De La Introducere Cu Diacritice

Argumentaţia lucrării
Medicina zilelor noastre are un caracter profilactic,iar de la dreptul de sănătate s-a ajuns la
datoria de a păstra sănătatea.
Existenţa omului nu poate fi concepută fără boli,de aceea preocuparea pentru îngrijirea
pacientului a fost şi va rămâne unul din ţelurile umanitare ale medicinii.
Dintre bolile frecvent întâlnite se numără şi psihoza maniaco-depresiva.
Am ales că tema “Îngrijirea pacientului su psihoza maniaco-depresiva”,din cauza faptului că în
activitatea practică pe care am desfăşurat-o în timpul stagiului clinic în cei trei ani am acordat
îngrijiri de nursing mai multor pacienţi care sufereau de această boală.
Un alt factor determinant a fost suferinţa prin care trece unchiul meu care a fost spitalizat cu
diagnosticul de psihoză maniaco-depresiva.
Folosind o bogată bibliografie de specialitate şi insusindu-mi noţiunile de nursing din cadrul
orelor la care am participat la şcoală,voi încerca să subliniez importanţă acestei boli.
1
Capitolul I
Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie ale sistemului nervos
Noţiuni de anatomie ale sistemului nervos
Se deosebesc un sistem nervos vegetativ şi un sistem nervos al vieţii de relaţie, alcătuit din
sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic. Sistemul nervos vegetativ nu este – cum se credea
în trecut – un sistem autonom, independent. Este o componentă a sistemului nervos, care îşi poate
desfăşura activitatea şi independent de voinţă. Activitatea sa este reglată de segmentele superioare ale
sistemului nervos central şi în mod special de scoarţa.
Sistemul nervos vegetativ coordonează activitatea organelor interne: bătăile inimii şi presiunea
sanguină distribuţia sângelui, frecventa mişcărilor respiratorii, secreţia etc. Cele două componente ale
sistemului nervos vegetativ –simpaticul şi parasimpaticul – exercită asupra fiecărui organ acţiuni
antagoniste: unul stimulează, celălalt inhiba.
Excitaţia simpatică, măreşte catabolismul, deci creşte căldură, glicemia, accelerează bătăile
inimii, diminua circulaţia periferică şi creşte circulaţia centrală. Parasimpaticul are acţiune antagonistă:
el creşte anabolismul.
Sistemul nervos se clasifica în:
-sistemul nervos central numit sistemul cerebrospinal sau NEVRAX
-sistemul nervos periferic
Unitatea morfofuncţională a sistemului nervos, este NEURONUL, o celulă de forma stelata,

piramidala, rotundă, ovalara având una, două sau mai multe prelungiri: neuroni unipolari,
pseudounipolari, bipolari şi multipolari.
Componentele neuronului sunt:
-corpul celular
-prelungirile corpului celular.
Corpul celular formează substanţă cenuşie din nevrax şi ganglionii somatici şi vegetative
extranevraxiali
2
Dentritele sunt prelungiri citoplasmatice extreme de ramnificate conţinând neurofibrile şi
corpii Nissl spre baza lor. Ele conduc influxul nervos centripet(aferent).
În porţiunea lor iniţială sunt mai groase apoi se subţiază.
Capitolul I,Fig 1
Axonul este o prelungire unică, lungă (atinge chiar un metru) alcătuit din:
- axoplasma (continuarea neuroplasmei)
- axolema(continuarea neurilemei)
- ramificaţii mici multiple numite butoni terminali
Dacă dentritele conduc influxul nervos centripet, axonul conduce impulsul nervos
celulifug(eferent).
Fibra axonica este acoperită de mai multe teci:
- teaca Schwann formată din celule gliale, care înconjoară axonii.
Între cele două celule Schwann successive se afla strangulaţiile Ranvier(regiune

nodală). Majoritatea axonilor prezintă mielina, secretata de celulele Schwann şi depusă
sub formă de lamele lipoproteice concentrice, albe, în jurul fibrei axonice(axonii
mielinizati). Rolul tecii de mielina constă în protecţia şi izolarea fibrei nervoasă de fibrele
învecinate cât şi în asigurarea nutriţiei axonului.
- teaca Henle-este o teacă continuă, care însoţeşte ramnificatiile până la terminarea

lor constituită din celule de tip conjuctiv, din fibre de colagen şi reticulina, orientate intro
3
reţea fină care acoperă celulele Schwann pe care le separă de ţesutul conjuctiv din jurul
fibrei nervoase. Rolul acestei teci este nutritive şi de protecţie. Dentritele şi axonii
constitue căile de conducere nervoase în Nevrax ( de la măduva spinării până la scoarţa
emisferelor cerebrale şi invers) şi nervii periferici extranevraxiali.
Nervii periferici transmit impulsurile nervoase de la organele receptoare spre centri nervoşi =
nervii senzitivi = sau de la centrii spre organele efectoare (musculatura striată şi netedă ) şi glandele
exocrine şi endocrine = nervi motori şi secretori =.
Cei mai mulţi nervi periferici sunt micşti, conţinând atât fibre sensitive cât şi motoare.Fibrele
nervoase care intră în constituţia nervilor se grupează în fascicule reunite prin ţesut conjuctiv .
Nervul este învelit periferic de ţesut conjuctiv-epinerv- care trimite prelungiri în interiorul
nervilor ce separa fasciculele de fibre nervoase perinerv, cu rol de izolant şi de sisteme de transport
pentru lichidele interstinale din vecinătatea fibrelor nervoase.
Din perinerv se desprind formaţiuni conjuctive care pătrund în fascicule , solidarizând fibrele
între ele şi alcătuind endonervul.
În ţesutul conjuctiv al nervului se găsesc vasele nutritive ale nervului şi fibrele nervoase
vegetative. Neuroni realizează o vastă reţea , fiind legaţi între ei prin sinapse.
Sinapsele sunt formaţiuni structurale specializate, care se realizează între axonul neuroului
presinaptic şi dendritele sau corpul celular al neuronului postsinaptic ( sinapse axo-dendritice şi
axosomatice). Legătura dintre neuroni nu se face prin contact direct , ci este mediate chimic prin
eliberarea mediatorului în fanta sinaptică. Transmiterea impulsului nervos de la terminaţiile nervoase
motorii la fibrele musculare se face printr-o formaţiune similară cu sinapsa numită placă motorie.
Celulele Gliale. În număr de peste 10 ori mai mare decât cel al neuronilor , se găsesc prinţe
neuroni şi au forma şi dimensiuni diferite, iar prelungirile lor sunt în număr variabil .
Ţesutul glial are numeroase roluri cum ar fi :
- de susţinere
- de a fagocită resturile neuronilor distruşi pigmenţii,
- de sinteză a mielinei,
- de apărare a centrilor nervoşi
- de traficitate , făcând legătura între neuroni şi vasele capilare
Spre deosebire de neuroni celulele gliale se pot divide, ocupând locul neuronilor distruşi.
Mai este numit şi sistemul cerebrospinal sau nevrax şi este format din :
4
Sistemul nervos central
Sistemul nervos central este alcătuit din encefal,care este format din cele două emisfere
cerebrale,form,atiunile de pe baza creierului,trunchiului cerebral,cerebel şi din măduva spinării.
Emisferele cerebrale prezintă partea cea mai dezvoltată a sistemului nervos. Fiecare dintre ele
cuprinde câte patru lobi: frontal, parietal, temporal şi occipital. Aceştia sunt împărţiţi prin şanţuri în
circumvoluţii.
Capitolul 1,fig 2
Encefalul este format din substanţă cenuşie şi substanţă albă. Substanţa cenuşie prezintă
numeroase celule de diferite forme şi dimensiuni, alcătuind la suprafaţă scoarţa cerebrală, iar în
profunzime nucleii centrali. În scoarţa se găsesc 14 milioane de celule. Substanţa albă a emisferelor
cerebrale este formată din fibre nervoase care realizează legătura între difeirte zone corticale (fibre de
asociaţie), legătura între cele două emisfere (fibre comisurale – corpul calos), şi legătura între diferite
etaje ale sistemului nervos central (fibre de proiecţie).
Coordonând funcţionarea sistemului nervos, scoarţa cerebrală controlează întreaga activitate a

