incrucisari cu berbeci
Merinos sau cu tigaie.

Rasa Merinos de Palas

Rasa Merinos de Palas s-a format la Oieria Palas in perioada anilor 1920-1965, avand la baza o
populatie de oi, cu origine necunoscuta, majoritatea cu lana fina, adusa la Palas in anul 1919. Alti
autori sustin ca la baza Merinosului de Palas, ar sta rasele Turcana si Tigaie incrucisate cu mai
multe rase de tip Merinos. Adevarul pare a fi la mijloc, cu certitudine putandu-se spune ca oile
aflate la Palas in acea perioada au fost incrucisate cu berbeci Merinos Rambouillet si Merinos
Semiprecoce German (de Leutewitz) importati din Franta in anii 1926 si 1930 si respectiv din
Germania in anii 1928 si 1940, metisii obtinuti constituind baza de formare a rasei.

Merinosul de Palas din acea perioada avea productii de lana in jurul a 5 kg cu lungimea suvitelor
mai mica de 7 cm, finetea fibrelor 18-20 microni si greutatea corporala a oilor de 40-45 kg. Ca
defecte se remarcau lungimea mica a suvitelor, extinderea insuficienta a lanii pe abdomen,
membre si cap si randamentul lanii la spalare scazut. Pentru eliminarea acestor defecte, sporirea
productiei de lana si marirea greutatii corporale s-a apelat la incrucisarea de infuzie, in anul 1953
aducandu-se la Palas 10 berbeci Merinos de Vest, 7 berbeci Merinos de Stavropol si 8 berbeci
Merinos Caucazian (importati din fosta URSS). In urma incrucisarilor practicate, a izolarii
reproductive si a selectiei a luat nastere actuala rasa Merinos de Palas, care a fost omologata in
jurul anului 1960. Dupa anul 1970 s-au mai practicat incrucisari de infuzie cu Merinosul Australian
pentru ameliorarea randamentului la spalare si a gradului de alb al lanii.

ISTORIA GENETICA A RASEI: Un efectiv de ovine poate fi considerat rasa daca a evoluat izolat
reproductiv (relativ izolat) cel putin cinci generatii, de la data stabilirii combinatiei dorite de
genotipuri (tipul dorit). Rasa Merinos de Palas – populatia de la ICDCOC Palas-Constanta a
evoluat izolata reproductiv (relativ izolata) din anul 1940 pana in prezent, fiind deschisa
reproductiv numai in perioada anilor 1955-1960 (cand s-a practicat infuzia cu rasele Merinos de
Stavropol si Caucazian). In prezent Merinosul de Palas se aseamana genetic in proportie de
91,8% cu populatia omologata in 1960 si in proportie de 5,29% cu Merinosul Australian.
Asemanarea genetica cu Merinosul Ramboillet si Semiprecoce German este zero, iar cu rasele
Merinos de Stravropol si Caucazian este de 0,03% si respectiv 0,13%. Intervalul mediu intre
generatii in perioada anilor 1930-2003 este de 4,09 ani cu variatii de la 3,65 ani la 4,52 ani in
functie de filiatie, fiind mai mic pe filiatiile tata-descendenti si mai mare pe filiatiile mama-
descendenti. Consangvinizarea totala a rasei a crescut de la valoarea de 2,75% in anul 1940 la
valoarea de 7,24% in anul 1970 scazand apoi la valoarea de 2,03% in anul 2003. La rasa
Merinos de Palas –populatia de la ICDCOC Palas-Constanta se poate spune, ca in decursul
evolutiei acesteia, in mod sistematic s-a evitat practicarea imperecherilor inrudite.

INSUSIRILE MORFO-PRODUCTIVE SI INDICII DE REPRODUCTIE: Greutatea corporala la

miei depinde de sex, varsta si tipul de fatare. Masculii simpli au avut la fatare greutatea medie de
3,9 kg, iar femelele au avut 3,83 kg in timp ce la gemeni greutatea medie a fost de 3,65 kg la
masculisi de 3,51 kg la femele. La varsta de 4 saptamani greutatea corporala la mieii simpli a fost
de 10,68 kg la masculi si de 10,55 kg la femele, iar la gemeni s-a incadrat intre limitele de 8,99-
9,06 kg. La varsta de 8 saptamani greutatea corporala medie s-a incadrat intre limitele 12,33-
14,45 kg fiind in functie de sex si modul de alaptare a mieilor (unul sau mai multi pe oaie in
lactatie).

Capacitatea de alaptare la oile Merinos de Palas depinde de numarul de miei alaptati fiind mai
mare la oile cu gemeni. Aceasta a fost pe intreaga populatie studiata de 43,39 litri/oaie in prima
luna de lactatie si 22,36 litri/oaie in luna a doua de lactatie.

8
In perioada anilor 2006-2007 oile Merinos de Palas au avut fecunditatea de 96,71%, iar
prolificitatea a avut valoarea de 122,38%. Datele prezentate sunt caracteristice rasei si
comparabile cu cele prezentate de literatura de specialitate.

Rasa de ovine Friza este pentru sectorul de creștere a ovinelor este rasa apreciată ca
având cea mai bună producție de lapte.

Rasă de oi specializată pe producția de lapte, Friza a fost alegerea lui Adrian Cioacă, 39
de ani, din Țigănești, județul Teleorman. În urmă cu patru ani, el a cumpărat primele cinci
exemplare de rasă pură. Tehnician veterinar, crescătorului nu i-a fost frică să investească
într-o rasă nouă, mai pretențioasă.

”Nu am ales această rasă în mod întâmplător. Am mers pe rasa Friză în primul rând
pentru că performanțele productive în materie de lapte sunt mult mai bune decât la
rasele românești, au conformația corporală adaptată pentru producția de lapte”, a
declarat pentru Agrointeligența Cioacă Adrian, crescător de ovine Friză din localitatea
Țigănești, județul Teleorman.

