AXUL HIPOTALAMO-HIPOFIZO-OVARIAN

GINECOLOGIE AN VI
 AXUL HIPOTALAMO-HIPOFIZO-OVARIAN

 Sistem functional format din mai

multe organe cu functie
endocrina: hipotalamus, hipofiza
si ovare, care are rolul de a regla
activitatea gonadelor (ovarelor)
 Sub actiunea neuro-hormonilor
hipotalamici, hipofiza secreta
gonadotropine care stimuleaza
secretia de hormoni sexuali
ovarieni.
 HIPOTALAMUSUL
 O zonă anatomică situată la baza creierului, delimitată anerior
de comisura albă și chiasma optica și posterior de corpii
mamilari. De la nivelul eminenții mediane pornește tija
pituitară care îl conecteaza cu hipofiza.
 Neuronii sunt grupați în nuclei., astefl clasificat în :
1) Anterior –nucleii preoptici (median și lateral)supraoptic,
chiasmatic, paraventriculari, aria hipot. Anterioară.
2) Lateral – aria hipot. Laterală și nucleii letrali ai tuberului.
3) Medial (tubero-infundibular)- nucelii ventromedian și
dorsomedian, nucleul arcuat
4) Posterior –corpii mamilari și nucleii săi.
 CONEXIUNE CU HIPOFIZA ANTERIOARA CONEXIUNE CU HIPOFIZA POSTERIOARA

 Conexiunile hipotalamusului cu celelalte componente ale SNC, cât si cu sistemul endocrin prin
intermediul hipofizei, fac din acesta o structura nervoasa de importanata cruciala pentru functionarea
sistemului psihic si a organismului. Hipotalamusul dispune de conexiuni interne (intermediare) si
conexiuni externe (cu celelate componente ale SNC).
 PRINCIPALELE CAI AFERENTE ALE HIPOTALAMUSULUI PROVIN :

- de la sistemul limbic (mai specific, de la nucleul amigdaloid prin stria terminalis si de la

hipocamp prin fornix) ;
- pe calea fasciculului telencefalic medial (informatii de la scoarta si alte structuri subcorticale ;
scoarta are efect excitator si inhibitor asupra hipotalamusului ; pe aceasta cale mai ajung si
semnale olfactive si din principalii centri visceromotori ai trunchiului cerebral
- de la talamus (nucleii mediali si anteriori) si de la subtalamus (tractul palidohipotalamic).
- de la trunchiul cerebral (tegmentul mezencefalic, lemniscul medial, substanta reticulata si
substanta alba
- de la globii oculari (fibre retionotalamice) prin radacina chiasmei optice ; datorita acestor
legaturi, semnalele luminoase pot influenta sistemul vegetativ (ritmul circadian si somn-veghe)
si endocrin.
 Cele mai importante cai eferente ale hipotalamusului sunt :

- tractul hipotalamicohipofizar (fasciculul supraopticohipofizar paraventriculohipofizar si

tuberoinfundibular)
- tractul hipotalamicohabenular (legaturi cu epitalamusul si, implicit, cu epifiza) ;
- tractul mamilotegmental se îndreapta catre substanta cenusie din mezencefal (cea periapeductala) si
catre nucleul interpeduncular ;
- tractul mamilotalamic care se proiecteaza pe grupul nuclear anterior ;
- fasciculul longitudinal dorsal care trimite fibre catre coliculii cvadrigemeni, la to sI nucleii vegetativi
ai trunchiului cerebral si la formaaiunea reticulata ;
- tractul tuberohipofizar ce contine fibre care pleaca de la portiunea tuberala si ajung la neurohipofiza.
- calea amigdaloida ventrala care contine fibre eferente (dar si eferente) catre nucleul amigdaloid.
 Functiile hipotalamusului:

1)Termoreglarea –în hipotalamaus există doi centri care reglează temperatura corpului:
• unul termolitic - situat în partea anterioară;
• altul termogeneetic - situat în partea sa posterioară.
2)Reglarea metabolismului hidroelectrolitic se face
mediat pe cale hormonală, prin eliminarea neurohormonului antidiuretic vasopresina ADH, aflat la nivel supraopticşi
paraventricular.
3)Reglarea comportamentului alimentar se face prin
-centrul de comandă al foamei - situal în hipotalamusul lateral
-centrul saţietăţii - situat în hipotalamusul ventromedian.
4) Reglarea activitatii sexuale Hipotalamusul controlează secreţia hormonilor care stau la baza dezvoltării
comportamentului sexual feminin şi masculin: adică cei ovarieni- estrogenii la femele şi testosteronul la masculi.
5)Adaptarea si apararea Există în hipotalamamusul anterior şi în sistemul limbic unii centrii responsabili de declanşarea
agresivităţii. Stimularea repetată a acestora cauzează furie.
6) Reglarea metabolismului glucidic, lipidic şi protidic. Excitarea hipotalamusului lateral şi anterior produce
hiperglicemie;
7) Reglarea activităţii cardiovasculare. Excitarea hipotalamusului pe partea posterior-laterală cauzează tahicardie,
vasoconstricţie,n hipertensiune arterială; excitarea hipotalamusului anterior produce scăderea tensiunii arteriale şi a
debitului sanguin
8)Reglarea activităţii digestive. Stimularea regiunii tuberiene a
hipotalamusului cauzează mişcări intestinale; stimularea hipotalamusului
lateral cauzează tulburări în secreţia mucoaselor esofagiene, gastrice şi
duodenale, putând duce la ulceraţii acute; excitarea hipotalamusului la nivelul chiasmei optice cauzează, pe calea
nervului vag, creşterea activităţii gastrice.
9) Reglarea funcţiilor de evacuare. Excitarea hipotalamusului
anterior intensifică peristalismul gastrointestinal şi, prin aceasta, grăbeşte
golirea stomacului şi a intestinelor.
10. Reglarea activităţii glandelor endocrine . O activitate
reglatorie realizată prin adenohipofiză, care, la rândul ei reglează activitatea
mai multor glande endocrine.
Hormonii hipotalamici care transmit informaţii la adenohipofiză sunt
de două feluri:
• eliberatori, cu efect de stimulare a secreţiei glandelor endocrine (precum GnRH)
• inhitori ai secreţiei acestora
11. Reglarea stării de veghe şi somn. Se face în interacţiune cu centrii FR, centri propriu-zişi ai somnului şi veghei la acest nivel nu au fost identificaţi.
Alte funcţii hipotalamice:
• reglarea respiraţiei;
• reglarea metabolismului energetic;
• reglarea eritropoiezei;
• reglarea activităţii leucocitare;
• reglarea leucopoiezei.
SECREŢIA HORMONALĂ HIPOTALAMICĂ
 SECREŢIA HORMONALĂ HIPOTALAMICĂ

