ÎNGRIJIRI ÎN ENDOCRINOLOGIE

Noţiuni de anatomie şi fiziologie

Glandele cu secreţie internă sau endocrine sunt: hipofiza; epifiza; tiroida; paratiroidele; suprarenalele,
Glandele cu dublă secreţie, internă şi externă, sunt: glandele genitale masculine şi feminine,
pancreasul.
Principalii hormoni secretaţi de sistemul endocrin:
1. HIPOFIZA (lobul anterior) - situată la baza creierului secretă:
STH - hormonul de creştere somatotrop;
TSH - hormonul tireotrop - stimulează funcţia glandei tiroide;
ACTH - hormonul adrenocorticotrop - stimulează activitatea glandei suprarenale;
Hormoni gonadotropi:
FSH —foliculostimulant - stimulează secreţia de foliculină a ovarelor;
LH - hormon luteinizant - acţionează asupra corpului galben, la femei, şi la bărbaţi asupra testiculului
stimulând secreţia de testosteron;
Hormonul mamotrop (prolactina) - produce creşterea glandei mamare şi secreţia lactată;
Hormonul melanotrop - hormonul pigmentaţiei.
HIPOFIZA (lobul posterior) secretă:
Ocitocina - intervine la naştere contractând uterul în faza finală a sarcinii;
Vasopresina (hormonul antidiuretic) - are acţiune antidiuretică, lipsa lui duce la diureză masivă în
diabetul insipid.
2. EPIFIZA (GLANDA PINEALĂ) - este situată deasupra hipofizei între cele două emisfere
cerebrale. Rolul epifizei: intervine, alături de hipofiză, în funcţia glandei genitale, având rol
inhibitor antisexual, asupra glandei suprarenale și în metabolismul zahărului (scade glicemia).
Hormonii secretaţi sunt : Serotonina, Norepinefrina, Melatonina.
3. TIROIDA este situată la baza gâtului, înaintea traheei, secretă:
- Tiroxina (T4) sau Tetraiodotironina;
- Triiodotironina (T3);
Aceştia stimulează arderile din organism şi ajută la creşterea şi maturizarea scheletului şi creierului.
Funcţia glandei tiroide este controlată de STH şi de centrii nervoşi din hipotalamusul anterior.
4. PARATIROIDELE sunt glande situate pe faţa dorsală a tiroidei, în număr de 4 şi secretă:
- Parathormonul, cu rol în metabolismul calciului şi fosforului. Secreţia crescută, duce la creșterea
calcemiei şi scăderea fosforemiei.

1
-Tirocalcitonina are acţiune hipocalcemiantă. Secreţia crescută provoacă tetanie.
5. GLANDELE SUPRARENALE sunt situate deasupra rinichilor şi sunt alcătuite din:
a) Corticosuprarenala - secretă hormonii steroizi:
- Cortizol şi Hidrocortizonul - hormoni eliminaţi în urină sub formă 17 - hidrocorticosteroizi (17HCS)
cu rol în glucogeneză;
- Aldosteronul - reţine apa şi sarea;
- Corticosteronul - are rol în echilibrul mineral;
Zona reticulară secretă hormoni sexuali - androgeni - eliminaţi sub formă 17 cetosteroizi (17CS) în
urină, care completează secreţia gonadelor; dintre aceştia Testosteronul la bărbaţi şi Estrogeni la femei
b) Medulosuprarenala secretă două substanţe:
Catecolaminele – Adrenalina și Noradrenalina (Norepinefrina); în stări de tensiune psihică, emoţii
puternice, secretă cantităţi crescute care duc la creşterea TA şi pulsului.

GLANDELE CU DUBLĂ SECREŢIE

Glandele genitale (Gonadele) sunt:
- OVARUL - intern secretă hormoni sexuali feminini - Estrogenii şi Progesteronul;
- extern produce ovule necesare reproducerii.
- TESTICOLUL - intern secretă hormonii sexuali masculini (androgeni): Testosteronul şi
Androstendionul;
- extern produce spermatozoizi necesari fecundării (spermatogeneza are loc la nivelul tubilor
seminiferi).
PANCREASUL este o glandă cu secreţie endocrină descoperită în 1866 când extirparea
pancreasului la un câine a provocat diabetul. Insulele Langerhans din pancreas conţin două feluri de
celule endocrine: celulele a care secretă GLUCAGONUL (hormon hiperglicemiant) și celulele β care
secretă INSULINA (hormon hipoglicemiant).
Hormonii activatori:
- TRH = tripeptid, stimulează specific eliberarea TSH. Stimulează şi secreţia prolactinei (PRL) şi
gonadotropilor.
- GnRH sau LH-RH = gonadolibertina, decapeptid, stimulează secreţia FSH şi LH.
- CRH = corticolibertina, polipeptid cu 41 acizi animaţi, stimulează secreţia ACTH şi P LPH (hormon
lipotrop).
- GH-RH sau GRH = somatoliberina, polipeptid cu 44 acizi animaţi, stimulează secreţia GH (STH).
Hormonii inhibitori:
- Somatostatina (GH-IH) peptid cu 14 aminoacizi, inhibă secreţia GH (STH). Inhibă de asemeni

2
secreţia de TSH.
- PIF sau PIH (prolactin inhibiţie hormon): dopamina, inhibă secreţia PRL, inhibă şi secreţia de TSH.