organismului. Ea deţine în primul rând funcţia de reprezentare şi selecţionare, de elaborare a ideilor –
gândirea (raţionamentul), denumită de Pavlov activitate nervoasă superioară.
Spre deosebire de reflexele necondiţionate, care sunt înnăscute, reflexele condiţionate sunt
dobândite, apărând în curesul existenţei individului, determinate de condiţii diferite şi variate ale
mediului extern. La nivelul scoarţei se realizează, integrarea superioară, cu alte cuvinte, adaptarea
organismului la schimbările mediului extern, înregistrate cu fineţe şi precizie, precum şi legătura dintre
diferite părţi ale organismului.
5
Lobul frontal, care corespunde circumvoluţiei frontale ascendente, este sediul neuronului
motor central, deci sediul mişcărilor voluntare. Leziunile lobului frontal se însoţesc de tulburări
motorii (paralizii), tulburări în articulaţia vorbirii (disartrie sau anartrie), tulburări de comportament
Lobul parietal este sediul cortical al analizorului sensibilităţii generale. La acest nivel se
realizează sinteza tuturor tipurilor de sensibilitate. Leziunile lobului parietal se vor însoţi deci de
tulburări privind aprecierea volumului şi a formei obiectelor (stereognozie), a greutăţilor (barestezie),
privind discriminarea tactilă (aprecierea distanţei dintre două atingeri ale pielii) etc. Distrugerea totală
duce la agnozie tactilă, adică la nerecunoaşterea prin pipăit a obiectului respectiv.
Capitolul I,fig 3
Lobul temporal cuprinde sediul cortical al analizorului auditiv. Leziunea să se poate însoţi de
surditate verbală (bolnavul aude, dar nu înţelege), halucinaţii auditive, tulburări de echilibru,
imposibilitatea de a înţelege scrisul (cecitate verbală), incapacitate de utilizare uzuală a obiectelor şi de
efectuare a gesturilor obişnuite (apraxie); uneori este pierdută înţelegerea semnificaţiei cuvântului
vorbit sau scris (afazie senzorială).
Lobul occipital este sediul capătului cortical al analizorului vizual. Leziunea să duce la
tulburări de orientare în spaţiu, tulburări de vedere (halucinaţii vizuale) etc.
Formaţiunile de la baza creierului sunt diencefalul şi corpii striaţi.
Diencefalul (creierul intermediar)
Se afla în continuarea mezencefalului şi este format din multe mase de substanţă nervoasă :
- talamus
6
- metatalamus
- epitalamus
- hipotalamus
Talamusul - cea mai voluminoasă formaţiune cenuşie diencefalica , este constituit din mai
mulţi nuclei care realizează conexiuni între nucleii bazali , cerebel, şi scoarţa cerebrală.
Talamusul conţine şi neuroni de asociaţie cu rol în integrarea impulsurilor de la mai mulţi

nuclei talamici, alături de neuroni nespecifici care stabilesc conexiuni subcorticale
Metatalamusul este format din două perechi de corpi geniculaţi, unii fiind staţie de releu a căii
vizuale (laterali), iar alţii o staţie de releu a căii acustice (mediali).
Capitolul I,fig 4
Epitalamusul este format din din glanda epifiza şi un nucleu în care se închid reflexele
olfactivo-somatice( mişcările capului şi corpului lagate la miros).
Hipotalamusul situat la baza diencefalului , sub talamus este alcătuit din mai mulţi nuclei:
- anteriori, ai căror neuroni secretă , hormoni ce se depozitează în hipofiza

posterioară.
- posteriori , cu rol de integrare simpatică
- mijlocii, care controlează activitatea , cu rol de integrare para-simpatica.
Emisferele cerebrale
Reprezintă partea cea mai voluminoasă a S.N.C. Ele sunt separate prin fisura interemisferica şi
legate în partea bazală prin formaţiuni de substanţă albă: corpul calos, trigonul cerebral, comisurile
albe anterioară şi posterioară. Fiecare emisferă cerebrală are trei fete : convexa , externă( în raport cu
7
bolta craniului), mediala , internă şi bazala. Fetele emisferelor cerebrale sunt brăzdate de numeroase
şanţuri. Structural emisferele cerebrale sunt alcătuite din substanţă cenuşie dispusă la suprafaţă
formând scoarţa cerebrală şi substanţă albă la interior alcătuită din fibre de asociaţie comisurale şi de
proiecţie.
Scoarţa cerebrală este segmentul cel mai dezvoltat al S.N.C la om şi reprezintă segmentul
superior de integrare a organismului ca un tot unitar în echilibrul dinamic cu mediul înconjurător.
Scoarţa cerebrală prezintă pe baza dezvoltări filogenetice şi a organizării structurale.
- paleocortex, porţiunea cea mai veche, constituit din două straturi celulare
(receptor şi efector)
- neocortex (de 12 ori mai mare la om şi cu structura mult mai complexă în cea
mai mare parte constituit din 6 straturi celulare).
Paleocortexul (lobul sau sistemul limbic) este constituit dontr-un inel de ţesut nervos, care
înconjoară hilul fiecărei emisfere cerebrale şi în care se găsesc în special formaţiuni nervoase legate de
simţul mirosului.
Neocortexul cuprinde restul ţesutului cortical în afară de sistemul limbic.
Sistemul nervos periferic
Este repezentat de două segmente bine distincte, care au rolul de a vehicula stimuluri nervoase
-biocurenti
* nervi cranieni
* nervi spinali
Împreună cu sistemul nervos central realizează sistemul nervos al vieţii de relaţie(ecotrop),

asigurând astfel legătură cu mediul înconjurător.
Nervii cranieni- au originea, traiectul ca şi distribuţia lor cu mici excepţii, toate la nivelul
craniului.
Se împart după funcţia pe care o îndeplinesc în:
* nervii senzitivi-olfactivi, optici
* nervii motori-oculomotori, trahleari , abducens, accesori
*nervii micsti- trigemeni, faciali, glasofaringieni, vagi.
8
Capitolul I,fig 5
Nervii spinali - îşi au originea la nivelul măduvei spinării prin două rădăcini :
- ventrală(motorie)
- dorsala(senzitivă)
Cele două rădăcini prin unirea lor formează nervul spinal care la rândul său emite 4
ramuri:
- o ramură ventrala- care formează plexuri la anumite nivele:cervical, brahial,

lombar şi sacrat
- o ramură dorsală pentru muşchii posteriori ai toracelui
- o ramură comunicantă pentru legătură cu S.N vegetativ simpatic.
- o ramură meninge pentru menigele spinale .
Meningele cerebrospinale sunt alcătuite din trei membrane suprapuse , învelind în totalitate
nevraxul.
Acestea sunt de la exterior spre interior:
- duramater
- arahnoidă
- piamater
Corpii striaţi, formaţi dintr-un număr de nuclei de substanţă cenuşie, au un rol deosebit în
realizarea mişcărilor automate şi a tonusului muscular, fiind segmentul cel mai important al sistemului
extrapiramidal. Leziunile acestora duc la apariţia unor tulburări încadrate în noţiunea generică de
sindrom extrapiramidal.
9
Trunchiul cerebral
Este alcătuit din complexul bulb, punte şi mezencefal.
Bulbul se afla în continuarea măduvei şi prezintă aproape aceeaşi configuraţie exterioară cu

măduva .
Pe fata anterioară, cordoanele anterioare dau piramidelor bulbare, iar cele laterale prezintă o
umflătură ovoidală olivele bulbare.
Capitolul I,fig 6
Pe fata posterioara a bulbului se formează pedunculii cerebeloşi inferiori.
Ca structură, substanţă cenuşie care se găseşte în centru este fragmentata de încrucişarea

fibrelor, într-o serie de nuclei echivalenţi( motori, senzitivi, vegetativi) şi proprii, care reprezintă
originea reală a diverşilor nervi cranieni sau nuclei ai centrilor vitali. Substanţa albă este formată din
fibre mielinice ascendenta sau descendente de trecerea dintre care unele se încrucişează aici - fibre
proprii bulbului.
Puntea lui Varolio este o bandă de substanţă nervoasă dispusă anterior şi transversal între bulb
şi pedunculi cerebrali iar lateral se continua cu pedunculi cerebeloşi mijlocii, care merg posterior la
cerebel.
Ca structură este alcătuită din:
- substanţă albă formată din fibre de trecere ascendentă şi descendentă, ca şi din

fibre transversale pentru cerebel
- substanţă cenuşie dispusă sub formă de nuclei motorii senzitivi şi vegetativi.
Pedunculii cerebrali sunt formaţi din două mase de ţesut nervos conţinând puntea.
Sunt alcătuiţi dintr-o : *zona inferioară( piciorul peduncului)

