De La Introducere

Argumentaţia lucrării
Rolul esenţial al asistentei medicale, constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-şi
redobandească independenţa cat mai repede posibil.
Mi-am dorit dintotdeauna să-i pot ajuta pe cei aflaţi în suferinţă,să vin în sprijinul celor fără
sprijin,să aduc zambetul pe buzele celor trişti,pentru că omul cu adevărat fericit este acela care
poate face pe altul fericit.
Ar fi minunat să fim înconjuraţi numai de oameni sănătoşi,dar nu este aşa.
Fiecare persoană are problemele sale,boala şi afecţiunea sa mai mult sau mai puţin grave.
M-am orientat asupra acestei lucrări din cauza faptului că am constatat o incidenţă crescută
hidrocelului în ultima perioadă în secţia de urologie unde mi-am satisfăcut stagiul practic.
Un alt factor determinant a fost suferinţa prin care trece unchiul meu internat cu diagnosticul
de hidrocel.
Voi fi întotdeauna aproape de cei aflaţi în suferinţa cu sufletul şi cu toată priceperea pentru a
ajuta bolnave şi sănătoase să-şi menţină sau să-şi recaştige sănătatea prin suplinirea sarcinilor pe
care le-ar fi îndeplinit singuri dacă ar fi avut forţa,voinţa sau cunoştinţele necesare.
1
Capitolul I
1.1 Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie ale testiculelor
ANATOMIA TESTICULULUI
Testiculul are forma ovoida, turtită transversal, cu o fată mediala şi una laterală, o margine
posterioară şi una anterioară liberă şi două extremităţi: superioară şi inferioară.
Pe extremitatea superioară se afla un vestigiu al capătului cranial al canalului paramezonefrotic
Muller numit “apendix testis” (hidatida sesilă Morgagni).
Extremitatea inferioară orientată în jos, înapoi şi înăuntru, este rotunjita, corespunzând cozii
epididimului şi ligamentului scrotal.
Marginea posterioara, orientată înapoi şi sus, este rectilinie şi vine în raport cu epididimul, care
ocupa partea laterală a acestei margini şi acoperă parţial faţa laterală.Epididimul adera la testicul
doar prin cap şi coada, în timp ce corpul lui se arcuieşte ca o boltă peste această margine.
Marginea posterioara mai poartă numele de margine hilară, deoarece ea da trecere numeroaselor
vase şi nervi ai testiculului.
Capitolul I,Fig.1
2
Testiculul drept este situat în scrot, la nivelul perineului anterior, el fiind mobil, accesibil uşor
palpării.Testiculul stâng este situat de obicei mai jos decât cel drept, în situaţie opusă fiind
considerată semn de “situs inversus visceral”.La naştere, testiculul are greutate mică 0,2 gr.El
creşte în ritm rapid către pubertate -2gr, astfel ca la adult ajunge la 25-30 gr.
Testiculul stâng este cu puţin mai greu decât cel drept.Lungimea lui la adult este 4-5 cm,
diametrul sagital 3 cm, grosime cca 2,5cm.Culoarea este albicioasa-albastruie, datorită
albugineei lucioase.Pe secţiune parenchimul apare de culoare galbuie-rosiatica.La nou-născut,
testiculul este roşiatic şi la exterior datorită albugineei foarte subţire.Consistenta este fermă,
elastică, dată de albuginee.Parenchimul este moale iar la secţionarea albugineei aceasta herniaza
la exterior.
STRUCTURA TESTICULULUI
La exterior testiculul este învelit de o capsulă testiculară formată din 3 straturi:
1.Stratul superficial format din lama viscerală a tunicii vaginale.Acest strat este alcătuit din:
- mezoteliu;
- membrana bazală.
2.Al doilea strat şi cel mai gros este constituit de tunica albuginee.
3.Al treilea strat este cel al capsulei - tunica vasculară care se întrepătrunde cu stratul profund al
abugineei.
3
Capitolul I,Fig.2
Tunica albuginee este o membrană groasă, sidefie, rezistenta formată din ţesut fibroelastic, ale
cărei fibre se întretaie în unghiuri octogonale şi este bogată în vase limfatice.
Participă la menţinerea presiunii intratesticulare necesară deplasării spermilor către
epididim.Secţionarea să împiedica desfăşurarea normală a spermatogenezei deoarece este urmată
de scăderea presiunii din interiorul testiculului.
Recent, microscopia electronică a arătat că în grosimea albugineei există fibre musculare netede,
mai dense către marginea posterioara, care prezintă contracţii periodice.
La nivelul marginii posterioare albugineea este mult îngroşata formând o masă de ţesut
conjunctiv dens “mediastinum testis” sau corpul Highmore.
De la nivelul mediastinului pleacă radial spre albuginee, septuri conjunctiv-vasculare, care
delimitează lobulii testiculului (cca 250 pentru fiecare testicul), de formă conică cu baza
orientată spre albuginee şi vârful spre ‘’mediastinum testis’’.În lobuli se afla componenta
exocrină a parenchimului testicular, formată din tubii seminiferi contori, câte 2-3 în fiecare lobul,
precum şi componenta endocrină, reprezentată de grupul de celule interstiţiale Leydig care ocupa
spaţiile triunghiulare dintre tubii seminiferi (glanda interstiţială a testiculului).
4
CELULE LEYDIG au probabil originea în mezenchimul mezonefrosului şi secretă hormoni
androgeni (testosteronul).În lobuli, la periferia tubilor seminiferi se afla un sistem de fibre şi
celule conjunctive cu un tip special de celule mioide, având proprietăţi contractile, importante şi
ele pentru dinamica celulelor germinale în lichidul din interiorul tubilor.
Celulele Leydig sunt prezente în interstiţiul testiculului în cuiburi mari şi mici, înconjurate de o
reţea de reticulina şi situate în preajma vaselor şi tubilor.Au forma poligonala sau rotundă având
un nucleu mare şi nucleol proeminent cu granulaţii eozinofile în citoplasma.
Prin tehnici histochimice în celulele Leydig s-au identificat:
- acid asorbic;
- esteraze;
- lipaze;
- un hidroxisteroid – dehidrogenaza;
- enzime oxidative implicate în procesul de andogeneza;
- lipide şi colesterol în cantităţi variabile.
La examenul ultramicroscopic s-au evidenţiat:
- reticul endoplasmatic neted cu numeroase ramificaţii tubulare;
- reticulul endoplasmatic rugos;
- ribozomi liberi;
5
- cristaloide Reinke;
- complexul Golgi pronunţat şi granule de lipofuscina.
Celulele Leydig au mitocondrii numeroase, alungite, cu creşte tubulare şi cu picături de

colesterol.Limitele celulei Leydig sunt neregulate având legături intime cu celulele vecine.
Ultramicroscopic sunt descrise două tipuri de celule Leydig:

