Elev: Simion Ana-Maria

Anul 1B.
Scoala Postliceala Sanitara “ Sf. Iosif”

SISTEMUL NERVOS
 Sistemul nervos somatic preia informatiile despre stimulii exteriori de la nivelul receptorilor
situati in tegument sau musculatura si le transmit sistemului nervos central. Datorita lor suntem capabili
sa simtim durerea, presiunea si variatiile de temperatura.
El este constituit din neuroni senzitivi si neuroni motori. Nervii motori ai sistemului nervos
somatic conduc impulsurile de la nivelul sistemului nervos central catre musculatura, unde determina
miscarea voluntara si contribuie la adaptarea posturala si mentinerea echilibrului.
In componenta lui intra sistemul nervos central (S.N.C.) sau axul cerebrospinal (nevraxul), format din
maduva spinarii si encefal, cât si sistemul nervos periferic (S.N.P.),format din ganglioni si nervi (spinali
si cranieni).
Tesutul nervos este alcatuit din neuroni, celule diferentiate specific, care genereaza si conduc
impulsurile nervoase, si celule gliale care formeaza un tesut de suport sau interstitial al sistemului nervos.
NEURONUL
Neuronul, unitatea morfofunctionala a sistemului nervos, este o celula de forma
stelata,piramidala,rotunda,ovalara, avand una, doua, sau mai multe prelungiri: neuroni unipolari,
pseudounipolari, bipolari si multipolari.
1.Corpul celular formeaza substanta cenusie
din nevrax si ganglionii somatici si vegetativi
extranevraxali. El este delimitat de o membrana
lipoproteica, neurilema, are citoplasma-
neuroplasma, ce contine organite
citoplasmatice si un nucleu, obisnuit central, cu
unul sau mai multi nucleoli.Unele organite
celulare (mitocondrii, aparat Golgi, reticul
endoplasmatic,lizozomi) sunt prezente si in alte
celule , iar altele sunt specifice neuronului-
corpusculii Nissl si neurofibrilele. Corpusculii
Nissl (sau corpii tigroizi) sunt constituiti din
mase dense de reticul endoplasmatic rugos, la
nivelul carora au loc sintezele proteice neuronale.Neurofibrilele apar ca o retea omogena de fibre care
traverseaza intreaga neuroplasma; au rol in transportul substantelor si de sustinere.
Prelungirile neuronale sunt dendritele si axonul.
2.Dendritele sunt prelungiri citoplasmatice extreme de ramificate, continand neurofibrile si corpi Nissl
spre baza lor. Ele conduc influxul nervos centripet( aferent).
3.Axonul este o prelungire unica, lunga ( atinge chiar 1m), alcatuit din axoplasma ( continuarea
neuroplasmei), in care se gasesc neurofibrile, mitocondrii si lizozomi, si este delimitat de o membrane,
axolema, continuarea neurilemei.Axonul se ramifica in portiunea terminal, ultimele ramificatii fiind
butonate (butoni terminali). Acestia contin, inafara de neurofibrile, numeroase mitocondrii, precum si
vezicule in care este stocata o substanta (mediator chimic). Axonii conduc impulsul nervos centrifug
(eferent).Fibra axonica este acoperita de mai multe teci:
Teaca Schwann este formata din celule gliale, care inconjoara axonii.Intre doua celule Schwann
succesive se afla strangulatiile Ranvier ( regiune nodala). Majoritatea axonilor prezinta o teaca de
mielina, secretata de celulele nevroglice Schwann si depusa sub forma de lamele lipoproteice concentrice,
albe, in jurul fibrei axonice ( axonii mielinizati). Rolul tecii de mielina consta, atat in protectia si izolarea
fibrei nervoase de fibrele invecinate , cat si in asigurarea nutritiei axonului. Fibrele vegetative
postganglionare si fibrele sistemului somatic au viteza lenta de conducere si sunt amielinice, fiind
inconjurate numai de celule Schwann, care au elaborat o cantitate minima de mielina.