10
*zona superioară( tegumentul peduncului)
Structural acestea sunt formate din:
- substanţă albă( fibre ascendente şi descendente )
- substanţă cenuşie formând nucleii propii şi nucleii echivalenţi celor din măduva.
Cerebelul (creierul mic)
Situat în etajul inferior al cutiei craniene, înapoia trunchiului cerebral de forma ovoida este
alcătuit dintr-un lob mijlociu( vermis) şi doi lobi laterali , emisferele cerebeloase .
Prezintă pe suprafaţa să o serie de şanţuri transversale care împart vermisul şi emisferele în lobi
şi lobuli.
Capitolul I,fig 7
Legăturile cerebelului cu trunchiul cerebral se fac prin cele 3 perechi de pedunculi cerebeloşi
care îl leagă de bulb , de punte şi de mezencafal.
Pedunculii cerebeloşi sunt alcătuiţi din fibre aferente şi eferente( de proiecţie ).
Similar celorlalte părţi ale SNC, cerebelul este alcătuit din:
- substanţă cenuşie la suprafaţă formând scoarţa cerebeloasă
- substanţă albă (interior) formează nucleii cerebeloşi
Substanţa albă este formată din :
- fibre provenite de la măduvă, trunchiul cerebral şi scoarţa cerebrală
- fibre care au traseu spre măduva trunchiului cerebral şi thalamus
11
- fibre intracerebeloase care fac legătura între cortexul cerebelos şi nuclei
cerebeloşi( fibre de asociaţie şi comisurale).
Măduva spinării
Măduva spinării este ultima porţiune a sistemului nervos central este adăpostită în canalul
rahidian şi se prezintă sub forma unui cilindru de substanţă nervoasă, care începe de la bulb şi se
întinde până la L2. Este împărţită în două jumătăţi simetrice, fiind formată din substanţă albă şi
substanţă cenuşie. Substanţa cenuşie este situată central şi îmbrăcă aspectul literei “H”. Coarnele
anterioare ale substanţei cenuşii sunt motorii, cele posterioare senzitive, iar cele laterale au funcţii
vegetative
Capitolul I,fig 8
Substanţă albă este alcătuită din: cai motorii descendente şi cai senzitive ascendente, în fiecare
jumătate de măduvă se disting trei cordoane de substanţă albă, separate de emergentele rădăcinilor
anterioare (motorii) şi posterioare (senzitive). Cordonul aterior conţine fasciculul piramidal direct.
Cordonul posterior conţine fascicule Goli şi Burdach, care conduc spre centrii superiori sensibilitatea
tactilă şi profundă conştientă.
12
Cordonul lateral conţine o serie de fascicule ascendente care conduc spre centrii superiori
informaţii legate de sensibilitatea termică, dureroasă şi profundă inconştienta. Tot la nivelul cordonului
lateral coboară fasciculul piramidal încrucişat şi căile extrapiramidale, spre celula neuronului periferic,
aflată în coarnele anterioare, de unde porneşte calea motorie finală. Leziunile măduvei provoacă grave
tulburări senzitive, motorii şi vegetative. La nivelul măduvei, din cele două rădăcini – anterioară
(motorii) şi posterioară (senzitivă) – se formează nervii rahidieni. Pe traiectul rădăcinii posterioare
există o umflătură, ganglionul spinal, care conţine corpul celular al primului neuron senzitiv periferic.
Nervii rahidieni dau naştere nervilor periferici.
Sistemul nervos central (encefalul şi măduva spinării) este acoperit şi protejat de cele trei
foiţe meningiene: dura mater, o membrană fibroasă în contact cu osul, arahnoidă, o foiţă subţire care
căptuşeşte fata internă, a durei mater, şi pia mater, un ţesut celular bogat vascularizat care acoperă
ţesutul nervos.
Spaţiul subarahnoidian cuprins între pia mater şi arahnoidă conţine luchidul cefalorahidian.
Acesta este secretat în ventriculi de către plexurile coroide şi pătrunde în spaţiile subarahnoidiene
prinorificiile lui Magendie şi Luschka. În interiorul encefalului se afla un sistem de cavităţi – sistemul
ventricular, în care se formează şi circulă L.C.R. În emisfere se afla ventriculii laterali şi ventriculul
III. Între protuberantă şi cerebel se afla ventriculul IV. Ventriculul III este legat de ventriculul IV prin
apeductul sylvian. Ventriculul IV comunica cu spaţiul arahnoidian prin orificiul Luschka şi Magendie.
L.C.R. se resoarbe din spaţiul subarahnoidian, prin vilozităţile arahnoidiene.
Pentru înţelegerea simptomelor care apar în leziunea sistemului nervos, este necesară o sumară
recapitulare a căilor motorii, senzitive şi a reflexelor.
Căile motorii
Sistemul motor cuprinde trei elemente:neuronul motor central,neuronul extrapiramidal şi
neuronul periferic.
Neuronul motor central şi cel extrapiramidal reprezintă cele două căi motorii care merg de la
encefal la măduvă. La nivelul acesteia, calea motorie este unică, fiind reprezentată de neuronul motor
periferic, numit de aceea şi cale motorie finală comună. Prin intermediul acesteia se transmit atât
impulsurile venite pe calea neuronului motor central (calea piramidală), cât şi cele venite pe căile
extrapiramidale.
Neuronul motor central formează calea piramidală. Fasciculul piramidal are somele celulare
(corpurile celulare) situate în scoarţa circumvoluţiei frontale ascendente. Axonii lor alcătuiesc calea
piramidala şi se termină în coarnele anterioare ale măduvei, unde fac sinapsa cu neuronul motor
periferic, cu excepţia unor fibre scurte (fasciculul geniculat) care se termină în nucleii de origine ai
nervilor cranieni, la nivelul trunchiului cerebral.
13
Fasciculul piramidal este format din fibre care au deci o lungime şi un traiect diferit:
-fasciculul geniculat (cortico-nuclear) care se termină în nucleii motori ai nervilor cranieni din
trunchiul cerebral;
-fasciculul piramidal încrucişat, care reprezintă cea mai mare parte a fasciculului piramidal şi
ale cărui fibre se încrucişează în partea inferioară a bulbului (decusaţie), pentru a ajunge apoi în
cordoanele medulare laterale şi coarnele anterioare. Datorită încrucişării bulbare a acestor fibre, se
înţelege de ce o leziune encefalică antrenează o paralizie de partea opusă a corpului;
-fasciculul piramidal direct, un fascicul foarte subţire, constituit din câteva fibre, care nu se
încrucişează la nivelul bulbului, ci mult mai jos, la nivelul măduvei, cu câteva segmente înainte de a se
termina tot în coarnele anterioare ale măduvei. Fasciculul piramidal este de origine filogenetică mai
nouă. Prin intermediul lui se transmit impulsurile motorii active (pentru mişcările voluntare) şi
impulsurile moderatoare ale scoarţei pentru activitatea automat-reflexa a măduvei.
Neuronii extrapiramidali formează calea extrapiramidala care este o cale motorie indirectă.
Corpurile celulare îşi au originea în nucleii cenuşii centrali . Toţi aceşti nuclei sunt legaţi între
ei prin fascicule scurte. Căile descendente se termină în coarnele anterioare ale măduvei prin diferite
fascicule: rubo-spinal, olivo-spinal, tecto-spinal, vestibulo-spinal. De reţinut că scoarţa cerebrală la
nivelul lobului frontal are neuroni cu funcţie extrapiramidala.
Sistemul extrapiramidal, de origine filogenetică mai veche, jaoca un rol în mişcările automate
şi în coordonarea şi reglarea tonusului muscular.
Neuronul motor periferic este porţiunea terminală a căii motorii. Corpurile celulare se găsesc
în coarnele anterioare ale măduvei, iar axonii trec prin rădăcina anterioară în nervii periferici,
terminându-se în muşchi. Legătura între nerv şi muşchi se face la nivelul unei formaţiuni de tip
sinaptic, numită placă motorie. Transmiterea influxului la acest nivel, se face cu ajutorul unui mediator
chimic, numit acetilcolina. Neuronul motor periferic primeşte excitaţii atât pe calea neuronului motor
central, cât şi a neuronului extrapiramidal şi a arcului reflex medular. De aceea se mai numeşte şi calea
finală comună. În leziunea neuronului motor periferic sunt pierdute toate categoriile de mişcări.
14
Noţiuni de fiziologie ale sistemului nervos
Sistemul nervos controlează atât activitatea viscerală, inconştientă, reprezentată de