1. GnRH sediul sintezei este in nucleul arcuat al hipotalamusului medio-bazal.Secreţia GnRH este pulsatilă, acest lucru fiind indispensabil unei bune
funcţionări a hipofizei:
2. Tireoliberina TRH (Tyrotropin Releasing Hormone– este un tripeptid (Glu-His-Pro) ce stimulează eliberarea de TSH şi secreţia prolactinei (PRL) şi
gonadotropinelor.
3. Corticoliberina CRH (Corticotropin Releasing Hormone) format din 41 aminoacizi şi determină la nivel hipofizar producţia de ACTH şi a altor peptide
derivate din POMC.

4. Gonadoliberina (GnRH ) – (gonadotropin –releasing-hormone) – este un decapeptid ce stimulează

secreţia FSH şi LH.
5. GAP (GnRH associated peptide)
6. Prolactoliberina PRH (Prolactine Releasing Hormone) stimulează secreţia şi eliberarea PRL din celulele lactotrofe adenohipofizare.
7. Somatostatina (GRH) – growth-releasing hormone : factor hipotalamic inhibitor al secreţiei hormonului de creştere (GH–polipeptid din 44
aminoacizi. Determină eliberarea de GH, neavand nici un efect asupra glicemiei, concentraţiei somatostatinei sau a hormonilor intestinali.
8. MSH-RH (Melanocyte Stimulating Hormone-Releasing Hormone)
9. MSH-IH are o funcţie inhibitoare in secreţia de MSH.
10. Prolactostatina (PIH) –prolactin inhibiting hormone – dopamină ce inhibă secreţia de PRL şi TSH.
GLANDA PITUITARA SAU HIPOFIZA

Este un organ de dimensiuni mici

(diametru de aproximativ 1 cm) si o
greutate de 0,5-1 grame situat într-o
cavitate osoasa de la nivelul bazei
craniului numita saua turceasca.
Functiile hipofizei sunt strâns legate de
conexiunile cu hipotalamusul, ce se
realizeaza prin intermediul tijei pituitare
sau infundibulum.
 DIN PUNCT DE VEDERE FIZIOLOGIC, HIPOFIZA POATE FI ÎMPARTITA ÎN
DOUA REGIUNI DISTINCTE :
 Hipofiza anterioara (adenohipofiza
sau lobul anterior al glandei
pituitare)
 hipofiza posterioara
(neurohipofiza sau lobul neural al
hipofizei),
Între cele doua zone ale hipofizei
se afla o arie de dimensiuni
reduse (aproape inexistenta la
om), numita pars intermedia
(regiune intermediara).
 ADENOHIPOFIZA (HIPOFIZA ANTERIOARA) CARE SECRETA HORMONI TROPI
HIPOFIZARI:

1.Hormonul de stimulare foliculara (FSH)

2.Hormonul de luteinizare (LH)
3.Hormonul luteotrop sau prolactina (LTH)
4.Hormonul somatotrop (STH)
5.Hormonul tireotrop (TSH)
6.Hormonul adenocorticotrop (ACTH).
HORMONII LUTEINIZANT (LH)
SI FOLICULOSTIMULANT (FSH)

 FSH și LH -sunt hormoni

glicoproteici. Secrția lor se
face sub forma unor
pulsații cu frecvență și
amplitudine variabilă,
similare pulsațiilornde
GnRH, care se instalează la
pubertate și dispare la
menopauză.
 FUNCȚIILE FSH

1. Stimuleaza sinteza de ADN/ARN în

celulele granuloase și tecale
2. Stimuleaza creșterea/maturarea
foliculului matur de Graaf, precum și
apariția de noi receptori pentru FSH
3. Producerea și activarea aromatazei-
conversia androgenilor în E2
4. Induc formarea de receptori pentru
LH și PRL în granuloasă și în teaca
internă
5. mediază eliberarea de estrogeni.
 FUNCȚIILE LH

1. Sinteza pregnenolonului
2. Sinergism cu FSH în creșterea foliculară
3. Producerea ovulației prin activarea inzimelor
proteoliticebla aproximativ 16-18 h după vîrful
secretor de LH
4. Promovează continuarea miozei oocitului
5. Promovează apariția corpului , și secreția de E
și mai ales de P.
6. Stimulează secreția androgenică a celulelor
interstițiale ovariene și a celulelor hilului
( Berger-Leydig)
 PROLACTINA

