1.

ABC-ul resuscitarii
ABC-ul resuscitari
Primii pasi de a salva o viata cu minile goale
In cadrul urgentelor majore, stopul cardiorespirator este si rimane mereu una
dintre provocarile si incercarile grele la care este supusă echipa de interventiide
urgenta
Resuscitarea cardio-respiratorie reprezinta totalitatea manoperelor efectuate
pentru a preveni aparitia unui stop cardio-respirator, daca acesta a aparut, pentru a
restabili cele doua functii vitale ale organismului: circulatia si respiratia. Pentru
marea majoritate a oamenilor, prezinta interes general tehnica resuscitarii primare,
care are, la randul ei trei obiective principale
A-Eliberarea cailor aeriene mentinind deschise si libere caile aeriene.
B-Respiratia procesul de patrundere a aerului in plamnini si eliminarea dioxidului
de carbon.
C-Circulatia circulatia singelui prin organism.
1 ASIGURAREA LIBERTATII CAILOR AERIENE
este conditia evidenta a posibilitatii reluarii respiratiei. Ea incepe cu indepartarea
oricaror obiecte care ar putea jena miscarile respiratorii imediat dupa ce victima a
fost scoasa din locul in care s-a produs accidental. Pozitia victimei: Impingem
frununtea spre posterior iar barbiea o ridicam in sus. Se poate incerca eliminarea
unui corp strain si prin asa-numita manevra Heimlich" care poate fi efectuata de
catre oricin plasandu-ne in spatele victimei (cand aceasta este constients poate sta
in picioare) cuprindem trunchiul acesteia pe sub bratele Mainile salvatorului se
deplaseaza astfel: dreapta cu pumnul struc priveste spre sol si se pozitioneaza intre
ombilic si capatul infer al sternului, iar stanga o acopera pe prima. Se efectueaza
tracti bruste in sus (4 compresiuni), in urma carora are loc o crestem presiunii
intraabdominale, care se va transmite toracelui, fapt a ar putea favoriza eliminarea
unui corp strain slab, fixat pe aeriene superioare. Daca victima este cazuta si
inconstient salvatorul este deasupra victimei, la nivelul coapselor acesteia, si isi
plaseaza in aceeasi : palma mainii drepte, iar palma mainii stangi peste cea dreapta,
exercitand presiuni bruste spre sol si spre capul victimei.

2 RESPIRATIA- Respiratia artificiala este gestul imediat urmator eliberarii cailor

aeriene. exista descrise mai multe metode de respiratie artificiala, singurele metode
eficiente respiratia gura la gura si gura la nas.Respiratia gura la gura este cel mai
des folosita.
Pozitia victimei si a salvatorului:
Victima sta cu fata in sus, pe un plan dur, iar salvatorul va sta pe partea dreapta.
Cu mana stanga, prinzand fruntea victimei in palma, va face hiperextensia capului,
iar intre degetele 1-2 (degetul mare si aratator) va prinde si va pensa narile
victimei. Mana dreapta va prinde in palma barbia victimei si va mentine deschisa
gura acesteia. Salvatorul inspira adanc aer, apoi isi va lipi buzele etans (direct sau
prin intermediul unui tifon sau a unei batiste), expirand brusc. timp de 2 secunde.
aerul inmagazinat anterior. Expirul se face cu privirea atintita catre toracele
victimei: daca aceasta se ridica, respiratia este eficienta; daca se ridica stomacul,
aerul a intrat in stomac si este nevoie de corectarea hiperextensiei capului. Se
asteapta 2-4 secunde, pana ce toracele victimei revine pasív. la diametrul initial,
dupa care se repeta manevra cu o frecventa de 12-14 insuflatii/minut.
3CIRCULATIA- Masajul cardiac extern se face cu bolnavul in aceeasi pozitie (cu
fata in sus), asezat pe un plan dur. Salvatorul se situeaza de o parte a victimei si
aplica bratele sale intinse (nu flectate!) pe treimea inferioara a sternului astfel:
palma mainii care realizeaza compresia se plaseaza direct pe stern, iar cealalata
mana se plaseaza deasupra primei, paralel sau la 90 de grade, cu degetele intinse
sau intrepatrunse cu cele ale mainii inferioare.
Compresiunea sternului se realizeaza vertical, folosind greutatea corpului si
bratele intinse (nu se flecteaza din cot). Compresiunuile trebuie sa deplaseze
sternul cu 4-5 cm, iar ritmul acestora trebuie sa fie 80-100/minut. Raportul dintre
compresiunea toracelui si decompresiunea acestuia trebuie sa fie 1/1.Intotdeauna
masajul cardiac se asociaza respiratiei artificiale. Daca masajul si respiratia sunt
realizate de o singura persoana, acesta va efectua resuscitarea efectuand 2
insuflatii, urmate de 15 compresii, pastrand acest raport. Daca exista doua persoane
care realizeaza resuscitarea, atunci una dintre ele va face numai insuflatii, iar
cealalata, numai compresii, dupa ritmul: 1 insuflatie / 5 compresiuni.Efectuarea
corecta a masajului cardiac se va evidentia prin perceperea unui puls femoral sau
carotidian concordant cu compresiunile.Semnele de eficacitate ale resuscitarii sunt
date de recuperarea activitatii inimii (puls, tensiune arteriala). reluarea respiratiei,
revenirea starii de constienta, recolorarea pielii si regresia diametrului pupilei la
dimensiunea initiala.Complicatiile resuscitarii sunt fracturi costale, leziuni ale
organelor din torace sau abdomen, in urma masajului cardiac prea brutal, aspiratia
in plaman a secretiilor din stomac etc.Resuscitarea cardio-respiratorie se va opri
daca, dupa 2-30 de minute de resuscitare, acesta ramane ineficienta. Pozitia
victimei si a asalvatorului: Cautam osul pieptului si efectuam compresi in zona
dintre mameloane.
Victima nu respira si nu are puls:
Primul gest in aceasta situatie este anuntarea situatiei la 112 solicitând ajutorul
echipei medicale calificate si cu dotare corespunzatoare dupa care incepem
resuscitarea cardio-pulmonara. Daca victima nu respira, nu are puls si esti sigur ca
va sosi ajutor profesionist calificat, începe ventilatia artificiala si compresiunile
toracice. Ele se executa succesiv. In cazul în care sunteti singurul salvator raportul
ventilatie masaj cardiac trebuie sa fie de 2:15, acest lucru repetându-se timp de un
minut In cazul în care sunteti doi salvatori acest raport trebuie sa fie de 1:5. Se
executa 10 cicluri dupa care se face reevaluarea pacientului. Fiecare ciclu se incepe
cu ventilatia artificiala si se termina cu ventilatie.
Victima nu respira dar are puls:
In acest caz prima etapa de actiune consta din efectuarea unui numar de 10
ventilatii artificiale dupa care vom anunta 112 solicitand ajutor medical calificat.
Ne reintoarcem. reevaluam starea pacientului si vom actions in functie de ceea ce
vom constata. In cazul in care situatia va fi nemodificata vom continua ventilatia
pacientului verificand periodic pulsul pacientului.
Victima respira si are puls:
Daca victima respira si are puls, dar este inconstienta o vom aseza in pozitia
laterala de siguranta. Ingenunchind länga victima vom elibera caile aeriene prin
hiperextensia capului si ridicarea barbiei. Asezam bratul cel mai apropiat al
victimei in unghi drept fata de corp, iar antebratul se indoaie in sus. Vom trece
celalalt brat al victimei peste torace asezând dosul palmei pe obrazul victimei.Se
ridica genunchiul (cel opus fata de salvator) victimei, tragandu-l in sus si
mentinand piciorul pe pamânt. Cu o mâna vom prinde umarul opus fata de salvator
si cu cealalta mána genunchiul pacientului. Il vom intoarce lateral spre salvator; ne
asiguram ca se sprijina pe genunchi si pe cot, rearanjam capul in hiperextensie si
deschidem gura.

2. Tratamentul de urgenta in asfixii la

adulti si copii in cazul cind victima este
constienta
Primul ajutor in cazul obstructiei acute de cai respiratorii.
Corpii straini sunt o cauza frecventa de obstructie acuta a cailor respiratorii, in
special la copii, care pot aspira accidental diferite obiecte mici, boabe de fasole,
seminte, bomboane etc.La adulti obstructia acuta a cailor aeriene prin corpi straini
este cauzata de obicei de un bol alimentar sau os si mai rar de obiecte. Daca nu se
intervine prompt obstructia acuta de cai respiratorii poate duce la deces.

Obstructia poate fi partiala, caz in care victima poate sa tuseasca si sa vorbeasca. In

obstructia completa, victima nu mai vorbeste, nu mai poate respira (se sufoca),
tegumentele devin cianotice (albastre), iar daca obstructia persista se va produce
pierderea constientei.
Primul ajutor la adult constient
In caz de obstructie partiala victima va fi indrumata sa adopte o pozitie aplecata in
fata si sa tuseasca, pana ce corpul strain va fi eliminat. Aceeasi atitudine trebuie
adoptata si in cazul in care victima este singura si nu exista alta persoana care s-o
ajute; in acest caz victima isi poate aplica singura o compresiune la nivelul
abdomenului, aplecandu-se peste spatarul unui scaun si apasand puternic pana ce
corpul strain este eliminat.
In caz de obstructie completa, cand victima nu poate tusi si se sufoca, dar este
constienta, se aplica 5 lovituri interscapulare (in spate, intre omoplati). Daca
acestea sunt ineficiente se va efectua manevra Heimlich
Manevra Heimlich la adult - salvatorul se aseaza in in spatele victimei si-i
cuprinde talia cu bratele - pozitioneaza un pumn la jumatatea distantei dintre
ombilic si apendicele a cu celalalt pumn xifoid si-l apuca cu comprima a à
abdomenul, tragand brusc si cu putere in sus man in sus, manevra ce poate
determina corpul strain sa sara afara. Manevra Heimlich se repeta pana cand corpul
strain se elimina sau pana cand victima devine inconstienta. Primul ajutor la adult
inconstient Daca victima este inconstienta: -se aseaza in decubit dorsal si se
apeleaza 112 - se aseaza podul palmei la jumatatea distantei dintre ombilic si
apendicele xifoid, si asezand mana opusa peste aceasta se efectueaza compresii
abdominale, bruste si orientate inspre extermitatea cefalica (cap) - dupa
aproximativ 5 compresii, se intoarce capul victimei pe o parte, verificand prezenta
in cavitatea bucala a unor corpi straini care pot fi eliminati -se evalueaza respiratia
si se tenteaza respiratia artificiala - daca ventilatia artificiala e ineficienta se repeta
compresia abdominala pana la sosirea echipei medicale.
Primul ajutor la sugar
In cazul in care sugarul poate respira si tusi, acesta va fi lasat sa tuseasca fara a se
incepe manevrele de dezobstructie. Daca obstructia persista si tusea devine
insuficienta se va adopta aceeasi atitudine ca si in cazul obstructiei complete: -se
aseaza sugarul pe antebrat, culcat cu fata in jos, astfel incat cu mana sa se sustina
mandibular (cu atentie pentru a nu-l sufoca: nu se acopera gura si nasul si nu se
strange de gat)
- se inclina usor, astfel incat capul sa fie pozitionat mai jos decat toracele si se
aplica 4 lovituri cu palma opusa la nivelul spatelui, intre omoplati
- daca sunt ineficiente, se va intoarce sugarul cu fata in sus si se va aseza pe
genunchi sau pe antebratul opus, cu capul pozitionat mai jos decat trunchiul si cu 2
degete se vor aplica 5 compresii la 2 degete sub linia care uneste mameloanele,
apasand de jos in sus (dinspre abdomen spre torace)
- se va cauta corpul strain in cavitatea bucala.
Daca aceste manevre sunt ineficiente si sugarul nu respira, se vor incepe manevrele
de resuscitare cardiorespiratorie.
 3. Intoxicatia cu amoniac. Primul
ajutor.
Amoniacul este un gaz incolor cu miros intepator caracteristic. in forma lichida
este utilizat in industria frigorifica, deoarece in momentul evaporarii absoarbe o
cantitate mare de caldura. De asemenea el mai este utilizat si la prepararea unor
coloranti, ingrasaminte, mase plastice, fabricarea oglinzilor, matase artificiala,
la degresarea lanii in acarii. in stere naturala el se degaja prin putrefactia
materiilor organice, in special al urinei care a stat mult timp in contact cu aerul.