ANALIZE DE LABORATOR
1. Dozări hormonale din sânge:
Hormonii care sunt dozaţi din serul uman sunt: TSH, T3, T4 , anticorpi antiperoxidază (AAT-
PO), Tiroglobină (AAT-TG), FSH, LH, Testosteron, Prolactină (PRL), cortizon,
Dehidroepiandrostendion - sulfat (DHEA-S), 17 OH - Progesteron.
Pregătirea bolnavului:
- se întrerupe medicaţia hormonală înainte de recoltare cu 3 zile;
- se recoltează, dimineaţa pe nemâncate 5 ml de sânge prin puncţie venoasa fară anticoagulant.
VN: TSH = 0,4 - 7 p IU/ml, când TSH > l0 p IU/ml, sugerează hipertiroidismul primar.
Valorile mai mici sau nedeterminabile pot fi normale, dar pot indica şi hipotiroidismul secundar.
2. Dozări hormonale din urină
- 17 cetosteroizi urinari VN - B: 8-12 mg/24h; F: 7-10 mg/24h;
- 17 OH-corticosteroizi urinari VN - B: 4-6 mg/24h; F: 3-5 mg/24h.
Modul de recoltare:
- se recoltează urina din 24h; se păstrează la rece şi întuneric; se recoltează din toată cantitatea de
urină adunată 10 ml şi se trimite la laborator însoţit de bilet de trimitere.
- Recoltarea AVM (acidul vanilmandelic):
- se strânge urina din 24h pe 5ml de acid acetic, se păstrează la rece şi întuneric şi se recoltează
50 ml şi se trimite la laborator.
Pregătirea bolnavului
- cu 3 zile înainte de recoltare bolnavii trebuie să se abţină de la orice medicaţie;
- regimul alimentar - sunt interzise consumul de banane, prăjituri, biscuiţi cu vanilie, sucurile, cafeaua.
Dozarea AVM se reomandă în feocromocitom.
Explorarea glandei hipofize
1. Dozarea hormonilor secretaţi de celulele ţintă din sânge şi/sau urină;
2. Examene radiologice:
- Radiografia de şea turcească se efectuează prin radiografia din profil, din faţă a craniului şi bază,
arată modificări de formă şi mărime a glandei prin creşterea şeii turceşti, volumul normal al şeii
turceşti este de 600 - 1100 mm3 raportată la diametrul craniului; existenţa unei tumori hipofizare duce
la modificarea de volum a şeii, şa cu contur dublu, şa balonizată sau dispariţia şeii.
- CT - este o metodă modernă neinvazivă, se efectuează cu substanţă de contrast şi permite

3
vizualizarea precisă a hipofizei identificând leziunile;
- RMN - este o metodă de explorare a hipofizei superioară CT, foloseşte ca substanţă de contrat
Gadolinium şi permite vizualizarea atât a şeii turceşti cât şi a sinusurilor cavernoase, a tijei pituitare şi
a chiasmei optice;
- Examen oftalmologic:
- fundul de ochi este modificat prezentând stază papilară în cazul unui adenom hipofizar;
- măsurarea câmpului vizual (CV) efectuată cu campimetru, poate arăta scotoame bitemporale,
hemianopsie bitemporală sau cecitate, în caz de adenom hipofizar.
Explorarea glandei tiroide
Testele funcţionale ale glandei tiroide din sânge :
VN - T4 (tiroxina serică totală) - 60 - 160 nmol/1
T4 (tiroxina serică liberă) - 13,30 nmol/1
T3 (triiodotironina) - 1,2 - 3,1 nmol/1
TSH (hormon stimulant al tiroidei) - 0,5-5nmol/l.
Dozarea iodemiei:
- se efectuează pregătind bolnavul cu o lună înainte; trebuie să nu primească medicamente care conţin
iod (substanţe de contrast folosite la examene radiologice, hormoni tiroidieni), se recoltează 5 ml
sânge fară anticoagulant;VN - 4-8 pg/100ml.
Testele de inflamaţie:
- VSH, Leucograma, fibrinogenul sunt crescute în caz de tiroidită.
Colesterolul, CPK, LDH, Lipidele se recoltează în caz de hipotiroidie.
Examene din urină:
- determinarea ioduriei se face din urina adunată pe 24 h din care se recoltează câţiva ml de urină;
valorile crescute indică o supraîncărcare iodată exogenă.
Radiografia simplă a gâtului este utilă în cazul tulburărilor de compresiune şi calcificărilor
glandei tiroide.
Pregătirea bolnavului este simplă, se îndepărtează obiectele radioopace (cercei, lanţuri, mărgele,
coliere);
- poziţia bolnavului şezând, expunerea din faţă şi profil.
Ecografía evidenţiază modificările de volum şi formă; bolnavul nu necesită pregătire specială,
se face la orice oră; poziţia decubit dorsal; se aplică gelul acustic pe faţa anterioară a gâtului. Volumul
normal al glandei tiroide variază în funcţie de sex şi vârstă.
Radioiodocaptarea (RIC) şi scintigrama tiroidiană
Examenul scintigrafic este util pentru depistarea nodulilor tiroidieni (“calzi” şi “reci”), tumorile

4
maligne, metastazele de la nivelul glandei tiroide.
Reflexograma achiliană este timpul de relaxare musculară după percuţia tendonului lui Achile;
(normal - 250 - 300 milisecunde); este alungit în hipotiroidie şi scurtat în hipertiroidie.
Explorarea citologică (biopsia de glandă tiroidă)

Explorarea glandei paratiroide

Dozări hormonale din sânge:
- PTH (parathormon), calcemia (VN: 9-11 mg%) crescute în hiperparatiroidie şi scăzute în
hipoparatiroidie;
- fosforemia (VN: 2,4 - 4,5 mg%) creşte în hipoparatiroidie şi scade în hiperparatiroidie;
- FA (fosfataza alcalină VN: 3-5 u.B.) creşte în leziuni osoase.
Modul de recoltare: dimineaţa pe nemâncate prin puncţie venoasă 5 ml sânge fară anticoagulant.
Examene din urină
- calciuria, fosfaturia se recoltează din urina pe 24 h; calciuria e crescută în HPTH şi scăzută în
hPTH, fosfaturia este scăzută în HPTH şi crescută în hPTH.
Alte explorări: EEG, EMG, EK.G, ex. radiologie al aparatului locomotor indică modificările
osoase cum ar fi osteoporoza şi depuneri de calciu în ţesuturile moi şi organe. RMN (cervico-
mediastinală),Tomografie computerizată, Ecografie cervicală pot localiza adenoamele sau tumorile
glandei paratiroide.
Explorarea glandelor suprarenale
Dozarea hormonilor din plasmă:
1) Corticosuprarenala:
- determinarea cortizolului, determinarea dehidroepiandrostendionul - sulfat (DHEA-S)
- determinarea ACTH-ului,
- determinarea aldosteronului,
- determinarea ionogramei,
- determinarea Ht
Dozări hormonale din urină:
- determinarea hormonilor urinari: 17 cetosteroizi, 17 OH CS.
2) Medulosuprarenala
Dozări hormonale din plasmă şi urină:
- dozarea catecolaminelor din sânge şi urină, dozarea AVM-ului din urină.
Alte explorări: echografia, TC, RMN, scintigrama, permit vizualizarea tumorilor sau atrofia glandelor
suprarenale.

