23.11.

2017
Facultatea de Zootehnie
Masterandă: Ana Boariu

Referat 2-R.A.G.
Parametrii genetici dintr-o populație

Cunoaşterea genelor şi înţelegerea regulilor dupăcare se realizează structura, forma şi

manifestarea unei caracteristici morfologice şi funcţionale a organismului, înţelegerea legilor
dupăcare se desfăşoarămoştenirea caracterelor şi structurarea geneticăa unei populaţii, au stat la
baza dezvoltării geneticii cantitative şi a populaţiilor. Îmbinarea cu iscusinţăşi inteligenţăa
sistemelor de cuantificare a structurii genetice a caracterelor în populaţii, de estimare a
parametrilor genetici(heritabilitate, repetabilitate, ai efectivelor şi ai populaţiilor, oferite de
genetica cantitativă, împreună cu factorii care pot modifica structura geneticăa populaţiilor
(selecţia, consangvinizarea şi hibridarea) precizaţi de genetica populaţiilor, alcătuiesc ştiinţa
ameliorării. Metodele şi procedeele izvorâte de aici şi destinate să sporească acţiunea selecţiei, a
hibridării şi potrivirii perechilor, sunt folosite acum cu eficienţăde către zootehnicieni pentru
perfecţionarea geneticăa organismului şi formarea de populaţii cu structura genetică îmbunătăţită

Repetabilitatea

Pentru caracterele nelimitate de sex fiecare individ poate avea 4 categori de valori:
1. Valoare fenotipica P=Mg+Ms
2. Valoarea genotipica G=A+D+i
3. Valoarea de ameliorare (valoarea genetica aditiva A)
4. Capacitatea reala de productie CPR= G+Mg
 Repetabilitatea se mai poate calcula prin regresia dintre capacitatea reala de productie si
valoarea fenotipica. (R=VG+VMG/ VP)

Studiul repetabilitatii prezinta o deosebita importanta pentru performantele care se repeta

in timp (cantitate de lapte la diferite lactatii, cantitatea de lana la diferite tunsori etc.) si in spatiu
(caractere structurale sau anatomice).

Varianta valorii de ameliorare (VA) fiind determinata de efectul genelor mostenite de un

individ nu se modifica in decursul vietii lui, efectul genelor fiind permanent. Variantele datorate
dominantei (VD) si epistaziei (Vi), fenomene care se realizeaza imediat dupa fecundare, de
asemenea vor ramane neschimbate in timpul vietii animalului. Varianta datorata mediului
general (VMg) de asemenea ramane neschimbata fiind determinata de factori de mediu care sunt
permanenti in viata individului. Varianta de mediu special (VMs), datorita elementelor
intamplatoare, temporare, poate fi considerat ca se modifica in decursul vietii animalului,
determinand schimbarea ponderii celorlalti componenti ai variantei, deci fluctuatii in
manifestarea fenotipica a aceluiasi caracter in diferite momente ale vietii unui individ.

Deci, repetabilitatea este proportia din varianta fenotipica totala datorata diferentelor
permanente sau nelocalizate dintre indivizi, atat de ordin genetic, cat si de mediu:

In aprecierea repetabilitatii unui caracter se inlatura componentul variantei datorate

mediului special (VMs) din varianta fenotipica totala.

Repetabilitatea, fiind un parametru genetic, va prezenta aceleasi particularitati ca si

heritabilitatea, deci, fiecare caracter fiind determinat de un anumit genotip va prezenta o anumita
valoare a repetabilitatii.

Repetabilitatea este o caracteristica a unei populatii, a unui generatii si a conditiilor de

mediu in care se dezvolta populatia.
 Heritabilitatea

Una din cele mai importante proprietati ale unui caracter cantitativ
este heritabilitatea(simbolizata prin h2). Ea exprima proportia din varianta totala (VP) care poate
fi atribuita efectului mediu al genelor, fiind definita ca raportul dintre variatia genetica aditiva
(sau varianta valorii de ameliorare) si varianta fenotipica:

Heritabilitatea poate fi definita si ca regresie a valorii de ameliorare fata de valoarea

fenotipica:

Heritabilitatea mai poate fi definita si ca patratul corelatiei dintre valorile de ameliorare si

valorile fenotipice:

Heritabilitatea apare ca un element important in toate programele de ameliorare, multe din

deciziile pe care le ia amelioratorul depinzand de valoarea acesteia. Heritabilitatea nu este numai
o proprietate a unui caracter sau individ, ci in acelasi timp o proprietate a populatiei si a
conditiilor de mediu existente.
Orice valoare a heritabilitatii este deci valabila pentru o anumita populatie si generatie, in
anumite conditii de mediu.
O estimare a heritabilitatii este aplicabila intr-un program de ameliorare pentru populatia in
care s-a determinat sau intr-una considerata a fi foarte asemanatoare.
Heritabilitatea este proprietatea fiecarui caracter, a fiecarei populatii, a fiecarei generatii
si a conditiilor de mediu în care evolueaza populatia respectiva. Heritabilitatea variaza între 0 si
1;daca valoarea depaseste 0,5 influenta genotipului este mare si invers.
Valoarea ridicata a heritabilitatii mareste sansa transmiterii caracterului la descendenti.
Daca heritabilitatea este redusa transmiterea caracterului este slaba si uneori evidentiaza un
mediu optim de crestere si exploatare.
În principiu, gruparea caracterelor dupa heritabilitate este urmatoarea:
- heritabilitate inferioara (<0,2) au caracterele: viabilitatea,
- fecunditatea, natalitatea, prolificitatea, ritmul de reproductie,
 - longevitatea productiva, rezistenta la boli etc.;
- heritabilitate medie (0,2-0,4) au caracterele: durata lactatiei, cantitatea de lapte,
greutatea corporala, tipul de conformatie, talia, sporul în greutate, indicele de conversie a hranei,
finetea lânii, productia de oua etc.;
- heritabilitate ridicata (>0,4) au caracterele: durata gestatiei, % de grasime, % SU, % de
lactoza, % de proteina, randamentul la taiere, grosimea stratului de grasime, lungimea fibrei de
lâna, precocitatea ouatului, greutatea oului, lungimea mameloanelor etc.
Cunoscând gradul de determinare genetica a caracterelor, crescatorul opteaza pentru
folosirea factorilor de obtinere a rezultatelor favorabile în exploatare si, de asemenea, pentru
alegerea formei si metodei de selectie. Daca caracterul are heritabilitate mare selectia se face
numai dupa fenotip (acesta prezinta certitudine în transmitere); daca heritabilitatea este scazuta,
în selectie se folosesc criteriile genotipice. Caractere de productie
Fiecare productie este rezultanta unui ansamblu de caractere complexe care, la rândul lor,
sunt ansamblul caracterelor simple. Productia de lapte include caracterele: cantitatea; % de
grasime; % de proteina.
Cantitatea de lapte este caracter limitat de sex, cu heritabilitate mica (h2 = 0,2 - 0,42); se
coreleaza negativ cu % de grasime si slab pozitiv cu unele caractere de dezvoltare si conformatie
Cantitatea de lapte este influentata de interactiuni genetice neaditive (dominanta), de
factorii de mediu intern (vârsta la prima fatare, rangul lactatiei, luna de lactatie....), precum si de
factorii externi (hranirea, igiena corporala, numarul de mulsori pe zi...). Grasimea si proteina din
lapte sunt corelate pozitiv între ele; au heritabilitate mare (h2 = 0,5-- 0,6).
Productia de carne (bovine, suine, ovine, caprine, pasari, iepuri) depinde de: sporul
mediul zilnic sau greutatea la o anumita vârsta (h2 = 0,35); consumul specific (h2 = 0,3-0,6);
compozitia si conformatia carcasei. Consumul specific este puternic corelat pozitiv cu sporul în
greutate si este influentat, ca si sporul, de factori de ordin intern (vârsta, sex, gestatie), de
influenta materna (vârsta, produsii la o fatare, productia de lapte...) si factorii interni (alimentatie,
adapost, mediu etologic...).
Productia de lâna prezinta un aspect cantitativ (h2 = 0,4-0,5) si un complex de caractere
determinate pentru calitate (h2 = 0,5) .
 Productia de oua este un caracter limitat de sex si cuprinde numarul de oua (h2 = 0,2-
0,3), greutatea oului (h2=0,5-0,7), forma oului etc. Numarul de oua este corelat negativ cu
greutatea vie si este influentat de mai multi factori.

Corelațiile genetice

Corelatia (r) – reprezinta masura relativa a variatiei comune a celor 2 variabile.

Parametrii genetici utilizatii in ameliorarea animalelor: sunt instrumente de valuare a
determinismului genetic pentru caracterele cantitatrive. Parametrii genetici se refera la
heritabilitate, repetabilitate si m corelatia genetica (MG).
Corelatia genetica: masoara gradul de implicare a acelorasi gene in constitutia valorii de
ameliorare, fie pentru acelasi caractere la indivizi inruditi fie pentru caractere diferite masurate
pe acelasi individ.
Din acest punct de vedrere se grupeaza in 3 clase:
1. Caractere corelate negativ –1; 0.
2. Caractere independente (necorelate) -0.
3. Caractere corelate 0; +1.