MĂSURI DE URGENȚĂ
măsuri de urgență pacient va depinde de calea de otrăvire. În orice caz, acestea ar
trebui să aibă loc cât mai curând posibil, deoarece în aceste situații, în fiecare
minut poate salva o persoană sau să-l păstrați de a dezvolta complicații grave.

În cazul vaporilor de lumină care intră uman soluție amoniacală necesar să se

recurgă la măsuri extraordinare:

 îndepărtați imediat sursa de otrăvire;

 scoateți hainele persoanei (sau anulează butoanele de sus cămășii, oferind
acces la piept);
 este posibil pentru a aduce pacientul la balcon sau în afara.
Cu o ușoară leziune a tractului respirator după unii oameni timp trebuie să se simtă
mai bine. În cazul în care simptomele sunt plecat - nu este nevoie de a apela de
urgență cu ambulanța. În caz contrar, se recomandă să apelați imediat echipa
medicală.

Pentru a preveni efectele toxice asupra modului la o unitate medicală a pacientului

este administrat medicamentele necesare intravenos, precum și să efectueze
saturația de oxigen. În funcție de starea, pacientul este livrat la camera
pneumologie separare în îngrijirea generală sau intensivă.

4.Mecanicanismul efectuarii
manevrei Heimlich
Se poate incerca eliminarea unui corp strain si prin asa-numita " manevra
Heimlich" care poate fi efectuata de catre oricine: plasandu-ne in spatele victimei
(cand aceasta este constienta si poate sta in picioare) cuprindem trunchiul acesteia
pe sub bratele ei. Mainile salvatorului se deplaseaza astfel: dreapta, cu pumnul
strans, priveste spre sol si se pozitioneaza intre ombilic si capatul inferior al
sternului, iar stanga o acopera pe prima. Se efectueaza tractiuni bruste in sus (4
compresiuni), in urma carora are loc o crestere a presiunii intraabdominale, care se
va transmite toracelui, fapt care ar putea favoriza eliminarea unui corp strain slab,
fixat pe caile aeriene superioare. Daca victima este cazuta si inconstienta,
salvatorul este deasupra victimei, la nivelul coapselor acesteia, si isi plaseaza in
aceeasi zona palma mainii drepte, iar palma mainii stangi peste cea dreapta,
exercitand presiuni bruste oblic spre sol si spre capul victimei.

5.Hemoragie externa – simptome, tratamentul

de urgenta
Hemoragia reprezintă pierderea de sânge în afara sistemului vascular,
prin distrugerea totală sau parţială a unui vas de sânge. Cauzele
hemoragiilor pot fi: traumatismele (contuzii, entorse, fracturi, luxaţii,
leziuni musculare), intervenţiile chirurgicale, diferitele boli (ulcer
gastro-duodenal, tuberculoză pulmonară etc.). În funcţie de momentul
în care se produc, hemoragiile pot fi primare și secundare.
După locul unde are loc sângerarea, hemoragiile se clasifică în
hemoragii externe, interne şi exteriorizate. Hemoragiile externe sunt
hemoragiile în care sângele apare la suprafaţa corpului. Au avantajul
că sunt observate imediat, fapt care permite luarea unor măsuri
urgente în vederea opririi lor. 

Măsurile de prim ajutor în hemoragiile externe

 Se întinde accidentatul la orizontală, în decubit dorsal, cu capul
mai jos decât trunchiul şi extremităţile (poziţia Trendelenburg)
pentru a favoriza circulaţia sangvină la nivel cerebral.
 Se stabilește tipul hemoragiei (venoasă, arterială, capilară).
 Se efectuează hemostaza provizorie prin pansament compresiv
sau compresie la distanţă, în funcţie de mărirea hemoragiei şi
localizarea ei.
 Dacă hemoragia este foarte puternică sau dacă salvatorul este
izolat sau fără materialele necesare şi trebuie să facă faţă unui
număr mare de răniţi, precum şi în faţa unui membru secţionat,
se aplică garoul. Garoul poate fi improvizat dintr-un tub de
cauciuc elastic (preferabil) sau orice material flexibil, însă
neelastic: cravată, fular, batic rulat pe diagonală, ciorap etc.
Garoul se aplică la rădăcina braţelor (la patru laturi de deget sub
axilă), pentru hemoragiile membrului superior, şi la rădăcina
coapselor pentru hemoragiile membrului inferior.

Aplicarea garoului se face fixând în zona traiectului arterei principale

un rulou de tifon sau de material textil, notând pe un bilet data şi ora
când s-a aplicat. În hemoragiile venoase, garoul se aplică dedesubtul
plăgii.

 Garoul se strânge astfel încât să se oprească circulaţia, dar

culoarea tegumentelor să se menţină apropiată de cea normală.
 Garoul se menţine maximum 2 ore, slăbindu-l 1-2 minute la
fiecare 20 minute – interval pentru a se permite irigarea
 ţesuturilor, în acest timp hemostaza fiind asigurată prin
compresiune digitală la distanţă.
 Se iau măsuri urgente pentru a transporta rănitul la o unitate
sanitară dotată corespunzător.
 Se aşază rănitul pe o targă, în decubit dorsal, fără pernă, şi se
supraveghează tot timpul transportului.
 Se încălzeşte bolnavul în mod progresiv, administrându-i băuturi
calde şi încălzindu-i extremităţile cu sticle sau pungi cu apă
caldă.
 Dacă este posibil, se administrează oxigen.
 Este de dorit ca scoaterea garoului să fie făcută de medic,
deoarece trebuie luate toate măsurile necesare pentru a
interveni prompt la primele manifestări ale şocului produs prin
ridicarea garoului.

Observaţii
 Garoul nu se menţine mai mult de maximum 120 minute (risc de
gangrenă).
 Nu se fixează garoul prin nod.
 Decomprimarea garoului nu se face niciodată brusc.

6.Intoxicații cu clor. Primul

ajutor.
Clorul este un gaz otravitor
Clorul este un gaz toxic, coroziv, de culoare verzuie, cu un miros
înțepător. Are mai multă greutate decât aerul, așa că va cădea mereu
la pământ sub forma unei nuanțe dense de culoare galben-verde. În
natură apare sub formă de compuși cu alte gaze. Se compune din
molecule diatomice. Este exploziv atunci când este expus la hidrogen
la temperaturi ridicate, dar nu arde atunci când este încă.
 Clorul poate fi otrăvit în piscină dacă apa este puternic clorată
În corpul uman, clorul penetrează prin epidermă sau prin inhalare prin
membranele mucoase ale sistemelor respiratorii și digestive.
Infecția cu clor poate să apară în următoarele situații:
 excesul de conținut de clor din apa conductei;
 cu vizite regulate la piscină cu apă puternic clorinată;
 la domiciliu, poate să apară intoxicație dacă folosiți în mod abuziv
substanțele chimice de uz casnic.

Semnele inițiale de intoxicație cu clor

În primul rând, gazul otrăvitor afectează pielea, membranele mucoase,
ochii, organele respiratorii, are un efect iritant asupra lor.
Primele simptome includ următoarele simptome:
 greața este simțită;
 durere și amețeli;
 înroșirea și umflarea mucoaselor, senzație de arsură;
 edem al tractului respirator, spasm de cordon vocal;
 tuse paroxistică cu dificultăți de respirație;
 ochii sunt foarte apoase, se simt frecați.

Primul ajutor pentru intoxicația cu clor

 Cât mai curând posibil, îndepărtați o persoană din zona infectată
la aer curat;
 îndepărtați stratul de top impregnat cu clor;
 asigurați pacea și căldura, aduceți-vă în poziție șezândă sau pe
jumătate;
 dați victimei o băutură bogată (lapte, apă sau ceai);
 clătiți stomacul (printr-o probă sau provocați vărsături);
 ochii, gura și cavitatea nazală clătiți cu o soluție de sodă 2%;
 când simți ochii, poți pune ulei de măsline sau petrolat în ele. Și
cu durere severă - 2-3 picături de soluție 0,5% de Dicaine. De
asemenea, utilizați 0,5% sintehomicină sau 10% unguent oftalmic
sulffacil pentru a preveni infecția în organism;
 cu o pierdere de conștiință - pentru a da inhalarea amoniacului;
 atunci când opriți activitatea respiratorie - efectuați imediat
respirația artificială;
 intravenos intră în hormonii dexametazonă sau prednisolon.
Cu orice formă de intoxicație cu clor, este nevoie de spitalizare
urgentă.

Măsuri preventive
Intoxicarea cu clor poate fi prevenită în majoritatea cazurilor. Nu uitați
că atunci când lucrați cu substanțe care conțin clor, aveți nevoie de
îngrijire și acuratețe, respectarea strictă a instrucțiunilor și a cerințelor
de siguranță.
 respectați cu strictețe instrucțiunile de utilizare a produselor
chimice de uz casnic;
 Păstrați substanțele chimice de uz casnic în locuri inaccesibile
copiilor;
 țineți toate recipientele bine închise;
 Utilizați substanțele chimice de uz casnic în încăperi deschise și
bine ventilate.
7.Eliberarea cailor aeriene.
Mecanizmele obstructiei.
Eliberarea căilor aeriene se face printr-o serie de manevre care diferă în cele doua
situații: SVB (resuscitarea "cu mâinile goale") și SVA (resuscitarea facuta de
personal calificat, cu mijloace specifice)

☆SVB (Suportul vital de bază)

     1. Hiperextensia capului și ridicarea mandibulei

- este simplu de efectuat, este eficienta și permite plasarea resuscitatorului lateral

față de victimă
- este recomandată mai ales în cazul în care exista un singur resuscitator
- se poate realiza la pacientul fără suspiciune de fractura de coloana cervicală

Sursa: rasfoiesc.com

      2. Subluxatia anterioara a mandibulei

- este mai eficienta din punct de vedere al eliberării cailor aeriene, dar are și câteva
dezavantaje: este mai complicată, necesită forță și cunoașterea unor repere
anatomice
- este recomandată în cazul existenței a 2 resuscitatori
- se realizeaza la pacientul cu suspiciune de fractura de coloana cervicală , simultan
cu imobilizarea manuală a capului intr-o poziție neutră

Sursa: rasfoiesc.com

      3. Extragerea corpilor străini din cavitatea bucală

- corpii străini solizi se vor extrage cu atenție, pentru a nu agrava obstrucția

- lichidele (singe, vărsătura); în SVB daca o victimă inconștientă prezinta lichid în
cavitatea bucală, va fi așezată în poziția laterala de siguranță,  care previne
aspirația.

