Tehnologia creșterii ovinelor și caprinelor-aplicații practice

2.3.3.1. MĂSURĂTORI CORPORALE

Se bazează pe măsurarea directă pe animal a diferitelor dimensiuni

corporale sau ale unor regiuni şi vizează stabilirea în mod obiectiv a
conformaţiei şi a dezvoltării corporale înlăturând, astfel, subiectivismul sau
aproximațiile ori unele imprecizii.
Pentru ca măsurătorile să poată fi executate în bune condiţii,
animalul trebuie adus pe un teren orizontal va fi lăsat să se liniștească şi se
așteaptă să ia o poziţie plasată și sa aibă capul și gâtul în poziție normală.
Instrumentele necesare pentru efectuarea acestor determinări sunt:
compasul Wilkens, zoometrul, panglica metrică şi cântarul basculă.
Datorită faptului că specie ovină este una vioaie în executarea
determinărilor trebuie multă răbdare motiv pentru care se recomandă
repetarea măsurătorilor ori de câte ori este nevoie. Operatorul care execută
măsurătorile se plasează pe partea stângă, abordând animalul cu blândeţe.
După tip, sens ori direcție în care se efectuează, măsurătorile pot fi
diferite și scot în evidență lungimea, lărgimea, înălțime sau perimetrul
specific unor regiuni corporale.
Măsurătorile de lungime se determină întotdeaună în sens antero-
posterior și în plan paralel cu planul median al corpului. Oferă indcii relativ
exacte asupra lungimii totale a capului și a trunchiului. De asemenea, ne
arată care este lungimea unor regiuni corporale cum ar cea a feței, a crupei, a
urechilor, a gâtului, a frunții, a trenului anterior și a celui posterior,
evidențiind proporțiile în care regiunile respective intră în lungimea totală a
segmentelor corporale (a capului, trunchilui, gâtului și a membrelor).
Măsurătorile de înălțime se determină doar în sens vertical și
servesc la determinarea taliei, a lungimii membrelor anterioare și
posterioare, a adâncimii toracelui și ale altor dimensiuni verticale. Toate
aceste determinări scot în evidență dezvoltarea proporțională a diferitelor
regiuni ale corpului animal.
Măsurătorile de lărgime se determină în plan transversal,
perpendicular pe planul median al corpului, scot în evidență dezvoltarea
trunchilui în comparație cu celelate segmente corporale.

-7-
 CONSTANTIN PASCAL

Măsurătorile de perimetre se determină prin măsurarea

circumferinței în anumite puncte ale trunchiului ori ale unor regiuni
corporale.
În mod obișnuit, la ovine, rolul determinării perimetrul toracic este
de a reliefa dezvoltarea trunchiului în lărgime și adâncime, scoțând în
evidență indirect și spațiul interior al toracelui.
Perimetrul fluerului ne oferă indicii valoroase asupra gradului de
dezvoltare a scheletului în general și a solidității oaselor în special.
După scopul urmărit, măsurătorile se împart în trei categorii:
măsurători de masă, de conformaţie şi de creştere.
Măsurătorile de masă se execută pentru determinarea valorilor
specifice celor mai importante dimensiuni care sunt utile în scopul
caracterizării dezvoltării corporale a animalelor. Sunt obligatorii de efectuat
atunci când se urmărește stabilirea dezvoltării corporale la unele unor grupe,
populații, varietăți sau linii aflate în interiorul unor rase.
Măsurătorile şi determinările care se efectuează în acest scop sunt:
înălţimea la greabăn, lungimea trunchiului, lărgimea pieptului, lărgimea
crupei la şold, perimetrul toracic, perimetrul fluierului şi greutatea
corporală.
Aceste determinări se execută la toate ovinele adulte de reproducţie
la care se aplică selecţia individuală.
Măsurătorile de conformaţie se fac atunci cănd se dorește
întocmirea unui studiu mai amplu asupra gradului de dezvoltare corporală şi
a conformaţiei specifice unei rase, ale unei varietăţi sau tip. Pentru creșterea
obiectivității se recomandă, includerea în grupa măsurătorilor, ale unui
număr cât mai mare de asemenea determinări pentru a se caracteriza fiecare
regiune corporală în parte şi pentru a se stabili, cu o precizie mai mare,
raporturile dintre diferitele regiuni corporale pe baza dimensiunilor lor.
În mod obişnuit, pe lângă măsurătorile de masă se mai execută şi
altele cum ar fi: lungimea şi lărgimea capului, lungimea frunţii, lungimea şi
grosimea coarnelor, lungimea urechilor, lungimea şi grosimea gâtului,
înălţimea la spinare, înălţimea la crupă, înălţimea la baza cozii, etc.
Măsurătorile de conformaţie se execută de regulă cu ocazia unor cercetări
ştiinţifice.
Măsurătorile de creştere se fac cu scopul de a evidenţia
intensitatea de creştere a unei regiuni corporale ori a animalului în întregime
şi se efectuează la diferite perioade de vârstă.
În cazul tineretului ovin și caprin pentru a caracterizarea intensității
de creştere se recomandă ca aceste măsurători să se execute la anumite