5
Explorarea glandelor sexuale :
1. Explorarea testiculului Dozarea hormonilor din plasmă:
- testosteronul total VN (> 17ani): 280 - 1100 ng/dl testosteronul liber VN: 1 -27%
- estradionul VN: 15 - 40 pg/ml
- FSH VN: 3 - 1 5 mUI/ml
- LH VN: 2- 15mUI/ml
- prolactina VN: 4 - 1 8 ng/ml
Dozarea hormonilor din urină: 17 CS, DHEA.
Spermograma - indică evaluarea profilului morfologic şi biochimic precum şi capacitatea de
fertilizare a spermatozoizilor.
Parametri normali ai spermogramei:
- volumul > 2ml,
- pH: 7,2-7,8,
- numărul total de spermatozoizi 40 milioane/ml de spermă sau > 60 mil / totalejaculat,
- viabilitatea: 75% sau mai mulţi vii,
- morfologia: 30% cu aspect normal.
Patologic: spermatozoizi morţi, azospermie (lipsa spermat.), hipospermie (cantitate redusă de
spermă).
Biopsia testiculară este efectuată de către medic, evidenţiază absenţa spermatogenezei, obstrucţiile
epididimale, tumorile benigne sau maligne de testicul.
Echografie de testicul care evidenţiază metastazele sau adenoamele testiculare.
2. Explorarea ovarului Teste de ovulaţie:
- curba termică bazală creşte după perioada ovulaţiei şi în momentul când progesteronul atinge
valori maxime, se înregistrează temperatură vaginală sau rectală dimineaţa înainte de coborârea din
pat, între a 7-a şi a 14-a zi a ciclului menstrual;
- frotiul citovaginal, recoltat în a 7-a, a 14-a şi a 21-a zi a ciclului menstrual, se recoltează cu
ajutorul ansei de platină, secreţii de la nivelul colului uterin şi a pereţilor vaginali şi se efectuează
frotiuri pe lame de sticlă.
Dozările hormonale ale ovarului:
- estradiolului plasmatic se recoltează în a 14-a, a 21-a zi a ciclului menstrual, prin p.v. fară
anticoagulant;
- progesteronul se recoltează în a 21-a zi a ciclului menstrual;
- gonadotrofina corionică, LH, FSH, prolactina.

6
 Alte examene:
- testul cu progesteron este utilizat în orice amenoree şi se efectuează prin administrare de progesteron
75 mg I.M. sau medroxiprogesteron 10 mg timp de 5 zile; testul este pozitiv în anovulaţia din boala
polichistică ovariană şi negativ când nu există secreţie estrogenică;
Ecografia evidenţiază chisturile ovariene şi creşterea foliculilor.

Bolile glandei hipofize

Hipersecreţia glandei hipofize (STH) în perioada pubertăţii şi adolescenţei determină apariţia
gigantismului şi la adulţi acromegalia;
Acromegalia
Definiţie: Totalitatea modificărilor somatice şi metabolice apărute secundar creşterii secreţiei de STH
la vârsta adultă.

7
 Aspectul unei femei cu acromegalie
Semnele acromegaliei:
• modificări ale masivului facial:
- fruntea îngustă, arcade sprâncenare şi zigomatice
proeminente
- nasul, buzele groase,
- macroglosie - creşterea de volum a limbii,
- prognatism - creşterea mandibulei;
- dinţii rari - diasteme, cad uşor, carii frecvente;
• modificările extremităţilor:
- mâini late, degete cilindrice;
- picioare late, calcaneu mărit, numărul la pantofi creşte;
• modificări ale toracelui şi abdomenului:
- cifoză dorsală şi lordoză;
- torace globulos cu stern proeminent, abdomen proeminent;
• creşterea organelor - visceromegalie:
- laringele infiltrat, voce groasă cavernoasă;
- glandă tiroidă hipertrofică;
- cordul mărit de volum, bradicardie, HTA, cardiopatie ischemică, IMA;
- digestiv - gastrită hipertrofică, megacolon, constipaţie;
- cancere şi polipi digestivi sunt frecvenţi,
- splenomegalie;
- rinichi măriţi de volum.
• manifestări asociate:
- la femei: amenoree, galactoree, hirsutism (creşterea părului pe faţă);
- la bărbaţi: impotenţă cu hipogonadism;
-HTA;
- tumoră pancreatică, paratiroidiană şi hipofizară; tumorile sânului;
- osteoporoză.
Tratament şi îngrijiri
În cazul tumorilor sau adenoamelor hipofizare :
1. Tratament chirurgical
• microchirurgie transfenoidală în cazul adenoamelor intraselare, calea de abord fiind fosele nazale cu

8
ajutorul unui endoscop;
• craniotomie transfrontală indicat în adenoamele invazive;
2. Tratament radioterapic- este folosit în tumorile mari incomplet rezecate şi recidivante.
- terapia cu raze X de înalta energie;
- telecobaltoterapia cu Co60.
Tehnici noi de radioterapie sunt folosite în tumorile benigne cum ar fi:
- radiochirurgia (gama - knife surgeri) care constă în administrarea într-o singură şedinţă a unei doze
mari de raze după reperarea stereotaxică a volumului lezional. Indicaţiile acestei terapii sunt în
adenoamele mici situate la distanţă de chiasma optică şi nervul optic.
3. Tratament medical
• Bromocriptina - folosită în terapia tumorilor secretante GH, PRL;
• Peritol - folosit în tumorile secretante de ACTH;
• Somatostatina (Octreotid acetat) - folosit în tumorile secretante de STH.