      Obstrucția incompleta este recunoscuta după o serie de semne:

- stare de inconștientă sau victimă semiconstienta

- respirație zgomotoasa
- retracție suprasternala, intercostala
- victimă nu poate vorbi
- fluxul aerului scăzut sau inexistent
- cianoza tegumentelor și mucoaselor

      Dacă la pacientul cu suspiciune de fractura de coloana cervicală, subluxatia

mandibulei și imobilizarea capului nu deschide suficient calea aeriană,  are
prioritate eliberarea căilor aeriene, deci se practică hiperextensia capului și
ridicarea mandibulei.
1 ASIGURAREA LIBERTATII CAILOR AERIENE
este conditia evidenta a posibilitatii reluarii respiratiei. Ea incepe cu indepartarea
oricaror obiecte care ar putea jena miscarile respiratorii imediat dupa ce victima a
fost scoasa din locul in care s-a produs accidental. Pozitia victimei: Impingem
frununtea spre posterior iar barbiea o ridicam in sus. Se poate incerca eliminarea
unui corp strain si prin asa-numita manevra Heimlich" care poate fi efectuata de
catre oricin plasandu-ne in spatele victimei (cand aceasta este constients poate sta
in picioare) cuprindem trunchiul acesteia pe sub bratele Mainile salvatorului se
deplaseaza astfel: dreapta cu pumnul struc priveste spre sol si se pozitioneaza intre
ombilic si capatul infer al sternului, iar stanga o acopera pe prima. Se efectueaza
tracti bruste in sus (4 compresiuni), in urma carora are loc o crestem presiunii
intraabdominale, care se va transmite toracelui, fapt a ar putea favoriza eliminarea
unui corp strain slab, fixat pe aeriene superioare. Daca victima este cazuta si
inconstient salvatorul este deasupra victimei, la nivelul coapselor acesteia, si isi
plaseaza in aceeasi : palma mainii drepte, iar palma mainii stangi peste cea dreapta,
exercitand presiuni bruste spre sol si spre capul victimei.
8.Hemostaza in hemoragii
(tipuri de hemostază).
Hemostaza  reprezintă totalitatea mecanismelor care intervin în oprirea sângerării
la nivelul vaselor mici (capilare) și mijlocii (arteriole, metaarteriole și venule). În
funcție de modalitatea de oprire a hemoragiei, hemostaza poate fi:

 hemostază fiziologică, proprie corpului;

 hemostază medicamentoasă, prin administrarea de substanțe
coagulante/hemostatice;
 hemostază chirurgicală, necesară în cazul unor intervenții chirurgicale
ample.
Hemostaza fiziologică implică un echilibru între două procese opuse care se
desfășoară simultan: formarea cheagului sanguin și fibrinoliza. Formarea cheagului
presupune interacțiunea dintre endoteliul vascular, plachete și factorii de coagulare
și se desfășoară în trei timpi: timpul vasculo-plachetar, timpul plasmatic și timpul
trombodinamic.
Hemostaza medicamentoasă constă în stoparea unei hemoragii prin medicație
coagulantă. Substanțele medicamentoase hemostatice (coagulante) utilizate în
astfel de situații includ adrenalina, noradrenalina, efedrina, dar și apa oxigenată.
Hemostaza chirurgicală reprezintă totalitatea mijloacelor chirurgicale care duc la
oprirea temporară sau definitivă a unei hemoragii. Se poate deci realiza hemostază
chirurgicală provizorie sau hemostază chirurgicală definitivă (în cazul acesteia, cea
mai cunoscută este cauterizarea).
9.Tratamentul arsurilor(metode
naturiste)
Arsurile sunt leziuni ale ţesuturilor, produse de acţiunea focului (sobe, radiatoare, fier de
călcat), a apei şi a vaporilor fierbinţi, a curentului electric (electrocutare), a diferitelor genuri
de radiaţii (Roentgen, ionizante, solare) şi a unor substanţe chimice (acizi şi baze tari).
Tratamentele arsurilor depind de gradul leziunilor şi urmăresc calmarea durerilor, curăţirea
mecanică şi chimică a plăgilor, împiedicarea resorbţiei de toxine, prevenirea infecţiilor şi
cicatrizarea rănilor.
În funcţie de gravitatea leziunii produse, arsurile sunt graduate în 4 trepte:
- gradul I - arsuri manifestate prin zone de roşeaţă pe piele, edeme, dureri, usturimi, febră, frisoane,
greţuri, vărsături, reacţii care dispar după 2-3 zile, lăsând o piele uşor pigmentată, dar fără cicatrice;
- gradul II - cu piele intens înroşită, dureroasă şi cu flictene (vezicule pline cu serozitate apoasă);
- gradul III - cu distrugerea pielii şi a unei părţi din ţesuturile subcutanate (grăsime, muşchi, vase
sanguine), care se pot infecta, întârziind vindecarea şi lăsând cicatrice vizibile;
- gradul IV - cu carbonizarea epidermei şi a dermei din zona afectată, până la muşchi şi oase.
Arsurile de gradul I şi II sunt leziuni superficiale, pe întinderi reduse, care se pot vindeca fără urme
în 10-20 zile, dacă sunt ţinute sub un jet de apă rece timp de minimum 10 minute sau se pun
comprese reci pe zona afectată.
Pentru arsurile de gradul I nu este necesară internarea în spital, ci doar spălarea zonelor lezate şi
bandajarea cu alcool medicinal. La arsurile de gradul II şi III se aplică pansarea sterilă a leziunilor,
fără spargerea băşicilor, consumul de lichide călduţe (ceaiuri, sucuri) şi administrarea de sedative.

Preparate din plante, cu efect calmant

Tratamentele fitoterapeutice sunt recomandate în arsurile puţin întinse şi superficiale (de gradul I şi
II). Se aplică extern sub formă de spălături locale, comprese reci, unguente sau uleiuri, folosind
plante cu efecte antiseptice, cicatrizante şi calmante.
Muguri de plop negru din care se prepară:
- băi locale, comprese şi spălături cu infuzie din 200 g muguri zdrobiţi la un litru de apă clocotită;
- unguent din 20 g muguri zdrobiţi şi umectaţi timp de 24 de ore cu 5 ml alcool 70%, după care se
adaugă 100 g untură şi 5 g ceară de albine; se ţine pe baia de apă timp de 3 ore la 1000C, se
strecoară prin tifon şi se amestecă pentru omogenizare.
Flori de muşeţel folosite la:
- infuzie din 2 linguri la 250 ml apă clocotită, folosită la spălături şi băi locale, având acţiune
antiseptică, decongestivă şi cicatrizantă, în cazul apariţiei băşicuţelor;
- ulei din 20 g flori mărunţite, umectate cu 3 linguri alcool şi macerate timp de 2-3 ore; se adaugă 20
ml ulei de floarea-soarelui, se fierbe pe baia de apă 2-3 ore şi se strecoară în sticle închise la
culoare, având bune rezultate în ungerea rănilor şi în aplicarea pansamentelor.
Flori de coada-şoricelului preparate astfel:
- infuzie din 2 linguri flori la 250 ml apă clocotită, folosită pentru comprese, cu acţiune calmantă,
antiinflamatoare şi dezinfectantă.
Flori de gălbenele preparate sub formă de:
- infuzie din 15-20 g flori la un litru de apă, folosită în băi locale şi cataplasme;
- tinctură din 20 g flori macerate timp de 8 zile în 100 ml alcool 70% folosită în diluţie de 1:10 cu apă
fiartă şi răcită.
Herba de sunătoare preparată în:
- infuzie din 30-40 g plantă la un litru apă folosită în băi, comprese sau spălături;
- ulei din 20 g plantă mărunţită, umectată cu 20 ml alcool şi macerată 24 de ore; se adaugă 200 ml
ulei, se fierbe 3 ore pe baia de apă, iar după 2-3 ore se filtrează prin tifon dublu şi se păstrează la
întuneric şi răcoare, pentru a fi aplicată ca pansament local pe plăgile deschise produse prin arsuri,
cu rol de calmant, dezinfectant, cicatrizant şi antiinflamator.
Flori de soc - 30-40 g la un litru apă în clocot, preparate ca infuzie folosită în băi locale şi spălături
pe arsură, având efecte calmante, antiseptice şi antiinflamatoare şi de uscare a flictenelor.
Seminţe de in folosite ca:
- ulei de in amestecat cu apă de var (în părţi egale) până se formează un lichid alb-lăptos, eficace în
cicatrizarea arsurilor.
Rădăcini de tătăneasă folosite în:
- decoct (4-5 linguri la 250 ml apă) care se fierbe 15-20 de minute într-un vas acoperit, cu efecte în
cataplasme şi băi locale.
Amestec din frunze de nuc (30 g) şi de mentă (10 g), flori de muşeţel (20 g), arnică (10 g) şi de
lavandă (10 g) şi scoarţă de stejar (20 g), din care se prepară o infuzie (2 linguri la 250 ml apă
clocotită), utilizată în comprese calmante.
Din experienţa populară se folosesc cataplasme cu cartofi cruzi şi raşi, morcov ras, felii de tomate,
frunze fierte de salată sau varză care alină durerile şi ajută la vindecare.
Cataplasme
cu argilă pentru arsurile produse de foc
În cazul arsurilor produse de foc, apă fierbinte sau vapori de apă se aplică, de 2 ori pe zi, un strat de
miere de albine sau cataplasme cu argilă ţinute timp de 2-3 ore, după care se badijonează cu unguent de
propolis (50 g pulbere de propolis în 40 ml ulei, cu adaos de vitamine uleioase - A şi D2). Se mai folosesc
sprayuri cu propolis, soluţie Proderm şi unguent Propoderm.
Arsurile de pe faţă nu se pansează, iar dacă sunt provocate prin opărire cu smoală - se face o stropire şi
tamponare a feţei cu motorină, până la răcirea şi dizolvarea smoalei. Urmează aplicarea unei măşti peste
rană cu un albuş de ou proaspăt bătut spumă, folosind un tampon de vată. În final, se tamponează cu
Rivanol şi cu un spray de Bioxiteracor (care conţine propolis).
La arsurile degetelor, produse prin atingerea unor obiecte fierbinţi sau curent electric, se scufundă
segmentele respective în apă cu gheaţă până la încetarea durerilor.

10.Intoxicații cu
gaze(simptome, prim ajutor)
Metan - cel mai obișnuit gaz de uz casnic, utilizat în aproape toate locuințele și
stațiile de alimentare. Comoditatea utilizării acestui gaz este cunoscută tuturor
celor care au o sobă de gaz, un cazan, un încălzitor de apă etc., acasă.

Gazul de uz casnic Covarene nu este numai toxicitatea, ci și pentru că nu are nici o

culoare și miros, deci este aproape imposibil să-i determini prezența în cameră.
Când în aer conținutul de metan depășește 20%, cu oxigen mai mic decât acest
indice, apare inevitabil otrăvirea.