- celule mici, fuseiforme, cu organite puţine şi fără picături de lipide;
- celule mari, voluminoase, cu numeroase organite, vezicule membranoase, enzime oxidative,

cristaloide Reinke şi lipide.Aceste două tipuri de celule au fost considerate forme diferite de
evoluţie ale aceleaşi celule.
CELULELE SERTOLI, descrise prima dată de Sertoli în 1865

Sunt mai reduse numeric decât celulele germinale fiind dispuse printre acestea şi prezentând
polul distal pe membrana bazală iar polul apical spre lumenul tubului.
Celulele au formă cilindrică, neregulată, cu marginile încreţite sau cu pliuri, care se insinuează
printre celulele germinale de toate tipurile.Membrana celulară a celulelor Sertoli nu este vizibilă
decât în preparatele cu Ag sau la ultramicroscop, unde se evidenţiază relaţia intimă dintre acestea
şi celulele germinale, manifestată printr-un proces de interdigitatie.Nucleul, situat bazal sau
central, e ovoid, voluminos, clar, veziculos, cu cromatina dispersată, 1-2 nucleoli.
La examenul ultramicroscopic se observă că citoplasma conţine un reticul endoplasmatic bine
dezvoltat (în special în zona interdigitatiilor), ribozomi liberi, dispuşi în ciorchine precum şi un
număr variabil de granule.
-Au fost identificate granule de lipofuscina (pigment de uzură), glicogen, nucleoproteine şi lipide
a căror prezenţă a fost atribuită unei posibile funcţii fagocitare asupra reziduurilor rezultate din
procesul de spermatogeneza.
6
Celulele Sertoli au funcţii complexe: de susţinere, nutriţie, fagocitare, de transformare a
pregnenololului şi progesteronei în testosteron, de eliminare a spermatidelor în lumen, secretă
TBG şi reprezintă un important element al barierei sange-testicul.
Aceasta barieră e formată mai ales de elementele joncţionale dintre celulele Sertoli.Ea împiedica
trecerea de substanţe dinspre lumenul tubilor spre exterior şi nu permite contactul dintre
proteinele plasmatice şi antigenii conţinuţi în celulele germinale haploide (împiedica procesul
autoimun).
COBORÂREA TESTICULULUI
Gonada masculină constituită în cavitatea celomică coboară treptat, mai întâi în partea inferioară
a abdomenului şi apoi în scrot.Acest fapt se realizează în 2 timpi:
1. O coborâre permanenta, internă, pasivă, explicată prin creşterea structurilor embrionare

(activitate prin care în săptămâna a 10-a cele două gonade sunt la limita dintre cavitatea
pelvina şi abdomen).
2. O coborâre externă, prin care testiculul părăseşte cavitatea abdominală.
În coborârea ei, gonada e învelită intru-un sac peritoneal constituit în lunile 3-6, cu care pătrunde
prin canalul inghinal spre scrot.În felul acesta, din poziţia iniţială, în care gonada este
retroperitoneala, devine în scrot organ extraperitoneal, învelit în tunica vaginală.Orificiul de
pătrundere în scrot este obliterat de coordonul spermatic constituit între timp.În coborârea activă
a gonadei pentru poziţia scrotala, printre alţi factori, este implicat şi testosteronul.
7
VASCULARIZAŢIA TESTICULULUI
CIRCULAŢIA ARTERIALĂ
Circulaţia arterială a testiculului e asigurată de:
- artera testiculară – ramură din aorta abdominală;
- artera deferenţială – ramură din artera vezicală inferioară;
- artera cremasterica – ramură din artera epigastrică inferioară.
ARTERA TESTICULARĂ ia naştere din aorta abdominală sub originea arterelor renale şi
deasupra arterei mezenterice inferioare.
Ea prezintă 4 porţiuni:
-lombara,
-iliaca,
-inghinala,
-funiculara.
În traiectul ei retroperitoneal, adera de peritoneu şi încrucişează anterior şi în drepta mai întâi
vena cavă inferioară şi apoi ureterul, având median vena testiculară.
Mai are raporturi cu nervul genito-femural muşchiul psoas.
În stânga ,artera testiculară încrucişează ureterul şi mai jos rădăcina mezosigmoidului.În
regiunea iliacă, în dreapta, se afla lateral de vasele iliace externe şi posterior de ileonul terminal,
iar la orificiul profund al canalului inghinal se încrucişează lateral cu vasele epigastrice
inferioare.
8
Capitolul I,Fig.3
În canalul inghinal intra în componenţă funiculului spermatic, având ca satelite venele grupului
anterior ale plexului pampiniform.În scrot, artera da două ramuri pentru epididim.Pentru testicul
da o ramură care merge în lungul marginii posterioare, care înconjoară polul inferior şi urcă
flexuos pe marginea anterioară, vascularizând 1/3 interioară a organului.
Altă ramură merge pe fata mediala, după care, ocoleşte marginea anterioară ajungând pe fata
laterală.Din ea pleacă numeroase ramuri care pătrund în albuginee.În parenchim pătrund ramuri
centrale prin “mediastinum testis”, mai reduse numeric şi ramuri periferice care vin din
albuginee.
Prin septuri ele ajung în tubii seminiferi, formând reţeaua capilară cu ochiuri largi.Artera
testiculară mai da ramuri colaterale pentru reţeaua exorenala şi pentru ureter.
ARTERA DEFERENŢIALĂ însoţeşte ductul deferent şi se anastomozează cu artera

epididimara posterioara, ramură a arterei testiculare.Ramurile terminale ale arterei testiculare şi
deferenţiale se ramifica şi pătrund în “mediastinum testis”.
9
ARTERA CREMASTERICA, situată la început în afară funiculului spermatic, pătrunde
între elementele funiculului şi se termină în bucla de anastomoza dintre artera epididimara
posterioară şi artera deferenţială.
CIRCULAŢIA VENOASĂ
Venele centrale şi periferice ale testiculului se adună spre hilul testiculului pe partea medială a
marginii posterioare.Iniţial se formează două vene de calibru mai mare:
- vena marginală a testiculului (pe marginea posterioară);
- vena marginală a epididimului (pe fata mediala, care colectează sângele din corpul şi coada
epididimului).
În partea inferioară cele două vene se anastomozează, ele constituind originea venei
testiculare şi venei epididimare.
Plexul pampiniform, un mănunchi de 10-12 vene subţiri, bogat anastomozate, se formează dintr-
un grup anterior care aduce sânge din capul epididimului şi un grup posterior care vine de la
testicul.El se dispune în jurul arterei testiculare, schimbând căldura contra curent cu sângele
arterial.Uneori se distinge şi un al treilea grup, mijlociu, în jurul canalului deferent.
Se consideră că, obişnuit, varicocelul, (mai frecvent în stânga) e produs de dilataţia venelor
grupului anterior al plexului pampiniform, opinie susţinută de rezultatele obţinute după legătura
venei testiculare.Drenajul venos al testiculului şi epididimului din dreapta e favorizat din punct
de vedere hemodinamic, datorită vărsării venei testiculare în vena cavă inferioară în unghi
ascuţit.În partea stângă, vena testiculară se varsă în vena renală stânga.În unghi drept, deci în
condiţii hemodinamice diferite, un factor ce explică frecventa crescută a varicocelului de această
parte.Circulaţia colaterală se dezvoltă graţie anastomozelor cu: artera cremasaterica, vasele
scrotale posterioare şi ruşinoase externe.
10
CIRCULAŢIA LIMFATICĂ
Testiculul prezintă o bogată irigaţie limfatică.Reţeaua profundă, peritubulara da naştere la