Gigantismul
Gigantismul este creşterea exagerată în înălţime depăşind cu 20% media vârstei şi sexului.
Evoluează clinic şi biologic la fel ca acromegalia.
- creştere exagerată > 2m, cu dezvoltarea normală a organismului;
- eunuchism (glandele sexuale nu sunt dezvoltate rămânând infantile);
Tratament
Profilaxia complicaţiilor, cum ar fi tuberculoza şi bolile cardio vasculare.
Curativ - administrare de hormoni sexuali care grăbesc închiderea cartilajelor epifizare şi
opresc procesul de creştere:la B- testosteron, la F-estrogeni administraţi im.
Chirurgical - extirparea tumorii.
Regimul alimentar constă în reducerea proteinelor.

Nanism hipofizar
Definiţie: insuficientă dezvoltare somato-staturală datorită deficitului de hormon somatotrop
apărută în copilărie.
Etiopatogenie:
• cauze genetice;
• malformaţii şi anomalii congenitale de morfogeneză;
• leziuni dobândite inflamatorii, toxice, infecţii, agenţi fizici (iradiere);
• idiopatic (50-80% din cazuri cu greutate mică la naştere).

9
Semnele clinice:
- creştere staturală întârziată (înălţimea nu depăşeşte 1,20 m), masivul facial slab dezvoltat, aspect de
“păpuşă”;
pielea ridată, uscată; voce “piţigăiată”;
acromicrie cu hipotonie musculară; infantilism sexual prin întârzierea pubertăţii; inteligenţă
normală, complexe de frustrare.
Tratament:
- hormon somatotrop uman s.c. sau i.m. seara. Tratamentul nu este eficace după vârsta de 14 ani;
- GH sintetic şi semisintetic, Norditropin (Novo-Nordisk) 0,1 u.i./kg corp, 6-7 zile/săptămână;
- testosteron la băieţi şi progesteron la fete în infantilism;
- recuperare şi orientare profesională; se recomandă activităţi cu consum mic de energie,
activităţi de concept/calcul; este indicat evitarea contactului prelungit cu publicul.

Pitic hipofizar în vârstă de 12 ani, lângă un Pitic

copil hipofizar adult lângă un individ normal de
normal de aceeaşi vârstă aceeaşi vârstă

Diabet insipid
Definiţie: sindrom de poliurie şi polidipsie apărut secundar deficitului parţial sau complet de
ADH.
Clasificare:
- DI neurogen: leziuni hipotalamice, leziunile lobului posterior, traumatisme

10
 craniocerebrale, infecţii, tumori;
DI nefrogen: cauzat de afecţiuni renale cronice, tulburări electrolitice.
Semne clinice:
- poliurie diurnă şi mai ales nocturnă cu volum urinar/24h de la 4-11 l, cu aspect incolor,
densitatea urinară <1005;
- polidipsie moderată, sunt preferate lichidele reci, cantitatea de lichide ingerată este egală cu
diureza.
Tratament: cauzal;
- hormonoterapia de substituţie: extract de retrohipofiză soluţie apoasă, administrat parenteral i.m.
cu acţiune medie 4-6h, soluţie uleioasă cu acţiune peste 24h, pulbere de retrohipofiză administrată
pe cale nazală sub formă de spray (Diapid), instilaţii (Minirin); diuretice, Carbamazepină
Bolile glandei tiroide
Îngrijirea bolnavului cu hipotiroidie
Clasificările hipertiroidiei:
- prin exces de TSH: - adenomul hipofizar.
- prin secreţie autonomă tiroidiană: adenomul toxic unic; guşa multinodulară toxică; cancerul
tiroidian; hipertiroidismul familial.
- prin distrucţie tiroidiană: tiroiditele (acute, subacute, autoimune, de iradiere, secundare cancerelor şi
metastazelor).
Boala Graves Basedow - este una din principalele forme clinice de tireotoxicoză.
Tabloul clinic.
• sindromul tireotoxic:
- guşă (mărirea de volum a glandei tiroide);
- exoftalmie este mărirea globilor oculari cu deschiderea exagerată a fantei palpebrale, ochi lăcrimânzi
şi lucioşi, retracţia pleoapei superioare, afectarea muşchilor oculari externi, diplopie, privirea este fixă
(fig. 89);
- manifestări generale: pierdere în greutate, hipersudoraţie, astenie, prurit;
- manifestări cardio-vasculare: tahicardie, fibrilaţie atrială, HTA (uneori);
- manifestări neuro-musculare şi neuro-psihice: oboseală, nervozitate, iritabilitate,
tremurăturile extremităţilor;
- manifestări cutanate: tegumente calde, umede, fine, prurit, uneori căderea părului;
- manifestări genitale: diminuarea potenţei la bărbaţi, amenoree la femei;
- manifestări osoase: osteoporoză cu dureri osoase;

11
Fig.89.Bolnavi hipertiroidieni cu exoftalmie accentuată

Tratament medicamentos:
- antitiroidiene de sinteză: Metiltiouracil tb. de 50mg, Thyrozol tb. 5mg, Metimazol;
- iod radioactiv (1 3 II), iod sub formă de soluţie Lugol (lg iod, 2g iodură de K, 20 ml apă distilată);
- adjuvant: sedative, tranchilizante, vitamine, p-blocante, glucocorticoizi.
Tratament chirurgical:
- tiroidectomie subtotală; pregătirea preoperatorie a bolnavului se face cu 3-6 săptămâni înainte, se
tratează pacientul cu ATS (antitiroidiene de sinteză), soluţie Lugol şi Propranolol, este recomandată în
guşile multinodulare toxice şi în adenomul toxic.
Regimul de viaţă al pacientului cu hipertiroidie
Se recomandă: evitarea stresului, linişte şi înţelegere în familie, regim bogat în proteine şi
vitamine, sedative seara.
Guşa endemică reprezintă mărirea de volum a glandei tiroide determinată de carenţa de iod
din alimente, apă şi sol aparând cu predilecţie în zonele de deal şi de munte.
Factori favorizanţi: - subalimentaţia lipsa proteinelor şi lipidelor;
- consumul exgerat de varză, conopidă şi napi considerate alimente guşogene.