Întârzierile în furnizarea asistenței de urgență vor duce la deces. În corp gaz natural
înlocuiește oxigenul și îl înlocuiește, ceea ce duce la sufocare. Otrava intră în
tractul respirator în plămâni și împiedică funcționarea normală a hemoglobinei.
Deficiența oxigenului acut apare.
Intoxicatii cu gaz: simptome
Limita de concentrație permisă de metan în cameră este de 7000 mg / m33. În
fabrici, senzorii sunt instalați pentru a controla gazul în aer. Și la fabricarea sa
adăugați substanțele speciale care alocă un miros specific, pentru a detecta rapid
conexiunea. Toată lumea ar trebui să înțeleagă când a apărut o otrăvire cu gaz,
simptomele de intoxicare pentru a cunoaște și măsuri de prim ajutor. Prin
severitate, otrăvirea poate avea mai multe forme:
Formă ușoară - amețeli, slăbiciune și somnolență, durere în ochi, rupere, durere în
piept.
Forma medie - puls rapid și palpitații, afectarea coordonării mișcărilor,
insuficiență cardiacă severă.
Forma grea - intoxicarea ca urmare a obținerii unei doze mari de metan. Pierderea
constantă a conștienței, urinarea involuntară, albastrul / albirea pielii, crampe,
respirația superficială.
Formă instantanee de otrăvire - cea mai puternică otrăvire are loc după 2 respirații,
după câteva minute o persoană pierde conștiința și moare. Semnele precoce ale
otrăvirii cu gaz:
dureri de cap întunecate;
conștiința confuză;
ragait;
iritabilitate ridicată și nervozitate;
zgomot în urechi;
sentimentul că nu este suficient aer;

Primul ajutor
Primul ajutor este necesar de urgență. Persoana vătămată trebuie să fie prevăzută
cu aer proaspăt: dacă este conștient, atunci duceți-l afară. Dacă pierdeți conștiința,
trebuie să deschideți toate ferestrele din cameră și să întoarceți partea otrăvită. În
acest caz, eliberați gâtul și pieptul de haine pentru a facilita respirația și apelați o
ambulanță. Înainte de sosirea medicilor este important să examinăm o persoană, cu
respirație slabă sau oprirea lui respirația artificială. Inhalarea se face printr-un
dressing de tifon sau un flux nazal pentru a evita otrăvirea unei persoane care oferă
ajutor.
Frigul este aplicat capului victimei, brațele și picioarele sunt eliberate din
îmbrăcămintea strânsă pentru a asigura fluxul sanguin normal. Dacă este posibil,
dați o persoană mai fluidă. Poate fi apă (cu condiția să nu existe vărsături), lapte,
ceai sau chefir. Tratamentul pentru otrăvire gaz de uz casnic După ce pacientului i
sa dat primul otrăvire gaz și a reușit să-l salveze este îngrijire medicală medicală
într-un spital. Tratamentul este în furnizarea intensivă de oxigen pentru câteva ore.
Tratamentul va depinde de gravitatea otrăvirii, în unele cazuri este necesară o
transfuzie de sânge. Tratamentul este selectat individual după un examen
amănunțit, cel mai des desemnat: Medicamente cardiace pentru a menține sistemul
cardiovascular.
Medicamente antiinflamatoare pentru restabilirea funcțiilor sistemului
respirator. Anestezice pentru îndepărtarea durerii în cap și în piept. Procedurile
sub formă de gimnastică respiratorie sunt, de asemenea, prescrise pentru a preveni
procesele stagnante și inflamatorii în sistemul respirator. Restaurarea după otrăvire
cu gazul de uz casnic poate dura o lungă perioadă de timp, în unele cazuri astfel de
efecte toxice conduc la apariția unor patologii grave. După descărcarea de gestiune
din spital, trebuie să vizitați în mod regulat unitatea de sănătate pentru examinarea
preventivă. În absența bolilor, pacientul este scos din registru numai după 3 ani de
observare. Chiar dacă otrăvirea cu gaz a apărut o perioadă lungă de timp,
simptomele nu se deranjează, observarea este obligatorie. Consecințele unor astfel
de încălcări sunt adesea tulburări mintale severe, pierderea vederii (parțială sau
completă). Abilitățile intelectuale scad. Sistemul cardiovascular este grav afectat
datorită intoxicației, care poate duce la apariția atacurilor de inimă. Cea mai gravă
complicație este edemul pulmonar.
11. Epistaxis – simptome,
tratamentul de urgenta,
continuarea ingrijirii
Hemoragiile nazale fac parte din cele mai frecvente urgenţe ale domeniului ORL.
Epistaxisul (rinoragia) constituie o hemoragie nazală care necesită un tratament de
urgență în scopul opririi sângerării. Epistaxisul din plexul Kiesselbach, plex vascular
localizat la nivelul septului nazal anterior, reprezintă cea mai comună sângerare întâlnită.

Cauzele epistaxisului se împart în cauze locale (traumă, iritație a mucoasei nazale,

anomalii septale, boli inflamatorii, tumori), sistemice (coagulopatii congenitale,
coagulopatii dobândite, ateroscleroză, hipertensiune) și idiopatice.

În funcție de cantitatea de sânge pierdută există:

 rinoragie ușoară – sângerare în cantitate mică, frecvent se oprește spontan, de

obicei fără intervenția medicului;
 rinoragie mijlocie – sângerare destul de abundentă, cu întreruperi, sau rinoragie
mai puțin abundentă, dar prelungită în timp (pierderea de sânge până în 500 ml)
 rinoragie severă- sângerare impresionantă– șocul hemoragic (pierderea de sânge
între 1000 ml – 1700 ml, aprox. 25% reducere de volum sanguin, apar semne
clinice: scăderea tensiunii sistolice, tahicardie.

Cauze
 Aerul uscat, incalzit din interiorul incaperilor, care usuca membranele nazale
si determina fisurarea sau formarea crustelor si sangerarea cand freci sau
cureti nasul ori cand il sufli (frecvent in lunile de iarna)

 Clima uscata, calduroasa, cu umiditate redusa, care usuca membranele

nazale
 Racelile (infectiile de tract respirator superior) si sinuzita, in special
episoadele care provoaca stranut, tuse si suflatul nasului, repetate

 Suflatul sau curatarea nasului puternica

 Introducerea in nas a unui obiect strain

 Traumatism la nivelul nasului si/sau fetei

 Semne și simptome
 Epistaxisul poate afecta toate grupele de vârstă. Cele mai multe sângerări nazale
apar la nivelul porţiunii anterioare a septului nazal (pata Kiesselbach). Vasele
sangvine de la nivelul septului pot fi rupte prin zgâriere cu unghia sau în urma
unui traumatism în această zonă. Aerul uscat poate face ca mucoasa septului să
se usuce şi să crape, fapt care poate duce de asemenea la sângerare în partea
anterioară a nasului.
 Scurgerea sângelui din una sau ambele fose nazale, picatură cu picatură sau în
jet, determinând forma ușoară, medie sau gravă a hemoragiei.
 Scurgerile de sânge din părțile posterioare ale nasului exteriorizate, de regulă, în
cavitatea bucală sau/și nazală. Când sângele este înghițit de pacient, hemoragia
nazală poate fi confundată cu hemoragiile din tractul digestiv superior sau
arborele traheobronșic. Și invers, uneori scurgerile de sânge din tractul digestiv
superior sau plamâni pot imita o cauză de origine ORL.
 Tratament
 Ce e de făcut în cazul hemoragiilor ușoare?
 Hemoragiile uşoare nu necesită ajutorul personalului medical, oprindu-se prin
hemostază spontană. În astfel de cazuri, se va comprima vârful nasului între
police și index timp de 10-15 minute, și se vor aplica local comprese reci pentru a
favoriza vasoconstricția.
 Nu suflați nasul după o hemoragie nazală oprită. Suflarea nasului poate reporni
hemoragia. Nu depuneți efort semnificativ în următoarele 24 de ore.
 Menținerea membranelor umede cu un spray salin poate ajuta la prevenirea
sângerărilor. Folosirea unui umidificator al aerului pentru cameră poate preveni
uscarea mucoaselor și sângerarea lor.
12. Traumatismul coloanei
vertebrale și bazinului(primul
ajutor)
Bolnavul nu trebuie mișcat, cu ajutorul mâinilor i se va fixa capul în poziție neutră
până la sosirea echipei de asistență medicală urgentă.

Primul ajutor pentru leziuni ale coloanei vertebrale este foarte important. Cunoscut
sub numele de mielopatie (suferinta a substantei albe, mielinizate), leziunile
coloanei vertebrale sunt un prejudiciu al fibrelor nervoase din maduva spinarii.
Prin aceasta substanta sunt conduse influxurile nervoase ce transmit semnale
senzitive la creier si de asemenea conduc raspunsurile motorii de la creier la
muschi. Orice fractura la nivelul coloanei vertebrale prezinta riscul lezariii
maduvei, ceea ce poate provoca paralizii sau chiar moartea victimei.

Multe leziuni ale maduvei spinarii sunt datorate fenomenelor secundare din
minutele si orele de dupa producerea traumatismului. Chiar atunci cand o
mielopatie transversa completa este evidenta imediat dupa impact, unele tulburari
secundare sunt evitabile, iar leziunea rezultanta poate fi reversibila. Leziunile
imediate produc hemoragii pericapilare care conflueaza si se maresc, in special in
substanta cenusie. Infarctul substantei cenusii si edemul timpuriu al substantei albe
sunt evidente in interiorul unui interval de 4 ore dupa leziunile experimentale cu
corpuri necontondente. La opt ore dupa traumatism, exista un infarct global la
 nivelul leziunii si numai din acest moment necroza substantei albe si paralizia de
sub nivelul leziunii devin ireversibile.

Tratamentul leziunilor de coloana vertebrala

Cand una sau mai multe dintre semnele si simptomele leziunilor craniene sunt
prezente, procedati dupa cum urmeaza:

 Imobilizati capul in pozitie neutra. Fixati gulerul cervical si preveniti alte

miscari ale capului.

 Deschideti si mentineti libere caile aeriene. Folositi tehnica subluxatiei

mandibulei.

 Asigurati ventilatia adecvata a victimei. Daca victima nu respira incepeti

manevrele de resusciatre cardio-pulmonara. Administrea oxigenului cat mai
precoce este esentiala, pentru ca oxigenul reduce edemul cerebral. O leziune la
nivelul maduvei poate provoca paralizia unor muschi respiratori, ceea ce duce la
respiratie anormala, chiar la stop respirator. In anumite situatii doar muschiul
diafragm mai poate functiona. In acest caz respiratiile se numesc respiratii
abdominale.

 Verificati pulsul pacientului;

 Monitorizati functiile vitale, sensibilitatea si motricitatea;

 Examinati si tratati celelalte leziuni existente;

 Pregatiti pacientul in vederea transportului la cea mai apropiata si adecvata

unitate medicala.

De aceea, in cazul in care se suspecteaza o fractura de coloana vertebrala, se va

evita mobilizarea victimei pana la sosirea echipei medicale. Daca exista un
 potential pericol si victima trebuie mobilizata, aceasta se va face cu imobilizarea
coloanei vertebrale; victima va fi culcata pe un plan dur (usa, scandura, targa) si
fixata cu legaturi trecute peste coapse, bazin si torace.

Imobilizarea coloanei cervicale

Daca se suspecteaza o fractura in zona cervicala se va imobiliza si capul victimei

cu un guler cervical iar in absenta acestuia se va trece o legatura si peste frunte si
se vor sprijini tamplele cu 2 suluri.