-8-
 Tehnologia creșterii ovinelor și caprinelor-aplicații practice

perioade de vârstă, recomandat fiind la 3, 6, 12, 18 luni şi apoi la 2 şi la 3

ani, cu specificaţia că după vârsta de un an toate determinările se vor efectua
doar după tundere.
În mod obişnuit se fac măsurători pentru determinarea înălţimilor
corporale, a lungimilor, lărgimilor, adâncimii şi a perimetrelor.
Înălţimea la greabăn (talia) se determină cu bastonul poziționat
vertical în dreptul membrelor anterioare, iar ramura metalică va fi sprijinită
pe punctul cel mai înalt al grebănului.
Dacă pocedăm în acest fel înălţimea va fi dată de distanţa de la sol la
punctul cel mai înalt al grebănului. Aceasta este o măsurătoare de bază faţă
de care se raportează celelalte dimensiuni pentru stabilirea armoniei de
ansamblu, a proporţionalităţii conformaţiei corporale, sau pentru stabilirea
unor indici corporali la ovinele respective.
Înălţimea la crupă se ia cu bastonul de la punctul aflat la intersecţia
liniei ce uneşte unghiurile externe ale iliumului cu linia spinării, pe verticală
până la sol.
Înălţimea la spinare se ia cu bastonul din vârful apofizei spinoase a
ultimei vertebre dorsale până la sol.
Lungimea trunchiului se determină cu bastonul prin măsurarea
distanţei de la articulaţia scapulo-humerală (punctul spetei) până la
tuberozitatea externă ischială (punctul fesei).
Lungimea gâtului se ia cu panglica, de la baza protuberanţei
occipitale până la marginea anterioară a spetei.
Lungimea spinării se ia cu compasul, de la grebăn la locul de
inserţie a ultimei coaste pe linia superioară.
Lungimea şalelor se ia cu compasul, de la ultima coastă la
proeminenţa vârfului iliumului.
Lungimea crupei se ia cu compasul, de la punctul fesei la punctul
şoldului.
Lărgimea pieptului se ia cu compasul, între cele două articulaţii
scapulo-humerale.
Lărgimea toracelui (diametrul bicostal) - se ia cu bastonul, imediat
înapoia spetelor.
Lărgimea şalelor se măsoară cu compasul, între extremităţile
apofizelor laterale a vertebrei a 4-a lombară.
Lărgimea crupei se măsoară cu compasul, între punctele extreme ale
articulaţiei coxo-femurale.
Lărgimea crupei la ischii se ia cu compasul, între punctele extreme
şi posterioare ale acestora.

