Referat

Inervația pielii
 Chișinău 2020
Pielea- constituie un înveliș neîntrerupt care se continuă la
nivelul marilor orificii (gură, nas, etc.) cu o semi mucoasă (parțial
cheratinizată) și care, în interiorul cavităților respective, devine o
mucoasă propriu-zisă. Pielea reprezintă o suprafață receptorie
extrem de vastă, care asigură o sensibilitate diversă, protejează
corpul de leziuni mecanice și microorganisme, participă la
secretarea unor produse finale ale metabolismului și
îndeplinește de asemenea un important rol de termoregulație,
execută funcțiile de respirație, conține rezerve energetice, leagă
mediul înconjurător cu tot organismul.

Inervația pielii se efectuează prin nervi cerebrospinali

centripeți (senzitivi) si prin filete simpatice, centrifuge, cu
acțiune mai ales vasomotorie si secretorie, care au terminațiile
în mușchii netezi cutanați, în pereții vaselor si în glandele
sudoripare. Spre deosebire de fibrele nervilor cerebrospinali
(care sunt mielizate) cele simpatice sunt amielinice. Venind din
profunzimea hipodermului, urca sinuos spre derm, însoțind
pachetul vascular si luând parte la plexurile dermice si
subpapilare; mici ramificații urca spre epiderm, iar unele
neurofibrile ajung până în apropierea stratului granulos. În afara
terminațiilor libere epidermice, în derm si hipoderm se mai
găsesc celule si mai ales "corpusculi" senzoriali specializați:

    Sensibilitatea tactila este atribuita corpusculilor Meissner,

discurilor Merkel, precum si terminațiilor în forma de
coșuleț de la nivelul foliculilor polisebacei;

    Sensibilitatea-termica este asigurata de

corpusculii Krause (pentru-frig) și
corpusculii Ruffini (pentru cald);

    Sensibilitatea tactila si la presiune își are reprezentanții în

corpusculii Vater- Pacini si în varianta acestora--
corpusculii Golgi- Manzzoni;

    Durerea își are corespondentul anatomic în terminațiile

nervoase libere din dermul superior;

    Pruritul nu are terminații nervoase specializate, ci

reprezenta doar o forma atenuata speciala a durerii.
Toate aceste manifestări ale sensibilității cutanate pornesc ca
semnale (excitatii) de la nivelul exteroceptorilor amintiți, care le
înregistrează si le transmit sistemului nervos central,
transformându-se la nivelul scoarței cerebrale în senzațiile
corespunzătoare de frig, căldură, presiune, etc.

Odată cu schimbarea mediului înconjurător, la apariția radiațiilor

prea puternice apar in primul rând schimbări ale structurii pielii.
După catastrofa de la Cernobîl au apărut riduri, alunițe, veruci
seboreice, melanomuri, carcinomuri, care transforma viața
omului într-un calvar, mai ales cele din urma menționate.

Concluzie:

Pielea poseda o inervație extrem de bogata, care consta in fibre

senzoriale si fibre neuro-vegetative. Împreună, aceste fibre
formează plexuri nervoase situate in dermul profund si
superficial. Din aceste plexuri pleacă fibre nervoase, care fie ca
își pierd teaca de mielina cu care sunt învelite si ajung până in
epiderm, fie ca dau naștere unor corpusculi specializați in a
recepta stimulii externi sau se grupează in jurul corpusculilor
piloși. Fibrele senzoriale transmit influxul nervos, rezultat in
urma acțiunii agenților externi, spre măduvă; de aici impulsul
ajunge la o formațiune de la baza creierului numita talamus,
ulterior fiind dirijat spre scoarța cerebrala unde iau naștere
senzațiile (durere, cald, frig).

Bibliografia:

 https://ro.scribd.com/doc/288015873/Inervatia-pielii
 https://www.google.com/amp/s/cosmeticeieftine.tumblr.co
m/post/116060467449/inervatia-pielii/amp
 https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Piele_(anatomie)