In toate cazurile de trauma se are in vedere posibilitatea existentei leziunii de

coloana cervicala. Suspiciunea existentei leziunii de coloana cervicala apare:

 la orice pacient politraumatizat (pacientii care au mai mult de doua leziuni

din care cel putin una pune viata in pericol);

 la orice pacient care a suferit un traumatism la nivelul capului;

 orice pacient care prezinta traumatism la nivelul toracelui sau in apropierea

capului;

 la orice pacient constient, care acuza dureri la nivelul gatului;

 la orice pacient care prezinta deformari la nivelul gatului;

 la orice pacient care prezinta un status mental alterat (aflati sub influenta
alcoolului).

Imobilizarea coloanei cervicale se face in prima faza manual. Se aseaza capul in

pozite neutra efectuand si o usoara tractiune in ax.

Dupa fixarea manuala a capului si a gatului montati gulerul cervical, care aduce o
fixare suplimentara, dar mentineti si fixarea manuala pana la imobilizarea completa
a coloanei. Gulerele cervicale pot fi de mai multe tipuri: rigide, moi, dintr-o bucata
sau din doua bucati. Pentru fixarea gulerului cervical intotdeauna este nevoie
minimum de doua persoane. Un salvator se aseaza la capul pacientului, va fixa
capul si cu o miscare ferma va aseza capul in ax; cel de-al doilea salvator va fixa
gulerul cervical. Important este sa se indeparteze toate hainele din jurul gatului
pacientului. Se incepe cu introducerea gulerului dinspre partea posterioara a gatului
fara a-l mai misca. Asezati victima pe un bord de lemn.

13.Degeraturi. Definitia,
clasificarea. Masuri pentru
prevenirea degeraturi
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor corpului cauzate de expunerea la
temperaturi foarte scazute. Nasul, obrajii, urechile si degetele de la maini si de la
picioare sunt extremitatile cel mai des afectate.
Degeraturile duc la pierderea sensibilitatii si la modificarea culorii pielii in zona
afectata si pot cauza lezarea permanenta a tesutului. In cazuri severe, degeraturile
pot necesita amputatia extremitatilor.
In timpul iernii, este intotdeauna important sa fie acoperite partile de piele expuse
atunci cand lucrezi in aer liber, cand practici sporturi de iarna sau cand ai diverse
treburi afara. Degeratura se poate produce in doar cateva minute cand te afli in
exterior, pe ger extrem – sau poate sa apara si cand sunt temperaturi peste limita
inghetului daca este vant puternic.

DECERATURI DE GRADUL I - forma usoara afecteaza doar suprafats pieli

provocand duren şi mâncărime. Apar pe piele pete albe sau galbese si provuach
senzatie de amorteala. Nu cauzează daune permanente
DEGERATURI DE GRADUL II-pielea Ingheata si devine aspra Insa tesuturile
adanci nu sunt afectate. Apar leziuni Inchise la culoare, dar care se vindeca in trei
patru saptamani dacă sunt tratate corespunzator. Pielea afectată este sensibilă și
provoacă dureri la atingere
DEGERATURI GRADUL III forma grava, se remarca degeraturi profunde care
patrund plina in tesuturile adanci. Este momentul când muşchii, tendoanele, vasele
de singe i nervii pot congela, astfel ca stimulii nu mai fac corpul sa reactioneze
Persoana afectata este supusă riscului de a-și pierde permanent membrele sau
simturile, astfel ca este necesară interventia chirurgicala dacă se localizeaza
cangrena.
DEGERATURIDE GRADUL IV-moartea pielii, a muşchilor si a oaselor in jurul
zonelor afectate apar tulburari ale vaselor $1 tulburări de mişcare grave initial,
zona afectata nu poate fi delimitată, dar apoi fenomenul devine evident şi după o
lună de zile se delimitează (pielea capătă aspect violet moartea pielii). sau negru
Principalele cauze ale degerăturilor:
a) actiunea locală a frigului, în interdependență cu actiunea altor factori
favorizanți
 b) apare, de obicei, după expunerea la o temperatură între 1-5 grade C
Factorii favorizanți sunt de 2 tipuri:
factori interni- varsta inaintată, existenta unor tare biologice, tulburări
circulatorii:
factori externi- umiditate crescută, curenți de aer rece, abuz de tutun
sau alcool in timpul expunerii la frig sau la umezeală rece
Tratamentul:
Se duce victima intr-o camera calda sau adapost. Este important sa
limitati pierderea de caldura Asezati victima pe o suprafata uscata care
sa o protejeze de raceala solului, protejand-o de frig si vant- daca este
necesar, folositi-va de propriul corp ca un scut

Asigurati-va ca orice obiect pe care il folositi si care atinge VICTIMA

ESTE USCAT.

Dezbracati victima de orice imbracaminte uda. Hainele ude sau paturile umede vor
duce in continuare la scaderea temperaturii corpului victimei odata cu evaporarea
apei In cazul in care persoana este inconstienta sau eliminarea imbracamintii ude
dureaza prea mult, taiati imbracamintea. Masumti temperatura persoanei. Daca este
sub 35° C. situatia este o urgenta medicala ! Cautati imediat asistenta medicala.
Incalziti victima. In caz de hipotermie victima are nevoie de ajutor pentru a-si
restabili temperatura corpului. Cu toate acestea, nu frecati sau masati victima -
acest lucru poate creste riscul de probleme cardiovasculare. Se utilizeaza
urmatoarele tehnici: Incalziti corpul Concentrati-va asupra pieptului, gatului,
capului, si abdomenului. Daca aveti la dispozitie, utilizati o patura electrica. Daca
nu aveti o patura electrica, utilizati caldura corpului dumneavoastra prin contact
mediat de paturi, cearceafuri de pat, haine, prosoape uscate. Indiferent ce se aplica
trebuie sa fie mai degraba cald decat fierbinte. Evitati sa folositi apa fierbinte,
perna electrica sau lampa. Nu incercati sa sa incalziti bratele si picioarele victimei,
deoarece aceasta manevra va impinge sange rece inapoi spre inima, plamani si
creier, inrautatind пать при обморожении situatia. Dati victimei sa bea bauturi
calde nealcoolice. Nu ii dati bauturi alcoolice deoarece alcoolul va face mai dificila
retinerea caldurii prin efectul vasodilatator. Evitati cofeina, si bauturile diuretice
fiindca pot duce la pierderea de caldura. Nu administrati nici un fel de bauturi unei
persoane in stare de inconstienta Pentru a furniza energie si a genera caldura, puteti
oferi victimei gustari dulci bogate in carbohidrati. Ideal este un amestec de
alimente care combina zaharurile si grasimile. Dupa ce temperatura corpului a
crescut, tineti persoana uscata si infasurata intr-o patura calduroasa, inclusiv capul
si gatul
Supravegheati victima si asteptati asistenta medicala. Supravegheati cu

si posibilele probleme cardiovasculare. Remedii naturiste GALBENELE infuzie:

se pun 20 g de flori la 11 de apă clocotită, se infuzează 10 minute; planta cu care s-
a facut infuzia se foloseşte sub formă de cataplasme, iar cu infuzia strecurată se fac
bai.

14Fazele șocului Traumatic

Șocul este o afecțiune critică a organismului cauzată de un factor dăunător de
rezistență extremă și manifestată prin încălcări grave ale funcțiilor tuturor
organelor și sistemelor, care se bazează pe aportul insuficient de sânge către
țesuturi și o tulburare a sistemului nervos central.

Cauza șocului poate fi un traumatism sever (șoc traumatic), pierderea unor volume
mari de lichid, plasmă, sânge (șoc hipovolemic), slăbiciune cardiacă în curs de
dezvoltare rapidă, de exemplu, cu infarct miocardic (șoc cardiogen), reacții
alergice cu mușcături de șerpi și insecte otrăvitoare, utilizarea unor medicamente
(șoc anafilactic), transfuzie de sânge incompatibil (șoc transfuzional de sânge), boli
purulent-inflamatorii severe (șoc septic).

Șocul traumatic însoțește, de asemenea, leziuni severe, cum ar fi fracturile oaselor

pelvine, rănile grave de împușcătură, leziuni traumatice ale creierului, traume ale
abdomenului cu deteriorarea organelor interne, etc. Principalii factori care
provoacă șoc sunt iritația severă a durerii și pierderea de volume mari de sânge.

Faze de șoc traumatic, severitate. Șocul traumatic apare în două

faze - excitația (erectilă) și inhibarea (torpida).

Faza erectilă apare imediat după o accidentare și se manifestă prin agitație

motorie și de vorbire, anxietate și teamă. Conștiința victimei este păstrată, cu toate
acestea, sunt încălcate orientările spațiale și temporale, victima subestimând
gravitatea stării sale. Răspunde corect la întrebări, se plânge periodic de durere.
Pielea este palidă, respirația este accelerată, tahicardia este exprimată, un puls de
umplere și tensiune suficientă, tensiunea arterială este normală sau ușor ridicată.

Faza erectilă de șoc reflectă reacția compensatorie a organismului la traume (stres

de mobilizare) și corespunde hemodinamic centralizării circulației sângelui. Poate
fi de diferite durate - de la câteva minute la câteva ore, iar cu răni foarte grave,
poate să nu fie detectat deloc. Se observă că cu cât faza erectilă este mai scurtă, cu
atât șocul este mai greu în cele ulterioare.

Faza torpidă se dezvoltă odată cu creșterea insuficienței circulatorii. Se

caracterizează prin conștiința afectată - victima este inhibată, nu se plânge de
durere, se află nemișcată, privirea lui rătăcește, nu este fixată pe nimic. Răspunde
la întrebări într-o voce liniștită, pentru a obține un răspuns, de multe ori trebuie să
repetați întrebarea. Pielea și mucoasele vizibile sunt palide, cu o nuanță cenușie.
Pielea poate avea un model marmorat (semn al scăderii aportului de sânge și
stagnării sângelui în vasele mici), acoperit cu transpirație rece.
Membrele sunt reci, se remarcă acrocianoza. Respirația superficială, rapidă. Pulsul
este frecvent, slab, filiform - semn al scăderii volumului de sânge circulant.
Tensiunea arterială este scăzută.

Severitatea stării în faza torpidă a șocului este evaluată prin frecvența pulsului și
presiunea arterială și este indicată de gradul respectiv.

15.Entorsa(simptome, prim
ajutor, imobilizare și tratament)
Entorsa este o leziune traumatică cauzată de o mișcare forțată într-o articulație, cu
întinderea bruscă a țesuturilor și ligamentelor. Caracteristic entorselor este faptul
că oasele care formează articulația rămân în poziție normală și nu suferă
rupturi.Primul ajutor: Se aplică comprese locale (cu apă rece sau gheață) sau un
bandaj provizoriu.

Entorsa este diferita de o luxatie, dar si de intinderile musculare, desi

termenii sunt deseori confundati. Luxatia este pierderea contactului, la
nivelul articulatiei, dintre doua extremitati osoase, ca urmare a
deplasarii acestora, in urma unui traumatism osteoarticular, iar
intinderea musculara este o leziune la nivelul fibrelor musculare.
Simptome
Intensitatea simptomelor depinde de gravitatea leziunilor. Primul
simptom al unei entorse este durerea, desi senzatia dureroasa poate sa
apara si cu o oarecare intarziere dupa producerea leziunii, pentru ca
procesul inflamator are nevoie de timp. Nu este exclus ca momentul
suprasolicitarii ligamentelor sa nu fie constientizat.