colectoare care la nivelul hilului se unesc cu colectoare din reţeaua subseroasa formând 6-8
colectoare sublimfatice.
Acestea se varsă în ganglionii lombo-aortici astfel:
- în stânga se varsă în ganglionii din dreptul vertebrelor L1-L2;
- în dreapta se varsă în ganglionii din dreptul vertebrelor L1-L3.
Există colaterale care pot ajunge până la L4-T12 şi chiar în canalul toracic şi în ganglionii
mediastinali, unele fiind încrucişate.Când drenajul limfatic în aceste grupe ganglionare e
obstrucţionat, limfa de la testicul ajunge în ganglionii iliaci şi chiar în cei inghinali.Acest
dispozitiv explica rapiditatea şi graviditatea posibilităţilor de metastazare a tumoriilor testiculare.
INERVAŢIA TESTICULULUI
Nervii testiculului iau naştere din plexul aortic (partea intermezenterica) şi din partea inferioară a
plexului renal.
Ei formeza în jurul arterei plexul testicular.
Fibrele vegetative sunt predominant simpatice.Ele au acţiune vasomotorie şi contracta celulele
musculare netede ale căii spermatice.
Există şi fibre colinergice cu rol inhibitor.
Testiculul mai poseda şi fibre aferente care conduc stimuli dureroşi, dependente de segmentele
modulare T10-T12 (fibre viscero-aferente).Localizarea durerii testiculare depinde însă şi de
ramurile scrotale posterioare din nervii ruşinoşi interni şi ramurile genito-femural
11
FIZIOLOGIA TESTICULULUI
Testiculul are două funcţii importante:
- formarea gametiilor masculini, spermatozoizi prin procesul de spermatogeneza;
- funcţia endocrina- secreţia hormonilor androgeni.
SPERMATOGENEZA
Începe la pubertate (12 ani ) şi continua toată viaţa.Are loc în tubii seminiferi ai testiculului sub
influenţa stimulilor gonadotropi hipofizari.
Acest proces se desfăşoară pe parcursul a mai multor faze:multiplicare, creştere, maturizare şi
diferenţiere.
Spermatogoniile celule germinale primare situate pe membrana bazală a tubiilor seminiferi se
divid şi se maturizează.
Spermatogoniile se divid prin mitoza şi rezultă spermatocite de ordin I, ce conţin un număr
complet de cromozomi sau spermatocite primare (46 cromozomi).
Fiecare din cei 46 de cromozomi (caracteristici speciei umane: 44 autozomi, 2 heterozomi x şi
y), sinteza autocatalizeaza un număr egal de cromozomi noi de acelaşi tip.Din fiecare
spermatocit primar i-au naştere două spermatocite secundare (de ordin II), fiecare cu 46 de
cromozomi.Prin diviziunea meiotică se formează spermatii (spermatide), fiecare având un număr
de 23 de cromozomi (22 autozomi şi 1 heterozom x sau y).Din maturarea spermatidelor rezulta
spermatozoizi care în canaliculele seminifere sunt lipsiţi de mobilitate şi incapabili de a fertiliza
oul.
Spermatozoidul este o celulă cu lungimea de 30-70 micrometri, care determină sexul viitoarei
fiinţe.E alcătuit din:cap (acrozom), piesa intermediară şi coadă.Prin vasul rectal spermatozoizii
produşi în testicul ajung în epididim, unde în decurs de 18 h câştiga motilitate printr-un proces de
măturare, depozitaţi în epididim spermatozoizii îşi păstrează fertilitatea până la 42 de zile.
Spermatogeneza este influenţată de numeroşi factori:
12
- radiaţiile ionizante;
- substanţe toxice (arsenium, cadmiu, derivaţi ai naftalinei);
- ischemia – ocluzia arterei testiculare timp de o oră inhiba ireversibil spermatogeneza;
- temperatura optimă este cu 3-4 grade C mai scăzută decât cea abdominală, asigurată la om
prin aşezarea scrotala a testiculelor.
În ultimul timp scrotul este considerat că unul din principalii agenţi de control ai termoreglării
întregului organism la sexul masculin.Substratul anatomic al mecanismelor de termoreglare a
temperaturii scrotale şi testiculare este construit din următoarele elemente :
- suprafaţa radianta mare a pielii scrotale, bine vascularizata;
- scăderea suprafeţei patului capilar, la rece, prin contracţia dartosului, cu închiderea vaselor;
- densitatea mare a glandelor sudoripare în tegumentul scrotal;
- absenţa stratului de ţesut adipos;
- pielea scrotului conţine numeroase terminaţii nervoase şi foarte mulţi receptori termici
pentru cald – corpusculii Ruffini şi pentru rece- corpusculii Krause;
- reflexul cremasterian prin ridicarea testiculului spre perineu, conserva căldură;
- schimbul de căldură contra curent între arterele şi venele funiculului spermatic,prin care
sângele arterial, înainte de a ajunge la testicul suferă o anumită preracire.
Toţi aceşti factori contribuie, alături de cei hormonali şi nervoşi la menţinerea fertilităţii
masculine.
13
FUNCŢIA ENDOCRINĂ
Funcţia endocrină a testiculului este realizată prin producerea de hormoni sexuali masculini sau
hormoni androgeni.Aceştia contribuie la realizarea homeostazei endocrine a organismului.
Controlul secreţiei endocrine testiculare este îndeplinit în special de axă hipotalamohipofizara, la
care se adăugă şi alţi centri nervoşi şi glande endocrine.Întregul ansamblu angrenat în această
acţiune poartă denumirea de “gonadostat”.
Principalii hormoni hipofizari implicaţi în activitatea de biosinteza a steroizilor testiculari sunt:
- LH-hormonul luteinizat, care acţionează asupra celulelor Leydig în activitatea de producere

a androgenilor;
- FSH-hormonul foliculo-stimulant, care acţionează asupra celulelor Leydig în activitatea de

secreţie a estrogenilor, asupra celulelor Sertoli prin determinarea secreţiei unei proteine cu
afinitate specifică pentru androgeni şi în controlul spermatogenezei, prin maturarea celulelor
germinale, acţiune realizată în comun cu testosteronul.
LH şi FSH sunt controlaţi de factorul GnRH (Gonadotroph Releasing Hormone) de provenienţă