funcţii că digestia şi respiraţia, cât şi activitatea creierului. Encefalul şi măduva spinării
alcătuiesc sistemul nervos central, iar sistemul nervos periferic leagă acest sistem nervos
central de celelalte părţi ale organismului.
SISTEMUL NERVOS CENTRAL
Creierul este sediul actitatii conştiente. Emoţiile, creativitatea, logică, gândirea, coordonarea
mişcărilor corpului, toate iau naştere în această masă de ţesut nervos, aşezată în interiorul craniului, în
raport cu care lichidul cerebro-spinal joacă rol de amortizor, ea fiind protejată de o membrană în trei
straturi, numită meninge.
Milioanele de celule nervoase, numite neuroni, şi multitudinea de cai nervoase generează un număr
infinit de comunicaţii care produc creatitatea indiduala şi inteligenta.
Creierul propriu-zis (cerebrum) este format din două emisfere cerebrale care au suprafaţa brăzdată de
şanţuri denumite circum-volutiuni. Activitatea lor este complexă, dar trebuie reţinut faptul că sediul
inteligenţei şi al memoriei se află aici. Ariile senzoriale şi motorii sunt localizate tot aici, emisfera
stinga controlând jumătatea dreaptă a corpului şi viceversa. Semnalele nervoase trec dintr-o emisferă
în alta printr-o masă de fibre de legătură numită corpul calos.
Mai jos de corpul calos este aşezat hipotalamusul Multe din funcţiile inconştiente - apetitul, somnul,
ciclul menstrual, temperatura corpului - sunt reglate de hipotalamus, împreună cu hipofiza (glanda
pituitară), prin sistemul endocrin .
Cerebelul, aflat la baza creierului, în spatele trunchiului cerebral, este sediul echilibrului static sau
dinamic şi al mişcărilor musculare voluntare.
Nucleii din puntea lui Varolio conectează creierul cu măduva spinării şi conţin substanţa reticulată
medulara, care controlează mecanisme ca bătăile inimii, respiraţia, digestia, prin sistemul nervos
vegetativ (autonom) .
Măduva spinării este formată din fibre nervoase şi se întinde de la rădăcina creierului până la baza
lombară a canalului vertebral. Ea se afla în interioriul vertebrelor şi în interiorul membranelor
meningeale de acelaşi fel cu cele ale creierului. La locul unde se întâlnesc vertebrele, o pereche de
nervi părăseşte canalul vertebral, ducând impulsuri motorii şi aducând impulsuri senzitive de la o
anumită parte a corpului.
15
SISTEMUL NERVOS PERIFERIC
Controlează actitatea voluntară şi involuntară. Este constituit din 12 perechi de nervi cranieni, care
pornesc de la baza creierului, din 31 de perechi de nervi spinali şi din nervi mai mici în care aceste
grupuri se ramifică.
SISTEMUL NERVOS SOMATIC

Reprezintă partea sistemului nervos periferic care deţine toate fibrele senzitive ce transmit mesajele
preluate de la piele şi de la alte organe senzoriale, la sistemul nervos central. Tot aici intră şi fibrele
motorii care duc impulsurile nervoase la muşchii aflaţi sub control voluntar.
SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

Cele două sisteme antagonice şi complementare - simpaticul şi parasimpaticul - acţionează ca un
autopilotaj pentru organism, controlând funcţii precum: bătăile inimii, digestia, tensiunea arterială. În
general vorbind, sistemul nervos parasimpatic predomina atunci când suntem în stare de repaus;
aportul de sânge spre intestine este crescut, iar activitatea inimii este redusă. În stare de stres, sistemul
nervos simpatic intensifică activitatea inimii, dilată pupila ochiului şi trimite afluxul de sânge spre
creier, inima, plămâni, pregătind organismul pentru efort.
16
Capitolul II
Prezentarea teoretică a psihozei maniaco-depresive
2.1 Definiţie
Psihoza maniaco-depresiva denumită şi tulburarea bipolară sau psihoza periodică reprezintă o

tulburare mintală ce consta în modificarea anormală a stării psihice, energiei şi abilităţii de funcţionare
a unei persoane.
2.2 Etiologie
Teoriile care încearcă să explice etiologia psihozelor maniaco-depresive se pot împărţi în: biologice şi
psihosociale.
Teoriile biologice consideră psihoza maniaco-depresiva ca rezultat al interacţiunii dintre factorii

genetici şi cei de mediu:
· studiile familiale constată un risc crescut la rudele de gradul I ale bolnavilor, copiii părinţilor cu
tulburare bipolară având un risc crescut (15-30%);
· studiile pe gemeni demonstrează o concordanţă crescută pentru monozigoţi (69%) faţă de

dizigoţi (13%, McGuffin, 1984);
· studiile de genetică moleculară au încercat identificarea unei gene responsabile de transmiterea

bolii;
· tulburări ale funcţiilor endocrine – (Checkley- 1992, O'Keane);
· tulburări complexe ale mai multor sisteme de neurotransmiţători cerebrali.

Teoriile psihosociale:
· teoria psihanalitică, care consideră depresia ca fiind ostilitatea îndreptată spre sine (Freud);
· teoria cognitivă (Beck) susţine că tulburarea este rezultatul unor scheme cognitive negative,
care sunt moduri distorsionate de gândire şi interpretare.
17
2.3 Clasificare
Există trei tipuri de psihoză maniaco-depresiva:
I- Se caracterizează printr-unul sau mai multe episoade maniacale sau mixte , acompaniate de regulă
de episoade depresive majore
II- Unul sau mai multe episoade depresive majore, acompaniate de un episod hipomaniacal
III- tulburare pseudo-unipolara - grup heterogen de pacienţi care experimentează episoade recurente
de depresie unipolară şi elemente clasice care pot sugera ca pacientul este pe cale să aibă un episod
maniacal; aceşti pacienţi pot avea istoric familial de tulburare bipolară, frecvent virează spre episoade
hipomaniacale.
Formele uşoare par a fi frecvente şi pot deveni severe datorită unor factori ce le determina gradul de
evoluţie. Factorii declanşatori pentru o astfel de evoluţie pot fi mediaţi social, prin medicamente sau
hormonal. Este vorba despre o interacţiune complexă intre predispoziţia genetică, personalitate, stres,
evenimente de viaţă, modificate de susceptibilitatea comportamentală.
2.4 Semne şi simptome

Semne şi simptome ale mâniei:
· dispoziţie iritabilă / euforica, violenta verbală şi fizică ce durează de cel puţin o săptămână la
care se adaugă 4 (dacă e iritabil) respectiv 3 simptome cardinale ale mâniei
· insomnie- scade nevoia de somn, pacientul nefiind afectat de nivelul energetic care este chiar
crescut ( diferit de depresie în care nivelul energetic este scăzut, scade durata somnului cu
oboseala consecutivă )
· sentimente de mărire, grandoare care sunt consecinţa inflaţiei autostimei - variază de la

încredere crescută în forţele proprii până la delirul grandomanic
· fuga de idei
· hiperactivitate (socială, sexuală, profesională)
· logoree (vorbeşte mult)

18
· dezinhibiţie (verbală, sexuală, în maniera de a sofa, cheltuie mai mult, iniţiative neaşteptate în a
iniţia călătorii)
· abuz de droguri - în special cocaină, alcool, sedative
Semne şi simptome ale depresiei:

· dispoziţie tristă, anxietate, accentuate dimineaţa
· idei de inutilitate, culpabilitate , neajutorare
· scăderea interesului pentru activităţile zilnice
· fatigabilitate, scăderea randamentului util
· dificultăţi de concentrare, de a lua decizii
· scădere memoriei
· nelinişte, iritabilitate
· insomnii sau hipersomnii, vise cu coşmaruri
· creşterea sau uneori scăderea apetitului cu modificarea greutăţii
· scăderea stimei de sine, tendinţa de devalorizare, aprecieri negative a calităţilor fizice şi psihice
· acuze somatice - diverse dureri care nu sunt de cauză organică ( palpitaţii , dureri de inimă )
· idei autolitice – de suicid , idei de culpabilitate.
Simptomele tulburării mixte:

· agitaţie
· tulburări hipnice ( de somn )
· modificări ale apetitului
· psihoza
· gânduri de suicid
2.5 Stabilirea diagnosticului
Diagnosticul pozitiv se stabileşte ţinând cont de următoarele elemente:

*anamneza (antecedente heredocolaterale şi personale patologice insistându-se asupra existenţei
tulburărilor psihice ,istoric)
*examen fizic (coexistenţa unor afecţiuni medicale –AVC,neoplasm,hipotiroidism,infarct de miocard
*examen psihiatric (tulburări ale afectivităţii,cognitive,psihomotorii,vegetative,psihotice
19
*investigaţii de laborator măsurarea concentraţiei metaboliţilor serotoninei ,noradrenalinei în
LCR,sânge.
2.6 Tratament
Majoritatea bolnavilor cu tulburare bipolară, chiar şi aceia cu forme severe pot obţine o stabilizare
substanţială a statusului psihic.
Deoarece aceasta tulburare este de natura recurenta, tratamentul urmăreşte în fazele acute ale
episoadelor remisiunea lor, iar în perioadele intercritice, menţinerea remisiunilor şi prevenirea
recăderilor printr-un stabilizator al dispoziţiei pe termen lung.
Tratamentul stabilizator al dispoziţiei ( timostabilizator ) este de obicei prescris pentru controlul
tulburării bipolare . În general, oamenii cu tulburare bipolară continua tratamentul timostabilizator pe o
perioadă foarte lungă (ani).
Alte medicamente sunt adăugate dacă este necesar, pentru perioade scurte de timp pentru a trata
episoadele de depresie sau mânie survenite în ciuda tratamentului timostabilizator.
Litiul a fost primul timostabilizator aprobat de FDA (Food and Drug Administration) pentru
tratamentul mâniei şi adesea s-a dovedit foarte eficient în controlul mâniei şi prevenirea recurentelor
episoadelor depresive cât şi a celor maniacale.
Utilizarea în mânia acută este limitată de faptul că necesita, de obicei, cel puţin o săptămână pentru
realizarea unui răspuns iar coadministrarea dozelor ridicate de antipsihotice potente creşte riscul de
efecte secundare neurologice.
De asemenea, litiul constituie un adaos util la un antidepresiv la un pacient cu episoade depresive
acute care se dovedesc dificil de tratat.
Litiul se foloseşte, de asemenea, în profilaxia tulburării bipolare, în care reduce atât numărul cât şi
severitatea recăderilor, oferind în acelaşi timp şi o anumită protecţie faţă de episoadele de hipomanie
induse de antidepresive.
Medicamentele anticonvulsivante –
Valproatul sau carbamazepina , pot avea de asemenea efecte timostabilizatoare şi pot fi folosite în
mod special în tratamentul tulburării bipolare.
Alte anticonvulsivante precum Lamotriginul , Gabapentin sau Topiramatul sunt studiate pentru a
stabili în ce măsură sunt eficiente în stabilizarea dispoziţiei.
Pentru un efect mai bun se pot combina mai multe medicamente anticolvunsivante sau acestea se pot
asocial cu litiul.
Copiii sau adolescenţii sunt de obicei trataţi cu litiu însă se poate folosi şi carbamazepina sau
20
valproatul. Numeroase cercetări au evaluat siguranţa şi eficacitatea acestor medicamente psihotrope
folosite la adolescenţi şi copii. Astfel , s-a demonstrat faptul că valproatul poate determina modificări
hormonale la adolescente sau ovar polichistic la femeile care au început tratamentul înaintea vârstei de
20 ani . De aceea, trebuie monitorizat foarte atent nivelul valproatului la pacientele tinere aflate în
tratament cu acest medicament.
Femeile cu tulburare bipolară care doresc să rămână însărcinate sunt supuse unei mari provocări
datorită efectelor negative ale acestor medicamente asupra fetusului. De aceea, trebuie puse în balanţa
efectele benefice ale medicaţiei cu cele negative. Sunt în cercetare alte medicamente cu riscuri posibile
mai mici.
Medicamente antipsihotice atipice, printre care Clozapina, Olanzapina, Risperidona sau
Ziprasidona sunt în studiu ca posibil tratament pentru tulburarea bipolară.
Numeroase studii demonstrează că Clozapina poate fi utilă ca timostabilizator pentru cei care nu
răspund la tratamentul cu litiu sau anticonvulsivante. Alte studii au demonstrat eficacitatea Olanzapinei
în episodul acut de mânie, fapt pentru care a primit aproparea FDA. Olanzapina poate, deasemenea să
fie folositoare în depresia psihotică.
Dacă insomnia este o problemă, se pot utiliza benzodiazepine cum ar fi clonazepamul sau
lorazepamul pentru a asigura un somn mai odihnitor.
Datorită faptului că acestea crează dependenta, trebuie folosite numai în cazuri selectate şi pe termen
scurt. Deasemenea, pot fi folosite alte tipuri de sedative cum ar fi zolpidem.
În timpul tratamentului se pot schiba medicamente sau doze, însă toate schimbările pot fi făcute doar
de către medicul psihiatru. Acesta trebuie să ştie despre orice altă medicaţie luată concomitent căci
interacţiunile medicamentoase pot cauza reacţii adverse neplăcute.
Numeroase studii au demonstrat faptul că se poate vira spre mânie hipomanie sau ciclizare rapidă în
timpul tratamentului antidepresiv, de aceea trebuie dată o medicaţie stabilizatoare a dispoziţiei, singură
sau împreună cu medicaţia antidepresivă pentru a proteja pacienţii de aceste schimbări. Dintre cele mai
utilizate stabilizatoare sunt litiul şi acidul valproic.
Efecte adverse ale medicaţiei

Efectele adverse ale terapiei la pacienţii cu tulburare bipolară pot fi reprezentate de creştere în greutate,
greaţă, tremor, reducerea performantelor sexuale, anxietate, căderea părului, probleme de mers,
uscarea limbii. În caz că apar aceste efecte anunţaţi imediat medicul care este singurul în măsură să
schimbe dozele sau medicaţia.
Tratamentul psihosocial
Tratamentul psihosocial cuprinde anumite forme de psihoterapie pentru sprijinirea şi educarea

21
pacienţilor cu tulburare bipolară şi familiilor acestora.
Cele mai folosite metode de acest gen folosite în psihoza maniaco-depresiva sunt:
Terapia cognitiv-comportamentala – învaţa pacienţii să înlăture pattern -ul inadecvat asociat cu
boala.
Psihoeducatia - implica informarea bolnavilor cu psihoza maniaco-depresiva despre implicaţiile
acestei boli şi tratamentul sau. Psihoeducatia este, de asemenea, importantă pentru familie.
Terapia de familie foloseşte strategii pentru a reduce stresul ce apăsă familiile acestor pacienţi.
Terapia interpersonală şi socială ajuta oamenii cu această boală să-şi îmbunătăţească relaţiile
interpersonale şi să-şi stabilească un program regulat.
Alte tratamente:
În anumite situaţii, tratamentul psihosocial, medicamentele sau nici una din combinaţiile lor nu se
dovedesc a fi eficiente sau dau rezultate prea greu, ca în cazul simptomelor suicidare, aşa încât se poate
lua în considerare terapia anticonvulsivantă (ECT).
ECT poate fi luată în considerare deasemenea şi pentru tratarea episoadelor acute când condiţiile
medicale, inclusiv graviditatea, sunt prea riscante. ECT este foarte eficientă şi în tratamentul
episoadelor depresive severe, maniacale, sau mixte.
Suplimentele naturiste, cum ar fi, ceaiul de sunătoare nu au fost suficient studiate şi se ştie foarte
puţin despre efectele lor în tratamentul tulburării bipolare. De aceea, este bine înainte de a le folosi să
dicutati cu medicul. Aceste suplimente naturiste ar putea reduce eficacitatea celorlate medicamente.
Deasemenea, ceaiul de sunătoare poate determina virarea către mânie, în special dacă nu se
administrează stabilizatori de dispoziţie.
Acizii omega-3 din uleiul de peste este studiat ca fiind folositor în acesta boala însă nu sunt suficiente
date referitoare la acest lucru.
2.7 Evoluţie şi prognostic
Un studiu efectuat de la prima internare a pacienţilor cu mânie sau episoade mixte (reprezentând cele
mai severe cazuri) a arătat ca 50% dintre pacienţi şi-au revenit din punct de vedere simptomatic în 6
luni de la iniţierea tratamentului, iar 98% în 2 ani., 72% nu au mai prezentat simptoame şi 43% şi-au
revenit funcţional, redobândindu-şi ocupaţia şi statutul anterioare internării.
Totuşi, 40% au ajuns să resimtă un nou episod maniacal sau depresiv la 2 ani după recuperea
simptomatica şi 19% au demonstrat oscilaţie fazică fără recuperare.
22
2.8 Complicaţii
-simptome obesiv-convulsive severe
-schizofrenie
-probleme sociale
-suicid
-pericol de accidentare
-efectul negativ asupra vieţii şi a relaţiilor de familie
23
Capitolul III
Rolul asistenţei medicale în îngrijirea pacientului cu psihoza

maniaco-depresiva
Această categorie de bolnavi necesită o îngrijire specială pentru că ei pot deveni periculoşi pentru cei
din jur, cât şi pentru ei înşişi.
Asigurarea condiţiilor de mediu
- camera va fi izolată,aerisita,liniştită,temperatură între 16-21 grade C