Rasa de ovine Friză (East Friesian – n.r) este considerată a fi una din cele mai vechi rase
de oi din lume, ce provine din regiunea Friesland, aflată la granița dintre Germania și
Olanda. O selecție genetică atentă, realizată pe parcursul mai multor secole, a dus la
obținerea unei rase specializată în producția de lapte, care este foarte docilă și se
adaptează ușor condițiilor de creștere intensivă.

”Oile din rasa Friză sunt foarte productive. În general, asigurând o nutriție
corespunzătoare, cantitatea de lapte pe care o obțin zilnic de la un animal este de
1,5-2 litri, ajungând la 420-440 litri într-o perioadă de lactație ce diferă de la 210-
230 zile. Oile din rasa Friză nu doar că oferă mult lapte, dar acesta are calități
deosebite, fiind bogat în vitamine și proteine, în timp ce procentul de grăsime atinge
și 6%

Oile din rasa Friză au o rezistență crescută la boli, cu toate acestea principalele
sensibilități ale rasei sunt reprezentate de rezistența scăzută la temperaturile ridicate și de
faptul că se pretează mult mai bine a fi crescută în turme mici, de 50-60 animale.

9
Sarda, rasa italiana de oi de lapte

Pentru a se adapta mai bine cerintelor pietii, crescatorii romani de animale au

inceput sa apeleze tot mai des la rasele straine. Un exemplu in acest sens il intalnim
in judetul Mures, la Tarnaveni mai exact, acolo unde Ghita Adam, in varsta de 35
ani, creste de cativa ani 250 de oi Sarda, o rasa din Sardinia recunoscuta pentru
productia de lapte.

„Fata de Turcana, productia de lapte la Sarda este mult mai mare. O medie ar fi de 2 l de
lapte pe zi, pe animal. De asemenea, perioada de lactatie este foarte lunga, incepand din
ianuarie, cand incep fatarile, si inclusiv pana la inceputul lunii noiembrie. Si prolificitatea
este foarte mare, undeva la 2-3 miei, in general. Eu am facut acum 5-6 ani transport
persoane in Italia si acolo am vazut rasa asta. Asa am aflat de ea. Mi-a placut, m-am
interesat de ea si am cumparat initial 20 de mielute si 4 berbeci”, a declarat, pentru
StiriAgricole.ro, Ghita Adam.

Pentru primul efectiv cumparat, crescatorul muresean a platit 5 euro/kg. „Am vrut sa vad
cum se adapteaza. Pot spune ca nu le-am menajat deloc. Iarna nu au avut decat un
acoperis deasupra capului. Spre suprinderea mea au rezistat foarte bine. In urmatoarea
primavara am mai adus 25-30. Acum mai aduc 2 berbeci odata la 2 ani pentru evitarea
consangvinizarii”, ne-a mai spus crescatorul.

Din punct de vedere al greutatii, o oaie ajunge la 40 -50 kg, iar un berbec pe la 60-70 kg.
Mieii gemelari au la 4 saptamni o greutate cuprinsa intre 13-15 kg.

De asemenea, si grasimea laptelui este una buna la rasa de oi Sarda. „Multi se tem ca
daca oile dau lapte mult, vor avea o grasime slaba insa nu este asa. In lunile din
primavara, se mentine la 5,6% grasimea, iar pe final de lactatie poate ajunge la circa 9%
grasime”, ne-a mai spus Ghita Adam.

Mieii din rasa Sarda sunt hraniti in mare parte cu concentrate, acestea continand porumb,
lucerna macinata, orz, grau si srot de floarea soarelui. Pe timp de vara, crescatorul afirma
ca oile valorifica foarbe bine orice pasune, nefiind pretentioase. „La cele care nu fata si la
berbeci eu le dau un pic de fan, insa pentru cele care vor naste le dau doar lucerna,
aceasta avand un raport caloric mult mai ridicat”, explica crescatorul.

Din punct de vedere al valorificarii, crescatorul din Tarnaveni are un contract cu o fabrica
de lapte din Brasov, care ii preia toata productia la pretul de 2,7 lei pe litrul de lapte. „Eu
predau laptele la o fabrica din Brasov, am racitor si a doua zi vine si ridica laptele. Pretul

10
pe care il primesc e 2,7 lei pe litru. Initial, acum 2 ani, aveam 2,20 lei la inceput de
productie, iar spre iarna ajungea si la 3,2 lei. La un moment dat m-au intrebat daca sunt
de acord sa-mi dea 2,7 lei tot anul. Mi-am facut niste calcule si am fost de acord”, ne-a
mai marturisit fermierul.

Oile din rasa Sarda sunt originare din regiunea italiana Sardinia. Cele mai mari efective
de oi Sarda exista in Italia, insa exemplare ale acestei rase pot fi gasite si in alte tari
mediteraneene, mai ales in Tunisia. In prezent, numarul total de exemplare Sarda se ridica
la peste 5 milioane

11
Rase de caprine specializate pentru productia de lapte

Cele de rasă pură sunt întotdeauna mai scumpe, dar pot fi și baza unor încrucișări menite
să conducă la obținerea unor exemplare cu producție record de lapte.

Iată care sunt rasele de caprine care, oficial, conform caracteristicilor, dau cel mai mult
lapte:

Rasa de capre Saanen

Caprele din rasa Saanen sunt recunoscute că dau cel mai mult lapte. Datele oficiale ale
acestei rase vorbesc despre o cantitate medie de 600-700 de litri de lapte pe an, cu vârfuri
de până la 1.000-1.200 de litri pe an. Recordul absolut la producția de lapte a caprelor
Saanen este omologat la 3.499 de litri pe an, existând ferme care reușesc să aibă și 10 litri
de lapte pe zi de la fiecare capră din această rasă. Există totuși și un dezavantaj al acestei
productivități ridicate: laptele are un procent de grăsime mai mic decât la alte rase, în jur
de 3,5 – 4%. Totuși, de precizat că aceste capre pot fi mulse 8-11 luni pe an, iar
prolificitatea lor este bună: de la 100 de capre se pot obține 180-200 de iezi.