-9-
 CONSTANTIN PASCAL

Adâncimea toracelui se ia cu bastonul, dipus cu mânerul în jos, de la

punctul cel mai înalt al grebănului până la stern (scăzând această valoare din
înălţimea la grebăn obţinem vidul substernal).
Perimetrul toracic se ia cu panglica (bine întinsă), imediat înapoia
spetelor.
Perimetrul fluierului se ia cu panglica şi de obicei se determină la
membrul anterior stâng, în treimea superioară a acestuia.
Dintre măsurătorile biometrice ce se execută la nivelul capului, cele
mai importante sunt următoarele:
Lungimea capului se ia cu compasul, de la protuberanţa occipitală la
bureletul incisivilor.
Lungimea feţei se ia cu compasul, de la linia de unire a unghiurilor
interne ale ochilor până la bureletul incisivilor.
Lărgimea frunţii se ia cu compasul, între punctele orbitale cele mai
îndepărtate.
Lungimea urechii se ia cu panglica, de la inserţia conchiei auriculare
până la vârful ei.
Lărgimea urechii se ia cu panglica, în zona cea mai lată a acesteia.
Lungimea cornului se ia cu panglica, de la baza cornului până la
vârf, aplicând panglica pe marginea externă a cornului.
Perimetrul cornului se ia cu panglica, la baza acestuia.
Indicii corporali pot fi stabiliți doar pe baza datelor culese ca
urmare a efectuării măsurătorilor corporale. Servesc la analiza
proporționalității conformației dar și a raporturilor care se stabilesc între
diferite regiuni corporale oferind, astfel, un suport mai real, mai obiectiv a
selecției aplicate la animalele de fermă.
De asemenea, indicii corporali reprezintă raportul dintre două
dimensiuni aflate în legătură morfologică, fiziologică şi indică anumite
aptitudini productive pentru care animalul poate fi exploatat în mod eficient.
La ovine, indicii corporali care se calculează sunt reduşi ca număr,
fiind determinaţi, în mod frecvent, doar cei care dau indicii asupra
formatului corporal şi a proporţiei regiunilor cu masa musculară dezvoltată.
În cazul în care valorile indicilor corporali se abat de la tipul de
conformaţie respectiv armonia de ansamblu nu este cea dorită, caz în care
însuşirile productive ale individului respectiv sunt diminuate.
Principalii indici corporali folosiţi în practica zootehnică pentru
specia ovină sunt prezentaţi în continuare.
Indicele formatului corporal lateral este exprimat prin valoarea
relativă a lungimii trunchiului faţă de talie și se calculează după relaţia:

- 10 -
 Tehnologia creșterii ovinelor și caprinelor-aplicații practice

lungimea oblica a trunchiul ui

Ic = x 100
inaltimea la greaban

Valoarea acestui indice arată care este dezvoltarea comparativă a

scheletului axial față de scheletul periferic, fiind mai mare la rasele de carne
și la cele precoce.
Când valoarea calculată pentru acest indice este apropiată de 100 ne
indică un format corporal pătrat specific raselor cu aptitudini pentru
producţia de carne (Southdown, Suffolk,etc.); atunci când valoarea sa este
mai mare de 100 formatul corporal este dreptunghiular şi este caracteristic
oilor din tipul productiv mixt (Țigaia). Valoarea acestui indice mai mic de
100 indică un animal înalt, aspect caracteristic raselor specializate unilateral
pentru producţia de lapte (Friza).
Indicele formatului corporal transversal este util pentru a se
calcula la evaluarea exteriorului la populații la care se cere o dezvoltare
foarte bună a trunchiului în lărgime, atât la nivelul trenului anterior cât şi la
cel posterior (în special pentru rasele de carne).
largimea toracelui
Ifct = x 100
inaltimea la greaban
Acest indicator oferă informații referitoare la forma secțiunii
transversale a toracelui. Valoarea acestuia este mai mare la rasele de carne
indicând o foarte bună dezvoltare a lărgimilor aspect, de asemenea,
important pentru producţia de carne.
Indicele formatului crupei este foarte importante în evaluarea
gradului de dezvoltare a trenului posterior la rasele de ovine, în special la
cele de carne. Acest indice corporal se determină aplicând relaţia următoare:
largimea crupei la sold
Ifc = x 100
lungimea crupei i
Valoarea acestui indice redă gradul de dezvoltare a crupei, în special
în lărgime, ceea ce indică posibilitatea dezvoltării fătului în perioada de
gestaţie și a unei fătări mai ușoare.
La tineretul îngrășat determinarea acestui indicator poate oferi
informații prețioase asupra gradului de dezvoltare a maselor musculare de la
nivelul trenului posterior.
Indicele osaturii (dactilo-toracic) servește la stabilirea raportului
dintre grosimea fluierului și dezvoltarea corporală exprimată prin talie,
perimetru toracic și greutatea corporală.