- ferestrele vor fi prevăzute cu gratii,obloane.
- Se vor izola prizele electrice
Alimentaţia bolnavului
- în caz de negativism alimentar ,asistenta va recurge la alimentarea bolnavului prin sondă sau pe
cale parenterală
- bolnavul agitat consuma o mare cantitate de energie şi pierde lichide,săruri minerale prin
transpiraţie şi tahipnee,de aceea hidratarea se începe imediat ce bolnavul s-a calmat(peros,sonda
sau perfuzie)
Urmărirea şi aplicarea tratamentului
- asistentă,la indicaţia medicului va administra medicaţia potrivită ,în doza potrivită pacientului
24
- în cadrul observaţiei pacientului, se va da o mare importanţă următoarelor aspecte:tendinţa privind
starea de somn/veghe (stare de ssomnolenta sau dimpotrivă ,insomnie),dacă prezintă vreo altă
formă de modificare a stării de conştientă,frecvenţa de activitate a bolnavului ,dacă întreprinde
activităţi care nu concordă cu situaţia ,modificările psihopatologice ,atitudinea pacientului faţă de
medicaţie (pozitivă sau negative),dacă bolnavul corelează formă de terapie cu starea lui de boala
actuală ,dacă apar modificări ale funcţiilor organismului (pofta de
mâncare ,defecare,micţiune,starea pielii,temperatura corporală,puls,respiraţie,tensiune arterială)
- nu se vor lăsa medicamente la îndemâna bolnavului
- asistenta medicală va participa alături de medic la aplicarea metodelor terapeutice
Igiena bolnavului
- se schimbă lenjeria de corp a bolnavului ori de câte ori transpira sau pierde urina
- ori de câte ori este nevoie se schimbă lenjeria de pat
- ajut pacientul să îşi facă baie sau dus
- efectuez toaleta pe regiuni,protejând pacientul cu paravan şi-l conving cu tact şi blândeţe să accepte
Urmărirea,notarea funcţiilor vitale şi vegetative
- pulsul,tensiunea arterială ,respiraţia,temperatura vor fi măsurate şi notate în foaia de observaţie şi

se anunţă imediat medical în caz de modificări
- se urmăreşte pierderea de lichide prin diureza,prin transpiraţie şi tahipnee
- se urmăreşte tranzitul intestinal
Urmărirea schimbărilor care survin care trebuie semnalate medicului
- crizele convulsive(apariţia şi desfăşurarea lor)

- se supravegeaza tonusul muscular,reflexele osteotendinoase şi reflexele cutanate,apariţia de edeme
- se observă pupila –dimensiunea-midriaza-inceputul crizei de agitaţie psihomotorie în stare
anxioasă
- se supraveghează şi se raportează medicului orice modificare de comportament ,se urmăreşte
somnul agitat sau prea liniştit
Legătura cu familia
25
- se va păstra legătura cu familia bolnavului pentru a se putea apela şi la ei în anumite situaţii
- prin menţinerea legăturii cu aparţinătorii se urmăreşte:
· completarea datelor anamnestice
· liniştea familiei
· educarea aparţinătorilor pentru înţelegerea bolii şi conduit ace ar trebui să o aibă faţă de
bolnav,necesitatea tratamentului
· facilitarea unor măsuri de orientare sau neorientare socioprofesionala
· asistenta va acorda atenţie deosebită psihoigienei,lămurind pe aparţinători privind comunicarea
veştilor neplăcute de acasă
· asistenta face educaţie sanitară familiei
Îngrijirea acestor bolnavi necesită multă răbdare şi prezenţa de spirit,dedicare şi munca de calitate.
26
Capitolul IV
4.1 Prezentarea cazurilor de boală
CAZUL 1
Date personale şi familiale:

Nume: Pavel
Prenume:Alina
Vârsta:33 ani
Sex:feminin
Naţionalitate:romană
Religie:ortodoxă
Greutate:70 kg
Înălţime:170 cm
Grup sanguin: A II
Rh:+
Domiciliul:Reşita
Data internării:10.05.2014
27
Date variabile
Temperatura: 36,5 C
Tensiunea arterială : 110/65 mm / Hg
Puls : 95/min
Respiraţie : 18r/min
Diureza : 1200-1400ml/zi
Scaun : 1-2/zi
Motivele internării:
- dispoziţie expansivă
- nelinişte psihomotorie
- iritabilitate
- logoree
Diagnostic la internare-Psiohoza maniaco-depresiva
LIMITE SENZORIALE
Alergii: nu prezintă
Acuitate vizuală şi auditiva: stare bună
Istoricul bolii
Pacienta P.A. ,în vârstă de 33 de ani se prezintă la camera de gardă însoţită de mama sa
care afirmă că fiica să are multiple internări la psihiatrie şi ca simptomatologia a
debutat în urmă cu o săptămână ,atunci a început să prezinte logoree,agitaţie
psihomotorie ,iritabilitate.
Este internată în secţia de psihiatrie fără acordul ei, pentru mai multe investigaţii
EXAMENE DE LABORATOR
Glucoză 80 mg./dl.
Uree 26 mg/dl.
Creatinină 7,5 mg./dl.
T.G.O. 17 U/L.
28
T.G.P. 33 U/L.
Fibrinogen 485mg. %
Hemoglobină 9,7 g%
Hematocrit 31,7 %
SUMAR DE URINĂ
Acid ascorbic- Negativ
Bilirubina - Negativ
Corpi cetonici - Negativ
Glucoza – Negativ
pH -6
Proteine- Negativ
Urobilinogen- Negativ
Nitriţi- Negativ
Densitate urinară- 1015
II. Prezentarea situaţiei bolnavei

Culegerea de date urmărind cele 14 nevoi fundamentale:
1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.
* lipsesc secreţiile nazale
* pacienta prezintă circulaţie adecvată
2. Nevoia de a bea şi a mânca.

* limbă de culoare roz, fără ulceraţii sau porţiuni necrotizate, hemoragii
* pacienta nu are pofta de mâncare
3. Nevoia de a elimina.
* scaune cu frecvenţă şi aspect normal.
* loje renale nedureroase
* tranzit normal
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura.
* aparat locomotor integru şi mobil
* poziţie şi mişcări adecvate ale corpului
29
5.Nevoia de a dormi şi odihni.
* pacienta adoarme cu greutate
* are un somn insufficient
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca.
* pacienta se îmbraca corespunzător vârstei, temperaturii, mediului înconjurător

* se îmbraca fără ajutor
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale.
* pacienta este afebrila

* tegumente uscate şi calde
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele.
*pacienta prezintă dezinteres fata de măsurile de igienă

9. Nevoia de a evita pericolele.
*pacienta este predispusă la accidentari,răniri
10.Nevoia de a comunica
* pacienta nu are o fire comunicativă
* pacienta nu poartă discuţii cu colegele de salon
* nu vorbeşte despre boala să
11. Nevoia de a practica religia.
* pacienta este de religie ortodoxă .

* merge duminica la biserica împreună cu mama sa
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării.
*pacienta prezintă sentiment de inferioritate şi de pierdere a imaginii de sine
13. Nevoia de a se recrea.

* pacienta prezintă refuz de a îndeplini activităţi recreative
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea

*pacienta prezintă interes pentru înţelegerea afecţiunii sale
În urma culegerii datelor, am stabilit următoarele nevoi perturbate:

30
2. Nevoia de a dormi şi odihni.
3. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele
5. Nevoia de a comunica
Stabilirea diagnosticelor de nursing
Problema Sursa de Manifestări de Diagnosticul de

dificultate dependenţă
nursing
1.Alimentaţie Starea -lipsa poftei de 1.Alterarea stării
insuficienta depresiva mâncare de nutriţie
calitativ şi
cantitativ
2. Dificultate de Anxietatea -ore de odihnă 2. Insomnie
a se odihni insuficiente
-treziri
frecvente în
timpul nopţii
3.Dezinteres fata Starea -refuzul de a 3.Deficit de
de masurile de depresiva indeplini autoingrijire
igiena regulile
ingrijirilor de
igiena
4. Risc de Afectarea -neliniste 4.Vulnerabilitate
accidentare, psihica -nervozitate fata de pericole
riscul violenţei -sentiment de
fata de ceilalţi frustrare
5.Alterarea Afectarea -contact 5.Comunicare
comunicarii psihica neadecvat cu ineficace la nivel
realitatea afectiv
-neincredere
6.Devalorizarea Afectarea -incertitudine 6.Dificultate de a
psihica fata de propria se realiza
persoana
31
-sentiment de
incompetenta
7.Dezinteres in a Starea -diminuarea 7.Deficit in
indeplini depresiva mijloacelor de diversificarea
activitati interes activitatii
recreative
Stabilirea Planului de Nursing
Diagnostic Obiective Intervenţiile asistentei Evaluare

autonome şi delgate
de nursing
1. Alterarea Pacienta sa - administrez tratamentul Pacienta
stării de nutriţie fie alimentata prescris de medic. repecta
corespunzator Zypreza-1cpr/24 h mesele
Xanax 1cpr/24 h impuse
-invat pacienta valoarea
energetică a alimentelor şi
necesarul în funcţie de
activităţile fizice
-urmaresc orarul şi
distribuţia meselor
2. Insomnie Pacienta să - administrez tratamentul Somnul

prezinte un prescris de medic. pacientei s-a
somn Zypreza-1cpr/24 h imbunatatit
suficient din Xanax 1cpr/24 h considerabil
punct de mentin condiţiile necesare
vedere somnului,respectand
cantitativ şi dorinţele şi deprinderile
calitativ. pacientei
-observ dacă perioadele de
relaxare,de odihnă sunt în
raport cu necesităţile
32
organismului şi munca
depusă
-ii explic necesitatea
menţinerii unei vieţi
ordonate,cu un program
stabilit
3. Deficit de Pacienta sa-si - administrez tratamentul Pacienta îşi

