FIZIOLOGIE

Lucrarea Practică nr 6 – sem II anul II

CUPRINS

Hipofizectomia la
broască

Explorarea efectului
melanocitostimulator al
excesului de ACTH
 HIPOFIZA
Glandele endocrine (cu secreție internă) :

-sunt glande fără canale excretoare

-produsii lor de secreție sunt reprezentati de hormoni care:

 sunt substante chimice

 se varsă direct în umorile organismului (sânge şi limfă),
 în vederea transportării lor şi influențării în sens stimulator sau
inhibitor a organelor țintă plasate de obicei la distanță de teritoriul
secretor.
 HIPOFIZA
Glandele endocrine (cu secreție internă) :

-cele mai importante glande endocrine sunt:

1. hipofiza,
2. suprarenalele,
3. tiroida,
4. paratiroidele,
5. epifiza,
6. Timusul

Glandelor de mai sus li se adaugă pancreasul şi gladele care pe lângă

funcția exocrină au şi secreție endocrină.
Se cunosc şi glande care-şi varsă produsul de secreție pe calea
nervilor, constituind glande neurocrine : HIPOFIZA
GLANDE ENDOCRINE VS EXOCRINE
 HIPOFIZA
Este localizată:
-la baza encefalului
-înapoia chiasmei optice
-în şaua turcească a
osului sfenoid.
Are formă de bob de
fasole şi greutatea de
0,6-0,7g.
Tija pituitară (tulpina
hipofizei) face legătura
anatomică între hipofiză
şi hipotalamus.
 HIPOFIZA

Hipofiza - 3 lobi:
-anterior
-mijlociu
(intermediar)
-posterior

Lobii anterior şi mijlociu constituie adenohipofiza

Lobul posterior neurohipofiza.
Neurohipofiza are origine embriologică nervoasă.
 HIPOFIZA-LOBUL ANTERIOR
Lobul anterior reprezintă cea mai mare parte din
glandă (75%), în timp ce lobul intermediar numai 2%.

Hormonii secretați de lobul anterior hipofizar sunt:

1. STH-ul (hormonul de crestere)(somatotrofina)(hGH)

2. Prolactina
3. TSH (tirotropina)
4. ACTH (hormonul adrenocorticotrop)(corticotropina)
5. Hormonii gonadotropi (FSH si LH)
 STH-ul (hormonul de crestere)(somatotrofina)(hGH)

Este secretat de celulele somatotrofe hipofizare.

Eliberarea sa este controlata de hipotalamus prin 2
hormoni:

a. hormonul de stimulare a eliberarii STH-ului (GHRH)

b. hormonul de inhibare a eliberarii STH-ului (GHIH)
 STH-ul (hormonul de crestere)(somatotrofina)(hGH)

1)inhibă absorbția celulară (musculară şi adipoasă) a

glucidelor, stimulează gluconeogeneza şi inhibă glicoliza;
2)stimulează lipoliza trigliceridelor în țesutul adipos şi
mobilizează acizii graşi;
3)stimulează anabolismul proteic având rol în creştere
(hormonul de creştere)- creste rata diviziunii si dezvoltarii
celulare;
4)inhibă eliminările de N, P, K, Ca, Na;
5)stimulează transportul aminoacizilor în celule;
In sange creste nivelul de proteine dar scade nivelul
de aminoacizi si uree
 STH-ul (hormonul de crestere)(somatotrofina)(hGH)

6)stimulează sinteza de corpi cetonici din acizii graşi în ficat

şi eliberarea lor către țesuturile din organism, unde vor fi
degradați pentru furnizarea de energie necesară sintezei
proteice. Ficatul nu poate metaboliza corpi cetonici;
7)stimulează anabolismul proteinelor si inhiba catabolismul
lor;
8)stimulează glicogenoliza hepatică şi inhibă catabolismul
glucozei în țesuturi; creste insulinemia
9)inhibă sinteza de trigliceride din glucoză;In sange scade
lipemia, creste acizii grasi liberi si corpii cetonici
10)stimulează creşterea oaselor în lungime, dezvoltarea
muşchilor şi viscerelor cu excepția creierului;
 STH-ul (hormonul de crestere)(somatotrofina)(hGH)

11)stimulează condrogeneza la nivelul cartilajelor de

creştere metafizare, determinând creşterea osului în lungime
la copii;
12)stimuleaza osteoblastele sa depuna substanta osoasa,
determinand astfel cresterea oaselor in grosime (in special la
oasele late) preponderent la adult.
 STH-ul (hormonul de crestere)(somatotrofina)(hGH)

Hipersecreția de STH înainte de

pubertate determină apariția
gigantismului datorită creşterii
în lungime a membrelor.
Această situație este însoțită de
un intelect normal.
 STH-ul (hormonul de crestere)(somatotrofina)(hGH)