- 11 -
 CONSTANTIN PASCAL

La oile adulte, valoarea mică a acestui índice, indică o osatură

compactă însă în proporţie mai mică în raport cu ţesuturile celelalte (adipos,
muscular).
perimetrul fluierului
Io = x 100
perimetru toracic
Valoarea sa depinde și de tipul morfo-productiv (fiind mai mare la
rasele de lapte şi mixte şi mai redusă la cele de carne) şi de vârsta animalelor
(mai mare la adulte şi mai mic la tineret).
Indicele masivităţii scoate în evidență dezvoltarea trunchiului în
lărgime și adâncime, se exprimă prin raportul dintre perimetrul toracic şi
talie şi se determină cu ajutorul relaţiei:
perimetru toracic
Im = x 100
inaltimea la greaban
Pe durata vieţii animalului valoarea acestui indice creşte de la
naştere până la vârsta de adult, după care rămâne constantă.
Indicele cefalic este un indice care se calculează, de obicei, în
vederea stabilirii gradului de precocitate, precum şi în determinarea tipurilor
craniologice.
largimea capului
If = x 100
lungimea capului
Valoarea mare a acestuia, indică aptitudini bune pentru producţia de
carne, iar valoarea mică exprimă în general aptitudini mai bune pentru
producţia de lapte şi cea mixtă.

2.3.3.2. METODA DREPTUNGHIULARĂ

Evaluarea efectuată cu ajutorul acestei metode este mai obiectivă dar

şi mai expeditivă decât metoda punctelor. De asemenea, este și mai
elocventă şi mai concisă decât metoda liberă deoarece oferă posibilitatea
efectuării unor aprecieri mai amănunţite privitoare la conformaţia corporală
şi, de asemenea, permite consemnarea calităţiilor sau defectelor individuale
observate.
Această metodă constă în aplicarea unui semn convențional pe un
dreptunghi ce schematic reprezintă corpul animalului. Aceste semne
conveționale au rolul de a evideția unele calităţi sau defecte întâlnite la
exterior sau la nivelul unei regiuni corporale (fig. 2.13).

- 12 -
 Tehnologia creșterii ovinelor și caprinelor-aplicații practice

În cazul în care nu se constată abateri importante de la conformaţia

corporală normală, și nu se consemnează prezența unui defect la nivelul unei
regiuni, pe dreptunghi nu se aplică nici un semn.
La rasa Karakul se utilizează, de asemenea, în aprecierea
exteriorului metoda dreptunghiulară pentru a se consemna diferite calităţi
sau defecte de exterior sau de conformaţie. În acest caz, semnele
convenţionale folosite sunt diferite şi sunt redate în fig. 12.14.

Fig. 2.13. Semne convenţionale utilizate în aprecierea exteriorului la ovine

- 13 -
 CONSTANTIN PASCAL

Fig. 2.14. Semne convenţionale utilizate în aprecierea exteriorului la Karakul

Datorită faptului că este operative metoda dreptunghiulară este des
utilizată în aprecierea fenotipică a oilor adulte şi în special a berbecilor de
reproducţie.
Cu toate acestea, în evaluarea exteriorului la ovine aplicarea acestei
metode nu exclude utilizarea concomitentă și a altor metode pentru o
evaluare cât mai concludentă.