Îngrijirea bolnavului cu hipotiroidie

Definiţie: sindrom complex determinat de lipsa sau deficitul hormonilor tiroidieni. Forma cea
mai severă de hipotiroidie este mixedemul.

12
 Fig.91.Femeie adultă cu mixedem
Mixedemul
Tabloul clinic
- facies caracteristic hipotiroidian (aspect pufos, buhăit, sprâncene rare, buze îngroșate),
tegumente uscate, palide, extremități reci;
- creștere în greutate, forță musculară scăzută, bradicardie, hipotermie, constipație, bolnavii sunt
sensibili la frig;
- infantilism sexual: sterilitate la femei, impotență la bărbați.
Tratament:
- terapie hormonală de substituţie prin administrare de hormoni tiroidieni, Euthyrox se
administrează sub supraveghere biologică prin determinarea TSH-ului periodic şi EKG;
tratamentul începe prin administrarea unor doze mici de hormoni tiroidieni.
Bolile glandei paratiroide
Îngrijirea bolnavilor cu hiperparatiroidism
Definiţie: sindrom clinic datorat secreţiei excesive a glandei paratiroide de parathormon care
determină mobilizarea Ca din oase, depunerea în țesuturi moi și absorbția exagerată a Ca din intestin.
Clasificare: primară; secundară; terţiară; paraneoplazică.

13
Simptome:
- urini lăptoase datorită eliminării Ca, creșterea Ca în sânge și scăderea depozitelor de Ca și fosfor
din oase, dureri osoase,
- manifestări neuropsihice şi musculare: astenie, cefalee, depresie, hipotonie musculară;
- manifestări gastro-intestinale: anorexie, vărsături, dureri, polidipsie,;
- manifestări renale: nefrocalcinoză, poliurie, litiază renală, colică, infecţie urinară;
- manifestări cardio-vasculare: bradicardie sau tahicardie, HTA;
Tratament:
Medicamentos:
- medicamente care scad calcemia şi PTH: calcitonina, propranolol, cimetidina;
- medicamente care cresc eliminarea calciului: furosemid în perfuzie; epurarea extrarenală;
- corticoizii;
Chirurgical: adenomectomie, urmată de radioterapie în adenocarcinoame.
Regimul alimentar:
- sărac în alimente care conţin calciu şi vitamină D2 (brânzeturile şi lactatele limitate).

Îngrijirea bolnavului cu hipoparatiroidism

Definiţie: boală metabolică rezultată din hipofuncţia paratiroidelor dată de absenţa sau
alterarea lor, cu insuficietă secreție a hormonului tiroidian care reglează metabolismul Ca. Scăderea Ca
determină creșterea excitabilității SN urmată de crize de tetanie.
Etiologie: tiroidectomia cu ablaţia paratiroidelor; postterapie cu iod radioactiv pentru boala
Basedow; idiopatică (rară);
Tablou clinic:
• semne de tetanie latentă: hiperexcitabilitate neuro-musculară evidenţiată prin:
- semnul Chvostek: percuţia muşchilor pieloşi ai feţei la 1/2 distanţei dintre tragus şi
comisura bucală; în caz de tetanie se produce contractura buzei superioare;
- semnul Trousseau: se evidenţiază prin aplicare de garou sau manşeta tensiometrului la
braţ; în tetanie apare “mâna de mamoş” după 3 minute de la aplicare;
- semnul Weiss: contracţia orbicularului pleoapelor la percuţia externă.
- Carii frecvente, unghii subțiri, sfărâmicioase, scăderea Ca în sânge.
• Criza de tetanie se manifestă prin:
- stare de rău general, parestezii ale membrelor, contracturi simetrice ale extremităţilor, “mână de
mamoş”, contractura musculaturii peribucale;
- bolnavii sunt speriaţi şi transpiraţi, uneori apar contracturi: laringospasm, bronhospasm cu asfixie

14
 și cianoză;
- criza durează câteva minute, cedează spontan sau administrare de Ca i.v.;
- în criza prelungită se administrează perfuzie continuă cu glucoză sau ser fiziologic în care se
adaugă Ca în asociere cu vitamină D2 per os sau i.m.
• Spasmofilia este o tetanie cronică caracterizată prin hiperexcitabilitate neuro-musculară declanşată
de emoţie, conflicte, efort, oboseală. Apare frecvent la femei tinere, anxioase ce prezintă insomnii şi
stări depresive. Manifestările sunt aceleaşi ca în criza de tetanie.
Tratamentul constă în:
- îndepărtarea anturajului, calmarea pacientei, injectarea de sedative i.m.;
- injectare de Ca gluconic i.v. lent şi sulfat de Mg; nu se amestecă în aceeaşi seringă.
Tratament de fond: este de durată mai lungă 2-5 luni/an; se administrează Ca şi vitamină D 2, Mg -
Trimag; psihoterapie; tranchilizante.
- Regim alimentar: bogat în lactate (1 l/zi); brânzeturi, ouă, carne; vitamine din legume şi fructe
proaspete.
Îngrijirea bolnavilor cu osteoporoză
Definiţie: afecţiune sistemică a scheletului caracterizată prin scăderea densităţii minerale
osoase (BMD), deteriorarea arhitecturii ţesutului osos care duce la creşterea riscului de fracturare.
Clasificare:
1.Osteoporoze primare: idiopatică juvenilă, idiopatică a adultului, presenilă, postmenopauză, senilă;
2.Osteoporoză secundară: apare la orice vârstă ca urmare a unor boli endocrine, digestive, neoplazice
şi după imobilizare îndelungată la pat, mai apare după folosirea de lungă durată a medicamentelor:
heparina, fenitoina, barbiturice, hidroxid de Al, cortizonul sub diferite forme, citostaticele.
Cea mai frecventă formă de osteoporoză este osteoporoza de menopauză. Osteoporoza devine
periculoasă şi o problemă socială când apare riscul de a face o fractură (fractură de col femural, corp
vertebral, pumn, radius şi cubitus).
Pentru diagnosticul osteoporozei se foloseşte metoda radiologică; prin radiografie clasică
diagnosticul se pune tardiv când 30% din masa osoasă este pierdută şi apar fracturi şi tasări vertebrale.
Modern se folosesc metode neinvazive larg răspândite efectuate în perioada post menopauză cum ar fi:
1. Tomodensitometria cantitativă: foloseşte scaner X - metodă capabilă de a obţine densitatea
minerală în mg/cm3 la nivelul ţesutului spongios vertebral al coloanei lombare.
2.Tomodensitometria prin absorţie dublă cu raze X: DEXA - (Densitometria cu raze x prin
absorbţie) este o radiografie cuantificată care poate fî efectuată la nivelul radiusului după vârsta de 60
ani, la nivelul coloanei vertebrale lombare după menopauză sau a întregului corp. Pregătirea
bolnavului este simplă la fel ca pentru o radiografie clasică; pacientul este dezbrăcat la nivelul coloanei