Durerea si sensibilitatea locala, dar si acutizarea senzatiilor dureroase

la mobilizarea articulatiei sunt simptome specifice entorselor. Umflarea
zonei afectate este, uneori, asociata cu sangerari la nivelul
ligamentelor. Sangerarea profunda este asociata cu invinetirea pielii,
dar pot trece chiar si 24 de ore pana ce devine evidenta.

Combinatia dintre durere si umflarea articulatiei determina corpul sa

protejeze zona lezata, ceea ce duce la dificultati functionale prin
autoconservare. Entorsele localizate la glezna sau genunchi sunt
asociate cu o capacitate limitata de a misca articulatia, mobilizarea
acesteia fiind asociata cu durere intensa.

In unele situatii, toate aceste simptome pot fi asociate cu o senzatie de

amorteala, iar in cazul entorselor severe, la momentul produceri, este
posibil sa se auda sau sa se simta, la mobilizarea usoara, un clacment
articular (o trosnitura).

Primul ajutor entorse si luxati

In caz de suspiciune de entorsa sau luxatie

 Daca gatul sau coloana sunt afectate (chiar si daca nu exista durere), copilul
nu trebuie miscat decat daca este in pericol iminent. Miscarea poate duce la
lezarea grava a nervilor. Suna la 112. In cazul in care copilul trebuie mutat,
capul si spatele trebuie sa fie complet imobilizate mai intai, ideal impreuna
 cu cel putin o persoana care sa te ajute. Copilul trebuie mutat ca un tot
unitar, tinandu-i-se capul, gatul si spatele aliniate.

 Poate fi dificil de distins intre o entorsa si o fractura. Daca exista dubii, du

copilul la cel mai apropiat spital de urgenta. O radiografie arata daca osul
este rupt.

 Primul ajutor pentru entorse si luxatii include repaus, gheata, compresie si

ridicare  - metoda RICE:
 R – Repaus: Cel putin 24 de ore, zona afectata trebuie sa se afle in repaus
sau pana cand durerea diminua.
 I (Ice) – Gheata (sau comprese reci): Pe partea afectata trebuie aplicate
comprese reci sau gheata infasurata intr-un prosop, 20 minute la fiecare 2
ore, de 8 ori/zi, in primele 2 zile
 C (Compression) – Bandaj compresiv: Copilul trebuie sa poarte un bandaj
elastic pe zona afectata, care comprima zona pentru a diminua edemul.
 E (Elevation) – Ridicare membrului: Partea afectata trebuie tinuta
deasupra nivelului inimii cat de mult posibil, pentru a diminua edemul.
 Nu aplica o sursa de caldura pe partea lezata in primele 24 de ore. Caldura
favorizeaza edemul si durerea.

16. Luxația(simptome, prim

ajutor, imobilizare)
Luxația reprezintă o deplasare a extremităților osoase care alcătuiesc o articulație.
Cele mai frecvente luxații apar în regiunea articulației umărului și a cotului.
Primul ajutor: Se imobilizează membrul în poziția în care a fost adus de
traumatism, cu bandaj moale sau cu atele.

Primul ajutor entorse si luxatii

In caz de suspiciune de entorsa sau luxatie

 Daca gatul sau coloana sunt afectate (chiar si daca nu exista durere), copilul
nu trebuie miscat decat daca este in pericol iminent. Miscarea poate duce la
lezarea grava a nervilor. Suna la 112. In cazul in care copilul trebuie mutat,
capul si spatele trebuie sa fie complet imobilizate mai intai, ideal impreuna
cu cel putin o persoana care sa te ajute. Copilul trebuie mutat ca un tot
unitar, tinandu-i-se capul, gatul si spatele aliniate.

 Poate fi dificil de distins intre o entorsa si o fractura. Daca exista dubii, du

copilul la cel mai apropiat spital de urgenta. O radiografie arata daca osul
este rupt.

 Primul ajutor pentru entorse si luxatii include repaus, gheata, compresie si

ridicare  - metoda RICE:
 R – Repaus: Cel putin 24 de ore, zona afectata trebuie sa se afle in repaus
sau pana cand durerea diminua.
 I (Ice) – Gheata (sau comprese reci): Pe partea afectata trebuie aplicate
comprese reci sau gheata infasurata intr-un prosop, 20 minute la fiecare 2
ore, de 8 ori/zi, in primele 2 zile
 C (Compression) – Bandaj compresiv: Copilul trebuie sa poarte un bandaj
elastic pe zona afectata, care comprima zona pentru a diminua edemul.
  E (Elevation) – Ridicare membrului: Partea afectata trebuie tinuta
deasupra nivelului inimii cat de mult posibil, pentru a diminua edemul.
 Nu aplica o sursa de caldura pe partea lezata in primele 24 de ore. Caldura
favorizeaza edemul si durerea.

Simptome
 Durere
 Umflare
 Vânătăi
 Reducerea capacității de mișcare a membrului
 În cazul unei rupturi ligamentare, se poate auzi un pocnet
 Dificultăți în folosirea extremităților afectate

17.Intoxicații cu medicamente
(simptome, prim ajutor)
Intoxicatiile cu medicamente pot apare in cazul intoxicatiilor voluntare, in scop
suicidar sau in cazul supradozarii accidentale, situatii frecvente la copii si la
varstnici. Tipurile de medicamente implicate in intoxicatii sunt variate:
antidepresive, hipnotice, neuroleptice, tranchilizante, analgezice, antipiretice,
antiinflamatorii, fier medicamentos, digitalice, atropina etc.
Semnele clinice care pot apare variaza in functie de substanta medicamentoasa: de
la tulburari digestive (greturi, varsaturi, dureri abdominale, diaree), tulburari
cardio-respiratorii (hipo sau hipertensiune, hiperventilatie, tahicardie), agitatie sau
somnolenta si pana la alterarea starii de constienta si coma.

Primul ajutor:
- evaluarea starii de constienta si a functiilor vitale (ABC), si resuscitarea cardio-
respiratorie in cazul in care victima este in stop cardio-respirator
- apelarea serviciului de urgenta 112
- daca este inconstienta sau varsa, se va aseza in pozitia de siguranta (culcat pe o
parte)
- daca victima este constienta se poate incerca provocarea de varsaturi
- se cauta ambalajele medicamentelor posibil a fi raspunzatoare de intoxicatie
- pana la sosirea echpei medicale se poate apela serviciul TOXAPEL pentru a
solicita informatii cu privire la acordarea primului ajutor.

18.Hemostaza provizorie in hemoragii (metode

de hemostază).
HEMOSTAZA PROVIZORIE
Hemostaza provizorie constă în oprirea hemoragiei pentru un timp limitat, printr-o
serie de manevre:
• Compresiunea digitală care se aplică: – deasupra leziunii, în caz de hemoragie
arterială şi – la nivelul leziunii, în caz de hemoragie venoasă
• Hemostaza prin pansament compresiv se realizează prin diferite tehnici de
înfăşare
• Compresiunea circulară se realizează cu: – mijloace improvizate (curea, cravata,
fâşii de pânză etc.), – cu garou.
COMPRESIUNE DIRECTĂ Pansamentul compresiv este cel mai simplu mod de a
realiza hemostaza; se acopera rana cu mai multe comprese sterile sau in lipsa lor cu
bucati de panza curata (batiste, haine etc.) care se comprima cu podul palmei sau
cu fasa.
19.Fracturile (tipuri de fracturi, prim ajutor)
Fracturile sunt leziunile oaselor rezultate in urma unui traumatism, cand se
intrerupe continuitatea osoasa. Sunt cele mai frecvente tipuri de leziuni aparute in
cazul accidentelor soldate cu politraumatisme.
In functie de traiectul de fractura la nivelul osului,
fracturile sunt transversale,
oblice,
longitudinale,
in spirala sau cominutive (cand rezulta mai multe fragmente osoase).
IN FUNCTIE LEZAREA SAU NU A TESUTURILOR MOI ADIACENTE,
FRACTURILE POT FI:
✓ fracturi deschise: cand la locul fracturii exista si o plaga
fracturi inchise; cand tegumentele adiacente sunt intacte.
In functie de raportul fragmentelor osoase dupa fractura, acestea pot fi:
 fara deplasare: cand capetele osoase rezultate in urma fracturii raman in
contact
 cu deplasare: cand capetele osoase rezultate se deplaseaza.
Fracturile fara deplasare pot deveni fracturi cu deplasare, daca nu se iau masuri
corespunzatoare de imobilizare a zonei de fractura. In cazul fracturilor cu
deplasare, exista pericolul lezarii de catre fragmentele osoase a partilor moi, putand
produce leziuni grave prin lezarea unor nervi sau vase sangvine mari, cu riscul
unor hemoragii masive.
SEMNELE SI SIMPTOMELE UNEI FRACTURI SUNT:
 durere vie, accentuata de miscare
 impotenta functionala aparuta imediat dupa traumatism
 deformarea regiunii
  mobilitate osoasa anormala
 modificari locale: tumefactie (creste in volum), eritem (roseata), caldura
locala
Primul ajutor
 identificarea si oprirea hemoragiei
 toaleta si pansamentul plagii, in cazul fracturilor deschise
 imobilizarea provizorie a fracturilor pentru a limita deplasarea fragmentelor
osoase si aparitia unor leziuni suplimentare (lezare de vase sangvine si
nervi), zona de fractura cuprinzand articulatia de deasupra si cea de sub
fractura, va fi imobilizata cu atele speciale. In lipsa atelelor standard se pot
improviza din scanduri, crengi, coaja de copac, coperte de carte, suluri de
ziare, paturi facute sul sau alte suprafete dure, care vor fi in prealabil infasate
in bandaje de tifon pentru a preveni lezarea partilor moi. Pentru membrul
inferior se poate folosi membrul opus ca si atela iar pentru membrul superior
se poate folosi trunchiul ca si atela. Extremitatile membrelor se vor lasa
neacoperite pentru a se putea observa din timp modificarile (paloare,
cianoza) care ar putea semnala o imobilizare incorectal care poate stanjeni
circulatia. Dupa imobilizare se va transporta victima la spital.

20. Intoxicația, definitia. Salmoneloza (semne

clinice, cauza, primul ajutor)
Intoxicația (otrăvirea) este o stare patologică, fiind un rezultat al acumulării
unor substanțe toxice în organism. Acestea pot să fie după origine: intoxicație
exogenă, când toxicul provine din afară, sau intoxicație endogenă, când
substanțele toxice sunt produse în anumite stări patologice de organism. O
 intoxicație în general se manifestă prin amețeli, dureri de cap, confuzie,
hiperventilație (respiație rapidă), crampe, slăbiciune, emeză, diaree, putând fi
însoțite de diferite colorări a pielii sau mucoaselor, ca în cazul saturnismului sau
a icterului.
Salmoneloza este o infectie bacteriana comuna care afecteaza tractul
intestinal. Bacteria Salmonella traieste in intestinul oamenilor,
animalelor  si pasarilor si se transmite pe calea fecalelor

Transmiterea infectiei
De obicei, salmonelozele sunt cauzate de consumul de carne, oua  sau
produse din oua, crude (ex. maioneza) sau insuficient preparate termic.
Fructele de mare pot fi o cauza frecventa daca provin din apa contaminata.
O alta cale este contactul cu animale de companie (mai ales pasari si
reptile), dupa care persoana duce mana la gura sau pune mainile pe
alimente. Unele persoane pot deveni purtatori cronici ai bacteriei, ei
continuand sa o excrete in fecale sau rareori in urina timp de chiar un an
sau mai mult dupa ce semnele si simptomele s-au remis, putand asadar
transmite infectia altor persoane chiar daca ei insisi nu au simptome.

