 Lecţia la tema : Indicii calităţii apei potabile.

 Planul lecţiei:
 1.Indicii bacteriologici.
 2.Indici helmintologici.
 3.Propriităţile biologice ale apei.
 Indicii bacteriologici ai apei :
 Din punct de vedere epidemiologic, o mare
importanţă la aprecierea igienică a apei are
depistarea microorganismelor patogene.
 Determinarea în apă a acestor
microorganisme patogene nu are o valoare
profilactică de apreciere a potenţialului
epidemiologic, ci de stabilire exactă a
diagnosticului epidemiei.
 Analiza apei pentru identificarea acestor
microorganisme este un proces complex,
care necesită mult timp.
 În legătură cu aceasta au început să fie
folosiţi indicii bacteriologici de poluare a
apei.
 La baza folosirii acestor indici stau
observările, care arată că apa este cu atât
mai puţin periculoasă din punct de vedere
epidemiologic, cu cât mai puţini microbi
saprofiţi şi în special colibacili conţine ea.
 În acest sens au fost determinaţi ca
indicatori bateriologici: numărul total
de germeni (indicele microbian) şi
depistarea bacilului coli în apă
(indicele coli).
 Indicele microbian reprezintă numărul
de colonii microbiene crescute pe baza
de agar peptidic după însămânţarea
unui centimetru cub de apă (în 24 ore
la 370C).
 Indicele microbian caracterizează
însămânţarea bacteriană generală a apei.
 În apa curată din fântânele arteziene
indicele microbian nu depăşeşte 10-30
microorganisme în 1 ml,
 în apa relativ curată a bazinelor
deschise indicele microbian este de
1000-1500 în 1 ml, în fântânile
obişnuite – 300-400.
 Acest indice reflectă puritatea sau
poluarea apei, însă nu are o
importanţă de sinestătătoare.
 El trebuie corelat şi cu ceilalţi
indici bacteriologici, chimici,
helmintologici, biologici, pentru a
face concluziile respective.
 Acest indice are o importanţă deosebită
atunci când se verifică eficienţa
purificării şi dezinfecţiei apei.
 Creşterea bruscă a numărului total de
germeni din apă faţă de normativul
admis de standardul de stat este un
semn de poluare sau de defectare a
instalaţiilor de purificare şi dezinfecţie.
 O importanţă mai mare are prezenţa în apă a
E. coli, care este eliminată în mediul
ambiant cu fecalele omului şi animalelor cu
sânge cald.
 Prezenţa bacteriilor coliforme în apă
semnalează impurificarea probabilă a apei
cu excremente, adică nu este exclusă
prezenţa agenţilor infecţiilor intestinale
(tifos abdominal, paratif, dezinterie etc).
 Prezenţa bacteriilor coliforme în apă se
determină prin indicele coli.
 În ceea ce priveşte limita germenilor
coliformi în apă, ea a fost stabilită la
0/100 ml apă pentru apele care se
dezinfectează, pornind de la constatarea
că la acest număr toţi germenii
patogeni din apă au fost distruşi.
 Pentru apele care nu se dezinfectează
limita acceptată este sub 3/100 ml apă,
limita la care nu au apărut niciodată
epidemii.
 În apă, s-au stabilit următoarele normative:
• Instalaţii centrale cu dezinfecţie: numărul total
coliformi – 0/100 ml apă; coliformi fecali –
0/100 ml apă; nr. enterococi- 0/100 ml apă.
• Instalaţii centrale fără dezinfecţie nuărul total
coliformi – 3/100 ml apă; nr. coliformi fecali
– 0/100 ml apă; nr. enterococi –0/100 ml apă.
• Instalaţii locale, fântâni, izvoare: numărul
total coliformi –10/100 ml apă; nr. coliformi
fecali –2/100 ml apă; nr. enterococi –2/100 ml
apă.
 Bacteriile coliforme sunt mai rezistente
la substanţele dezinfectante, cu mult
mai rezistente decât agenţii intestinali,
bacilii de tularemie, bruceloză
bacteriile de leptospiroze.
 De aceea bacteriile coliforme se
consideră nu numai un indice al
impurificării apei, ci şi al siguranţei de
dezinfectare a ei, în special a celei de
robinet.
 Dacă apa de băut conţine substanţe
toxice, poate provoca intoxicaţii acute sau
cronice.
 Aceste substanţe pot ajunge în apa de
băut din sursa de alimentare cu apă ( de
exemplu, un râu în care se revarsă apele
reziduale industriale care conţin substanţe
toxice, din punct de vedere bacteriologic,
nu influenţează decât foarte puţin
substanţele toxice aflate în soluţie în apă.
 Indicii helmintologici :

 Helminţii pot fi împărţiţi în două grupe:

 biogeohelminţi, care pentru dezvoltare au

necesitate de o gazdă intermediară,
 şi geohelminţi, care nu au nevoie de
ultima.
 Helminţii din grupa a doua, geohelminţii
(ascarizii, oxiurii, tricocefalii) ajung în
organismul uman prin apa poluată şi
infestată cu ouă şi larve sau prin contactul
cu alţi factori de mediu infestaţi.
 În apă şi alţi factori de mediu, ouăle şi
larvele de geohelminţi nimeresc prin
poluarea lor cu fecale de la oamenii bolnavi
sau infestaţi.
 Prezenţa în apă a ouălor sau larvelor de
helminţi semnalează o poluare cu materii
fecale, reprezentând un pericol
epidemiologic nu atât în privinţa
helmintiazelor, ci prin faptul că în acelaşi
timp cu helminţii prin fecale pot fi eliminaţi
şi germenii patogeni.
 Proprietăţile biologice ale apei

 Apa potabilă nu trebuie să conţină

organisme animale, vegetale şi particule
vizibile cu ochiul liber.
 În apa potabilă nu se admite să existe
nici un organism dăunător sănătăţii,
cum sunt ouăle sau larvele de paraziţi,
alte organisme biologice indicatoare de
impurificare,
 Analizele biologice complete de laborator
servesc, în mod eficient, la aprecierea
poluării apei.
 Aceste analize se bazează pe evedenţierea
relaţiilor ce există între apă şi organismele
acvatice.
 Unele pot să se dezvolte numai în ape
practic curate, altele, din contra, necesită un
substrat nutritiv o cantitate mai mare de
substanţe organice.
 Un alt factor hotărâtor în dezvoltarea
organismelor acvatice îl reprezintă oxigenul
şi anume :
 unele necesită cantităţi mari de oxigen
pentru existenţa lor,
 altele din, contra, trăiesc în mediu anaerob.
 Adaptarea diferitelor organisme la anumite
condiţii ecologice permite utilizarea lor ca
indicatori sanitari ai surselor de apă, dând
posibilitate de a aprecia dacă acestea sunt
sau nu poluate.