hipotalamică.Androgenii sunt steroizi cu 19 atomi de carbon, în organismul uman cunoscându-se
peste 60 de steroizi, numai câţiva cu funcţie principală, restul fiind produşi intermediari sau cu
activitate biologică redusă.În acţiunea de formare a testosteronului din colesterol sunt implicaţi
doi componenţi celulari:
- mitocondria-faza de trecere de la colesterol la pregnenolon;
- reticul endoplasmatic neted-trecerea de la pregnenolon la testosteron.
Secreţia de androgeni începe din a 2-a luna de viaţă embrionară şi este responsabilă de
dezvoltarea caracterelor sexuale masculine şi a hipotalamusului.
Testosteronul este responsabil de coborârea testiculelor în scrot în perioada fetală.Secreţia mărita
de testosteron la pubertate (0,3-7 mg/24 h) exercită efecte stimulatoare asupra dezvoltării
14
caracterelor sexuale primare (penis, glande bulbo-uretrale şi preputiale, dezvoltarea scrotului, a
veziculelor şi canalelor seminale, a prostatei şi testiculelor).Veziculele seminale şi prostate
produc în cantităţi mai mari factorii necesari vitalităţii şi funcţiei spermatozoizilor.
Testosteronul stimulează în perioada puberală dezvoltarea caracterelor sexuale, şi împreună cu
somatropul exercita asupra metabolismului o acţiune anabolizantă stimulând dezvoltarea
musculaturii, a eritropozei, osificarea cartilajiilor de creştere.La nivel celular testosteronul se
transformă în dihidrotestosteron (DHT) mărind producţia de DNA şi ARN şi prin această sinteză
de proteine specifice din tesuturiile ţinta.DHT se produce în prostate şi alte ţesuturi găsindu-se în
plasmă în proporţie de 10%.Asupra creierului e activ exclusiv testosteronul.În 24 h se eliberează
în sânge la adult 2-4 mg testosteroane şi 7 mg la bărbatul tânăr, concentraţia sangvină este de
0,65 mg/100 ml sânge.Timpul de înjumătăţire este de 4 minute.Relativ în plasmă, testosteronul
sangvin este legat 75-85 de o betaglobulina TBG, distinctă de alfaglobulina transportoare a
celorlalţi steroizi.Testosteronul este transformat în ficat în 17 cetosteroizi, o mică parte fiind
transformată în estrogen.Producţia şi secreţia de testosteroane e reglată de factorul hipotalamic
eliberator de gonadotropina (luteinizing reasing factor-LRF).
Acesta acţionează prin declanşarea eliberării în adenohipofiza a hormonului stimulator al
celulelor interstiţiale (ICSH).Circuitul de reglare LRF-ICSH este ineficient pentru declanşarea
secreţiei androgenilor de gonadotropina.Apariţia pubertăţii este declanşată pe cale neurogenă
prin hipotalamus.
15
Capitolul II
Prezentarea teoretică a hidrocelului
2.1 Definiţie
Hidrocelul este o formaţiune nedureroasă plină cu lichid, aflată în jurul unuia sau ambelor
testicule şi cauzează edem (mărire de volum) al scrotului sau întregului canal inghinal.
Deşi acest edem poate să nu fie observabil sau inconfortabil, este nedureros şi în general nu
prezintă un pericol. Un hidrocel poate să fie prezent de la naştere (congenital) sau se poate
dezvolta după (dobândit).
2.2 Etiologie
În mod normal testiculele sunt coborâte în scrot în momentul naşterii. În timpul coborârii din
abdomen în bursa scrotala, testiculul antrenează şi peritoneul (membrană care înveleşte cavitatea
abdominală pe interior) până la nivelul vaginalei testiculare. Se formează astfel canalul
peritoneovaginal care realizează o comunicare liberă între cavitatea abdominală şi scrot, în aşa
fel încât lichidul secretat de peritoneu în mod normal se scurge în scrot realizând un tip de
hidrocel numit comunicant (hidrocel congenital). În mod normal canalul peritoneovaginal se
închide de la sine în copilărie; există însă situaţii în care comunicarea persista chiar până la
vârsta adultă,iar lichidul persistent din vaginala destinde scrotul.
Hidrocelul întâlnit la adulţi este mai degrabă unul secundar. Acesta apare sau datorită unei
secreţii anormale a vaginalei testiculare de cauză neclară sau este consecutiv unui traumatism
testicular, unei tumori testiculare, infecţii, ciroze cu ascita. Asocierea între hidrocel şi hernie este
relativ frecvenţă.
16
2.3 Clasificare
· Comunicant
· Testicular
· Hidrocel al funiculului spermatic
În primul caz, legătura dintre bursa scrotală şi cavitatea peritoneală permite acumularea de lichid
în scrot. Este caracteristic acestui tip de hidrocel, că lichidul acumulat “circulă” la digitopresiune
între cavitatea peritoneală şi bursa scrotală.
În cazul hidrocelului de tip testicular comunicarea dintre bursa scrotală şi cavitatea peritoneală
este absentă. Dimensiunea nu se modifică la digitopresiune.
Hidrocelul de tip funicular se poate palpa la nivelul funiculului ca un chist solitar. Frecvent se
instalează la nivelul orificiului herniar, creând falsul aspect al unei hernii strangulate.
2.4 Semne şi simptome
Poate fi total asimptomatic. De regulă pacientul constata singur creşterea progresivă în volum a
scrotului de partea afectată sau bilateral. Cantitatea de lichid acumulată destinde pielea de
deasupara şi este răspunzătoare de jenă locală, deformarea regiunii respective sau dureri.
2.5 Stabilirea diagnosticului
Examenul fizic general şi local este esenţial. Chirurgul apreciază volumul bursei
scrotale,distensia acesteia, realizează examenul funiculului spermatic, palpează testiculul pentru
a vedea dacă este normal, face diagnosticul diferenţial cu o hernie voluminoasă inghinoscrotala
sau cu o tumoră testiculară, apreciază aspectul urinii (urina tulbure poate fi cauzată de o infecţie
17
locală). De asemenea în cadrul examenului fizic general medicul cauta afecţiuni ce pot fi
asociate cu prezenţa hidrocelului.
Investigaţiile complementare sunt ecografia testiculară (care apreciază volumul şi caracterele
lichidului acumulat); urocultura şi examenul sumar de urină pot fi necesare. Preoperator în
funcţie de pacient pot fi utile şi investigaţii mai complexe (pulmonare, cardiace, hepatice,
renale).
2.6 Tratament
La copii este necesar un consult de chirurgie pediatrică, chirurgul pediatric stabilind indicaţia
chirurgicală şi momentul realizării ei.
La adulţi trebuie ştiut că puncţia testiculară cu aspirarea lichidului(practicată inaca de unii), deşi
reduce hidrocelul în volum poate fi sursa de infecţie externă; de asemenea puncţia nu suprima
cauza hidrocelului la adult: tunica vaginală care secretă în exces. După aceste puncţii evacuatorii
hidrocelul se reface rapid cauza rămânând pe loc. Astfel tratamentul chirurgical este singurul
capabil să ducă la vindecare. Scopul lui este de a îndepărta tunica vaginală parietala, parţial sau
total cu desfiinţarea cavităţii în care se acumulează lichidul.
Tratamentul chirurgical în hidrocel
Intervenţia se realizează pe cale deschisă sub anestezie rahidiana (jumătatea inferioară a corpului
va fi amorţită) sau generală (veţi fi adormit complet).
Incizia va fi minimă orizontală (3-4cm), la nivelul scrotului. Se reperează vaginala testiculara, se
pătrunde în cavitatea în care se afla lichidul (acesta se evacuează şi se trimite spre a fi analizat).
În continuare exista procedee care doar plicatureaza vaginala (procedeul Lord) sau procedee care
rezeca vaginala parietala aproape în totalitate suprimând astfel cauza formării hidrocelului (risc
de recidiva foarte scăzut).Testiculul poate fi fixat pentru a nu se torsiona
(orhidopexie).Intervenţia se încheie cu închiderea învelişurilor testiculului pas cu pas,terminând
prin sutură tegumentului. Această intervenţie durează circa 60 min. Există posibilitatea să aveţi
un tub de dren postoperator.
Este necesar un consult care va stabili diagnosticul şi conduita ulterioară.
18
Îngrijirile preoperatorii presupun epilarea zonei inghinale, tegumentelor scrotului şi un duş cu o
soluţie antiseptică.
Postoperator, pacienţii necesita supraveghere 24 de ore, iar tubul de dren dacă există va fi
suprimat înaintea externării.
Firele de sutură vor fi suprimate în 8-10 zile. Un regim alimentar nu este necesar.
Controlul postoperator va fi realizat la 30 de zile.
2.7 Evoluţie şi prognostic
Prognosticul acestei afecţiuni este foarte bun, recidiva este practic absenta.
2.8 Complicaţii
Evoluţia netratata a hidrocelului duce la complicaţii :