Teaca Henle este o teaca continua, care insoteste ramificatiile axonice pana la terminarea lor,
constituita din celule de tip conjunctiv, din fibre de colagen si reticulina, orientate intr-o retea fina care
acopera celulele Schwann pe care le separa de tesutul conjunctiv din jurul fibrei nervoase. Aceasta teaca
conjunctiva are rol nutritiv si de protectie.
 Dendritele si axonii constituie caile de conducere nervoasa in nevrax ( de la maduva spinarii pana
la scoarta emisferelor cerebrale si invers) si nervi.
Nervii transmit impulsurile nervoase de la organele receptoare spre centrii nervosi- nervi senzitivi
, sau de la centri spre organele efectoare ( musculatura striata si neteda si glandele exocrine si endocrine)-
nervi motori. Cei mai multi nervi sunt micsti, continand atat fibre senzitive cat si motoare. Fibrele
nervoase care intra in constitutia nervilor se grupeaza in fascicule reunite prin tesut conjunctiv.
Nervul este invelit periferic de tesut conjunctiv- epinerv- care trimite prelungiri in interiorul
nervilor ce separa fasciculele de fibre nervoase, perinerv, cu rol de izolant si de sistem de transport pentru
lichidele interstitiale din vecinatatea fibrelor nervoase. Din perinerv se desprind formatiuni conjunctive
care patrund in fascicule, solidarizand fibrele intre ele si alcatuind endonervul. In tesutul conjunctiv al
nervului se gasesc vase sangvine si fibre nervoase vegetative.
Neuronii realizeaza o vasta retea, fiind legati intre ei prin sinapse. Acestea
sunt formatiuni structurale specializate, care se realizeaza intre axonul neuronului
presinaptic si dendritele sau corpul celular al neuronului postsinaptic ( sinapse axo-
dendritice si axo-somatice). Legatura interneuronala se face intre segmentul
presinaptic, reprezentat de butonul terminal al axonului si segmentul postsinaptic
,reprezentat de o zona mica din membrana neuronului postsinaptic pe care se aplica
butonul terminal. Cele doua segmente sinaptice sunt separate printr-un spatiu
sinaptic. Deci, legatura dintre neuroni nu se face prin contact direct, ci este mediata
chimic, prin eliberarea mediatorului in fanta sinaptica.
Axonii neuronilor presinaptici poseda, obisnuit, mai multe ramuri terminale
care fac sinapsa cu mai multi neuroni postsinaptici. La randul sau, fiecare neuron postsinaptic primeste un
numar mare de informatii, prin sinapse, uneori de ordinul miilor.
Transmiterea impulsului nervos de la terminatiile nervoase motorii la fibrele musculare se face
printr-o formatiune similara cu sinapsa numica placa motorie sau neuromusculara.
Celulele gliale , in numar de peste 10 ori mai mare decat cel al neuronilor, se gasesc printre neuroni.
Forma si dimensiunile celulelor gliale sunt diferite, iar prelungirile lor sunt in numar variabil. Se atribuie
numeroase roluri tesutului glial, printre care: rolul de sustinere, de a fagocita resturile neuronilor distrusi,
si produsii de dezintegrare, rolul de sinteza a mielinei, in apararea centrilor nervosi, si in troficitate,
facand legatura intre neuroni si vasele capilare. Spre deosebire de neuroni, celulele gliale se pot divide,
ocupand locul neuronilor distrusi.
PROPRIETATILE FUNDAMENTALE ALE NEURONILOR

Proprietatile fundamentale ale neuronilor constau in generarea si conducerea impulsurilor

nervoase.
Excitabilitatea – capacitatea
materiei vii de a raspunde prin
manifestari specifice la actiunea
unor stimuli ( fizici, chimici,
electrici). Este maxima la nivelul
tesutului nervos. Sub actiunea unor
stimuli se produc in neuron anumite
modificari fizico- chimice care stau
la baza generarii impulsului nervos.