= polipeptid secretat de hipofiza anterioară, controlul secreției fiind hipotalamic prin TRH și VIP, iar inhibiția prin PIF (prolactin inhibiting
factor).
=PRL Normal = ↓
- În timpul sarcinii ↑↑↑, după naştere ↓↓↓(în 15 zile)
-În perioada alăptării: ↑intermitent (pentru 1 oră), stimulatăde supt
Are un ritm circadian: maximăîn primele ore de somn
Corelată cu ciclul menstrual, PRL max când LH max
Rolul PRL: acţionează direct pe ţesuturile ţintă
1) Mamotrop: dezvoltarea glandei mamare începe la pubertate, stimulată de estrogeni (ciclul lunar)
2) Lactotrop: lactogeneza-proces complex:
Dezvoltarea sânilor pentru secreţia lactată, dependent de:
􀂄Estrogeni →dezvoltarea sistemului ductal
􀂄Progesteron →dezvoltă lobulii şi sistemul alveolar

Aceşti hormoni inhibă secreţia lactată


Secreţia lactată: dependentă de PRL
􀂄primele zile: colostrul =
proteine, lactoză dar fără lipide
􀂄apoi, prin ↓↓Estrogeni şi
Progesteron ⇒↑↑lactaţia (pt
>1 an)
Conţinutul de AA, zaharide, lipide,
Ca2+din lapte -dependent de GH,
insulină, cortizol, PTH
3) Rol metabolic:
 Reglarea secreţiei PRL:
 Control hipotalamic: mecanismul principal este inhibitor:
􀂄Hipotalamus →PIH(dopamina) →inhibă hipofiza anterioară→↓PRL
 Stimularea PRL–prin mecanism neurogen:
􀂄Stimuli (supt, mulgerea sânilor, activ. sexuală, stres) ⇒impulsuri
senzoriale transmise prin nervi somatici ⇒măduva spinării
⇒hipotalamus ⇒↑PRL, ↑OXT
 Alţi hormoni: estrogeni →⊕PRL, progesteron →↓PRL
Patologic:
 ↑PRL⇒galactoree
 ↑↑↑PRL(tumori hipofizare)
􀂄Ginecomastie
􀂄Feedback negativ hipotalamic ⇒↓LRH⇒↓FSH+ ↓LH⇒↓funcţia gonadică
NEUROHIPOFIZA
 Hipofiza posterioara care este de fapt un depozit al hipotalamusului, secreta :
-hormonul ocitocic sau ocitocina care ne intereseaza in mod deosebit si care are un rol primordial in actul nasterii si al
lactatiei si
- hormonul antidiuretuic ADH
 OCITOCINA

OT= structură polipeptidică

Sinteza: hipotalamusul anterior, nucleii supraoptici şi paraventriculari
Transport:
-prin axonii neuronilor
(transport axonal)
-tractul hipotalamo-hipofizar
(tractneuronal)
Stocare: hipofiza posterioară (cu ADH)
Rol:
1)Rolul principal: contracţia musculaturii uterine

-în special în sarcină →foarte important în timpul travaliului

→↑↑↑contracţiile uterine →naşterea copilului.
Efectul OT în timpul travaliului se explică prin:
1. [OT]↑↑↑: prin reflex neurogen ⇒capul copilului dilată progresiv cervixul, ceea ce determină:
 Neuroreflex ⇒↑OT(hipotalamus)
 ↑contracţiilor uterine ⇒↑dilatarea cervixului ⇒feedback ⊕⇒↑contracţiilor uterine

2. ↑nr. receptorilor pt. OTdin musculatura uterină

3. ↓↓activitatea oxitocinazei ⇒↑efectul OT
4. OT→uter ⇒sinteza prostaglandine ⇒↑contr. Uter
5. Raportul estrogeni/progesteron se schimbă după 9 luni .
2)Ejecţia laptelui prin reflex neurogen
 Suptul ⇒stimulează mamelonul ⇒neuroreflex ⇒Hipotalamus ⇒↑OT
 ↑OT⇒contracţia celulelor mioepiteliale periacinare ⇒ejecţia laptelui în ducte

3)Reflex condiţionat: mama vede copilul ⇒secreţie lactată

ELEMENTELE DE FEED-BACK POZITIV ȘI NEGATIV AL AXULUI
HIPOTALAMO-HIPOFIZO-OVARIAN

Se discriu 3 tipuri de feed-back-uri:

-lung :
-scurt
-ultrascurt
 AXUL LUNG

 Acțiunea hormonilor sexoizi ( Estrogen,

Progesteron) asupra hipotalamusului , care poate
fi :
 -Feed back negativ :nivele estrogenice crescute au
un efect frenator, acţionând la nivelul centrului
tonic al hipotalamusului.
 - Feed back pozitiv :peste un nivel critic al creşterii
estradiolului, de 200 pg / ml (prin reacţia centrului
ciclic din hipotalamus), se produce descărcarea de
GnRH, care ulterior la creşterea nivelului LH şi FSH
 Feed-back scurt - Se realizeaza între
hormonii tropi hipofizari si GnRH.
 Un feed-back negativ / pozitiv intre hormonii steroizi
( estradiol și progesteron )

Feed-back ultrascurt – se realizează

intrahipotalamic prin inhibarea secreției de GnRHc
hiar de propia concentratie în creștere sau de PIF
 OVAREL
E

 Sunt galnde sexuale feminine, de aspectul unor

smochine cu dimensiunele între 3/1/2 cm, și 4-8 g în
greutate.
 Ovarul prezintă:
1. corticala – esențială din punct de vedere
funcțional, prin existența foliculilor ovarieni, aflați
ăn diferite stadii de evoluție : primordiali, primari,
secundari, antrali, maturi, antretici ,corpi albicans
2. Medulara – zonă nefuncționala, formată din celule
interstițiale , țesut conjunctiv, vase de sange, nervi,
 Un folicul matur de Graaf are
dimensiuni ,, uriașe’’ față de ceilalți
foliculi- 15-25mm, în medie 18mm
 In luna a VII intrauterina – fetița
Poseda 5-7 milioane de foliculi
primordiali
La nastere raman 1-2 milioane
La pubertate – 300-500.000 foliculi
primordiali, din aceștea doar 400-450
vor suferi dezvoltarea completă pana la
ovulație
FUNȚIA OVARULUI

Ovarul are rol in :

Ovogeneza
Steroidogeneza:
Estrogeni
Progestativi
Androgeni
 Funcţia exocrină a ovarului:
 Este reprezentată de producerea celulelor sexuale numită ovogeneză şi de expulzarea

ovulului matur în trompa uterină numită ovulaţie.