Rasa de capre Alpină Franceză

Caprele din rasa Alpina Franceză sunt apreciate nu doar pentru cantitatea mare de lapte
pe care o dau, dar și pentru capacitatea lor de a se adapta ușor la orice condiții. Din acest
motiv, aceste exemplare au fost preferate de mulți fermieri români, care au descoperit că
rasa este ușor de aclimatizat. Robuste, de regulă bălțate cu diferite combinații cromatice,
caprele Alpină Franceză dau o medie de 600 de litri/an, dar la exemplarele cu genetică
selectată și bine hrănite, se poate ajunge la 750 de litri de lapte, cu o lactație medie de 350
de zile pe an. Laptele are un procent de grăsime de 3,5%, iar recordul mondial obținut cu
această rasă de caprine este de 2.910 kg/an, potrivit literaturii de specialitate din Franța.

12
Rasa de capre Damasca

O rasă mai puțin întâlnită, dar cu mare potențial, capra Damască poate da între 350 și 650
de kilograme de lapte pe an, cu o perioadă a lactației ce poate varia de la 5 la 9 luni. O
caracteristică a acestei rase o reprezintă calitatea laptelui cu un procent mediu de grăsime
între 3,8 și 4,5 %, în timp ce la proteine, situația variază între 4% și 4,8%. În cazul unor
exemplare de elită, aceste capre pot atinge o producție medie de 1.000 de litri de litri pe
an, cu o lactație de 305 zile.

Rasa de capre Nobilă Germană Albă

Rasa de capre Nobila Germană este disponibilă în două variante – colorată și albă.
Aceasta din urmă are o productivitate mai mare și a stat și la baza formării rasei noastre
locale – Alba de Banat. Datorită caracteristicilor acestei rase, nu mulți o poziționează ca
fiind cea mai bună, având potențialul de a depăși caprele Saanen: poate produce între 800
și 2.000 de litri pe an, cu o perioadă de lactație de 240 de zile pe an. Dezavantajul acestei
rase este că are un nivel mai mic de grăsime în lapte, însă compensează cu iezi cu o
greutate mai mare și, deci, un preț mai bun.Caprele din rasa Nobilă Germană fată o dată
pe an între 1 și 3 iezi, atingând maturitatea sexuală la 7 luni și putând avea primii iezi la
12 luni.

Rasa de capre Anglo-Nubiană (Anglo Nubier)

Recunoscută ca una dintre caprele care dau cel mai mult lapte, Anglo Danubiana are o
talie medie, picioare lungi și un păr scurt, drept și fin. Este prezentă n mai multe
combinații de culori – maro, alb și negru, fiind foarte rezistentă. Marele său avantaj este
calitatea laptelui, cu o grăsime de 4-6%, ideal pentru producția de brânzeturi premium și
pentru procesare în industria cosmetică și farmaceutică. Are o producție medie de 700-
900 de litri de lapte pe an, cu o lactație de 280 de zile, iar crescătorii vorbesc despre o
productivitatea de la 2,5 litri/zi la prima lactaţie şi ajunge până la 3-4 litri/ zi după a doua
fătare. Campioana rasei a dat o producție anuală de 2.531 de kilograme, cu un maxim de
8,25 de kilograme de lapte muls la 24 de ore. Există exemplare multe care au potențialul
de a da 1.200-1.300 de litri pe lapte pe an, încă, în majoritatea cazurilor, aceste cifre nu
sunt atinse. La fertilitate stau bine, cu 2-3 iezi pe sezon.

13
SPECII SI RASE SPECIALIZATE IN PRODUCTIA DE
CARNE:BOVINE,OVINE,SUINE,CAPRINE,PASARI

RASE DE BOVINE PENTRU PRODUCTIA DE CARNE

Rasa Hereford

Greutatea vacilor este de 650-700 Kg, a taurilor este de 750-800 Kg. Culoarea este
baltata, predominand cea de culoare visinie cu un desen de culoare alba ce porneste de la
greban si creste catre extremitatile membrelor si varful cozii. Se preteaza sistemului
intensiv si semiintensiv de ingrasare. Greutatea optima este de 360-380 Kg la tineret.

Rasa Charolaise

Este cea mai valoroasa rasa de carne de origine franceza de

culoare galbuie. Vacile au o greutate de 750-800 Kg iar taurii de
1000-1100 Kg. In sistemul intensiv de ingrasare realizeaza
sporuri de 1,5 Kg - 1,8 Kg iar in conditii experimentale sporul
mediu depaseste 2 Kg. Randamentul la sacrificare este de 62-
64%.

Rasa Santa Gertruda

S-a format in Statele Unite in urma incrucisarii raselor locale cu tauri din rasa Shorton
peste care americanii au introdus in prima generatie Zebu de tip Brabma (sau boul cu
cocoasa). Greutatea este de 650-700 Kg la vaci iar la tauri ajunge la 850-900 Kg.
Culoarea este rosie uniforma si prezinta coarne. Randamentul la sacrificare este 62-64%.

Rase mixte

Rasa Pinzgau

S-a format in Austria. Este putin pretentioasa. Culoarea este

visinie cu un desen caracteristic (prezinta o zona de culoare alba
care creste progresiv de la greban catre crupa, crupa fiind de
culoare alba ca si partea interna a membrului posterior si partea
interna a abdomenului, formand inele deasupra articulatiei

14
genunchiului si jaretului). productia de lapte este de 2500-3000 kg cu 3,8% grasime. Se
preteaza sistemului semiintensiv de ingrasare, randamentul la sacrificare fiind de 58%. A
participat ca forma paterna la formarea rasei Pinzgau de Transilvania.