2.3.3.3. METODA FOTOGRAFICĂ

Utilizarea acestei metode tinde să se extindă din ce în ce mai mult,

fiind aplicată de obicei atât pentru animalele ce se înscriu în Registrul
Genealogic al rasei, cât şi la rasa Karakul pentru evidenţierea calității
buclajului. În acest ultim caz, efectuarea fotografierii constituie o certificare
a valorii şi a calităţii buclajului în orice etapă din exploatare a individului
respectiv. La Karakul una dintre fotografii se ataşează la Fişa de
reproducţie selecţie.
În vederea efectuării fotografierii mieilor Karakul, este nevoie să se
ţină seama de o serie de considerente ce se referă la momentul ales, fondul
pe care se profilează animalul şi poziţia sa de fotografiere.
Astfel, mieii Karakul vor fi fotografiaţi din profil, din faţă, din spate
şi de sus, iar în momentul respectiv animalul se va afla în poziţie
patrupedală, iar fondul de profilare va veni în contrast cu baza de culoarea
caracteristică individului respectiv (fig. 2.15).

- 14 -
 Tehnologia creșterii ovinelor și caprinelor-aplicații practice

Fig. 2.15. Miel de rasă Karakul de Botoșani pregătit pentru fotografiere

Concomitent cu derularea acestei acţiuni se va fotografia şi o plăcuţă

pe care au fost înscrise, în prelabil, toate datele ce caracterizează animalul
respectiv (proprietar, codul exploatației, rasa, varietatea, nr. matricol, sexul
şi data fotografierii).
Fotografierea mieilor este utilă în potrivirea împerecherilor la vârsta
de adult a acestora şi este necesară, îndeosebi, în cazul testării berbecilor
după descendenţi întrucât poate fi comparată calitatea buclajului între tată și
fiu sal fiincă.
Oile aparţinând raselor specializate pentru producţia de lână se
fotografiază netunse în momentul în care lâna are o durată de creştere de un
an în aşa fel, încât, să iasă în evidenţă forma exterioară a şuviţelor,
uniformitatea lânii, extinderea lânii pe abdomen, pe cap şi membre, dar şi
rezervele de piele etc.
La ovinele din rasele de lapte şi mixte (la care predomină producţia
de lapte), fotografierea se va face în aşa fel, încât, să se iasă cât mai bine în
evidență forma, atașarea de trunchi şi mărimea ugerului.
În cazul fotografierii indivizilor aparţinând raselor cu aptitudini bune
pentru producţia de carne se va scoate în evidenţă gradul de dezoltare a
principalelor regiuni bogate în mase musculare şi, îndeosebi, a trenului
posterior.

- 15 -
 CONSTANTIN PASCAL

2.4. TIPURILE MORFOLOGICE

ȘI DE PRODUCȚIE

Deși specia ovină nu este cea mai productivă are, totuși, cele mai
multe tipuri mofologice și de producție. Diversitatea tipurilor morfo-
productive este datorată faptului că de la această specie se obțin și cele mai
multe producții principlae respectiv, carne, lapte, lână, pielicele, piei și
blănuri dar și altele secundare (subproduse de abatorizare, gunoi de grajd).
Având în vedere diversitatea producțiilor, la specia ovină se
întâlnesc patru tipuri morfo-productive şi anume:
- de lână,
- de carne,
- de lapte
- de pielicele.
Pe lângă acestea, considerate ca fiind de bază, există şi tipuri morfo-
productive intermediare sau mixte, cum ar fi cele:
- de lână fină-carne;
- carne-lână fină;
- lână-semifină-lapte-carne;
- lână mixtă - lapte - carne- pielicele;
- lapte - carne, etc.
Tipul productiv de lână este specific multor rase create în ultimul
secol, îndeosebi pentru cantitatea și calitatea lânii. Caracteristic acestui tip
morfo-productiv este dezvoltarea considerabilă a tegumentului ca organ
producător al lânii și a lânii.
Ovinele din rasele încadrate în acest tip de producţie se
caracterizează prin format corporal mezomorf, talia mică, trunchi potrivit de
lung, adânc şi larg, osatura bine dezvoltată şi rezistentă, constituţie robustă
sau fină.
Pielea este elastică şi densă cu stratul dermic dezvoltat, prezintă
multe cute în regiunea gâtului. Prezența cutelor este semnalată și pe trunchi
și în funcție de nivelul selecției au o anumită dezvoltare.
În selecția oilor crescute pentru lână nu se dorește o dezvoltare
exagerată a pliurilor cutanate de pe trunchi deoarece îngreunează foarte mult
procesul de recoltare a lânii.