 Din ovocit se va forma ovulul şi celulele periferice, denumite celule foliculare
 Foliculii primordiali în timpul vieţii sexuale ajung la maturitate câte unul pe lună.
 Presiunea lichidului folicular şi acţiunea unor fermenţi, legate de ciclul menstrual, determină ruperea foliculului şi expulzarea

ovocitului –ovulaţie.
 După expulzarea din folicul, ovocitul devine matur şi pătrunde
în trompa uterină, în vederea fecundării.
 Dupa ovulaţie se formează în ovar, corpul galben

care produce hormonul progesteron, un alt hormon

ce intervine în funcţia glandelor sexuale feminine.
 Dezvoltarea foliculului şi a ovarului se face sub
influienţa foliculo-stimulinei produsă de hipofiză
 Funcţia endocrină a ovarului:
Această funcţie constă în secreţia hormonilor estrogeni şi progestaţionali, androgeni , hormoni proteici ( inhibina,
relaxina)
 Hormonii estrogeni sunt secretaţi de celulele interstiţiale ale foliculului în prima parte a ciclului menstral.
 Hormonii progestaţionali– progesteronul etc. – sunt produşi de corpul galben în cea de a doua parte a ciclului
menstrual( între a 12-a zi şi a 28-a zi).

 Androgenii- sintetizați în de interstițiu ovarian și celulele hilului ovarian Berger-Leydig

Progesteronul pregăteşte mucoasa uterină pentru implantarea ovarului.
 Dacă ovarul a fost fecundat, asigură dezvoltarea oului şi formarea placentei, corpul galben se dezvoltă,rămânând în stare
de funcţiune,
timp de peste 5- 6 luni, în perioada sarcinii; spre sfârşitul sarcinii, după luna a 6-a involueaza rapid şi se transformă într-un
ţesut fibros.Zigotul se fixeaza în mucoasa uterină prin fenomenul de nidare.
 Nefecundat, ovulul se elimină cu menstruaţia, iar corpul galben involuează rapid (10-12 zile).
 STEROIDOGENEZA OVARIANĂ

A.Mecanism. Etape.
Insteroidogeneză s-a constatat recent cooperarea a două tipuri de celule de origini diferite, cu
caractere structurale bine diferenţiate, care cooperează armonios, asigurand un profil
hormonal bine reglat (teoria celor două celule).
a)Primul tip sunt celule granuloase, de origine mezotelială.
Incepand de la debutul foliculogenezei (săptămana a 16-a) pană la prima ovulaţie şi apoi la
fiecare ciclu, acestea işi asumă rolul de transformare a androgenilor in estrogeni, ele fiind
FSH dependente.
b) Al doilea tip, celulele tecale, sunt de origine mezenchimatoasă, LH dependente, sunt
responsabile de producerea de androgeni şi apoi, după ovulaţie, de luteinizare, asumandu-şi
producţia progesteronului.
 TEORIA CELOR DOUĂ CELULE.
 Aromataza, necesară sintezei estrogenilor, se află predominant în celulele granuloase, iar activitatea ei este intensificată
prin stimularea FSH a receptorilor specifici de pe suprafaţa acestor celule
 Celulele granuloase sunt, însă, lipsite de enzimele necesare steroidogenezei şi necesită prezenţa androgenilor ca
substrat pentru aromatizare
 Androgenii sunt sintetizaţi ca răspuns la stimularea LH, iar celulele tecale posedă receptorii LH

 LH stimulează celulele tecale pentru a produce androgeni (androstendionă), care sunt transferaţi către celulele
granuloase pentru stimularea de către FSH a aromatizării în estrogeni
 B.Secreţia estrogenică
Cei naturali provin din estran, hidrocarbură cu 18 atomi de carbon

Între cei 75 estrogeni naturali cei mai importanţi în fiziologie şi clinică sunt estrona
(E1), estradiolul (E2) şi estriolul (E3)
Sunt secretaţi de celulele tecii interne şi cele granuloase ale foliculului ovarian sub
impulsul FSH şi LH
a) Secretia estrogenica este in principiu reprezentată de secreţia de
17β-estradiol:
Secretat de foliculi in cadrul dezvoltării foliculilor, apoi de foliculul
dominant in faza foliculară tardivă la nivelul tecii interne, a
granuloasei, care participă la sinteza estrogenilor prin aromatizarea
androgenilor;
In faza postovulatorie, estradiolul provine mai ales din celulele
luteale, a căror secreţie principală este insă progesteronul;
Estradiolul circulă legat de o proteină, SHBG (Sex Hormone
Binding Globulin)
b) Efectele fiziologice ale estrogenilor
Estrogenii au efecte periferice, metabolice şi centrale.
 Efecte periferice:
GLANDA MAMARĂ:
-mucoasa vaginală:
1. favorizează proliferarea celulară; 1. ESTE SENSIBILĂ LA ESTROGENI, DAR NU
2. inhibă descuamarea celulelor superficiale, permiţand maturarea URMEAZĂ FLUCTUAŢIILE ZILNICE;
acestora;
3. asigură troficitatea mucoasei vaginale. 2. FAVORIZEAZĂ MULTIPLICAREA CANALELOR
GALACTOFORE;
-alte mucoase: rol trofic pe mucoasa bucală şi vezicală.
-glande sebacee: scade secreţia, antagonizand acţiunea 3. DETERMINĂ CREŞTEREA SANILOR LA
androgenilor. PUBERTATE;
-sistemul cardio-vascular:
1. tensiunea arterială şi pulsul cresc uşor premenstrual; 4. MENŢINE STRUCTURA MAMARĂ ŞI
2. creşte tendinţa la hipercoagulabilitate printr-o creştere uşoară a FENOMENELE CICLICE MAMARE LA FEMEIA
factorilor de coagulare şi angiotensinogenului. ADULTĂ
 Efecte metabolice:

-metabolismul osos:
1. indirect, prin interferenţa cu hormonii care acţionează direct pe os şi anume:
I. facilitează acţiunea calcitoninei, care inhibă resorbţia osteoclastică;
II. scade sensibilitatea osoasă la acţiunea parathormonului;
III. favorizează absorbţia intestinală de calciu.
2. direct: 17 β-estradiolul acţionează asupra osteoblastelor prin creşterea activităţii lor şi formarea matricei osoase.
-metabolismul lipidic:
1. diminuă colesterolul total prin reducerea tuturor fracţiunilor;
2. scade nivelul plasmatic de trigliceride;
3. favorizează depunerile de grăsimi la nivelul sanilor şi ţesutului subcutanat.
-metabolismul proteic: creşterea uşoară a sintezei proteice, in special la nivel hepatic, a proteinelor transportoare.
-metabolismul hidro-mineral: favorizează acumularea apei in ţesuturi, favorizand apariţia edemelor.
-metabolismul glucidic: nu pare a fi afectat semnificativ de către estrogenii endogeni.
Efecte centrale: estrogenii determină predominanţa sistemului parasimpatic, influenţează favorabil starea psihică a femeii şi cresc
libidoul.
 C.Secreţia de progesteron
 Sunt secretaţi de ovar la nivelul corpului galben
 Hormonul natural este progesterona, derivată din hidrocarbura ciclică cu 21 atomi de carbon (pregnan)
Efectele fiziologice ale progesteronului sunt efecte periferice, metabolice şi centrale.Progesteronul nu poate
acţiona fără acţiunea prealabilă a estrogenilor, progesteronul singur neavand nici o influenţă notabilă asupra
ţesuturilor ţintă.
Efecte periferice
-mucoasa vaginală: are acţiune antiproliferativă,
cu accelerarea proceselor de descuamare in placarde,
cu plicaturarea marginilor celulare;
-glanda mamară: progesteronul nu acţionează
decat pe un ţesut glandular pregătit in prealabil
de estrogeni şi in sinergie cu estrogenii,
-mucoasa bucală şi vezicală: suferă aceleaşi transformări;
-ţesutul muscular: inhibă contractilitatea musculaturii netede;
-glande sebacee şi piele: efect antiandrogenic;
-sistemul cardio-vascular: activează factorii fibrinolitici.
Efecte metabolice -sunt puţin evidente;
-este bine stabilit efectul progesteronului asupra metabolismului hidro mineral:progesteronul intră in competiţie cu
mineralcorticoizii la nivelul tubului distal, avand un efect antialdosteronic (diuretic);
-efectul asupra metabolismului proteic se manifestă prin creşterea uşoară a catabolismului proteic.
Efecte centrale
-efect termogenic: progesteronul acţionează asupra centrului termic din diencefal, determinand creşterea temperaturii
bazale;
-stimulează sistemul simpatic, determinand tulburări digestive (constipaţie);
-determină o uşoară instabilitate psihică.
 D.Secreţia de hormoni androgeni


 La femeie, 60% din androgeni sunt de origine suprarenală şi 40% de origine ovariană
 Sediul principal al androgenogenezei ovariene este regiunea hilară, dar şi în granuloasa şi teaca internă foliculară
a)Secreţia androgenilor se face la nivelul celulelor stromale şi a celulelor Berger ale hilului ovarian.Alte surse de
androgeni la femeie le reprezintă glandele suprarenal si conversia periferică in ţesutul adipos subcutanat.

b) Principalii androgeni secretaţi de ovar sunt:

 Dehidroepiandrosteron (DHEA), care este transformat in Δ 4 - androstendion şi sulfat de DHEA şi este eliminat prin rinichi ca 17-cetosteroizi;
 Δ 4 - androstendion : este secretat de ovar şi suprarenală in cantităţi egale;
 Testosteronul circulant - este produs in proporţie de 15% de ovar şi de 15% de suprarenală, iar 70% provine din conversia periferică.

c) 99% din testosteron circulă legat de SHBG şi este singurul androgen activ biologic la femei prin fracţiunea de
1% care circulǎ liber.
Estrogen
Hypothalamus
Hypothalamic-Pituitary-
GnRH Gonadal Axis (HPG):
Females
AP
FSH LH

Tonic LH
LH surge

PGF2a
+
Progesterone

Estrogens
 CICLUL MENSTRUAL
 Succesiunea periodică a unor modificări morfofuncționale care interesează în mod
esențial aparatul genital feminin și pe parcursul căruia se formează ovulu ( gametul
feminin) apt pentru fecundare
Ciclul menstrual are trei faze succesive:
a) Faza foliculară;
b) Ovulaţia;
c) Faza luteală.
1.Faza foliculară
a)Faza foliculară este dominată de transformările care au
loc in foliculii ovarieni:
-Recrutarea foliculilor;
- Selectarea foliculului dominant;
- Maturizarea funcţională a structurilor foliculare;
- Producţia de hormoni steroizi.