15
lombare, se îndepărtează obiectele radioopace, poziţia decubit dorsal cu membrele inferioare sprijinite
pe un suport. Riscul de iradiere este mic.
Tratament:
Profilactic are drept scop combaterea şi anularea cauzelor răspunzătoare de boală.
a. O măsură de prevenire a osteoporozei începe din copilărie printr-o alimentaţie bogată în proteine
asigurate de lapte, ouă, carne, săruri minerale asigurate de legume, fructe, zarzavaturi absolut necesare.
Mişcarea în aer liber şi soare asigură dezvoltarea armonioasă a muşchilor şi a scheletului. Soarele
activează vitamina D necesară fixării sărurilor de Ca în oase.
b. La vârsta adultă profilaxia constă în alimentaţie raţională bogată în produse vegetale şi mai puţin
de origine animală. Consumul normal fără excese mai ales de cafea şi alcool. Tutunul favorizează
scăderea rezistenţei osului, la fel şi consumul de cafea, dulciuri în exces. Mişcarea este obligatorie şi la
această vârstă 2-3 km/zi de mers pe jos sau sport.
Medicamente de prevenire a osteoporozei la femei în perioada de menopauză: doze minime de
estrogeni, pe durată nelimitată (10 ani), eficacitatea apare după 3 ani, se administrează la indicaţia
medicului ginecolog şi endocrinolog ţinându-se cont de efectele adverse;
- progestative în asociere cu estrogenoterapia.
Alte tratamente: administrea de calcitonină împiedică resorbţia osoasă; florura de Na stimulează
formarea osului;
- aportul suplimentar de Ca şi vit. D2 zilnic, l g de Ca şi 200 - 800 u.i. vitamină D2 sau D3, Alfa-D3
- anabolizante şi antiosteoporotice moderne;
In caz de fracturi - tratament ortopedic.
Bolile glandelor suprarenale
Bolile glandelor suprarenale: sindromul Cushing, sindroamele adrenogenitale, insuficienţa
corticosuprarenală cronică (Boala Addison), feocromocitomul.
Îngrijirea bolnavului cu boală ADDISON
Definiţie: când 90% din volumul glandelor suprarenale este distrus se declanşează
manifestările clinice prin deficit de glucocorticoizi şi mineralocorticoizi.
Tabloul clinic: astenie, oboseală, anorexie, ameţeli, foame de sare, scădere în greutate,
melanodermie (pigmentaţia pielii şi a mucoaselor): pete pigmentare brune-cenușii pe față, coate,
genunchi, linii palmare, hiperpigmentarea areolei mamare și regiunii genitale, hTA, vitiligo.
Criza Addisoniană poate să apară în condiţii de expunere la stres, infecţii, intervenţii
chirurgicale, deshidratare, traume. Este precedată de accentuarea simptomelor de fond și se manifestă
cu TA prăbușită, comă, moarte.
Tratamentul:

16
 În criză: administrare de glucocorticoizi, HHC i.v. in bolus, corectarea hipovolemiei cu ser
fiziologic, ser glucozat 5% - 3 l/24h, a doua zi se trece la administrarea pe cale orală de
mineralocorticoizi, când evoluţia este favorabilă.
Se recomandă bolnavilor să evite stresul, hipoglicemia şi să aibă un aport normal de sare. Este
recomandat ca bolnavii să poarte brăţară sau carte de identificare cu menţiunea bolii şi cu indicaţiile
asupra tratamentului în caz de decompensare acută.
Determinarea periodică a TA, a greutăţii corporale.
Îngrijirea bolnavului cu sindrom Cushing
Definiţie: este expresia clinică a excesului cronic de glucocorticoizi indiferent de cauză.
Tabloul clinic:
- obezitate, facies “de lună plină”, fose supraclaviculare, dorsocervical “bosă de bizon”distribuţia
obezităţii este caracteristică la nivelul abdomenului (,,șorț abdominal’’), feței (față de ,,lună
plină’’) și gâtului (,,ceafă de bivol’’).
- HTA;
- hirsutism la femei datorită hipersecreţiei androgenice, îngroșarea vocii, manifestări musculare -
amiotrofie (scăderea forţei musculare), dureri lombare, osteoporoză, vergeturi, tulburări psihice.
- la bărbați: fenomen de feminizare cu hipotrofie testiculară, scăderea libidoului, impotență sexuală,
ginecomastie.

Fig.92.Obezitate marcată la o bolnavă Fig.93. Striaţii cutanate caracteristice cu

sindrom Cushing la un bolnav cu sindrom Cushing

Tratament: este îndreptat către hipofiză în vederea corectării hipersecreţiei de ACTH. Chirurgical,

17
radioterapie şi medicamentos în caz de eşec.
Îngrijirea bolnavului cu boală Conn
Definiţie: perturbări caracterizate prin producţia excesivă de aldosteron de către zona
golmerulară a cortexului suprarenal.
Simptome: semnul clinic care atrage atenţia este HTA asociată cu hipopotasemie şi modificări
EKG.
Tratament:
- chirurgical în caz de tumori secretante de aldosteron;
- medicamentos: spironolactonă (antagonist al aldosteronului), asociată cu amilorid (economizator de
K), captopril (inhibitor al enzimei de conversie).