- 16 -
 Tehnologia creșterii ovinelor și caprinelor-aplicații practice

Fig. 2.16. Formatul corporal și extinderea lânii la rasele din

tipul morfo-productiv de lână
Lâna are extindere pronunţată atât pe corp cât şi pe extremităţi, fiind
foarte deasă, fină şi rezistentă. Pe cap acoperă o mare parte din suprafața
pielii iar pe membre coboară dincolo de linia genunchilor sau a jaretului, la
unele rase coboară chiar până la nivelul copitei.
Usucul prezent în masa lânii este incolor, de calitate foarte bună şi în
cantitate apreciabilă. Fibrele de lână au fineţea cuprinsă între 18 - 24 µm, iar
lungimea acestora variază între 6 - 10 cm. Sunt încadrate în acest tip
productiv toate ovinele din grupa de rase Merinos, însă reprezentativ sunt
indivizii din cadrul rasei Merinos australian.
Tipul productiv de carne este specific animalelor robuste, cu o
dezvoltare corporal accentuată și masive. Rasele aparţinând acestui tip
morfo-productiv se caracterizează prin următoarele elemente definitorii:
format corporal brevimorf, trunchi adânc cu dimensiuni de lungime şi
lărgime mai reduse, forma trunchiului cilindrică cu vidul substernal redus, cu
spaţiul mare între membre, osatură evidente și foarte rezistentă.
Linia spinării este dreaptă și largă cu apofizele vertebrelor dorso-
lombare bine acoperite cu mase musculare. Regiunile posterioare ale
trunchiului sunt bine dezvoltate formând jigouri largi, globuloase şi descinse.

- 17 -
 CONSTANTIN PASCAL

Fig. 2.17. Formatul corporal și extinderea lânii la rasele

din tipul morfo-productiv de carne
Pielea este fină, cu aspect buretos, fără cute (rezervele de piele
lipsesc), iar lâna poate fi: fină, semifină, semigroasă sau groasă și are o
extindere redusă pe corp.
Greutatea corporală la categoriile adulte este mare, precocitatea
accentuată, prolificitatea ridicată, intensitate mare de creștere, consum
specific redus, iar tipul fiziologic este digestiv. Reprezentative pentru acest
tip morfo-productiv sunt rasele de carne și, îndeosebi, cele englezeşti.
Tipul productiv de lapte se caracterizează prin format corporal
dolicomorf, cu generalaspect piriform datorită dezoltării mai accentuate a
trenului posterior. Trunchiul are vidul substernal mare, gâtul lung şi subţire,
este lung şi mai puţin adânc, jigourile slab dezvoltate, membre înalte cu
osatură fină și rezistentă.

Fig. 2.18. Formatul corporal și extinderea lânii la rasele

din tipul morfo-productiv de lapte

- 18 -
 Tehnologia creșterii ovinelor și caprinelor-aplicații practice

Pielea este subţire, elastică, densă, fără pliuri cutanate, iar lâna este
în general semifină, ugerul mare, cu ţesut glandular abundent. Constituţia
este robustă spre fină, cu aspect uscăţiv, caracteristic tipului respirator.
Reprezentative pentru acest tip morfo-productiv sunt rasele Friză, Awassi şi
Lacaune.
Tipul productiv de pielicele prezintă un corp cu format corporal
dolicomorf, cu linia spinării uşor ascendentă antero-posterior, crupa îngustă
şi teşită, coada groasă cu depozit de grăsime de formă bilobată şi mai rar
triunghiulară la bază, iar vârful cozii în formă de “S”.

Fig. 2.19. Formatul corporal și extinderea lânii la rasele

din tipul morfo-productiv de pielicele

Capul are profil berbecat, urechile lungi şi purtate aplecat, trunchiul

îngust cu aspect uscăţiv, caracteristic tipului respirator. Reprezentativă
pentru acest tip productiv este rasa Karakul.
Tipul productiv mixt cuprinde principalele forme care fac trecerea
de la un tip de bază la altul, cum ar fi:
- lână fină-carne (Merinosul de Palas; Polwarth, Merinolandschaf);
- carne-lână (Corriedale, Ile de France).
Există şi alte tipuri mixte cum ar fi: lână-carne-lapte-pielicele
(Țurcana) sau de lână semifină-lapte-carne (Țigaia).