autoingrijire faca igiena prescris de medic. efectuează
personala Zypreza-1cpr/24 h singura
Xanax 1cpr/24 h toaleta
-ajut pacienta sa-si faca personală
baie sau dus
--ii explic cat de
importanta este igiena
personala zilnica
4.Vulnerabilitate Pacienta sa - administrez tratamentul Pacienta este
fata de pericole beneficieze prescris de medic. mai linistita si
de un mediu Zypreza-1cpr/24 h a inceput sa
de siguranta Xanax 1cpr/24 h coopereze cu
-asigur conditiile de echipa
mediu adecvate medicala
-incurajez pacienta sa-si
exprime emotiile,teama
5. Comunicare Pacienta sa - administrez tratamentul Pacienta
ineficace la aiba perceptie prescris de medic. comunica cu
nivel afectiv pozitiva de Zypreza-1cpr/24 h cei din jur
sine Xanax 1cpr/24 h
-pun in valoare
capacitatile,talentele si
realizarile anterioare ale
pacientei
-dau posibilitate pacientei
sa-si exprime
nevoile,sentimentele,ideile
si dorintele sale
6. Dificultate de Pacienta sa - administrez tratamentul Pacienta a

a se realiza fie constienta prescris de medic. inceput sa-si
de propria sa Zypreza-1cpr/24 h recapete
valoare Xanax 1cpr/24 h interesul fata
-ascult activ pacienta de sine si de
pentru a-i permite sa-si ceilalti
exprime sentimentele
privind dificultatea de a se
realiza
33
7. Deficit in Pacienta sa - administrez tratamentul Pacienta
diversificarea prezinte o prescris de medic. participa la
activitatii stare de buna Zypreza-1cpr/24 h activitati
dispozitie,sa Xanax 1cpr/24 h recreative
participle la o -explorez ce activitati ii
activitate produc placer pacientei
recreativa -analizez si stabilesc daca
acestea sunt in
concordanta cu starea sa
fizica si psihica
-antrenez pacienta in
activitati recreative
Concluzii:
Pacienta P.A.,în vârstă de 33 de ani,se prezintă la camera de gardă împreună cu

mama sa care afirmă că fiica sa prezintă :dispoziţie expansivă, nelinişte
psihomotorie, iritabilitate, logoree.
În urma investigaţiilor i se pune diagnosticul de psihoză maniaco-depresiva.
Este internată în secţia de psihiatrie.
În urma tratamentului primit,starea pacientei s-a îmbunătăţit considerabil,aceasta
putând să fie externata.
Pacienta se externează după 5 zile cu recomandările:
-continuarea tratamentului prescris de medic
-revine la control peste 7 zile
CAZUL 2

Nume: Cimpoieru
Prenume:Elena
Vârsta:43 ani
Sex:feminin
34
Religie:ortodoxă
Greutate:80 kg
Înălţime:160 cm
Grup sanguin: A II
Rh:+
Domiciliul:Reşita
Date variabile
Temperatura: 36,5 C
Puls : 90/min
Scaun : 1-2/zi
- Inversiune afectivă fata de familie
- Flux ideo-verbal accelerat

- Discurs incoeerent
- Somn superficial
- Perioade de nelinişte psihomotorie
LIMITE SENZORIALE

Istoricul bolii
35
- Pacienta C.E. ,în vârstă de 43 de ani se prezintă la camera de gardă însoţită de sora să
care afirmă că pacientă a trecut recent printr-un divorţ şi ca simptomatologia a
debutat în urmă cu 4 zile ,atunci a început să prezinte:inversiune afectivă fata de
familie, flux ideo-verbal accelerat, discurs incoherent.
- Este internată în secţia de psihiatrie fără acordul ei, pentru mai multe investigaţii
Glucoză 70 mg./dl.
Uree 26 mg/dl.
T.G.O. 18 U/L.
T.G.P. 32 U/L.
Fibrinogen 483mg. %
Hemoglobină 9,6 g%
Hematocrit 31,7 %
SUMAR DE URINĂ
Glucoza – Negativ
pH -6
Proteine- Negativ
Nitriţi- Negativ

36

* pacienta are pofta de mâncare exacerbată
* tranzit normal



* pacienta prezintă tegumente curate, netede, elastice, normal pigmentate

* mucoasa bucală este integră, fose nazale libere.
* pacienta îşi efectuează toaleta singură.

*pacienta este predispusă la accidentari,răniri
37

*pacienta este realizată pe plan social,este profesoara de muzică
* pacienta se relaxează uitându-se la televizor

*pacienta nu prezintă interes pentru înţelegerea afecţiunii sale
1. Nevoia de a bea şi a mânca

2. Nevoia de a dormi şi odihni.



nursing
1.Alterarea Starea -ingestie de 1.Alterarea stării
alimentaţiei depresiva alimente ce de nutriţie
depasesc
nevoile
orgorganismului
38
-treziri
frecvente în
timpul nopţii
3. Risc de Afectarea -neliniste 3.Vulnerabilitate
accidentare, psihica -nervozitate fata de pericole
riscul violenţei -sentiment de
fata de ceilalţi frustrare
4.Alterarea Afectarea -contact 4. Comunicare
comunicarii psihica neadecvat cu ineficace la nivel
realitatea afectiv
-neincredere
5.Dezinteres in a Afectarea -neperceperea 5.Cunostinte
invata psihica necesitatii de a insuficiente
invata despre boala

autonome şi delgate
de nursing
corespunzator Tranxene-1cpr/24 h mesele impuse
Diazepam 1cpr/24 h
-invat pacienta valoarea
energetică a alimentelor şi
necesarul în funcţie de
activităţile fizice
-urmaresc orarul şi
distribuţia meselor

somn Tranxene-1cpr/24 h imbunatatit
suficient din Diazepam 1cpr/24 h
punct de mentin condiţiile necesare
39
vedere somnului,respectand
cantitativ şi dorinţele şi deprinderile
calitativ. pacientei
-observ dacă perioadele de
relaxare,de odihnă sunt în
raport cu necesităţile
organismului şi munca
depusă
-ii explic necesitatea
menţinerii unei vieţi
ordonate,cu un program
stabilit
3.Vulnerabilitat Pacienta sa - administrez tratamentul Pacienta este

e fata de beneficieze prescris de medic. mai linistita si
pericole de un mediu Tranxene-1cpr/24 h a inceput sa
de siguranta Diazepam 1cpr/24 h coopereze cu
asigur conditiile de mediu echipa
adecvate medicala
-incurajez pacienta sa-si
exprime emotiile,teama
4. Comunicare Pacienta sa - administrez tratamentul Pacienta este

ineficace la aiba perceptie prescris de medic. mai linistita si
nivel afectiv pozitiva de Tranxene-1cpr/24 h a inceput sa
sine Diazepam 1cpr/24 h coopereze cu
-dau posibilitate pacientei echipa
sa-si exprime medicala
nevoile,sentimentele,ideil
e si dorintele sale
5. Cunostinte Pacienta sa - administrez tratamentul Pacienta a

insuficiente acumuleze prescris de medic. inceput sa
despre boala noi Tranxene-1cpr/24 h acumuleze noi
cunostinte Diazepam 1cpr/24 h cunostinte
-explorez nivelul de despre boala
cunoastere al
pacientei,privind boala sa
-stimulez dorinta de
cunoastere
-motivez importanta
acumularii de noi
cunostinte
Concluzii:
40
Pacienta C.E.,în vârstă de 43 de ani,se prezintă la camera de gardă împreună cu sora
să care afirmă că fiica sa prezintă : inversiune afectivă fata de familie, flux ideo-
verbal accelerat, discurs incoerent.
CAZUL 3

Nume: Tuluc
Prenume:Simona
Vârsta:34 ani
Sex:feminin
Religie:ortodoxă
Greutate:60 kg
Înălţime:160 cm
Grup sanguin: A II
Rh:+
Domiciliul:Reşita
41
Date variabile
Temperatura: 36,5 C
Puls : 85/min
Scaun : 1-2/zi
- Dispoziţie depresivă persistenta
- Instabilitate afectiv emoţională

- anxietate
LIMITE SENZORIALE

Istoricul bolii
- Pacienta T.S. ,în vârstă de 34 de ani se prezintă la camera de gardă însoţită de

prietena să care afirmă că tatăl pacientei a decedat cu o săptămână în urmă,iar
pacienta a început să fie instabilă emoţional,anxioasa şi aibă o stare depresivă
permanentă.
- Este internată în secţia de psihiatrie fără acordul ei, pentru mai multe investigaţii
Glucoză 70 mg./dl.
Uree 24 mg/dl.
T.G.O. 18 U/L.
T.G.P. 32 U/L.
Fibrinogen 483mg. %
42
Hemoglobină 9,6 g%
Hematocrit 31,5 %
SUMAR DE URINĂ
Glucoza – Negativ
pH -6
Proteine- Negativ
Nitriţi- Negativ


* pacienta nu are pofta de mâncare
* tranzit normal

43


* pacienta prezintă tegumente curate, netede, elastice, normal pigmentate

* mucoasa bucală este integră, fose nazale libere.
* pacienta îşi efectuează toaleta singură.