Controlul fazei foliculare

b) La inceputul fiecărui ciclu menstrual ,un grup de foliculi
ovarieni dobandeşte abilitatea de a răspunde la
stimularea
FSH; La, un moment dat va fi
recrutat un singur folicul dominant,
care va ajunge la maturitate iar toţi
ceilalţi foliculi reactivi la FSH se vor
opri in evoluţie, devenind atrezici.
 c) Acţiunea hormonilor
 Nivelul de FSH este relativ crescut la sfarşitul ciclului anterior şi debutul ciclului actual şi stimulează
dezvoltarea foliculară. Iniţial producţia de estrogeni este scăzută, nivelul său crescand semnificativ in
zilele 7 şi 8 de ciclu;
 In acelaşi timp, FSH acţionează la nivelul celulelor granuloasei foliculare, promovand producţia de
estrogeni; estrogenii, la randul lor, favorizează creşterea numărului receptorilor pentru FSH, ceea ce
amplifică răspunsul la acţiunea FSH, rezultatul fiind creşterea nivelului estrogenilor;
 Creşterea nivelului de FSH iniţiază producerea de receptori de LH la nivelul celulelor tecale ale foliculului
ovarian, care vor deveni sensibile şi vor reacţiona la stimularea LH, producand cantităţi crescande de
androgeni (androstendion şi testosteron);
 Celulele granuloasei, care sunt sensibile la FSH, au aparatul enzimatic necesar şi capacitatea de a converti
androgenii in estrogeni prin aromatizare, realizand astfel creşterea nivelului estrogenilor circulanţi;
 In acest moment, se recrutează foliculul ovarian dominant, acesta fiind cel care are cea mai mare
producţie de estrogeni.

d) Creşterea nivelului estrogenilor are efect de stimulare al eliberării de gonadotropine, prin efect
feed-back pozitiv.
 e) Secreţia de GnRH(gonadoliberina)
 La nivelul hipotalamusului, GnRH se eliberează pulsatil in circulaţia hipofizară,fiind modulat de nivelul
estrogenilor din sangele periferic: nivele estrogenice crescute au un efect frenator, de feed back negativ,
acţionand la nivelul centrului tonic al hipotalamusului.
 In alte celule nervoase ale SNC se produce descărcarea de GnRH numai peste un nivel critic al creşterii
estradiolului, de 200 pg / ml (prin reacţia centrului ciclic in hipotalamus), care produce creşterea nivelului LH şi
FSH(feed back pozitiv).
 In prezenţa unei eliberări normale de GnRH, există uneori discrepanţe in producţia de FSH şi LH, datorite altor
factori reglatori, intre care a fost identificată inhibina; această substanţă a fost identificată in lichidul folicular al
foliculului matur şi este produsă de celulele granuloasei şi are efect la nivelul hipofizei, reducand selectiv
producţia de FSH.

f) Atingerea nivelului maxim al producţiei de estrogeni produce, prin efect Feed-back pozitiv, creşterea nivelului
de LH durează 12 ore, realizand un peak, este urmată de staţionarea in platou de 14 ore şi apoi coboară timp
de 20 de ore.
 2.Ovulaţia
Ovulaţia survine după maturizarea foliculului ovarian, prin ruptura peretelui folicular şi
eliberarea ovulului (ponta foliculară);
 are loc in perioada platoului (peak) LH, (Pick-ul de LH apare cu 12 ore înainte de ovulaţie şi
va determina producţia de prostaglandine şi enzime proteolitice în lichidul folicular cu
slăbirea peretelui folicular, care se va rupe într-un punct numit stigma şi va elibera ovocitul
înconjurat de zona pellucida şi corona radiata)
 survine la 24-32 de ore de la debutul creşterii LH (este precedată de o intensificare a
producţiei de prostaglandine intrafoliculare, care stimulează eliberarea de enzime
lizozomale, responsabile de ruptura foliculului) şi
 este urmată de creşterea rapidă a nivelului de progesteron, prin formarea corpului galben;
 FSH are şi el o creştere şi un nivel maxim, dar semnificaţia sa fiziologică nu a fost incă
lămurită; oricum, sunt sigure efectul acestuia de inducere premenstruală a apariţiei
receptorilor de LH in granuloasa foliculară şi efectul său asupra luteinizării post-ovulatorii.
Concentraţiile de estrogeni în creştere exercită un efect de:
 feedback negativ asupra secreţiei de FSH şi

 feedback pozitiv asupra secreţiei de LH

Expunerea la concentraţii mari de LH determină:

-luteinizarea celulelor granuloase,
-producţia de progesteron şi
- declanşarea ovulaţiei
Acest proces continuă până când toţi foliculii din cohorta iniţială devin atrezici, cu excepţia celui
dominant.Foliculul dominant devine folicul preovulator sau folicul matur de Graaf
Din acest moment, organismul este pregătit pentru producerea ovulaţiei
, foliculul dominant este acela cu un climat estrogenic bogat şi cu cel mai mare număr de receptori FSH
Foliculul continuă să producă estrogeni, ce scad în continuare FSH circulant, cu producerea
unui mediu din ce în ce mai nefavorabil pentru foliculii concurenţi
După ovulaţie, foliculul se transformă în corp luteal, iar celulele granuloase rămase se încarcă
cu lipide şi cu pigmentul luteinic galben, care determină numele structurii.
Aceste celule secretă progesteron, care produce pseudodecidualizarea endometrului în
vederea nidaţiei blastocistului
Scăderea producţiei de LH şi absenţa fecundaţiei ovulului, determină regresia corpului galben,
care se fibrozează şi devine corp albicans
Spre sfârşitul fazei luteale, scăderea nivelurilor serice de estrogeni şi progesteron, va
determina stimularea producţiei centrale de gonadotropine (FSH şi LH) sub influenţa cărora
se va recruta o nouă cohortă de foliculi primordiali
Dacă se produce fecundaţia, hormonul gonadotrop corionic (hCG) va mima acţiunea LH şi va
continua stimularea secreţiei de progesteron, care va transforma endometrul, permiţând
implantarea oului.
 F.FAZA LUTEALĂ

a)Faza luteală este dominată de intrarea in acţiune a corpului galben (CG)

Controlul fazei luteale
,care va induce modificări specifice in ţesuturile ţintă, preponderent in endometru.
b) Corpul galben este un organ endocrin, producător de progesteron, care se dezvoltă după ovulaţie in locul foliculului
rupt·
 durata de viaţă a corpului galben este de 14 zile;
el atinge maximul de activitate la 7-8 zile după peak-ul de LH;
activitatea incetează cu 2-3 zile inaintea debutului ciclului menstrual următor;
Cată vreme corpul galben este funcţional, dezvoltarea noilor foliculi ai ciclului următor este frenată; ea va incepe in
momentul in care incepe regresia corpului galben (luteoliza).

c) Paralel cu producţia de progesteron se mai produc, dar in cantităţi reduse, 17 hidroxi-progesteron, estronă şi
estradiol.
d) Pentru buna funcţionare a CG este necesară prezenţa LH, al cărui nivel scade spre
finalul fazei luteinice, permiţand creşterea progresivă a FSH, care va demara recrutarea
foliculilor ovarieni ai următorului ciclu menstrual.

e) Mecanismele care produc regresia CG nu sunt pe deplin lămurite, cea mai acceptată
idee fiind cea a reducerii pulsaţiilor de LH.

f) Viaţa CG poate fi prelungită prin administrare de hCG, care, datorită similarităţilor

structurale cu LH, ocupă receptorii de LH din CG, prelungindu-i activitatea; acest
mecanism de prelungire a funcţiei CG acţionează şi in caz de sarcină.
 CICLUL OVARIAN
1. Ciclul exocrin al ovarului.
Ovarul este organul glandular al aparatului genital feminin, cu rol gametogen limitat de la pubertate la
menopauza, care consta in producerea ciclica a foliculilor de Graaf si cu rol hormonal secretand hormonii estrogeni
si progestativi.
In perioada de fertilitate, foliculi ovarieni trec prin diferite stadii evolutive : foliculi primordiali, folicului evolutivi si
foliculi matur (de Graaf) care se matureaza o data pe luna alternativ in cele doua ovare. El este format de la interior
spre exterior, din urmatoarele elemente :
- ovocitu
- zona pelucida
- celule foliculare
- membrana Slaviasky- Waldeyer
- lichidul folicular
- teaca interna
- teaca externaie
Ovulatia consta din doi timpi :

1. Dehiscenta foliculara – are la baza o congestie ovariana de ordin

neurohormonal,
care printr-o secretie brusca de lichid folicular produce :
 distensie mare la nivelul stigmei cu dehiscenta acesteia
 necroza vasculara cauzata de o supra distensie existenta unei
diastaze proteolitice
continute in lichidul colicular
2. Ponta foliculara – consta in eliminarea sub presiune a
ovocitului inconjurat de coroana radiata, cauzata de
curentul creat de lichidul folicular.
 Ovulatia, intr-un ciclu normal de 28 de zile se produce intre zilele 12-16.
Pot exista unele abateri de la ovulatia normala :
- disovulatia, cand dehiscenta foliculara nu este urmata de expulzia ovulului sau este urmata de expulzia unui ovul
imatur.
- paraovulatia (ovulatie paraciclica) are loc in plina faza estrogeno-progesteronica in timpul mentruatiei sau in sarcina.
- anovulatia inseamna lipsa ruperii foliculului ce poate decurge cu sau fara transformarea progresiva a foliculului.

2. Ciclul endocrin al ovarului

Functia endocrina a ovarului se instaleaza la pubertate (sub influenta hipotalamusului) si dureaza pana la menopauza.

Aceasta functie este sub dependeta hormonilor hipofizari (FSH, LH si LTH), sub influenta lor se secreta hormonii:
estrogeni, progesteronul, androgeni si relaxina.