Rasa Schwyz

Culoarea este bruna, mucoasele pigmentate, in jurul botului prezinta un inel de culoare
alba, parul din urechi are o nuanta mai deschisa. Productia de lapte este de 400 Kg cu 3,6-
3,7 % grasime. A participat ca forma paterna la formarea rasei Bruna de Maramures.

Rasa Simental

Rasa de origine elvetiana ce s-a format pe valea raului cu

acelasi nume. Culoarea este baltata alb cu galben. Capul este
mare, productia piloasa din regiunea fruntii dezvoltata, trunchiul
este lung , larg si adanc, privit din profil are forma de
dreptunghi. Exista mai multe tipuri: Austriac, cu aptitudini mai
bune pentru carne- realizand sporuri de 1,2 Kg, randamentul la
sacrificare fiind de 58-60%.Tineretul mascul ingrasat in sistemul
intensiv sacrificat la 12-14 luni realizeaza greutati de medii de 350-360 Kg. Productia de
lapte este de 3500 Kg. cu 3,8% grasime. Ugerul nu se preteaza mulsului mecanic datorita
mameloanelor groase si lungi. Rasa a participat ca forma paterna la formarea rasei Baltata
romaneasca.

15
Cele mai productive
rase de suine pentru
carne
Carnea de porc se află în topul preferințelor consumatorilor, iar
fermierii, în goană după profituri frumoase, aleg să îngrașe porci
renumiți pentru greutatea lor mare. În acest material veți afla care sunt
rasele cu cea mai mare producție de carne, caracteristicile și regulile
de îngrijire.

Când vorbim de suine deosebim rase sau populații specializate

pentru producția de caRasele mixte

Având aptitudini universale, rasele mixte sunt și cele mai răspândite.

Cu alte cuvinte, porcii de rasă mixtă pot fi sacrificați pentru carne la o
vârstă timpurie sau ținuți la îngrășat pentru grăsime. În general, se
obțin carcase cu un procent de carne între 53 și 65% și cu până la 29-
37% grăsime.

Rasele specializate pe carne

Spre deosebire de celelalte rase, suinele din această categorie

au trunchiul lung, pieptul mai puțin adâncit, iar partea din față mult
mai mică decât cea din spate, care se remarcă prin pulpe foarte
masive.

O altă trăsătură distinctivă constă în aceea că țesuturile musculare ale

acestor grăsuni se dezvoltă intens pe când grăsimea se depune mai
lent.

16
Dacă sunt hrăniți corect, aceștia cresc foarte repede și ajung să
cântărească 100 kg în viu în numai șase-șapte luni. Cu mici varieri în
funcție de rasă, ponderea cărnii în carcasa acestor porci este de 58-
67%, în timp ce grăsimea doar 21-32%.

În continuare ne vom referi la cei mai celebri reprezentanți ai raselor

de carne.

Rasa Duroc

Porcii Duroc sunt de talie mare, trunchiul unui vier adult de doi ani
poate să măsoare până la 1,8 metri în lungime. Scroafele însă sunt mai
mici.

Carcasa acestor suine este foarte masivă și lată, cu linia spinării

convexă. Totodată capul lor este micuț, cu urechile îndreptate în sus
sau atârnând în jos și ascuțite.

Acești grăsuni sunt destul de activi, în special când sunt tineri, datorită
picioarelor puternice și rezistente. Astfel, indiferent de ce greutate
ating la maturitate, carcasa nu li se târâie de pământ.

Purceii Duroc sunt vopsiți în toate nuanțele de roșu: de la auriu deschis

până la brun închis sau chiar maro. Perii sunt de lungime medie și de
aceeași culoare ca și pielea animalului.

Cu vârsta suinele sunt fără îndoială mai puțin energice fiindcă se

îngrașă rapid. Cu toate acestea, chiar dacă la maturitate un porc
cântărește până la 250 kg, stratul de grăsime de sub piele nu
depășește 3 cm, indicator nemaipomenit de scăzut chiar și pentru
rasele de carne.

17
Productivitate și reguli de îngrijire

Având un strat lejer de grăsime, procentul mușchilor în carcasă poate

ajunge până la 80%. Acest lucru e posibil doar în cazul porcilor supuși
sistemului de îngrășare timpurie.

Mai exact, pentru a obține rezultate similare, este important ca

animalele să primească hrană bogată în proteine. Veți fi surprinși cât
de iute animalele vor crește în lungime și greutate.

Cu alte cuvinte, câteva luni de alimentație intensivă vă asigură

minimum 100 kg de carne fragedă. Cu excepția scrofițelor, procesul de
creștere a masei musculare nu încetinește odată cu vârsta.

După cum s-a dovedit, productivitatea grăsunilor este strâns legată de

condițiile de creștere. De aceea țarcurile vor fi ventilate, curățate și
încălzite în perioada rece a anului. De asemenea, porcii au nevoie de
suficient spațiu pentru mișcare și nu trebuie expuși la zgomot sau alți
factori iritanți.

Asigurând condiții ideale de întreținere și hrănire, selecționarii

americani au reușit să îngrașe un porc Duroc de 400 kg, unde
procentul de carne și grăsime a fost de 6:1.

Avantaje și dezavantaje ale rasei

Cel mai remarcabile avantaje ale acestei rase de suine sunt:

 Capacitatea de a crește și a se îngrășa într-un timp scurt;

 Adaptabilitate bună la diferite condiții de întreținere;
 Posibilitatea de a obține cantități mari de carne de calitate
superioară;
 Lipsa aproape totală a grăsimii de sub piele;
 Animale docile: nu își mușcă stăpânii sau semenii și nu sunt
agresivi față de purcei.

18
Să nu credeți că porcii din rasa Duroc sunt ideali, au și ei puncte lor
slabe, cum ar fi:

 Deși nu este o rasă foarte prolifică, o scroafă dând naștere în

medie la 10 purceluși, în schimb au rata de supraviețuire
ridicată;
 Animalele sunt foarte sensibile la boli ale tractului respirator
superior;
 Viteza de creștere, în special a mușchilor, este dictată de
alimentația bogată în proteine.