* pacienta este o persoană prudenta, ştie pe cât posibil să evite pericolele

*pacienta este realizată pe plan social,este profesoara de muzică
* pacienta se relaxează uitându-se la televizor

*pacienta nu prezintă interes pentru înţelegerea afecţiunii sale
44
2. Nevoia de a dormi şi odihni


nursing
1.Alterarea Starea -lipsa poftei de 1.Alterarea stării
alimentaţiei depresiva mancare de nutriţie

-treziri
frecvente în
timpul nopţii
3. Alterarea Depresia -lipsa de liniste 3.Comunicare
comunicarii sufleteasca ineficace la nivel
-izolare afectiv
4. Dezinteres in Starea -refuzul de a 4.Cunostinte
a invata depresiva invata insuficiente
despre boala

de nursing autonome şi delgate
45
corespunzator Cipralex 1 cpr/24h mesele impuse
Solian 1cpr/24h
-servesc pacienta cu
alimente la o temperatura
moderata,la ore regulate si
prezentate atragator
-explorez gusturile si
obiceiurile alimentare ale
apacientei
somn Cipralex 1 cpr/24h imbunatatit
suficient din Solian 1cpr/24h
punct de -invat pacienta sa practice
vedere tehnici de
cantitativ şi relaxare ,exercitii
respiratorii cateva minute
calitativ.
inainte de culcare
- observ si notez
calitatea,orarul somnului
3. Comunicare Pacienta sa se - administrez tratamentul Pacienta este

ineficace la poata prescris de medic. mai linistita si
nivel afectiv afirma,sa aiba Cipralex 1 cpr/24h a inceput sa
o parere Solian 1cpr/24h coopereze cu
pozitiva -ajut pacienta sa identifice echipa
despre posibilitatile sale de a medicala
propria asculta,de a schimba idei
cu altii,de a crea legaturi
persoana
semnificative
4. Cunostinte Pacienta sa - administrez tratamentul Nivelul de
insuficiente acumuleze prescris de medic. cunostinte al
despre boala informatii Cipralex 1 cpr/24h pacientei s-a
despre Solian 1cpr/24h imbogatit
afectiunea sa -motivez importanta
acumularii de noi
cunostinte
-stimulez dorinta de
cunoastere a pacientei
46
Concluzii:
Pacienta T.S.,în vârstă de 34 de ani,se prezintă la camera de gardă împreună cu

prietena să care povesteşte că pacientei i-a murit tatăl cu o săptămână în urmă,sic a
de-atunci comportamentul I s-a modificat considerabil ,pacienta devenind
anxioasa,cu o stare depresivă permanentă.
Capitolul IV
Concluzii asupra lucrării
Plecând de la o afecţiune des întâlnită în practică am dorit ca prin lucrarea de faţă să relatez
importanţa îngrijirilor acordate bolnavilor cu psihoza maniaco-depresiva.
Procesul de îngrijire este un proces clinic pentru identificarea problemelor şi aplicat în scopul de
a permite identificarea necesităţilor persoanelor îngrijite.
Aceste necesităţi specifice fiecărui pacient au intrat în alcătuirea lucrării mele de licenţă în care am
ţinut cont de toate problemele zilnice ale pacienţilor.
47
Pe perioada petrecută cu cei trei pacienţi ,acordându-le îngrijiri atât cu rol propriu ,cât şi cu rol
delegat, am ajuns la concluzia că o clipă în plus la patul pacientului, o vorbă în plus prin care să dai
răspunsul aşteptat, înseamnă foarte mult pentru acesta.
Consider că îngrijirile cu rol propriu şi delegat acordate de mine şi de către echipa de îngrijire au
avut o mare importanţă pentru pacienţi şi că acestea au răspuns nevoilor particulare ale fiecăruia şi
totodată au răspuns aşteptărilor acestora.
La externare starea celor 3 pacienţi a fost ameliorata ,toate aceste satifactii au dus la creşterea
interesului meu faţă de meseria de asistent medical.
48

De La Introducere Cu Diacritice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

De La Introducere Cu Diacritice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Argumentaţia lucrării

datoria de a păstra sănătatea.

pacientului a fost şi va rămâne unul din ţelurile umanitare ale medicinii.

Dintre bolile frecvent întâlnite se numără şi psihoza maniaco-depresiva.

Am ales că tema “Îngrijirea pacientului su psihoza maniaco-depresiva”,din cauza faptului că în

îngrijiri de nursing mai multor pacienţi care sufereau de această boală.

diagnosticul de psihoză maniaco-depresiva.

Folosind o bogată bibliografie de specialitate şi insusindu-mi noţiunile de nursing din cadrul

orelor la care am participat la şcoală,voi încerca să subliniez importanţă acestei boli.

Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie ale sistemului nervos

Noţiuni de anatomie ale sistemului nervos

Sistemul nervos se clasifica în:

-sistemul nervos central numit sistemul cerebrospinal sau NEVRAX

-sistemul nervos periferic

Unitatea morfofuncţională a sistemului nervos, este NEURONUL, o celulă de forma stelata,

Componentele neuronului sunt:

-prelungirile corpului celular.

În porţiunea lor iniţială sunt mai groase apoi se subţiază.

- axoplasma (continuarea neuroplasmei)

- ramificaţii mici multiple numite butoni terminali

Fibra axonica este acoperită de mai multe teci:

- teaca Schwann formată din celule gliale, care înconjoară axonii.

Între cele două celule Schwann successive se afla strangulaţiile Ranvier(regiune

- teaca Henle-este o teacă continuă, care însoţeşte ramnificatiile până la terminarea

Ţesutul glial are numeroase roluri cum ar fi :

Coordonând funcţionarea sistemului nervos, scoarţa cerebrală controlează întreaga activitate a

Formaţiunile de la baza creierului sunt diencefalul şi corpii striaţi.

Diencefalul (creierul intermediar)

Talamusul conţine şi neuroni de asociaţie cu rol în integrarea impulsurilor de la mai mulţi

- anteriori, ai căror neuroni secretă , hormoni ce se depozitează în hipofiza

- posteriori , cu rol de integrare simpatică

- mijlocii, care controlează activitatea , cu rol de integrare para-simpatica.

Neocortexul cuprinde restul ţesutului cortical în afară de sistemul limbic.

Sistemul nervos periferic

Împreună cu sistemul nervos central realizează sistemul nervos al vieţii de relaţie(ecotrop),

Se împart după funcţia pe care o îndeplinesc în:

* nervii senzitivi-olfactivi, optici

* nervii motori-oculomotori, trahleari , abducens, accesori

*nervii micsti- trigemeni, faciali, glasofaringieni, vagi.

- o ramură ventrala- care formează plexuri la anumite nivele:cervical, brahial,

- o ramură dorsală pentru muşchii posteriori ai toracelui

- o ramură comunicantă pentru legătură cu S.N vegetativ simpatic.

- o ramură meninge pentru menigele spinale .

Acestea sunt de la exterior spre interior:

Este alcătuit din complexul bulb, punte şi mezencefal.

Bulbul se afla în continuarea măduvei şi prezintă aproape aceeaşi configuraţie exterioară cu

Pe fata posterioara a bulbului se formează pedunculii cerebeloşi inferiori.

Ca structură, substanţă cenuşie care se găseşte în centru este fragmentata de încrucişarea

Ca structură este alcătuită din:

- substanţă albă formată din fibre de trecere ascendentă şi descendentă, ca şi din

- substanţă cenuşie dispusă sub formă de nuclei motorii senzitivi şi vegetativi.

Sunt alcătuiţi dintr-o : *zona inferioară( piciorul peduncului)

Structural acestea sunt formate din:

- substanţă albă( fibre ascendente şi descendente )

Cerebelul (creierul mic)

Pedunculii cerebeloşi sunt alcătuiţi din fibre aferente şi eferente( de proiecţie ).

Similar celorlalte părţi ale SNC, cerebelul este alcătuit din:

- substanţă cenuşie la suprafaţă formând scoarţa cerebeloasă

- substanţă albă (interior) formează nucleii cerebeloşi

Substanţa albă este formată din :

- fibre provenite de la măduvă, trunchiul cerebral şi scoarţa cerebrală

- fibre care au traseu spre măduva trunchiului cerebral şi thalamus

Sistemul nervos controlează atât activitatea viscerală, inconştientă, reprezentată de