Îngrijirea bolnavului cu Feocromocitom

Definiţie:. Feocromocitomul este o tumoră a medulosuprarenalei care determină excesul de
adrenalină, noradrenalină şi dopamină, accentuând vasoconstricția și creșterea TA.
Tabloul clinic:
- HTA paroxistică manifestată brutal după efort fizic şi medicamente (histamină,
metoclopramid); cefalee; tahicardie; înroșirea feței, transpiraţii abundente, profuze şi generalizate.
Tratament: chirurgical - extirparea tumorii- prin cooperarea chirurgului, anestezistului,
endocrinologului, internistului. In 75% din cazuri HTA se vindecă.

Îngrijirea bolnavilor cu afecțiuni ale gonadelor

Tulburările funcției gonadelor pot fi produse de insufuciența hormonală (hipogonadism),
excesul de hormoni (pubertate precoce, hiperfoliculinism) și anomalii de diferențiere sexuală
(intersexualitatea).
Pacientul cu hipogonadism
Cauze: lipsa congenitală a gonadelor, îndepărtarea lor chirurgicală, unele boli infecțioase
(oreion), boli cronice (sifilis, TBC), iradiere.
Forme de manifestare:
- eunuchism: starea determinată de lipsa gonadelor;
- eunucoidism: stare mai atenuată a eunuchismului în care glandele genitale sunt prezente, dar
sunt deficitare ca funcție și structură.
În funcție de momentul instalării hipogonadismului, există o formă:
a) prepubertară: apare la copii, se manifestă cu întârziere în închiderea cartilajului de creștere,
membre lungi, disproporționate față de trunchi, mușchi slabi, statură eunucoidă.

18
 La fete nu apare menstruația, sâni mici, organe genitale infantile, pilozitate infantilă,
psihic infantil.
La băieți – testicule mici sau lipsesc (agenezie testiculară), criptorhidie (necoborârea
testiculelor în scrot), penis mic, nedezvoltat, fără pilozitate pe barbă, pe corp, în zona pubiană,
voce subțire, expresie infantilă a feței.
b) postpubertară : apare după inflamații, castrare chirurgicală, iradiere pe ovare sau testicule.
La femei: amenoree, căderea părului pubian, regresia caracterelor sexuale, pierderea
libidoului, sterilitate.
La bărbați: involuția organelor genitale, pierderea libidoului, a potenței, sterilitate.
Tratament: adm. de H sexuali (testosteron la bărbați și estrogeni la femei); produc
maturizare sexuală și opresc creșterea în lungime.
Pacientul cu criptorhidie
In timpul dezvoltarii fetale, testicolul se formeaza in abdomen langa rinichi. Pana la nastere,
testicolul trebuie sa migreze asa incat sa se afle in scrot. Daca unul sau ambele testicole nu coboara,
afectiunea e denumita testicul necoborat sau criptorhidie, afectiune intalnita la aproximativ 3 - 5 %
dintre nou-nascutii la termen. Aceasta anomalie este mult mai des intalnita la prematuri (pana la 30 -
40 % dintre copii au la nastere testicul necoborat). Nu se cunosc cauzele ce determina aceasta
afectiune, dar la peste jumatate dintre acesti copii testiculul va cobori pina la varsta de 6 luni fara nici
un fel de interventie terapeutica.

Un testicul necoborât poate fi situat în zona abdomonală, inghinală sau suprascrotal sau
poate fi ectopic (situat în alt loc decât traiectul normal).
Daca la examinarea nou-nascutului medicul pediatru deceleaza absenta testiculului din scrot va
astepta timp de 6 luni (in aceasta perioda testiculul poate cobora). La fiecare consultatie este
obligatorie si examinarea vizuala si prin palpare a testiculelor. Daca dupa varsta de 6 luni testiculul nu

19
 a coborat este necesara si o consultatie la chirurgul pediatru care va decide necesitatea altor
investigatii precum si momentul cand trebuie intervenit chirurgical (de obicei in jurul varstei de 1 an,
dar nu mai tarziu de 2 ani). Interventia se face sub anestezie generala, de obicei pe cale laparoscopica.
Aceasta interventie prin care testiculul se repune in scrot se numeste orhipexie.
Complicatiile mai frecvent intalnite ale criptorhidiei sunt:
 degenerarea canceroasa (risc de 10-30 ori mai mare)
 torsiunea testiculului mai rara decat la testiculul coborat, dar mult mai grava
 traumatismul in conditiile in care testiculul poate fi strivit de planul pubisului
 sterilitatea (10% din sterilitati sunt cauzate de criptorhidia la un singur sau la ambele testicule,
operate sau nu!).
Precocitatea sexuală
În precocitatea sexuala, semnul distinctiv il constituie aparitia precoce a pubertatii,
inainte de varsta de 9 ani. Exista o pubertate precoce adevărată si una falsa (pseudopubertate
precoce).
a) Pubertatea precoce adevarata este provocata, de obicei, de tumori cerebrale sau de
tumori situate in hipotalamus. Cresterea copilului este la inceput accelerata, apoi stagneaza..
Organele genitale se dezvolta ca la adult. La băieți vocea se ingroasa, musculatura se dezvolta,
apare secretia de sperma si spermatozoizii. La fete apare menstra, se dezvolta sanii si sarcina
este posibila.
b) Pseudopubertatea precoce apare in hiperplaziile suprarenale, in tumori suprarenale sau
in tumori testiculare. Copiii se sexualizeaza devreme, dar spre deosebire de pubertatea precoce
adevarata, la baieti testiculele sunt mici, imature, iar la fete nu se dezvolta sanii si nu apare
menstra.
Sindromul de virilizare
Virilizarea reprezintă dezvoltarea exagerată a caracteristicilor masculine, de obicei
apărută la femei, adesea ca rezultat al producţiei crescute de hormoni androgeni (testosteron şi
alţi hormoni similari) din cauza tumorilor ovariene sau suprarenale . Virilizarea se referă atât la
femeile care dezvoltă caracteristici sexuale masculine, cât şi la nou-născuţii de sex masculin care
au caracteristici masculine exagerate la naştere.
Simptomele virilizării depind de sexul şi vârsta persoanei afectate. Acestea includ:
- Pilozitate excesivă facială şi corporală (hirsutism), acnee, îngroşarea vocii, creşterea masei
musculare, creşterea apetitului sexual;
- La femei, uterul se micşorează, clitorisul se măreşte, sânii scad în dimensiuni şi se opreşte
menstruaţia normală, se pierd caracterele sexuale feminine, femeia devine energică, impulsivă,

20
 cu tendință la dominare.
- La bărbaţi, excesul hormonal poate suprima funcţia gonadelor (testiculelor) şi poate duce la
infertilitate.
Tratament chirurgical și hormonal.