Pentru a produce un impuls nervos,
stimulul trebuie sa aiba o anumita
intensitate numita prag. Stimulii cu
intensitate inferioara pragului nu
produc un impuls nervos, iar
stimulii cu intensitate superioara
pragului nu declanseaza un impuls
mai puternic decat stimulii prag. Aceasta, deoarece in timpul potentialului de actiune, neuronul si
terminatiile sale sunt inexcitabile. Aceasta caracteristica este cunoscuta sub denumirea de legea “tot sau
nimic”.
Corelatiile dintre intensitatea stimulilor si raspuns, care caracterizeaza excitabilitatea nervoasa, au
fost studiate la broasca folosind ca stimul curentul electric si ca raspuns contractia musculara obtinuta
prin stimularea nervului motor. Intensitatea minima a unui curent electric care, aplicat pe nerv, determina
un raspuns din partea nervului sau a muschiului pe care in deserveste, se numeste reobaza. Timpul cat
trebuie aplicat curentul de intensitatea reobazei pentru a aparea raspunsul se numeste timp util. Deoarece
timpul util reprezinta variatii foarte mari la modificari mici ale curentului, s-a recomandat utilizarea unui
curent avand o intensitate dubla fata de reobaza, ale carui variatii produc modificari minime ale timpului.
Cronaxia este timpul minim necesar unui curent, avand o intensitate dubla fata de reobaza, pentru a
produce un raspuns motor. Valorile cronaxiei sunt de 10-30 ori mai mici comparativ cu cele ale timpului
util, cronaxia fiind cu atat mai scurta, cu cat excitabilitatea nervului sau a muschiului este mai mare.
Cronaxia nervilor motori este, in general , asemanatoare cu cea a nervilor senzitivi corespunzatori si este
identica cu ea a muschilor pe care ii inerveaza.
Pentru a produce un impuls nervos, stimulul trebuie sa actioneze cu o anumita bruschete. Daca se
aplica pe un nerv stimuli electrici a caror intensitate este marita lent, se acomodeaza si raspunsul nu are
loc.
Stimulii cu intensitate prag, actionand asupra neuronilor,produc anumite modificari fizio-chimice, care au
ca urmare declansarea unui impuls nervos ce se autopropaga.
Cercetarile electronofiziologice au precizat substractul electric al declansarii si propagarii impulsurilor
nervoase.
Neuronul are o membrana plasmatica polarizata in conditii de repaus, fiind incarcata pozitiv pe
fata sa externa si negativ pe fata interna, datorita repartitiei inegale a Na + si K+, de-o parte si de cealalta a
membranei. Intre fata externa a membranei neuronale si interiorul celulei exista o diferenta de potential
de 50-70 mV, denumita potential membranar de repaus, mentinuta prin activitatea unor mecanisme
membranare, care functioneaza cu consum energetic. Aceste mecanisme expulzeaza permanent Na + si
introduc K+, care intra –iese lent si pasiv in celula, datorita gradientului de concentratie dintre mediul
celular si cel extracelular. Fluxul K+ din celula este superior influxului de Na+. Astfel, in celula raman mai
multe sarcine electrice negative decat inafara ei; de aceea membrana se mentine in stare polarizata, cu fata
externa pozitiva si cea interna, negativa.
Aplicarea unui stimul cu intensitate prag creste brusc permeabilitatea membranei neuronale
pentru Na+, determinand depolarizarea ei si micsorarea diferentei de potential cu – 15 mV. Ca urmare a
cresterii influxului de Na+, polaritatea membranei se inverseaza, devenind negativa pe fata externa si
pozitiva pe cea interna (+35 mV) si se declanseaza un potential de actiune. Acesta se autopropaga
dealungul membranei neuronale. Repolarizarea se declanseaza prin scaderea permeabilitatii membranei
pentru influxul de Na+, concomitent cresterii efluxului de K+, restabilindu-se astfel echilibrul ionic initial.