Hipersecreția de STH după

pubertate determină îngroşarea
oaselor lungi, dezvoltarea oaselor
late, apariția acromegaliei
caracterizată prin creşterea
exagerată a mâinilor, picioarelor,
oaselor feței, îngroşarea buzelor.
 STH-ul (hormonul de crestere)(somatotrofina)(hGH)
De asemenea apare o
hiperglicemie de durată,
(care determină secreția
până la epuizare de insulină
şi apariția astfel a diabetului
zaharat hipofizar), creşterea
corpilor cetonici şi acidoza
metabolică.
Hiposecreția de STH la
copil determină apariția
piticismului (nanismului), în
care indivizii sunt de talie
mică, proporțional
dezvoltați, cu intelect
normal.
 STH-ul (hormonul de crestere)(somatotrofina)(hGH)

Reglarea secreţiei se face de către nivelul

hormonului prin feed-back.

Hipotalamusul prin intermediul hormonilor

stimulatori şi inhibitori secretaţi, reglează în sens
ascendent sau descendent secreţia de STH.
 STH-ul (hormonul de crestere)(somatotrofina)(hGH)
Stimuleaza sinteza de STH: Inhibă sinteza de STH:

1. hipoglicemia, 1. hiperglicemia,
2. hipoproteinemia, 2. creşterea acizilor graşi liberi,
3. scaderea acizilor grasi liberi, 3. cortizonul
4. cresterea efortului, 4. estrogenii
5. emotiile,
6. traumele,
7. foamea,
8. durerea,
9. stresul,
10. noradrenalina,
11. serotonina ,
12. dopamina
13. hormonii tiroidieni
 PROLACTINA

1)stimulează dezvoltarea glandelor mamare la pubertate şi

secreţia proteica (in special) lactată;
2)inhibă realizarea ovulaţiei;

Reglarea secreţiei se face de către hipotalamus printr-un

hormon inhibitor (PIH) si dopamina, efectul fiind scaderea
cantitatii de prolactina secretata de hipofiza. Stimularea se
face de către sarcină, efort fizic, stres, somn, supt, estrogeni.
 TSH (tirotropina)
Controleaza hormonilor triiodotironina T3 si tiroxinaT4 din
glanda tiroida.

TSH -ul are următoarele roluri (mediate de hormonii

tiroidieni):

1) stimulează secreţia de hormoni tiroidieni;

2) stimulează captarea iodului în foliculul tiroidian;
 TSH (tirotropina)

Tiroida are o masă normală, iar celulele foliculare au formă

cubică.
Hipersecreţia de TSH duce la :
• creşterea tiroidei,
• scăderea cantităţii de coloid
• forma cilindrică a celulelor.
Hiposecreţia de TSH determină:
• micşorarea tiroidei
• forma plată a celulelor foliculare.