Rasa Pietrain

O trăsătură distinctivă a rasei belgiene Pietrain este trunchiul scurt, dar

destul de lat. În ciuda unei osaturi fine și ușoare, porcul are o
musculatură bine dezvoltată și pulpe cât se poate de masive.

Capul este relativ mic, ușor și cu profil drept. Urechile sunt mici,
proporționate cu capul și purtate erect. Pieptul animalelor este lat, dar
nu foarte adânc.

Spatele îl au de asemenea lat și foarte musculos. Șoldurile rotunde

vădesc rezerve mari de carne și nu de grăsime.

Se întâlnesc exemplare atât albe, cât și pestrițe, însă anume scroafele

cu pete negre se consideră bune purtătoare a calităților genetice ale
rasei pure. De aceea în sistemul intensiv de creștere se apelează la
scroafele cu pielea albă.

19
Principala deosebire și în același timp avantaj al rasei este faptul că
porcii Pietrain sunt programați la nivel genetic să nu acumuleze țesut
adipos.

Greutatea vierilor adulți se situează între 240 și 260 de kg, iar a

scroafelor între 220 și 240 kg. Lungimea trunchiului este scurtă, dar
sporul mediu zilnic ajunge la 700-750 grame.

Ce productivitate are rasa?

Cât de profitabil este să crești porci belgieni în gospodăriile mici e

dificil de zis. Totul depinde dacă veți fi în stare să le asigurați hrana de
bază și condiții adecvate de îngrijire.

Rasa are o prolificitate medlie, de circa opt purcei. Tododată trebuie să

aveți în vedere că o singură scroafă este în stare să hrănească doar
șase purceluși.

Deși tineretul are o rată bună de supraviețuire, acesta crește mai lent.
Dacă vor fi supuși sistemului intensiv de îngrășare aceștia vor ajunge
să cântărească 100 de kg în 210-240 de zile. Mai ales că cheltuielile
per 1 kg de creștere nu sunt foarte mari, doar 4,5 -5 unități de
alimentare.

În rezultat puteți obține o carcasă cu un procent de carne de 62%, în

timp ce grăsimea va constitui doar 28%. Numai un singur șold poate să
cântărească 8-9 kg la maturitate.

Cele mai multe pretenții la această rasă sunt legate de întreținere. Se

pare că porcii Pietrain tolerează foarte prost aclimatizarea – nu le place
nici frigul, nici căldura.

20
De asemenea, aceștia vor obține rezultate slabe dacă nu primesc
hrană îndeajuns de nutritivă și echilibrată în același timp. Stresul și el
ar putea să-și spună cuvântul asupra productivității.

Rasa Hampshire

Porcii Hampshire sunt recunoscuți ușor după colorit: preponderent

negri, cu o bandă albicioasă pe la mijloc, ce acoperă spata și picioarele
din față. Rasa vine din SUA și este caracterizată prin urechile mici și
ridicate, prinse de un cap ușor cu râtul mic și drept.

Trunchiul suinelor este alungit, spatele fiind lat și robust. Picioarele

sunt relativ scurte, dar în schimb sunt puternice și protejate de copite
drepte.

Urmașii rezultați din împerecherea porcilor din aceeași rasă nu sunt

foarte productivi, de aceea se apelează la vierii din alte rase pentru
îmbunătățirea eficacității porcilor Hampshire.

Printre alți parametri specifici acestei rase menționăm:

 Porcii Hampshire se consideră a fi de talie mijlocie, dar îi întrec

la mărimi pe cei din rasele menționate mai sus. Vierii ating o
greutate de până la 310 kg, iar scroafele de 250 kg.
 Deși tineretul este puternic, în primele 8 luni crește destul de
lent, după care recuperează.

Cât de profitabilă este creșterea porcilor Hempshire?

În favoarea creșterii unui porc Hampshire vorbește capacitatea bună a

rasei de a se adapta practic la orice condiții, neafectând defel
rezultatele producției. De fapt, grăsunii pot fi crescuți chiar și pe
pășune.

21
Este de la sine înțeles că rasa produce o carcasă unde predomină
carnea, sloiul de slănină fiind foarte subțire. Dacă li se administrează
nutrețuri echilibrate și calitative, aceștia pot adăuga pe zi aproape un
kg.

Unicul dezavantaj constă în aceea că animalele sunt nemaipomenit de

fricoase, iar situațiile stresante pot cauza pierderea în greutate sau
creșterea lentă în înălțime.

Deși rasa are o prolificitate medie, de cel mult 8 purcei și foarte rar 10-
12, scroafele Hampshire sunt mame bune, cu un simț matern bine
dezvoltat.

După cum am menționat mai sus aceștia se adaptează ușor și dau dovadă de o bună
rezistență. Chiar dacă sunt ținuți în aer liber, riscul de a se îmbolnăvi este mic. În plus
grăsunii Hampshire nu se tem de curent. Asta nu înseamnă că regulile de igienă trebuie
ignorate, întrucât murdăria aduce după sine îmbolnăviri.

Rasa Landrace

De o mare popularitate se bucură și rasa daneză Landrace datorită

productivității înalte. Animalele au o conformație fină, sub formă de
pară. trunchi alungit, cu partea din spate bine dezvoltată.

Cu un spor mediu zilnic de circa 700 grame, vierii adulți ajung fără
mare efort la 310 kg. În același timp costul hranei pentru o zi constituie
doar 3,9-4 unități alimentare.

Exemplarele de această rasă sunt exclusiv de culoare albă. Scroafele

aduc pe lume până la 12 purcei și au o capacitate bună de alăptare.

Landrace este una din cele mai răspândite rase de porci din
specializate pe producerea de carne.

22
Rasa Tamworth

Originară din Marea Britanie, Tamworth este una din cele mai vechi
rase de suine din lume. Crescuți pentru carne, grăsunii din această
rasă au trunchi robust, musculatură puternică și măsoară până la 1,40
metri în lungime la maturitate.