Conductibilitatea – este proprietatea de autopropagare a impulsurilor nervoase prin axoni pana la
terminatiile acestora, unde ele sunt transmise, fie unui alt neuron, printr-o sinapsa interneuronala, fie unui
organ efector, producand un raspuns caracteristic ( contractie musculara, secretie glandulara).
Inregistrarea curentilor de actiune in fibrele nervoase a aratat ca potentialul de actiune aparul intr-o zona
excitata se propaga in ambele sensuri. In neuron conducerea impulsurilor nervoase este unidirectionala
datorita sinapselor, care permit impulsurilor sa treaca doar intr-un anumit sens.
Mecanismul propagarii potentialului de actiune dealungul fibrelor nervoase este reprezentat de
deplasarea sarcinilor electrice pozitive, din zona situata imediat inaintea celei depolarizate, in zona
electronegativa determinata de potentialul de actiune.
In axonii cu teaca de mielina conducerea impulsurilor depinde de fluxul circular de curent.
Mielina, fiind un bun izolator electric nu permite scurgeri de curent si de aceea depolarizarea este posibila
numai la nivelul nodurilor Ranvier. Potentialul de actiune se va deplasa deci, sarind de la un nod la
urmatorul, modalitate de transmitere denumita conducerea saltatorie. Prin conducerea saltatorie viteza
deplasarii impulsurilor nervoase creste foarte mult; de aceea fibrele mielinice conduc de aproximativ 50
ori mai rapid decat cele amielinice.
Conducerea influxului nervos este un proces activ care se realizeaza cu consum energetic.
Energia se elibereaza in special prin oxidarea glucozei si necesita un aport crescut de O 2; de aceea, in
lipsa O2 conductibilitatea nervoasa dispare in cateva ore.
In timpul potentialului de actiune, neuronii, ca si alte tesuturi , nu raspund la noi stimuli, indiferent de
intensitatea acestora, instalandu-se perioada refractara. Capacitatea de a raspunde la un anumit numar de
stimuli pe unitatea de timp este in functie de perioada refractara.
TRANSMITEREA SINAPTICA
Transmiterea sinaptica a influxului nervos, de la butonul terminal al neuronului presinaptic la
dendrita sau corpul neuronului postsinaptic, se face prin intermediul unor mediatori chimici- acetilcolina,
noradrenalina,etc. Impulsul nervos, ajuns la nivelul butonului terminal, determina fuzionarea
veziculelor (in care se gaseste mediatorul) cu portiunea presinaptica a membranei,urmata de ruperea
veziculelor si eliberarea mediatorului in fanta sinaptica. Cu cat intensitatea impulsului nervos este mai
mare, cu atat se va descarca o cantitate mai mare de mediator. Mediatorul chimic eliberat difuzeaza rapid
(0,5 ms) in membrana postsinaptica si determina cresterea considerabila a permeabilitatii membranei
postsinaptice pentru Na+. Astfel se produce o depolarizare locala, iar cand potentialul ajunge la 10-20 mV
se produce un potential postsinaptic excitator, care va avea ca rezultat propagarea impulsului chimic
inactivat de enzime specifice din componenta postsinaptica si polaritatea sinapsei revine la starea de
repaus. La nivelul fiecarei sinapse impulsul nervos intarzie 0,5- 0,7 ms.
Transmiterea la nivelul placii motorii se face similar transmiterii sinaptice. Impulsul motor, ajuns
la capatul axonului neuronului motor, descarca mici cantitati de acetilcolina, care se fixeaza pe membrana
fibrei musculare, depolarizand-o si determminand un potential local terminal de placa. Cand acest
potential atinge nivelul critic se genereaza potentiale de actiune , care se propaga de la placa motorie in
toate directiile sarcolemei.