-atrofia testiculara,
- suprainfectarea lichidului cu apariţia unui abces scrotal,
- creşterea în continuare în volum cu posibilitatea exulceraţiilor tegumentare şi apariţia unei
fistule cu suprainfecţie.
19
Capitolul III
3.1 Rolul asistenţei medicale în îngrijirea pacientului cu hidrocel
-recolteaza produse biologice şi patologice :VSH,hemoleucograma,glicemie,uree,acid
uric,creatinina,ionograma
-recoltari de urină :se determina calitatea ,densitatea,proteinuria,hematuria,şi urocultura
-admininstreaza medicaţia orală şi parentererala prescrisă de medic ,resp[ectand doza şi ritmul de
administrare
-masoara zilnic dimineaţa şi seara funcţiile vitale şi vegetative şi le notează în foaia de observaţie
-urmareste zilnic comportamnetul bolnavului:poziţia,atitudinea ,expresia feţei,somnul şi starea
psihică
-sesizeaza apariţia unor modificări patologice ,modificări de culoare a tegumentelor ,erupţii
cutanate ,edeme şi transpiraţii
-realizeaza zilnic bilanţul ingestie-excretie
-masoara zilnic greutatea şi diureza bolnavului
-realizeaza educarea pacientului cu prevenire la regimul de viaţă pa care trebuie să-l adopte după
externare :se interzice consumul de alcool,de tutun,explicându-i pacientului efectul nociv al
acestora supra organismului
-se combate obezitatea printr-un regim hipocaloric şi hipoglucidic
-supravegheaza anumite efecte secundare :greţuri,vărsături,diaree
20
Capitolul IV
4.1 Prezentarea cazurilor de boală
CAZUL NUMĂRUL 1
Date personale şi familiale:

Nume: Pleşă
Prenume:Adrian
Vârsta:63 ani
Sex:masculin
Naţionalitate:romană
Religie:ortodoxă
Greutate:70 kg
Înălţime:170 cm
Grup sanguin: A II
Rh:+
Domiciliul:Reşita
Data internării:10.05.2014
Date variabile
Temperatura: 36,7 C
Tensiunea arterială : 120/65 mm / Hg
21
Puls : 90/min
Respiraţie : 18r/min
Diureza : 1100-1400ml/zi
Scaun : 1-2/zi
Motivele internării:
*apariţia unei formaţiuni la nivelul hemiscrotului drept şi jena la acest nivel
Diagnostic la internare-Hidrocel drept

LIMITE SENZORIALE
Alergii: nu prezintă
Acuitate vizuală şi auditiva: stare bună
Istoricul bolii
Bolnavul se prezintă la camera de gardă şi relatează că boala actuală a debutat în

urmă cu 4-5 luni când a constatat creşterea în volum a hemiscrotului drept ,fără ca
această creştere să fie legată de efortul fizic şi nefiind însoţită de alte simptome.
Este internat în secţia de urologie pentru mai multe investigaţii.
EXAMENE DE LABORATOR
Glucoză 70 mg./dl.
Uree 23 mg/dl.
Creatinină 7,3 mg./dl.
T.G.O. 17 U/L.
T.G.P. 33 U/L.
Fibrinogen 485mg. %
Hemoglobină 9,7 g%
Hematocrit 31,7 %
22
SUMAR DE URINĂ
Acid ascorbic- Negativ
Bilirubina - Negativ
Corpi cetonici - Negativ
Glucoza – Negativ
pH -6
Proteine- Negativ
Urobilinogen- Negativ
Nitriţi- Negativ
Densitate urinară- 1015
Ecografie scrotala-confirma o colecţie lichidala vaginala
I s-a administrat tratament medicamentos,dar simptomatologia nu a cedat,se

intervine chirurgical
Operaţia propusa- Cura hidrocelului procedeu Winkelmann-Bergmann
Pregătirea preoperatorie se realizează prin liniştirea bolnavului cu sedative

uşoare de tipul Diazepamului şi prin toaletă locală cu epilarea regiunii.
II. Prezentarea situaţiei bolnavului

Culegerea de date urmărind cele 14 nevoi fundamentale:
1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.

* lipsesc secreţiile nazale
23
* pacientul prezintă circulaţie adecvată
2. Nevoia de a bea şi a mânca.

* limbă de culoare roz, fără ulceraţii sau porţiuni necrotizate, hemoragii
* pacientul nu are pofta de mâncare
3. Nevoia de a elimina.
* scaune cu frecvenţă şi aspect normal.
* disurie
* micţiuni frecvente şi în cantitate redusă
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura.

* aparat locomotor integru
* pacientul prezintă durere în timpul mersului
5.Nevoia de a dormi şi odihni.

* pacientul adoarme cu greutate
* are un somn insufficient
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca.
* pacientul se îmbraca corespunzător vârstei, temperaturii, mediului înconjurător

* se îmbraca fără ajutor
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale.
* pacientul este afebril
24
* tegumente uscate şi calde
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele.
* pacientul prezintă tegumente curate, netede, elastice, normal pigmentate
* mucoasa bucală este integră, fose nazale libere.
9. Nevoia de a evita pericolele.