2.5. TIPURI CONSTITUȚIONALE LA OVINE

Constituția se referă la aprecierea modului în care este alcătuit

corpul. Cu prilejul aprecierii acestui criteriu se urmărește acumularea unor

- 19 -
 CONSTANTIN PASCAL

informații de exterior (morfologie) și de interior (fiziologie) pentru a putea

intui sau evidenția prezența la individul analizat ale unor aptitudini
productive superioare. Prin analiza și evaluarea constituției se fac aprecieri
și asupra șanselor de reușită a animalelor în confruntarea lor cu mediul.
Deci, aprecierea constituţiei este extrem de importantă deoarece este
strâns legată de gradul de rezistenţă, de starea de sănătate şi de nivel
cantitativ al producţiilor. De altfel, conformaţia şi constituţia reprezintă
rezultate ale adaptării animalelor la anumite condiţii de creştere şi
exploatare.
De regulă constituţia se apreciază atât pe baza unor elemente
fenotipice cât şi prin analiza unor indici de exterior știut fiind faptul că
atunci când la exterior se evidențiază prezența unor defecte individul are, în
mod direct, și o abatere de la constituția dorită.
În funcţie de aceste aprecieri, la ovine, se disting patru tipuri
constituţionale şi anume: robust, grosolan, fin şi debil.
Constituţia robustă se caracterizează prin prezența unui schelet
bine dezvoltat şi dens, membre puternice cu articulaţii largi. Temperamentul
este vioi, iar tipul fiziologic digestiv. Animalele sunt mobile, vioaie, prezintă
o bună armonie la nivelul regiunilor corporale.
Aceast tip constituţial este caracteristic indivizilor aparţinând raselor
specializate pentru carne şi a celor cu producţii mixte.
Constituţia grosolană reprezintă o formă exagerată a celei robuste.
Animalele care prezintă o astfel de constituţie au scheletul dezvoltat, însă cu
o rezistenţă diminuată, musculatura lipsită de tonus, cu o disproporţie
evidentă între diferite regiuni corporale.
De asemenea, indivizii respectivi mai prezintă capul mare, pielea
groasă, densă, lipsită de elasticitate, membre scurte, aptitudini de reproducţie
şterse, precocitate redusă, temperament limfatic, însuşiri productive
diminuate.
Constituţia fină este specifică indivizilor din rasele care aparţin, de
regulă, tipului fiziologic respirator. Au un temperament vioi şi un aspect
uscăţiv. Trunchiul este armonios, cu schelet fin, pielea suplă, elastică, săracă
în ţesut conjunctiv, membrele subţiri, însă rezistente. Acest tip de constituţie
este caracteristic oilor din tipul morfo-productiv de lână.
Constituţia debilă reprezintă o exagerare, în sens negativ, a celei
fine. Scheletul este slab dezvoltat, masele musculare reduse, producţia
piloasă suprafină.

- 20 -
 Tehnologia creșterii ovinelor și caprinelor-aplicații practice

a. b.
Fig. 2.20. Constituția la ovine (a. robusta; b. debilă)

Temperamentul acestor animale este apatic, cu rezistenţă organică şi

nivel productiv redus. Indivizii cu un astfel de temperament sunt pretenţioşi
şi greu de întreţinut.
Aprecierea acestei constituţii se face pe baza următoarelor elemente:
- lâna are o extindere redusă comparativ cu media rasei;
- lâna are o fineţe exagerată şi o rezistenţă scăzută;
- animalele prezintă frecvent defecte de conformaţie şi de aplomb;
- urechile sunt lipsite de păr sau lână, sunt subţiri şi transparente.
Animalele care prezintă un astfel de tip constituţional vor fi
înlăturate de la reproducţie.

- 21 -