Simptomele infectiei cu salmonella

Pacientii se pot confrunta cu greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree,
febra, frisoane, cefalee, dureri musculare, sange in scaun.

Semnele si simptomele infectiei dureaza intre 4 si 7 zile, desi ar putea sa

treaca chiar cateva luni pana cand intestinele sa isi revina de fapt la normal
dupa aceea. Anumite tipuri de bacterii salmonella pot dezvolta febra tifoida, o
boala uneori mortala mai frecventa in sarile mai putin dezvotate.
Salmonella: tratament
Dieta este foarte importanta pentru refacerea intestinului dupa procesul
inflamator cauzat de boala:
– se indica: paine prajita, branza telemea slaba, ceai de menta, supa de orez
si morcovi, banane, mar copt, sticksuri, grisine, carne fiarta sau fripta la gratar
(pui, vita), apa plata
– sunt contraindicate: legume si fructe crude, sucuri de fructe, prajeli, dulciuri,
bauturi gazoase, alcool de orice fel, condimente, lapte, samantana, unt,
cascaval gras, grasimi, slanina, costita, carne de porc, varza, fasole, tocaturi,
mici, oua.

Deoarece infectia cu salmonella poate cauza deshidratare, pe primul plan in

tratamentul enterocolitelor este corectarea pierderilor de lichide si electroliti 
Aceasta se realizeaza prin consumul de lichide – ceaiuri neindulcite, apa
minerala (plata), zeama de orez, supa de morcov, precum si administrarea de
solutii de rehidratare orala sau intravenoasa in cazuri cu pierderi severe de
lichide si electroliti. Sarurile de rehidratare orala se gasesc in farmacii, in
pliculete cu dozaj corespunzator. Cazurile severe necesita spitalizare.

Antibioticele: daca medicul suspecteaza ca bacteria Salmonella a patruns in

sange sau daca aveti imunitate scazuta, va va prescrie tratament antibiotic
pentru tratarea infectiei.

In cazurile necomplicate, antibioticele nu au beneficii, putand chiar prelungi

perioada in care purtati bacteria, putandu-i infecta pe altii, crescand si riscul
de recadere.

21. Asfixii la copii și adulți.

Mecanizmele obstructiei
Asfixie (greacă ασφυξία, asfixía - lipsa pulsului) este o stare specială care se
manifestă prin imposibilitatea de a respira. Această stare prin blocarea schimbului
de gaze la nivelul pulmonului, duce la creșterea concentrației de bioxid de
carbon în sânge și o stare de șoc, cianoză cu pierderea cunoștinței, stare comatoasă.
Cauzele sunt diferite astfel o stare de asfixie se poate datora

 obstrucției mecanice a căilor respiratorii

 paralizia centrului respirator
 paralizia mușchilor respiratori
 asphyxia neonatorum (a noului născut)
 intoxicații cu substanțe asfixiante.

Dacă pacientul este conştient, el trebuie liniştit şi încurajat să tuşească. Dacă

pacientul, fiind în stare de conştienţă nu poate tuşi, este nevoie de manevre din
partea adultului pentru a dezobstrua căile respiratorii şi a expulza obiectul
respectiv. Cum se procedează? Se aplică cinci lovituri cu palma între scapulele
victimei (între omoplaţi), în timp ce corpul victimei se apleacă înainte şi se sprijină
pe mâna liberă a persoanei care acordă ajutorul medical. Dacă obiectul asfixiant nu
iese, aplicaţi 5 compresii în epigastrul persoanei, de sus în jos, din anterior spre
posterior, stând în spatele victimei, îmbrăţişând-o şi ţinând mâinile încrucişate în
lacăt în regiunea „stomacului”, astfel ca obiectul să iasă prin presiunea anterioară
care este creată.

 În cazul instalării stopului cardiorespirator, pacientul trebuie resuscitat.

Resuscitarea se face pe un plan dur, cel mai bine pe podea aplicând
compresii sternale în număr de 30, după care urmează 2 respiraţii artificiale.
Compresiile sternale se fac cu mâinile aranjate una peste alta aplicate la
limita dintre treimea medie şi inferioară a sternului. Coatele persoanei care
aplică compresiunile sternale trebuie sa fie dezdoite, viteza de compresie
 100 contracţii pe minut, adâncimea – 5 cm. Apăsăm activ după care lăsăm
toracele să se relaxeze. Ciclurile de 30 compresii la 2 respiraţii artificiale se
repetă până soseşte ambulanţa.

22. Socul anafilactic; simptome tratamentul de

urgenta, continuarea ingrigirii
Anafilaxia reprezinta o reactie alergica severa care poate pune in pericol viata.
Se poate produce in decurs de cateva secunde sau minute de le expunerea la
substanta alergica, fie ca este vorba de un alergen alimentar (de exemplu,
arahidele), fie ca este vorba de un alergen din categoria medicamentelor (de
exemplu, un antibiotic) sau de o intepatura de insecta (de exemplu, intepatura
de albina).

Simptome

Simptomele anafilaxiei se produc de obicei in decurs de cateva minute de la

expunerea la un alergen. Uneori, anafilaxia se poate produce in mai mult de
jumatate de ora de la expunere. In general, simptomele se produc intr-o anumita
zona a corpului, insa exista persoane mai susceptibile la o reactie anafilactica mai
severa, caz in care reactia afecteaza mai multe zone ale corpului simultan. Semnele
si simptomele sunt:

 Reactii cutanate, precum urticarie si prurit (mancarime) sau piele inrosita ori
palida

 Tensiune arteriala scazuta (hipotensiune)

 Constrictia cailor respiratorii, limba umflata, gat inflamat, ceea ce pot

produce suierat si dificultati in respiratie

 Puls slab si rapid

 Greata, varsaturi sau diaree

 Ameteala sau lesin
Care sunt masurile de prim ajutor in caz de soc anafilactic?
In cazul in care esti langa o persona care da semne de anafilaxie, in primul rand
trebuie sa suni la 112 (apel unic de urgenta) si sa ceri ajutor. Apoi, pana la
sosirea ambulantei, incearca sa-i acorzi persoanei in cauza primul ajutor: - Ajut-
o sa se intinda pe sapte; - In cazul in care persoana are un istoric alergic si a mai
facut soc anafilactic se poate sa aiba asupra sa o doza de epinefrina (adrenalina
injectabila). Daca nu este in stare sa-si injecteze singura trebuie sa iti faci curaj
si sa-i faci tu injectia care-i poate salva viata. Aceasta injectie se face in
muschiul exterior al coapsei. Evita injectarea in fesa sau in vena. De asemenea,
nu injecta epinefrina in maini sau in picioare pentru ca poate provoca leziuni
tisulare. Daca nu se observa nicio imbunatatire dupa prima injectie, este posibil
sa fie nevoie de o a doua (pentru adult dupa 5-15 min; pentru copii dupa 5-20
de minute): - Incearca sa-i indepartezi de pe corp obiectele de imbracaminte
care sunt prea stranse sau impiedica persoana in cauza sa respire bine (o
cravata, un fular, o esarfa, camasi sau veste); - In cazul in care esti in casa, cel
mai bine este sa dezbraci copilul sau persoana care sufera un soc anafilactic si
sa-i acoperi corpul cu o patura usoara: - Nu-i da nimic de baut; Daca vomita,
persoana in cauza trebuie intoarsa pe o parte ca sa se evite sufocarea - Daca
pare inerta, nu misca si nu respira, poti incepe resuscitarea prin presarea
pieptului (cam de 100 de ori pe minut). Nu te opri pana la venirea ambulantei.
Chiar daca simptomele incep sa dispara si starea persoanei aflata in soc
anafilactic se imbunatateste este bine ca aceasta sa beneficieze de un tratament
de urgenta. Si asta pentru ca simptomele se pot repeta. De obicei este necesara
spitalizarea persoanei respective.

23. Prim ajutor în cazul plăgilor prin tăiere.

  Plaga este o ruptura a tesuturilor provocata de un accident (ranire,
arsura) sau de o interventie chirurgicala. Plagile accidentale trebuie sa fie
examinate cu atentie deoarece ele pot fi pline de corpi straini (pamant,
fragmente de sticla, diverse particule) si in acest caz se pot infecta. Observam in
acelasi timp abundenta sangerarii si mai ales nu lasam sa scape neobservata
o leziune profunda.
Acoperiţi rana şi opriţi sângerarea, apoi transportaţi rănitul la medic sau la
spital;

Primul ajutor
Procedeul se numeste hemostaza. Primul ajutor in cazul unei hemoragii externe
consta in limitarea sangerarii: membrul sau zona ranita vor fi asezate mai sus
decat restul corpului. Organismul uman are capacitatea de a realiza o hemostaza
spontana (adica singur). Hemostaza artificiala este ajutorul dat de salvator si se
realizeaza cel mai simplu printr-o compresie (apasare) aplicata pe vasul lezat
(ranit), astfel incat sa se opreasca sangerarea pana la sosirea echipei medicale sau
pana la ajungerea intr-un serviciu medical unde se poate realiza hemostaza
definitiva. Daca victima este constienta va fi incurajata sa consume lichide.
Compresia hemostatica se poate realiza:
• cu degetul aplicat pe vasul sangvin: compresie digitala;
• cu pansament compresiv: se acopera si se comprima rana cu mai multe
comprese sterile sau in lipsa lor cu bucati de panza curata (batiste, haine etc.) 

26. Intoxicaţii cu produse

chimice(simptome, prim ajutor)
 Intoxicerea chimică - o stare patologică provocată de efectele toxice asupra
corpului produselor fabricate de industrie sau obținute în condiții de laborator.
Intoxicarea este însoțită de simptome severe și poate duce la dizabilități sau
chiar la moarte. Pentru a evita complicațiile și consecințele dezastruoase, este
necesar să se știe cum să se acorde prim ajutor în caz de otrăvire chimică.

Simptome
Imaginea clinică se dezvoltă în funcție de tipul și cantitatea de otrăvire din
organism. Intoxicarea acută poate să apară violent cu încălcări care duc la moarte
sau încet - cu dezvoltarea treptată a unui complex de simptome.

În legătură cu selectivitatea efectului toxic al otrăvurilor, pot exista simptome ale

leziunilor anumitor sisteme. În toxicologie, se obișnuiește să se identifice
principalele sindroame care corespund tulburărilor funcțiilor acestor sisteme.
Semnele de otrăvire chimică care sunt periculoase dacă depășiți doza sunt:

 SNC: conștiență afectată, hiperreflexie severă, sindrom convulsivant,

dischinezie, oboseală.
 Tulburări somatodegetative: încălcarea termoregulării, transpirația,
constricția elevului.
 Respiratorii: dispnee, sputa abundentă. În caz de intoxicație severă se
observă insuficiență respiratorie, procesele de atelectază.
 Sistemul cardiovascular: creșterea tensiunii arteriale, insuficiența
circulatorie, colapsul ortostatic cu pierderea conștienței.
 Tulburări gastro-intestinale: greață, vărsături frecvente, sângerări
gastrointestinale.

Primul ajutor
Motivul pentru intoxicația cu droguri este utilizarea lor fără prescripție medicală.
Drogurile afectează în primul rând sistemul nervos. În caz de otrăvire chimică,
asistența medicală trebuie să fie furnizată cât mai curând posibil. Pre-medical este
de a opri utilizarea de droguri. De asemenea, este necesar să se reducă efectele
toxice ale următoarelor metode:

 Spălați stomacul pentru a curăța apa.