Animalele au o colorație pestriță ce variază de la roșcat intens până la

roșu închis, dar putem întâlni și exemplare cu pielea albă și pete negre
pe spate.

Deși au dimensiuni mai mici decât ale altor rase comerciale, suinele
Tamworth ajung să cântărească 100 de kg în doar 7-8 luni.

RASE DE OVINE PENTRU CARNE

23
Noua rasa de carne Palas
Una dintre cele mai importanta rase romanesti de oi de carne, obtinuta recent de
catre specialistii de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cresterea
Ovinelor si Caprinelor (ICDCOC) Palas – Constanta, este rasa de carne Palas,
realizata prin incrucisarea femelelor din rasa Merinos de Palas cu berbecii Ile-de-
France. Conform specialistilor de la institutul de cercetare din Constanta, sporul
mediu zilnic de ingrasare la rasa Palas este de circa 350 de grame. La varsta de
150 de zile, o oaie din aceasta rasa ajunge la aproape 40-48 de kg, in timp ce
randamentul la sacrificare este de 50%. Cei care au creat aceasta rasa spun ca
gustul carnii e unul deosebit, putin bogat in grasimi, care se aseamana mai degraba
cu gustul carnii de vita.

Pe langa productia de carne, calitatile genetice ale acestei rase o recomanda si

pentru producerea berbecilor terminali necesari in programele de hibridare care au
ca obiectiv principal obtinerea de miei ingrasati.

In ceea ce priveste lana, rasa Palas nu are o blana bogata, fiind crescuta doar
pentru carne.

2. Dorper
O alta rasa de carne care se preteaza foarte bine la conditiile din Romania
este Dorper-ul, originar tocmai din Africa de Sud. Mieii din aceasta rasa cresc
repede, au o prolificitate intre 110 – 120 % si un spor de crestere de pana la 300
grame pe zi. Un miel de o luna jumatate ajunge la 16 – 17 kilograme si are un
randament la sacrificare de 65 % fata de 45 – 50 % cat ofera rasele autohtone.
Din punct de vedere al greutatii, o oaie Dorper ajunge la circa 75-85 de kg, in timp
ce berbecul atinge 120-140 de kg. Daca tinem cont de aceste cifre nu e de mirare
ca oaia Dorper nu se misca prea mult, preferand mai degraba sa manance. O alta
caracteristica importanta a rasei Dorper este si incarcatura musculara, proportia
de muschi de carne de pe carcasa este, in medie, 64.7%, iar grasimea fiind de
21,8%.
Rasa de oi Dorper s-a format in anii ’30 si este originara in regiunile aride din
Africa de Sud, prin incrucisarea unei oi din rasa Blackheaded Persian (persiana cu
cap negru, o rasa de oi cu par, nu cu lana) cu un berbec englez de rasa Dorset
Horn. Rasa recunoscuta pentru prosperitatea sa a fost importata si in Europa in
urma cu 30 de ani.

3. Suffolk-ul englezesc
O alta rasa cautata de oierii romani este Suffolk-ul englezesc, recunoscut pentru
calitatea carcasei, prolificitatea ridicata, precum si pentru viteaza mare de crestere
a mieilor.

Punctul forte al acestei rase este, potrivit crescatorilor romani, prolificitatea,

aceasta fiind de ci Oile din rasa pura Suffolk ajung la circa 100 kg, iar berbecii

24
undeva la 160 kg. Rasa nu se preteaza la pasunat in zona de munte, ci mai degraba
la stabulatie. Le place foarte mult umbra, apa si mancarea. Neconsumand prea
multa energie, totul se transforma in masa musculara, in greutate. Potrivit
standardului rasei Suffolk, un miel la 8 saptamani are o greutate medie de circa 32
kg, iar la 21 de saptamani o greutate de circa 71 kg.
Din punct de vedere al preturilor, un miel Suffolk se comercializeaza in viu cu 14-
15 lei/kg. Asta in conditiile in care la 150 de zile diferenta de greutate dintre
Turcana si Suffolk este de circa 20 kg, in favoarea Suffolk-ului.

4. Texel
O alta rasa de oi recunoscuta pentru calitatea foarte buna a carcasei, precum si
pentru faptul ca exemplarele nu sunt deloc pretentioase cand vine vorba de hrana
este Texel-ul, oroginar din Olanda.

O oaie din rasa Texel, la maturitate, cantareste intre 75 si 85 de kg, iar un berbec
poate avea o greutate de 110 si 130 kg, prolificitatea medie fiind de 1.7 miei la o
oaie. Un avantaj important al oilor Texel este ca exemplarele din aceasta rasa nu
sunt pretentioase la furajare, valorificand foarte bine inclusiv suprafetele de pasuni
care nu au prea multa iarba.
Din punct de vedere al temperamentului, oile Texel sunt caracterizate printr-o
lipsa a instinctului de turma, preferand mai degraba sa fie singure pe pasune. Cu
toate acestea, oile din rasa Texel sunt puternice, robuste si in general docile, fiind
rezistente la intemperii.
Potrivit crescatorilor, carnea este deosebita, mai ales ca nu are foarte multa
grasime, acel seu, ci mai degraba muschi. Ca si spor de crestere, la 3-4 luni, ajung
la 30-40 kg, prin urmare au un spor bun.

Rasa de oi Texel s-a format pe insula olandeza care poarta acelasi nume, din Marea
Nordului, in partea de nord-vest a Olandei. Texelul original, de talie mai mica si
robust, era deja prezent aici de cateva secole. In urma metisarilor cu rasele
britanice de oi precum Lincoln si Leicester, de la mijlocul secolului al 19-lea, a fost
obtinut Texelul de astazi.

5. Ile de France
O alta rasa de oi de carne apreciata si in Romania este Ile de France, folosita
frecvent in programele de ameliorare si recunoscuta pentru randamentul mare la
taiere si prolificitatea ridicata.