Reglarea secreţiei de TSH se face de către hipotalamus printr­

un hormon stimulator(TRH) şi de către nivelul tiroxinei
sanguine prin feed-back negativ.
 Hormonii gonadotropi (FSH si LH)
Sunt secretati de celulele gonadotrope din adenohipofiza
FSH (hormonul foliculostimulant) are următoarele roluri:
1) la bărbat stimulează dezvoltarea tubilor seminiferi şi
spermatogeneza din testiculi;
2) la femeie stimulează creşterea şi maturizarea foliculilor ovarieni şi
secreţia de estrogeni;
LH (hormonul luteinizant)
Are următoarele roluri:
1) la bărbat stimulează sinteza si secreţia de androgeni;
2) la femeie determină ovulaţia şi apariţia corpului galben, stimulând
secreţia de progesteron;
Reglarea secreţiilor de FSH şi LH se face de către hipotalamus printr-
un hormon stimulator (Gonadotrophin Releasing hormone)(GnRH)
(LRH) şi de către nivelul testosteronului, estrogenilor şi
progesteronului prin feed-back negativ.
 ACTH (hormonul adrenocorticotrop)(corticotropina)
Este secretat de catre celulele corticolipotrofe din adenohipofiza.
Actioneaza asupra corticosuprarenalei crescand sinteza si secretia de
hormoni steroizi (cortizol, androgeni si aldosteron).
Are următoarele roluri:
1) stimulează metabolismul protidic acţionând pe corticosuprarenală;
2) stimulează glicemia prin intermediul cortizolului;
3) stimulează metabolismul lipidic (obezitate);
4) stimulează secreţia de glucocorticoizi şi androgeni şi foarte puţin de
mineralocorticoizi (aldosteron);
5) stimulează direct melanogeneza producând pigmentarea pielii;
Reglarea secreţiei se face de către hipotalamus printr-un hormon
stimulator (Corticotrophin releasing hormon)(CRH) şi de către
glucocorticoizi prin feed-back negativ. Stresul si scaderea nivelului de
glucocorticoizi stimuleaza hipotalamusul sa secrete CRH, efectul fiind
cresterea nivelului de ACTH hipofizar si implicit de cortizol din
corticosuprarenala.
 Test de stimulare cu ACTH
Daca nivelul cortizolului din sange este redus
sau daca simptomele sugereaza existenta bolii
Addison, se poate efectua un test de stimulare cu
ACTH, pentru a confirma diagnosticul bolii
Addison.
Pentru acest test, se foloseste synachten, o
forma sintetica a hormonului ACTH.
In mod normal, acest hormon este produs de
glanda pituitara, o glanda de dimensiunea unui bob
de mazare, care se afla imediat sub creier, pentru a
stimula glandele suprarenale sa produca aldosteron
si cortizol.
 Test de stimulare cu ACTH
In momentul administrarii de synacthen, glandele
suprarenale ar trebui sa raspunda similar formei de ACTH
produse de glanda pituitara, deci printr-o eliberare de
cortizol si alti hormoni steroidieni in sange.
Testarea presupune luarea unei probe de sange si
testarea nivelului de cortizol inainte de injectia cu
synacthen. Dupa injectare, se vor lua doua probe de sange,
una la 30 de minute, iar a doua la 60 de minute de la injectie.
Daca nivelul ACTH este ridicat, dar nivelurile
cortizolului si aldosteronului sunt reduse, testul confirma
boala Addison.
 HIPOFIZA-LOBUL INTERMEDIAR
Secreta hormonul melanocitostimulator
(MSH)
Principalul rol al MSH-ului este:
1) stimulează pigmentogeneza prin creşterea
conţinutului în melanină şi a dispersiei ei în
melanocite.
Lipsa hormonului determină apariţia
albinismului (piele şi păr alb). Reglarea se face
de către hipotalamus printr-un hormon
stimulator.
 HIPOFIZA-LOBUL INTERMEDIAR
La amfibieni (broasca cu
gheare Xenopus laevis ) producția de
MSH crește atunci când animalul se
află într-o locație întunecată.
Creșterea de MSH determină
o colorație mai întunecată a pielii
broaștei, aceasta fiind și mai greu de
observat de către prădători .
Celulele pigmentare se
numesc melanofori și, prin urmare, la
amfibieni, hormonul este adesea
numit hormon stimulator melanofor.
 HIPOFIZA-LOBUL INTERMEDIAR
MSH crește la om în
timpul sarcinii . Acest
lucru, împreună cu
creșterea estrogenilor ,
determină creșterea
pigmentării la femeile
gravide.
Boala Cushing din cauza
excesului de hormon
adrenocorticotrop
(ACTH) poate duce, de
asemenea, la
hiperpigmentare, cum ar fi
acanthosis nigricans în
axilă .
 HIPOFIZA-LOBUL INTERMEDIAR
Pacineții care suferă de boala Adisson prezintă o
hiperpigmentare a pielii, inclusiv zone care nu sunt
expuse la soare;
Localizarile caracteristice sunt cutele pielii (de
exemplu, ale mâinilor), mamelonului și interiorul
obrazului (mucoasa bucală), noi cicatrici devin
hiperpigmentate, în timp ce cele mai vechi nu se
întunecă.
Acest lucru se întâmplă deoarece MSH și ACTH
împărtășesc aceeași moleculă precursor,
proopiomelanocortina (POMC).
Boala Addison
 HIPOFIZA-LOBUL POSTERIOR
Lobul posterior (neurohipofiza) este legat de hipotalamusul anterior printr-o
legătură nervoasă-tractul hipotalamo-hipofizar.
Tractul hipotalamo-hipofizar cuprinde axonii neuronilor din nucleii supraoptic şi
paraventricular ai hipotalamusului anterior.
 HIPOFIZA-LOBUL POSTERIOR
Axonii străbat tija pituitară şi se termină în partea distala a neurohipofizei.
Nucleii hipotalamusului anterior secretă hormonul antidiuretic (ADH sau
vasopresină) şi ocitocină (oxitocină). Aceşti hormoni sunt transportaţi de-a lungul
axonilor şi depozitaţi în neurohipofiză, de unde sunt eliminaţi în circulaţie sub
influenţa hipotalamusului.
 HIPOFIZA-LOBUL POSTERIOR
Se poate concluziona că neurohipofiza depozitează şi eliberează hormonii secretaţi
de hipotalamusul anterior.
ADH (vasopresina)(hormonul antidiuretic)

Are următoarele roluri:

1)creşte absorbţia facultativă de apă la nivelul
tubului distal şi colector;
2) scade volumul urinei şi creşte densitatea ei;
3)reduce secreţia glandelor exocrine;
4)în doze mari produce vasoconstricţie
arteriolară şi hipertensiune arterială;
5)conservarea apei în organism prin efectele
sus-menţionate;
 ADH (vasopresina)(hormonul antidiuretic)

Reglarea secreţiei este asigurată de osmolaritatea

plasmei ce depinde de gradul de hidratare.
Deshidratarea şi creşterea presiunii osmotice
stimulează osmoreceptorii hipotalamici care determină
eliberarea de ADH cu efect antidiuretic.
Stimularea directă a neurohipofizei nu are efect
antidiuretic. Scăderea volemiei stimulează
voloreceptorii din atriul stâng care stimulează secreţia
de ADH. Temperaturile scăzute şi alcoolul inhibă
secreţia de ADH, determinând poliurie.
 Ocitocina (oxitocina)

Are următoarele roluri:

1) in urma suptului, ocitocina stimulează contracţia
celulelor mioepiteliale periacinare din pereţii canalelor
galactofore (la acest nivel acţionând în prealabil
prolactina şi hormonii ovarieni), determinând expulzia
laptelui;
2)stimulează contracţia musculaturii uterine în sarcină,
mai ales în travaliu, determinând expulzia fetală;
 Ocitocina (oxitocina)

Reglarea secreţiei se face de către hipotalamus, care

primeşte aferenţe stimulatorii de la tractul genital (în
timpul travaliului) sau de la mamelon (în timpul
suptului).
Distensia peretelui uterin in timpul travaliului
determina apariţia unor impulsuri nervoase care ajunse
la nivelul hipotalamusului determina cresterea
secretiei de ocitocina. Ocitocina astfel eliberata
determina cresterea contractiei uterine, urmarea fiind
stimularea accentuata a hipotalamusului care
elibereaza si mai multa ocitocina (feedback pozitiv).
 Hipofizectomia la broască
Extirparea hipofizei la broască determină
retracţia celulelor cromatofore (melanofore, eritrofore
sau xantofore) şi decolorarea pielii.
Faptul se datorează îndepărtării lobului
intermediar, bine reprezentat la aceste animale, a
cărui produs de secreţie – hormonul
melanocitostimulant (MSH) care stimulează sinteza de
melanină şi dispersiunea celulelor pigmentare, însoţită
de intensificarea coloraţiei tegumentelor.
În absenţa sa, cromatoforele îşi retractă
terminaţiile devenind punctiforme, iar animalul se
decolorează.
 Hipofizectomia la broască
Pentru a aprecia intensitatea acţiunii
melanocitostimulatoare, se recurge la indicele Hogben, de
dispersiune în 5 stadii a celulelor melanofore în funcţie de
gradul de expandare a terminaţiilor:

1. imagine punctiformă
2. terminaţii scurte
3. expandare a terminaţiilor bifurcate
4. terminaţii trifurcate
5. reţea continuă intercelulară
 Hipofizectomia la broască

Expandarea celulelor cromatofore poate fi

urmărită atât in vivo cât şi in vitro, pe pielea
izolată de broască.
Hipofizectomia la broască se face relativ
uşor pe cale bucală.
 Hipofizectomia la broască
Tehnica de lucru:
Se fixează animalul în poziţie dorsală.
Se deschide larg gura prin răsfrângerea mandibulei
cu ajutorul unui depărtător adecvat în formă de J.
Secţiunea antero-posterioară mediană a planşeului bucal
pune în evidenţă osul sfenoid, prin a cărui transparenţă se
văd de obicei lobii anterior şi posterior ai hipofizei. Lobul
intermediar fiind aderent de neurohipofiza de broască, va fi
îndepărtat odată cu acesta.
După dezinserţia muşchilor de pe planul osos cu
ajutorul unui termo- sau electrocauter, se incizează
anterior şi lateral corpul sfenoidului, realizand un căpăcel
care se redică impreuna cu ţesutul cartilaginos subiacent.
 Hipofizectomia la broască
Tehnica de lucru:
În acest mod se ajunge la hipofiză pentru a fi
extirpată prin aspiraţie sau smulgere cu o pensă fină.
Închiderea plăgii se realizează prin simpla
repunere a căpăcelului osteo-cartilaginos în poziţia
iniţială, urmată de apropierea buzelor mucoasei
bucale.
Eficacitatea intervenţei va fi controlată în orele
următoare la nivelul pielii, decolorate în cazul extirpării
complete.
Pentru stabilirea indicelui Hogben se va
recurge la membrana interdigitală.
Vă mulțumesc!