*pacientul este o persoană prudenta, ştie pe cât posibil să evite pericolele
10.Nevoia de a comunica
* pacientul are o fire comunicativă
* pacientul poartă discuţii cu colegii de salon
* vorbeşte deschis despre boala să
11. Nevoia de a practica religia.
* pacientul este de religie ortodoxă .

* merge duminica la biserica
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării.
*pacientul se simte îndeplinit atât din punct de vedere profesional, cât şi familial.
13. Nevoia de a se recrea.
* pacientul prefera să se relaxeze citind romane poliţiste
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea

*pacientul prezintă interes pentru înţelegerea afecţiunii sale
25
În urma culegerii datelor, am stabilit următoarele nevoi perturbate:
1. Nevoia de a bea şi a mânca
4. Nevoia de a dormi şi odihni.
Stabilirea diagnosticelor de nursing
Problema Sursa de Manifestări de Diagnosticul de
dificultate dependenţă nursing
1.Alimentaţie Durerea după -inapetenta 1.Alterarea stării

insuficienta intervenţia de nutriţie
calitativ şi chirurgicală
cantitativ
2.Eliminare Afecţiunea -disurie 2.Alterarea

urinara funcţiei de
insuficienta eliminare a urinii
cantitativ
3.Dificultate Durerea -durere în 3.Diminuarea

de a merge timpul mobilităţii fizice
mersului
4. Dificultate spitalizarea -ore de odihnă 4. Insomnie

de a se odihni insuficiente
26
-treziri
frecvente în
timpul nopţii
Stabilirea Planului de Nursing
Diagnostic Obiective Intervenţiile asistentei Evaluare

autonome şi delgate
de nursing
1. Alterarea Pacientul sa - administrez tratamentul Pacientul
stării de fie alimentat prescris de medic. repecta
nutriţie corespunzator Algocalmin 2 cpr/24 h mesele impuse
Diazepam 1 cpr/seara
-invat pacientul valoarea
energetică a alimentelor şi
necesarul în funcţie de
activităţile fizice
-urmaresc orarul şi distribuţia
meselor
2. Alterarea Pacientul sa - administrez tratamentul Pacientul nu

functiei de prezinte prescris de medic. mai prezinta
eliminare a mictiuni Algocalmin 2 cpr/24 h disurie,prezinta
urinii fiziologice Diazepam 1 cpr/seara mictiuni
normale -invat pacientul pozitia fiziologice
cantitativ si corecta pentru usurarea normale
fara disurie mictiunii si golirea complete cantitativ si
a vezicii calitativ
-urmaresc cresterea presiunii
prin masajul vezicii sau prin
pozitia asezat si aplecat
inainte,care contribuie la
declansarea mictiunii si la
eliminarea urinei ramase
3.Diminuare Pacientul sa - administrez tratamentul Pacientul se
a mobilitatii se poata prescris de medic. poate
27
fizice deplasa cu Algocalmin 2 cpr/24 h deeplasa ,nu
usurinta Diazepam 1 cpr/seara mai prezinta
-stabilesc impreuna cu durere in
pacientul nevoile de exercitiu timpul
fizic mersului
-planific un program de
ezercitii mmoderate ,adaptat
capacitatii sale fizice
-invat pacientul sa foloseasc
atehnici de destindere si
relaxare
4. Insomnie Pacientul să - administrez tratamentul Somnul

prezinte un prescris de medic. pacientului s-a
somn Algocalmin 2 cpr/24 h îmbunătăţit
suficient din Diazepam 1 cpr/seara considerabil
punct de --mentin condiţiile necesare
vedere somnului,respectând
cantitativ şi dorinţele şi deprinderile
calitativ pacientului
-observ dacă perioadele de
relaxare,de odihnă sunt în
raport cu necesităţile
organismului şi munca
depusă
-ii explic necesitatea
menţinerii unei vieţi
ordonate,cu un program
stabilit
- învăţ pacientul tehnici de
relaxare şi modalităţi care
să-i favorizeze somnul prin
discuţii,demonstratiii,material
documentar
28
Concluzii
Starea pacientului la externare: vindecat chirurgical.
Pacientul P.A. ,în vârstă de 63 de ani ,se internează în secţia de urologie
acuzând apariţia unei formaţiuni la nivelul hemiscrotului drept şi jena la
acest nivel .
În urma investigaţiilor se stabileşte diagnosticul de Hidrocel drept şi se
impune intervenţia chirurgicală.
Intervenţia chirurgicală s-a efectuat sub anestezie peridurala.
Evoluţia postoperatorie a fost favorabilă şi pacientul este externat după 4
zile de la spitalizare,vindecat chirurgical.
Recomandări:
- Să evite efortul fizic
- Să evite ortostatismul prelungit
- Să evite frigul şi umezeală
- Să se prezinte la control medical peste 7 zile
29
CAZUL NUMĂRUL 2

Nume: Militaru
Prenume:Valentin
Vârsta:73 ani
Sex:masculin
Religie:ortodoxă
Greutate:80 kg
Înălţime:170 cm
Grup sanguin: A II
Rh:+
Domiciliul:Reşita
Date variabile
Temperatura: 36,5 C
Puls : 90/min
Scaun : 1-2/zi
30
*apariţia unui edem la nivelul hemiscrotului stâng
Diagnostic la internare-Hidrocel stâng

LIMITE SENZORIALE
Istoricul bolii

urmă cu 3 luni când a constatat creşterea în volum a hemiscrotului stâng şi o jenă
la acest nivel.
Glucoză 60 mg./dl.
Uree 24 mg/dl.
T.G.O. 17 U/L.
T.G.P. 33 U/L.
Fibrinogen 485mg. %
Hemoglobină 9,6 g%
Hematocrit 31,6 %
31
SUMAR DE URINĂ
Glucoza – Negativ
pH -6
Proteine- Negativ
Nitriţi- Negativ

Operaţia propusa- excizia vaginalei parietale

II. Prezentarea situaţiei bolnavei


32
* pacientul nu are pofta de mâncare
* disurie

* poziţie şi mişcări adecvate ale corpului



33

* pacientul nu are o fire comunicativă
* pacientul nu poartă discuţii cu colegii de salon
* nu vorbeşte deschis despre boala să


*pacientul nu are cunoştinţe suficiente despre boala sa
34
4. Nevoia de a comunica
1.Alimentaţie durerea -lipsa poftei de 1.Alterarea

insuficienta mâncare alimentaţiei
calitativ şi
cantitativ
2. Eliminare afecţiunea -disurie 2. Alterarea

urinara -mictiuni dese funcţiei de
insuficienta şi în cantitate eliminare a urinii
cantitativ puţină
3. Dificultate spitalizarea -ore de odihnă 3.Insomnia