La nastere, mieii au o greutate de 4-5 kg, iar la 100 de zile cantaresc deja 35-40
kg. La maturitate, oaia din rara Ile de France are o greutate de 75-90 kg, iar
bebecul circa 110 – 140 kg. De asemenea, si prolificitatea este una ridicata la
aceasta rasa, ea fiind de 1,4 – 1,8 miei pe fatare, media anuala ajungand pana la
220%.
Au un spor mediu zilnic intre 300-500 grame. Fata de treo ori in 2 ani, sunt
asezonieri. Se monteaza destul de usor, natural, fara interventii, avand la baza
efectul de berbec. Mai exact, femelele sunt tinute separat de masculi. Cand
berbecul este lasat in turma, femelele intra in calduri si se monteaza, ne-au spus
crescatorii.

25
Productia de lapte este si ea una buna la rasa Ile de France, oile avand
capacitatea sa creasca fara probleme miei gemelari. Totodata, si productia de lana
este una buna, de circa 3-4 kg la femele si de aproximativ 4-6 kg la berbeci.
Originara din Hexagon, rasa Ile de France s-a format prin incrutisarea oilor mame
din rasa Merinos de Rambouillet, care este o rasa pentru productia de lana, cu
berbecii de carene Dishley (Leicester), proveniti din Marea Britanie.

RASE DE CAPRINE PENTRU PRODUCTIA DE CARNE

Capra de Rasa Boer

Acest tip de capre s-au format in urma colonizarilor olandeze care le-au adus din
Africa de Sud unde erau crescute de triburi autohtone.Caprele Boer sunt capre
mari, cu un trunchi lung, piept lat, picioare alungite şi umeri cărnoşi. Ele au părul
scurt, coloare de bază albă, cu gâtul roşcat-maro. De obicei, au urechile “în
picătură” şi posedă coarne. Capra Boer fată de trei ori într-un ciclu de doi ani, de
la 1 la 4 iezi pe fătare. Iezii sunt mari la naştere şi cresc foarte repede, 200-300
gr. pe zi, datorită laptelui foarte consistent. În cca. două luni, iedul Boer ajunge la
o greutate de 20 kg. La maturitate, masculul Boer cântăreşte 90-130kg, iar
femela Boer, 65-80 kg. Şi asta, fără a avea pretenţii de hrană!

Carnea de capră Boer este un aliment valoros, oferind proteine, grăsimi,

minerale, oligoelemente, vitamine şi aminoacizi vitali. Carnea este gustuoasă şi
lispită de mirosul specific caprinelor. Masculii Boer sunt folosiţi în toate ţările
pentru ameliorarea raselor locale, sporind astfel productivitatea, calitatea şi
rezistenţa urmaşilor proveniţi din această încrucişare.
- Parul caprelor Boier este scurt si de culoare alba iar capul, gatul si urechile,
sunt maro.
- greutete: O femela poate ajunge la 75 kg iar un mascul intre 90 si 130 kg.
- mieii au o greutate mare la naştere (5-7 kg la fătări simple şi 4-5 kg din fătări
duble) şi o viteză excepţională de creştere, atingând la 3 luni o greutate de 30-32
kg.
- Fertilitatea acestor capre este foarte crescuta, isi ingrijesc cu atentie puii si pot
fata de 3 ori in 2 ani, tapii se lasa pe tot parcursul anului cu caprele. In 2 ani se
obtin minim 6 iezi de la o capra Boier.

Capra din Rasa Carpatina Romana

Carnea de capră are o mare valoare nutritivă apropiată de cea de oaie, la noi în
ţară fiind apreciată sub formă de pastramă, iar ca atare sub formă de carne.
Pieile de capră au însuşiri deosebite, fiind subţiri şi dense, fiind mult utilizate în
confecţiile de încălţăminte, îmbrăcăminte şi produse de marochinărie.

Caprele Carpatine nu sunt foarte pretentioase si sunt usor de crescut, iar

aceasta activitate este si foarte rentabila, îndeosebi în zonele cu configuraţie
geografică specifică (dealuri, râpe, versanţi necultivaţi pe care s-au instalat

26
diferiţi arbuşti etc.).

O capră Carpatină produce aproximativ 50 kg de brânză din 250 litri de lapte (50
kg brânză x 8 lei/kg = 400 lei/an plus iedul – iezii – respectivi). Într-o exploataţie
cu 100 de capre se poate obţine un venit de 4.000 lei prin valorificarea brânzei,
plus aproximativ 13.000 de lei din vânzarea iezilor.

Capra Alba de Banat

Aceasta rasa de capra s-a format in zona Banatului prin incrucisarea caprelor din
rasa Carpatina cu rasa Saanen si Nobila Germana cu scopul de a mari
productivitatea acestora. Capra Alba de Banat produce mai mult lapte si mai
multi iezi decat Carpatina cu toate ca este mai putin raspandita. Capra Alba de
Banat este crescuta pentru productia de carne si lapte, precum si pentru
productia de par si puf.
Detalii
Aceasta rasa de capra este rezistenta si are o speranta de viata mare, este des
intalnita in zona Banatului dar si in alte zone precum Bihor, Maramures, Brasov,
in zonele de campie din judetele Ialomita si Constanta. Este o capra puternica si
adaptata perfect conditiilor climaterice de la noi.

Greutatea unui ied la nastere este in jur de 3,5-4,0 kg.

Fecunditatea este de 97-99% iar prolificitatea este foarte ridicata, de 180-200%.
Datorita prolificitatii mari caprele albe de banat aduc pe lume si cate trei-patru
iezi. Din acest motiv, cantitatea de lapte produsa este ridicata. In conditii bune de
hranire si intretinere a caprelor productia de lapte ajunge la 800 litri, cu un
procent de grasime de 2,6 pana la 4,8% in luna mai si de 4,6-6,7% in
septembrie. Durata lactatiei este 7-8 luni.