Hipertricoza de tip masculin (Hirsutism) Bolnav cu adipozitate în regiunea mamară (Ginecomastie)

la o femeie cu sindrom de virilizare

Sindromul adipozo - genital

Se caracterizează prin obezitate şi infantilism genital datorită insuficientei secreţii de hormoni
sexuali, consecinţa unui proces inflamator hipotalamo-hipofizar.
Trtatament: extirparea tumorilor hipofizare, adm. de H sexuali feminini sau masculini, regim
hipocaloric cu evitarea dulciurilor, făinoaselor și a grăsimilor.

21
 Tulburări de diferențiere sexuală
Diferenţierea sexuală patologică se caracterizează printr-o anomalie a formării structurilor genitale
externe şi/sau interne. Tulburările sunt determinate genetic, fiind asociate cu un aspect ambiguu al
organelor genitale externe. Evaluarea corectă a nou născutului cu diferenţiere sexuală patologică
necesită efortul unei întregi echipe, alcătuite din medicul pediatru, genetician, endocrinolog, chirurg, iar
la vârstă mai mare a copilului sau la adult se impune şi prezenţa psihologului.
Deosebim:
1. Pseudohermafroditismul feminin – ambiguitatea genitală rezultă din virilizarea anormală a femeii cu ovare
normale
2. Pseudohermafroditismul masculin  – este rezultatul virilizării incomplete a bărbatului cu testicule diferenţiate.
3. Hermafroditismul adevărat – indivizi care prezintă ţesut ovarian cât şi ţesut testicular.
4. Disgenezia gonadală mixtă – indivizi cu ţesut testicular care prezintă şi gonade în bandeletă
5. Disgenezie gonadală pură – ambele ovare în bandeletă (ovarele exista dar sunt disgenezice, fiind inlocuite cu
bandelete fibroase).

22
  Tulburari ale comportamentului sexual (ce identitate sexuala si ce rol sexual isi atribuie
individul). In acest grup de tulburari datorate si unor cauze genetice au fost incluse : homosexualitatea,
transsexualii si travestitii.
-         Homosexualii prezinta concordanta intre sexul genetic, gonadic si fenotipul sexual dar
atractia sexuala este orientata catre indivizii de acelasi sex. Studiile arata ca barbatii homosexuali
prezinta un nucleu hipotalamic (nucleul  dimorfismului sexual) mic, asemanator ca marime celui de la
femeie. In mod normal, acest nucleu este mai mare la barbat decat la femeie. La nivelul
hipotalamusului se realizeaza controlul activitatii sexuale. Aceste studii sugereaza implicarea
factorului genetic in homosexualitate.
-         Transsexualii prezinta concordanta intre sexul genetic, gonadic si fenotipul sexual dar isi
atribuie o identitate sexuala opusa celei genetice.
-         Travestitii sunt barbati la care apare o alternanta a identitatii sexuale cu incapacitatea de
a face o alegere definitiva. Printr-o costumatie feminina isi ascund identitatea sexuala.
EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE
Profilaxia bolilor glandelor endocrine începe din viaţa intrauterină.
Femeile însărcinate sunt sfătuite să ia medicamente numai la indicaţiile medicului specialist
ginecolog şi endocrinolog pentru evitarea efectelor teratogene.
Etapa hotărâtoare a dezvoltării creierului la specia umană este reprezentată de viaţa fetală şi primii
3 ani postnatali.
Iodul este un microelement necesar şi esenţial pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Deficitul de
iod în perioada fetală duce la alterări de dezvoltare ale creierului ireversibile şi întârziere mentală.
OMS a stabilit programe de profilaxie a IDD (deficit de iod).
Profilaxia se face cu sare iodată (se adaugă iodură de Na sau K la sarea de bucătărie), care trebuie
folosită în zonele cu carenţă de iod şi în industria alimentară. În unele ţări sarea iodată este folosită şi
în alimentaţia animalelor. Se adimistrează iodură de K sub formă de tablete l00 pg pentru copii sau 200
jag pentru adulţi în zonele geografice cu carenţă medie şi severă. Schema folosită în România este
pentru preşcolari, şcolari, femei gravide şi femei care alăptează.
Pentru prevenirea guşei endemice prin deficit de IDD se mai administrează Jodid, Iod Thirox,
injecţii cu ulei iodat sau ulei iodat administrat per os, iodarea apei de irigaţie sau folosirea zahărului
iodat.
Pentru profilaxia tumorilor benigne şi maligne ale glandelor populaţia este sfătuită să facă
periodic examinare prin autopalpare şi prezentarea la medic când se decelează o formaţiune cât de
mică.
Alimentaţia corectă după vârstă, sex şi activitate, cât şi mişcarea în aer liber presupun o

23
funcţionare normală a glandelor şi o dezvoltare armonioasă a organismului.
Prevenirea şi tratarea corectă a bolilor infecţioase cronice (TBC, sifilis) care sunt incriminate in
etiologia unor afecţiuni endocrine.
Tratarea şi supravegherea persoanelor care au suferit TCC deoarece acestea pot interesa
hipotalamusul şi glanda hipofiză.
Sfatul genetic adresat cuplurilor cu afecţuni endocrine şi cu posibilitatea transmiterii ereditare
(diabetul zaharat, diabetul insipid, hiperparatiroidismul).
Evitarea surmenajului, stresului, traume psihice, emoţii intense şi prelungite.
Supravegherea medicală a bolnavilor cu afecţiuni endocrine, şi educarea lor şi a familiilor
acestora în vederea respectării tratamentului, regimului de viaţă şi reintegrarea socio- profesional

24
25