Estrogenii sunt secretati de ovar, corticosuprarenala, testicul si placenta. La femeie, estrogenii se gasesc sub forma de
dihidrofoliculina sau estradiol. Prin metabolizare rezulta estrona si estriolul.
Actiune :
1. Asupra sistemului nervos central, influenteaza diferentierea si organizarea acestuia.
2. Determina aparitia caracterelor sexuale secundare.
3. Asupra hipofizei anterioare (in doze mari inhiba functia, in doze mici o excita
prin corpii oxidati).
4. Asupra zonei genitomamare producand hiperplazia si hipertrofia
endometrului si miometrului.
5. Asupra pielii produc o ingrosare, prigmentarea areolei mamare, proliferarea mucoase bucale, dezvoltarea parului axilar si
pubian, in asociatie cu androgenii din ovar si suprarenala.
6. Efecte metabolice : retentie de apa, sodiu, calciu, retentie trecatoare de azot.
7. Asupra scheletului produc, prin retentia de calciu si fosfor, stimularea, inmultirea osteoblastelor., inhiba cartilagele de crestere.
8. Favorizeaza depunere de grasimi specific tipului feminin.
9. Au efect tonic miocardic, scad colesterolul si fosfolipidele sanguine.
10. Sunt hipotermizanti.
11. Inhiba prolactina hipofizara si hormonul somatotrop.
12. Sensibilizeaza miometrul la actiunea ocitocinei.
Progesteronul
Este secretat de ovar, de corticosuprarenala si placenta.
 Substanta lui precursoare este colesterolul.
 Ficatul il metanolizeaza prin conjugare si se elimina sub trei forme inactive :
 pregnandiol,
 pregnandiolol si
 pregnanolonul.
In timpul sarcinii se elimina cantitati mari de pregnandiol.
Secretia progesteronului prezinta o curba care merge
=ascendent dupa ovulatie cu maxim in ziua 20-24 apoi scade pana la menstruatie in mod lent.
Are rolul de a pregati mucoasa uterina pentru nidatie si mentinerea oului fecundat.
Actioneaza numai asupra unui endometru pregatit cu estrogeni transformand-ul din proliferativ in secretor.
 Actiunea progesteronului :
1. Asupra trompelor, inhiba motilitatea provocata de estrogeni, favorizand nutritia oului.
2. Asupra endometrului actioneaza numai in sinergie armonioasa cu estrogenii, efectul
lor fiind nul in lipsa acestora. Creste sinuozitatea glandelor endometrului, determina
transformarea decidoala a corionului.
3. Asupra miometrului determina o crestere generala a acestuia, hiperemie, inhibitia
contractiritatii miometrului, facand-ul refractar la ocitocina.
4. Asupra colului uterin inhiba secretia cervicala.
5. Asupra vaginului produce aparitia celulelor plicaturate, descuamare masiva si
leucocitoza.
6. Complecteaza actiunea estrogenilor asupra glandei mamare prin stimularea
cresterii acinilor glandulari.
7. Asupra altor glande endocrine: in doze mici actioneaza asupra complexului
hipotalamohipofizal, stimuleaza FSH, iar in doze mari inhiba LH. Inhiba ovulatia.
Androgenii si relaxina secretati de ovar sunt necesari pentru echilibrul hormonal.
 A.Ciclul endometrial
Actiunea hormonala a steroizilor ovarieni, provoaca o necroza a mucoasei
endometriale, insotita de o pierdere sanguina numita menstruatie.
Ciclul endometrial se traduce prin modificari ciclice ale elementelor functionale :
stroma, glande si vase.
Schimbările ciclice caracteristice dezvoltării foliculilor şi corpului galbenModificările
ovarian seglandulare în ciclul endometrial
reflectă şi la nivelul endometrului,
unde se disting trei faze:
· Faza de descuamare (menstruaţia): zilele 1-4;
· Faza proliferativă: zilele 5-14;
· Faza secretorie: zilele 15-28.
 1 ) Faza de descuamare
· Inceputul acestei faze se găseşte de fapt in ultimele zile ale fazei luteale precedente;
· In cazul nefertilizării oului, corpul galben işi incetează lent activitatea endocrină;
· Faza de descuamare este precedată de o ischemie endometrială, determinată hormonal prin scăderea bruscă
a hormonilor estrogeni sub un anumit prag
· Prin disocierea porţiunii superficiale a endometrului răman deschise fundurile de sac glandulare, arteriole şi
venule, din care se pierde sange provenit din circulaţia bazală intactă.
· După eliminarea stratului funcţional fibrinolitic activ se produce o hemostază tipică, deoarece stratul bazal
este fibrinolitic inactiv.
· Regenerarea endometrului se face prin reepitelizarea suprafeţelor zonale denudate, -pornind de la porţiunea
fundică a glandelor, -refacerea vascularizaţiei superficiale şi -acumularea de substanţă fundamentală in
stromă.
 c) Faza proliferativă cuprinde:
 Faza proliferativă precoce sau postmenstruală (zilele 5-8), in care epiteliul cubic este regenerat cu puţine
mitoze şi glande rare, rectilinii;

 Faza proliferativă medie (zilele 8-11): sub influenţa estrogenilor, care cresc, celulele devin cilindrice,
mitozele apar frecvent, celulele ciliate se inmulţesc, glandele cresc numeric şi in inălţime, stroma este
edematoasă.
Estrogenii induc formarea receptorilor pentru progesteron, in vederea pregătirii endometrului pentru faza
luteală;

 Faza proliferativă tardivă sau preovulatorie (zilele 12-14), in care activitatea mitotică este maximă,
glandele devin sinuoase şi largi, arteriolele spiralate cresc rapid şi se ondulează, raportul intre
grosimeaendometrului şi lungimea vaselor este de 1/15.
 d) Faza secretorie cuprinde:

 Faza secretorie incipientă sau postovulatorie luteală (zilele 15-18): incepe secreţia de
progesteron.Glandele endometriale cresc in continuare, mitozele scad, celulele secretorii sunt
incărcate cu glicogen;

 Faza secretorie medie (zilele 19-23) se caracterizează prin prezenţa glandelor extrem de sinuoase,cu
lumenul plin de secreţii, cu glicogen abundent. Arteriolele spiralate au o dezvoltare maximă;

 Faza secretorie tardivă (zilele 24-27) se caracterizează prin fenomene regresive, epiteliul desuprafaţă
arată fenomene degenerative, glandele au aspect pe secţiune de „dinţi de ferăstrău”. Edemul
stromal este mult scăzut, are loc liza celulelor glandulare, infiltraţia leucocitară şi cu macrofage este
maximă.
MULȚUMESC
PENTRU
ATENȚIE