Capra Rasa Saanen

Rasa de capre Saanen este renumita pentru productia ridicata de lapte, si de aici
mai este denumita si „Holstein-ul caprelor”. Capra Saanen isi are originile in
regiunea Berna din Elvetia , mai precis pe Valea Saanen-ului

27
 Rasele de găini specializate în producția de carne
Rasele specializate în producția de carne sunt recunoscute
pentru greutatea la care pot ajunge într-un timp scurt, dar și
pentru producția scăzută de ouă. Mai jos sunt prezentate cele
mai performant erase de găini specializate în producția de
carne:
Rasa Cornish

Rasa Cornish a fost creată în Anglia, în regiunea Cornwall. Cea mai răspândită
varietate a acestei rase este culoarea albă. Rasa Cornish este folosită la
împerecheri în calitate de rasă paternă pentru obţinerea puilor broiler. Culoarea
pieli la această rasă este galbenă.

Greutatea corporală a masculilor este de 4,5-5,5 kg, iar a femelelor – de 3,5-4,0

kg, producţia de ouă este de 100-130 de bucăţi pe ciclu de ouat, cu greutate medie
a unui ou de 60-65 g, culoarea cojii minerale este pigmentă în brun.
Randamentul la sacrificare a puilor la vârsta de 60 de zile este de 78-79%.

Rasa Cochinchina

Rasa Cochinchina a fost creată în China. Rasa Cochinchina prezintă cinci varietăţi
de culoare: galbenă, potârniche, albă, neagră şi barată. Greutatea corporală a
masculilor este de 3,5-5,5 kg, iar a femelelor 3-4,4 kg, producţia de ouă este de
120-140 de bucăţi pe ciclu de ouat şi greutatea medie a unui ou – de 53 g, iar
culoarea cojii minerale este galben-brună.

Rasa Brahma

Rasa Brahma este originară din Asia. Are două varietăţi de culoare: herminată
deschis şi herminată închis. Are conformaţie şi greutate corporală asemănătoare
rasei Cochinchina. Producţia de ouă variază între 120-150 de bucăţi pe ciclu de
producţie, cu greutatea medie a unui ou de 60 g. Instinctul de clocit este
dezvoltat.

În afara raselor specializate pentru producerea cărnii de

pasăre, un aport mare îi revine crosurilor de carne, care sunt
exploatate pentru producerea cărnii la toate avicolele
industriale din ţară.

Crosul Cobb 500

28
Crosul Cobb 500 are culoarea penajului albă şi culoarea pielii genetic galbenă. La
furajarea puilor cu nutreţ obişnuit culoarea va fi galbenă. Crosului îi sunt
caracteristici indicii productivi înalţi, intensitate sporită de creştere în perioadă
scurtă de timp. La 35 de zile de creştere puii ating greutate medie corporală de 1,9
kg, iar la 42 de zile – 2,4 kg.

Crosul Cobb 500 este considerat cel mai eficient cros din lume.
Avantajele crosului faţă de celelalte crosuri crescute pentru
producţia de carne sunt:
 creştere eficientă;
 creştere şi dezvoltare omogenă a puilor;
 cheltuieli reduse pentru producerea cărnii;
 randament sporit de carne albă;
 menţinere sporită a puilor în perioada de creştere – 95-96%.
Un alt cros de pui de carne care a obţinut răspândire largă este Ross 308.
Crosul de carne Ross 308 are intensitate înaltă de creştere, precocitate sporită şi
cheltuieli scăzute de nutreţ. Potenţialul puilor acestui cros este unic. Sporul
mediu zilnic de creştere poate fi, în medie, de 52-58 g, consumul de nutreţ de 1,8
chintale pentru un chintal de spor în greutate. Masa musculară la puii din crosul
Ross 308 se formează la începutul creşterii. Termenii optimali de sacrificare a
puilor crescuţi pentru carne sunt la vârsta de 6-9 săptămâni la atingerea greutăţii
corporale de 1,5-2,0 kg. Pentru creşterea puilor din crosul Ross 308 este necesar
de a asigura următoarele condiţii optimale:
 aşternut permanent de calitate;
 furajarea puilor cu nutreţ combinat uscat;
 respectarea condiţiilor de microclimă;
 reglarea regimului de iluminare în perioada de creştere

29
 Compoziţia chimică a laptelui la diferite specii de animale
(I.Johanson şi O.Claeson)

Specia % din care Intensitatea

SU Grăsime Lactoză Proteină Cenuşă de
Total Albumină Cazeină creştere
din şi *
care globulină
12,9 3,8 4,8 3,6 0,7 2,9 0,7 70
Vacă
Bivoliţă 17,8 7,5 5,2 4,3 - - 0,7 -
Oaie 16,8 6,2 4,3 5,4 4,3 1,1 0,9 15
Capră 12,8 4,1 4,2 3,7 2,9 0,8 0,8 22
Iapă 10,7 1,6 6,1 2,5 1,6 0,9 0,5 60
Măgăriţă 9,9 1,4 6,2 1,8 - - 0,5 -
Scroafă 17,4 7,0 4,0 5,5 3,8 1,7 0,9 14
Iepuroaic 32,2 16,0 2,0 12,0 2,8 9,2 2,2 6
ă
Ren 36,7 22,5 2,5 10,3 2,0 8,3 1,4 -
Căţea 20,8 8,5 3,7 7,4 3,5 3,9 1,2 9
Pisică 17,6 5,0 5,0 7,0 3,3 3,7 0,6 10
Şobolan 32,0 15,0 3,0 12,0 2,7 9,3 2,0 6
Balenă 53,2 44,0 1,8 7,0 - - 0,5 -
Femeie 12,6 3,8 7,0 0,9 0,7 1,6 0,2 180
*-numărul de zile necesare pentru dublarea greutăţii vii a produşilor la naştere.

30