4. Alterarea Neadaptarea -inchidere în 4.Comunicare

comunicării la boala sine ineficace la nivel
35
afectiv
5.Cunoştinţe Lipsa de -cunostinte 5. Deficit de

insuficiente motivaţie insuficiente cunoştinţe despre
despre asupra boala
afecţiunea sa diagnosticului
medical,a
tatamentului,a
convalescentei
Diagnostic Obiective Intervenţiile Evaluare

asistentei
autonome şi
delgate
1. Alterarea Pacientul să - administrez Pacientul repecta

alimentaţiei consume o cantitate tratamentul mesele impuse
de alimente în prescris de
concordanţă cu medic.
nevoile sale Aulin 1cp/24 h
energetice Diazepam
1cpr/24h
-invat pacientul
valoarea
energetică a
alimentelor şi
necesarul în
funcţie de
activităţile
fizice
-alcatuiesc un
regim
36
hipocaloric
-urmaresc
orarul şi
distribuţia
meselor
2. Alterarea Pacientul să prezinte - administrez
funcţiei de micţiuni fiziologice tratamentul Pacientul nu mai
eliminare a urinei normale cantitativ şi prescris de prezintă
fără disurie medic. disurie,prezintă
Aulin 1cp/24 h micţiuni
Diazepam fiziologice
1cpr/24h normale cantitativ
-invat pacientul şi calitativ
poziţia corectă
pentru uşurarea
micţiunii şi
golirea
complete a
vezicii
-urmaresc
creşterea
presiunii prin
masajul vezicii
sau prin poziţia
aşezat şi aplecat
înainte,care
contribuie la
declanşarea
micţiunii şi la
eliminarea
urinei rămase
3. Insomnie Pacientul să prezinte - administrez Somnul
un somn suficient tratamentul pacientului s-a
din punct de vedere prescris de îmbunătăţit
cantitativ şi calitativ. medic.
37
Aulin 1cp/24 h considerabil
Diazepam
1cpr/24h
menţin
condiţiile
necesare
somnului,respe
ctând dorinţele
şi deprinderile
pacientei
-observ dacă
perioadele de
relaxare,de
odihnă sunt în
raport cu
necesităţile
organismului şi
munca depusă
-ii explic
necesitatea
menţinerii unei
vieţi
ordonate,cu un
program stabilit
4. Comunicare Pacientul să - administrez Pacientul este mai
ineficace la nivel comunice uşor cu tratamentul liniştită şi a
afectiv cei din jurul său prescris de început să
medic. coumnice cu
Aulin 1cp/24 h colegii de salon
Diazepam
1cpr/24h
-dau posibilitate
pacientului să-
şi exprime
nevoile,sentime
38
ntele,ideile şi
dorinţele sale
5. Deficit de Pacientul să - administrez
cunoştinţe despre acumuleze tratamentul
Pacientul a
boala informaţii despre prescris de
început să
afecţiunea sa medic.
acumuleze noi
Aulin 1cp/24 h
cunoştinţe despre
Diazepam
boala
1cpr/24h
-explorez
nivelul de
cunoaştere al
pacientei,privin
d boala să
-stimulez
dorinţa de
cunoaştere
-motivez
importanta
acumulării de
noi informaţii
Concluzii
Pacientul M.V. ,în vârstă de 73 de ani ,se internează în secţia de urologie

acuzând apariţia unui edem la nivelul hemiscrotului stâng
În urma investigaţiilor se stabileşte diagnosticul de Hidrocel stâng şi se impune
intervenţia chirurgicală.
Intervenţia chirurgicală s-a efectuat sub anestezie rahidiana.
39
Recomandări:
- Să evite frigul şi umezeală
CAZUL NUMĂRUL 3

Nume: Arsene
Prenume:Bogdan
Vârsta:65 ani
Sex:masculin
Religie:ortodoxă
Greutate:90 kg
Înălţime:170 cm
40
Grup sanguin: A II
Rh:+
Domiciliul:Reşita
Date variabile
Temperatura: 36,7 C
Puls : 85/min
Scaun : 1-2/zi
*apariţia unei formaţiuni la nivelul hemiscrotului drept şi durere la acest nivel
Diagnostic la internare-Hidrocel drept

LIMITE SENZORIALE
Istoricul bolii

urmă cu 4-5 luni când a constatat creşterea în volum a hemiscrotului drept ,fără să
facă un e fort fizic exagerat.
41
Glucoză 80 mg./dl.
Uree 25 mg/dl.
T.G.O. 18 U/L.
T.G.P. 31 U/L.
Fibrinogen 485mg. %
Hemoglobină 9,7 g%
Hematocrit 31,7 %
SUMAR DE URINĂ
Glucoza – Negativ
pH -6
Proteine- Negativ
Nitriţi- Negativ

42
Operaţia propusa- excizia vaginalei parietale

II. Prezentarea situaţiei bolnavului


* pacientul are pofta de mâncare
* disurie

* pacientul prezintă durere în timpul mersului
43



* pacientul are o fire comunicativă
* pacientul poartă discuţii cu colegii de salon
* vorbeşte deschis despre boala să
44

*pacientul nu prezintă interes pentru înţelegerea afecţiunii sale

45
1. Eliminare Intervenţia -disurie 1.Alterarea

urinara chirurgicală funcţiei de
insuficienta eliminare a urinei
cantitativ
2. Dificultate durerea -durere în 2. Diminuarea

de a merge timpul mobilităţii fizice
mersului
3. Dificultate spitalizarea -ore de odihnă 3. Insomnie

-treziri
frecvente în
timpul nopţii
4. Cunoştinţe Lipsa de -cunostinte 4. Deficit de
insuficiente motivaţie insuficiente cunoştinţe despre
despre asupra boala
afecţiunea sa diagnosticului
medical,a
tatamentului
Diagnostic Obiective Intervenţiile asistentei Evaluare

autonome şi delgate
de nursing
1.Alterarea Pacientul să - administrez tratamentul Pacientul nu

46
funcţiei de prezinte prescris de medic. mai prezintă
eliminare a micţiuni Algocalmin 2 cpr/24 h disurie,prezintă
urinii fiziologice Diazepam 1 cpr/seara micţiuni
normale -invat pacientul poziţia corectă fiziologice
cantitativ şi pentru uşurarea micţiunii şi normale
fără disurie golirea complete a vezicii cantitativ şi
-urmaresc creşterea presiunii calitativ
prin masajul vezicii sau prin
poziţia aşezat şi aplecat
înainte,care contribuie la
declanşarea micţiunii şi la
eliminarea urinei rămase
2.Diminuar Pacientul să - administrez tratamentul Pacientul se

ea se poată prescris de medic. poate
mobilităţii deplasa cu Algocalmin 2 cpr/24 h deeplasa ,nu
fizice uşurinţă Diazepam 1 cpr/seara mai prezintă
-stabilesc împreună cu durere în
pacientul nevoile de exerciţiu timpul mersului
fizic
-planific un program de
ezercitii mmoderate ,adaptat
capacităţii sale fizice
3. Insomnie Pacientul să - administrez tratamentul Somnul
prezinte un prescris de medic. pacientului s-a
somn Algocalmin 2 cpr/24 h îmbunătăţit
suficient din Diazepam 1 cpr/seara considerabil
punct de -invat pacientul să foloseasc
vedere atehnici de destindere şi
cantitativ şi relaxare
calitativ --mentin condiţiile necesare
somnului,respectând dorinţele
şi deprinderile pacientului
-observ dacă perioadele de
47
relaxare,de odihnă sunt în
raport cu necesităţile
organismului
4. Deficit Pacientul să - administrez tratamentul Pacientul a