  Utilizarea cărbunelui activ pentru adsorbția toxinelor și reducerea absorbției
lor în tractul gastro-intestinal.
 Furnizarea pacienților cu pace fizică și emoțională.
 Pentru a avea un acces bun la oxigen, deschideți ferestrele și îndepărtați
hainele jenante.
 La temperaturi ridicate, frecați cu un prosop înmuiat în apă rece.

27. Leșinul, simptomele, tratamentul de urgenta

Lipotimia reprezinta pierderea reversibila a constientei de scurta durata (secunde-
minute). Apare de obicei printr-un mecanism reflex, ca urmare a scaderii oxigenarii
cerebrale, in conditiile stationarii prelungite in ortostatism, in aglomeratie, incaperi
aglomerate si neaerisite; mai poate aparea in conditii de stres psihic sau fizic, in
suprasolicitari, insolatii, hipoglicemii etc.

Aceasta stare este reversibila spontan chiar si fara nici un ajutor din exterior. Atitudinea
in fata unei persoane care lesina este urmatoarea: 

- daca este posibil, victima va fi prinsa in brate, pentru a nu se lovi in cadere 

- se va aseza culcat, cu fata in sus si cu capul intr-o parte 

- se vor ridica membrele inferioare mai sus decat trunchiul 

- se stropeste victima cu apa rece pe fata 

- se supravegheaza pana ce-si recapata constienta sau daca aceasta stare se

prelungeste se solicita ajutorul medical de urgenta.

28. Înțepături de insecte și mușcături de

șarpe(primul ajutor)
Primul ajutor în caz de mușcătură de insecta implică

 Curățarea zonei cu apă și săpun

 Aplicarea unor comprese reci sau cu gheață (dacă este posibil) pentru
calmarea durerii și reducerea umflăturii
 Aplicarea unui gel calmant sau a unei soluții din apă cu bicarbonat
Masuri de prim ajutor in cazul muscaturilor de sarpe persoana muscata este
indepartata 20-30 de metri de locul unde a avut loc accidentul pentru a evita
miscarile inutile, victima trebuie linistita si intinsa pe spate daca este posibil,
membrul muscat se aseaza sub nivelul inimii -se indeparteaza inelul, ceasul,
bratara, bocancul, imbracamintea stramta sau orice altceva care se afla langa
muscatura. Zona respectiva se va umfla foarte curand - nu astepta sa apara
primele simptome! Cere imediat ajutorul Salvamontului sau suna la numarul de
urgenta 112. Explica persoanei specializate, cat mai detaliat, locul unde te afli,
altitudinea (daca ai posibilitatea ofera coordonatele GPS), de unde a fost
muscata victima, locul unde acuza dureri si sangerari. simptomele victimei si
felul cum arata zona muscata. De asemenea, intreaba in ce consta primul ajutor
si cere un numar personal pentru a putea reveni cu noi detalii, din 15 in 15
minute, despre starea de sanatate a pacientului pentru a inlatura veninul din
jurul muscaturii, pe rana se toarna apa oxigenata un pansament steril. Zona
afectata se poate spala si cu apa si sapun si apoi se aplica - in caz de hipotermie,
acoperiti victima cu o patura, cu haine sau cu un sac de dormit -hidratati cu apa
persoana muscata - daca este posibil, membrul muscat se imobilizeaza cu
ajutorul unei atele -in cazul in care persoana muscata trebuie deplasata/mutata
se recomanda transportarea pe targa a victimei -este interzisa deplasarea
victimei pe propriile picioare! -in cazul in care apelul de urgenta s-a soldat fara
un raspuns, se calmeaza victima si in cel mai scurt timp se pregateste
transportarea victimei pe o targa improvizata. In pozitie culcat pe spate. spre
cea mai apropiata localiate sau drum accesibil auto. In permaneta se incearca
contactarea telefonica a personalului calificat. Se poate aplica la nivelul zonei
afectate si sistemul de aspiratie (vacuum) pentru extragerea veninului din plaga.
 Nu stiu cat este de util, dar cred ca merita incercat. Evitati o aspiratie agresiva!
Un produs pentru aspirarea veninului de sarpe este Aspivenin

29. Arsuri.Definitia, clasificarea. Aprecierea

gradului de severitate
Arsurile sunt accidente provocate de caldura sub diferite forme, agenti chimici,
electricitate si iradiatii.
+ Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin: flacara, lichide
cu temperatura înalta,

Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric, sulfuric,
oxalic, etc sau de substante alcaline: hidroxid de sodiu, de potasiu, de calciu,
amonia gazos, etc.
+ Arsurile electrice se datoresc contactului cu un conductor electric aflat sub
tensiune. Arsurile prin radiatii produse de razele solare, raze ultraviolete, etc.
Bilantul lezional al pacientului ars se face în functie de suprafata arsa si de
gradul de profunzime al arsurii. Pentru calcularea suprafetei arse se foloseste
regula lui Wallace numita si regula lui 9.

Tipuri de arsuri

Arsurile sunt clasificate in functie de gravitatea afectarii pielii – gradul 1, 2 si 3.

Tipul de arsura si cauza ei determina modul de tratament.

Toate arsurile trebuie tratate repede pentru a scadea temperatura zonei afectate si
pentru a reduce lezarea pielii si a tesutului subcutanat (daca arsura este severa).

Arsurile de gradul 1

Aceste arsuri, cele mai usoare din cele 3, sunt limitate la startul superior al pielii.
  Semne si simptome: Arsurile de gradul 1 produc roseata, durere si umflatura
usoara. Pielea este uscata, fara basici.

 Timp de vindecare:  Arsurile de gradul 1 se vindeca in 3-6 zile; stratul

superficial de piele se descojeste in 1-2 zile.

 Arsurile de gradul 2

Arsurile de gradul 2 sunt mai grave si afecteaza straturile de piele de sub stratul
superficial.

 Semne si simptome: Aceste arsuri produc basici, durere severa si roseata.

Basicile se pot sparge uneori, iar zona apare ca fiind umeda, de culoare roz-
ciresiu.

 Timp de vindecare: Timpul de vindecare variaza in functie de severitatea

arsurii. Poate dura pana la 3 saptamani sau mai mult.

Arsurile de gradul 3

Arsurile de gradul 3 sunt cele mai grave si afecteaza toate straturile pielii si tesutul
subiacent.

 Semne si simptome: Suprafata de piele pare uscata si poate sa apara alba ca

ceara, maro sau carbonizata. Locul afectat poate sa fie putin sau deloc
dureros sau zona se simte amortita, din cauza lezarii nervilor.

 Timp de vindecare: Depinde de severitatea arsurii. Arsurile de gradul 3 pot

necesita grefe de piele – se preleveaza piele sanatoasa din alta parte a
corpului si se plaseaza chirurgical in zona afectata, cu scopul de a ajuta
vindecarea.

Pentru arsurile de gradul 1

 Indeparteaza copilul de sursa de caldura

 Indeparteaza rapid imbracamintea din zona cu arsura

 Da drumul sa curga apa nu foarte rece peste zona cu arsura (daca apa nu este
disponibila, se poate utiliza orice lichid rece potabil) sau mentine o
 compresa curata rece peste arsura aproximativ 3-5 minute (nu se foloseste
gheata, deoarece poate provoca o distrugere mai mare a pielii afectate).

 Nu se aplica unt, grasime, pudra sau alte astfel de remedii, pentru ca pot
agrava arsura sau cresc riscul de infectie.

 Aplica gel sau crema cu aloe vera pe zona afectata, de cateva ori pe zi.

 Pentru durere, poti da copilului paracetamol sau ibuprofen. Respecta doza de

administrare, care sa tine cont de varsta si greutate.

 Daca zona afectata este mica (cat o moneda sau mai mica), pastreaz-o
curata. O poti proteja cu o compresa sterila pentru urmatoarele 24 de ore (nu
folosi bandaje adezive la copiii foarte mici, deoarece exista riscul de
sufocare).

In caz de arsuri de gradul 2 si 3

Cere ajutor medical de urgenta, apoi urmeaza acesti pasi pana la sosirea echipajului
medical:

 Tine copilul asezat, cu partea afectata de arsura mai ridicata

 Urmeaza pasii de la arsurile de gradul 1

 Indeparteaza hainele si bijuteriile din zona arsurii (in cazul in care exista
edem), cu exceptia hainelor prinse de piele. Daca ai dificultati in ceea ce
priveste indepartarea hainelor, vei fi nevoit sa le tai sau sa astepti sosirea
medicilor.

 Nu sparge basicile.

 Aplica apa calaie peste zona cu arsura cel putin 3-5 minute, dupa care o
acoperi cu o tesatura curata uscata, pana la sosirea personalului medical.
30. Alergia(simptome si primul ajutor)
Reactiile alergice sunt raspunsul organismului atunci cand este agresat din exterior
de diferite substante pe care acesta nu le tolereaza. Aceste substante se numesc
alergeni si includ polenul, praful, mucegaiul, parul de animale, intepaturile de
 insecte, anumite ingrediente alimentare, anumite substante chimice si lista poate
continua. In mod normal acestea nu sunt daunatoare organismului, insa sistemul
imunitar al anumitor persoane poate reactiona diferit si le poate cataloga ca
inamici, declansand rinita alergica ca scut de aparare.
Simptomele alergiilor
Simptomele alergiilor se pot imparti in trei mari categorii, in functie de manifestare
si gravitate: reactii alergice usoare, moderate si severe.
 Reactiile alergice usoare sunt manifestate prin rinita alergica, adica prin
simptome ca stranut, nas infundat, secretii nazale abundente, ochi inlacrimati,
uneori si tuse.
 Reactiile alergice moderate pot include, pe langa simptomele initiale, si
eruptii cutanate, mancarime si chiar dificultati de respiratie. Durerile abdominale,
varsaturile, diareea si confuzia pot fi, de asemenea, simptome moderate, insa care
se pot transforma in manifestari grave, daca nu se intervine la timp.
 Reactiile alergice severe sunt denumite soc anafilactic sau anafilaxie si se
manifesta prin scaderea brusca a tensiunii, umflarea gatului si a limbii si dificultate
majora de respiratie. In acest caz, persoana in cauza trebuie tratata in regim de
urgenta, prin injectii cu epinefrina, deoarece socul anafilactic poate provoca
decesul.
 Primul ajutor
 Antihistaminicele și decongestionantele fără rețea (OTC) pot ameliora
simptomele minore ale unei reacții alergice.
 Antihistaminicele previn simptome precum urticarie prin blocarea
receptorilor de histamină, astfel încât organismul tău să nu reacționeze la
alergeni. Decongestionantele ajută la curățarea nasului și sunt deosebit de
eficiente pentru alergiile sezoniere. Dar nu le luați mai mult de trei zile.
 Aceste medicamente sunt disponibile în tablete, picături pentru ochi și
spray-uri nazale. Multe medicamente OTC provoacă, de asemenea,
somnolență, deci evitați să le luați înainte de a conduce sau a face o muncă
care necesită multă concentrare.
 Umflarea, roșeața și mâncărimea pot fi reduse cu gheață și creme topice care
conțin corticosteroizi.
 Faceți o întâlnire cu medicul dumneavoastră dacă medicamentele OTC nu
funcționează. Sunați imediat medicul dumneavoastră dacă aveți o reacție
alergică la medicamente.