de acumuleze prescris de medic. început să
cunoştinţe informaţii Algocalmin 2 cpr/24 h acumuleze noi
despre despre Diazepam 1 cpr/seara cunoştinţe
boala afecţiunea sa explorez nivelul de cunoaştere despre boala
al pacientei,privind boala să
-stimulez dorinţa de
cunoaştere
Concluzii
Pacientul P.A. ,în vârstă de 65 de ani ,se internează în secţia de urologie acuzând
apariţia unei formaţiuni la nivelul hemiscrotului drept şi durere la acest nivel.
În urma investigaţiilor se stabileşte diagnosticul de Hidrocel drept şi se impune
intervenţia chirurgicală.
Intervenţia chirurgicală s-a efectuat sub anestezie peridurala.
Recomandări:
- Să evite frigul şi umezeala
48
49
Capitolul IV
Concluzii asupra lucrării
Plecând de la o afecţiune des întâlnită în practică şi la toate categoriile socio-profesionale am
dorit ca prin lucrarea de faţă să relatez importanţa îngrijirilor acordate bolnavilor cu hidrocel.
Procesul de îngrijire este un proces clinic pentru identificarea problemelor şi aplicat în scopul
de a permite identificarea necesităţilor persoanelor îngrijite.
Aceste necesităţi specifice fiecărui pacient au intrat în alcătuirea lucrării mele de licenţă în care
am ţinut cont de toate problemele zilnice ale pacienţilor.
Hidrocelul este o afecţiune gravă.
Diagnosticata precoce, cu indicaţie de tratament şi tehnică chirurgicală corectă, cu tratament
adjuvant, îndepărtarea factorilor favorizanţi, dispensarizare corectă,hidrocelul nu recidivează
Consider că îngrijirile cu rol propriu şi delegat acordate de mine şi echipa de îngrijire au avut o
mare importanţă pentru pacienţi şi că acestea au răspuns nevoilor particulare ale fiecăruia şi
totodată au răspuns aşteptărilor acestora.
50

De La Introducere

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

De La Introducere

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Argumentaţia lucrării

redobandească independenţa cat mai repede posibil.

poate face pe altul fericit.

Ar fi minunat să fim înconjuraţi numai de oameni sănătoşi,dar nu este aşa.

1.1 Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie ale testiculelor

La exterior testiculul este învelit de o capsulă testiculară formată din 3 straturi:

Prin tehnici histochimice în celulele Leydig s-au identificat:

- enzime oxidative implicate în procesul de andogeneza;

- lipide şi colesterol în cantităţi variabile.

La examenul ultramicroscopic s-au evidenţiat:

- reticul endoplasmatic neted cu numeroase ramificaţii tubulare;

- reticulul endoplasmatic rugos;

- complexul Golgi pronunţat şi granule de lipofuscina.

Celulele Leydig au mitocondrii numeroase, alungite, cu creşte tubulare şi cu picături de

Ultramicroscopic sunt descrise două tipuri de celule Leydig:

- celule mari, voluminoase, cu numeroase organite, vezicule membranoase, enzime oxidative,

CELULELE SERTOLI, descrise prima dată de Sertoli în 1865

1. O coborâre permanenta, internă, pasivă, explicată prin creşterea structurilor embrionare

2. O coborâre externă, prin care testiculul părăseşte cavitatea abdominală.

Circulaţia arterială a testiculului e asigurată de:

- artera testiculară – ramură din aorta abdominală;

- artera deferenţială – ramură din artera vezicală inferioară;

- artera cremasterica – ramură din artera epigastrică inferioară.

deasupra arterei mezenterice inferioare.

În traiectul ei retroperitoneal, adera de peritoneu şi încrucişează anterior şi în drepta mai întâi

vena cavă inferioară şi apoi ureterul, având median vena testiculară.

Mai are raporturi cu nervul genito-femural muşchiul psoas.

În stânga ,artera testiculară încrucişează ureterul şi mai jos rădăcina mezosigmoidului.În

iar la orificiul profund al canalului inghinal se încrucişează lateral cu vasele epigastrice

ARTERA DEFERENŢIALĂ însoţeşte ductul deferent şi se anastomozează cu artera

- vena marginală a testiculului (pe marginea posterioară);

Testiculul prezintă o bogată irigaţie limfatică.Reţeaua profundă, peritubulara da naştere la

Acestea se varsă în ganglionii lombo-aortici astfel:

- în stânga se varsă în ganglionii din dreptul vertebrelor L1-L2;

- în dreapta se varsă în ganglionii din dreptul vertebrelor L1-L3.

Testiculul are două funcţii importante:

- formarea gametiilor masculini, spermatozoizi prin procesul de spermatogeneza;

- funcţia endocrina- secreţia hormonilor androgeni.

Spermatogeneza este influenţată de numeroşi factori:

- substanţe toxice (arsenium, cadmiu, derivaţi ai naftalinei);

- ischemia – ocluzia arterei testiculare timp de o oră inhiba ireversibil spermatogeneza;

- suprafaţa radianta mare a pielii scrotale, bine vascularizata;

- densitatea mare a glandelor sudoripare în tegumentul scrotal;

- absenţa stratului de ţesut adipos;

- reflexul cremasterian prin ridicarea testiculului spre perineu, conserva căldură;

- LH-hormonul luteinizat, care acţionează asupra celulelor Leydig în activitatea de producere

- FSH-hormonul foliculo-stimulant, care acţionează asupra celulelor Leydig în activitatea de

LH şi FSH sunt controlaţi de factorul GnRH (Gonadotroph Releasing Hormone) de provenienţă

- mitocondria-faza de trecere de la colesterol la pregnenolon;

- reticul endoplasmatic neted-trecerea de la pregnenolon la testosteron.

Prezentarea teoretică a hidrocelului

· Hidrocel al funiculului spermatic

2.4 Semne şi simptome

2.5 Stabilirea diagnosticului

2.7 Evoluţie şi prognostic

Evoluţia netratata a hidrocelului duce la complicaţii :

3.1 Rolul asistenţei medicale în îngrijirea pacientului cu hidrocel

-recolteaza produse biologice şi patologice :VSH,hemoleucograma,glicemie,uree,acid

-recoltari de urină :se determina calitatea ,densitatea,proteinuria,hematuria,şi urocultura

-admininstreaza medicaţia orală şi parentererala prescrisă de medic ,resp[ectand doza şi ritmul de

-urmareste zilnic comportamnetul bolnavului:poziţia,atitudinea ,expresia feţei,somnul şi starea

-sesizeaza apariţia unor modificări patologice ,modificări de culoare a tegumentelor ,erupţii

cutanate ,edeme şi transpiraţii