STRUCTURA SI FUNCTIILE SITEMULUI NERVOS
Organele sistemului nervos central (S.N.C.)- nevraxul- sunt: maduva spinarii, trunchiul cerebral,
cerebelul, diencefalul si emisferele cerebrale.
Organele nevraxului sunt invelite de sistemul meningeal, format din 3 membrane: piamater, arahnoida si
duramater. Intre arahnoida si piamater exista un spatiu mai larf in care se gaseste lichidul cefalorahidianI
, cu rol de protectie mecanica si trofic.
MADUVA SPINARII
Maduva spinarii, adapostita in
canalul vertebral, se intinde de la gaura
occipitala- C1- pana la nivelul vertebrei L2,
de unde se continua cu o formatiune foarte
subtire- filum terminale – pana la vertebra a
doua coccigiana. Nervii lombari si sacrali, in
traiectul lor spre gaurile intervertebrale,
impreuna cu filum terminale, constituie
coada de cal
Maduva spinarii are forma unui cilindru usor
turtit antero-posterior.
Maduva spinarii prezinta doua umflaturi: una
cervicala, unde isi au originea nervii brahiali
si una lombara, de unde pornesc nervii
lombari. Pe fata anterioara se gaseste fisura
mediana anterioara, mai larga si mai adanca
decat santul median posterior, situat pe fata
opusa. Corespunzator locului de iesire si intrare a radacinilor nervilor spinali se afla santurile laterale,
anterior si posterior.
In sectiune transversala maduva apare constituita , in interior, din substanta cenusie, in forma de
H sau de fluture, cu doua coarne anterioare si doua coarne posterioare, unite prin comisura cenusie,
strabatuta de canalul ependimar. Intre coarnele anterioare si posterioare se afla coarnele laterale, mai
pronuntate in regiunea toracica si lombara.
In sectiune longitudinala substanta cenusie medulara apare sub forma de coloane. Inconjurand
substanta cenusie, la exterior se afla substanta alba, organizata, de fiecare parte, in 3 cordoane: anterior,
lateral si posterior.
-substanta cenusie medulara este formata din corpii neuronali.
In coarnele posterioare se gasesc neuronii somatosenzitivi si intercalari ( de asociatie) care primesc
informatii prin fibrele senzitive ale nervilor spinali. Intre cornul posterior si cel lateral, in vecinatatea
imediata a substantei cenusii se gasesc insule de celule nervoase dispuse “in retea” in substanta alba ce
formeaza substanta reticulata medulara.
In coarnele anterioare se gasesc motoneuroni sau neuroni somatomotori radiculari , denumiti
astfel, deoarece axonii lor constituie radacinile anterioare (motorii) ale nervilor spinali. Motoneuronii
spinali (somatomotori) au rolul de a controla desfasurarea normala a activitatii musculare striate.
Coarnele laterale contin neuronni vegetativi, in jumatatea anterioara, neuroni visceromotori, care
realizeaza motilitatea musculaturii netede viscerale si neuroni ai caror axoni parasesc maduva prin
radacinile anterioare, iar in jumatatea posterioara, neuroni viscerosenzitivi.
-substanta alba este constituita din fibre nervoase mielinice si din celule apartinand tesutului glial. Fibrele
nervoase- prelungiri ale neuronilor spinali sau ale altor formatiuni nervoase- se grupeaza in tracturi, unele
scurte, facand legatura intre diferite segmente medulare, altele lungi, ascendente (senzitive) sau
descendente (motorii).
Maduva este conectata cu receptorii si efectorii prin cele 31 perechi de nervi spinali: 8 cervicali,
12 toracali, 5 lombari, 5 sacrali si 1 coccigian. Nervii spinali sunt nervi micsti, constituiti din fibre motorii
si senzitive, somatice si vegetative. Prezinta radacini, trunchi si ramuri periferice.
-radacina posterioara a nervilor spinali are, pe traseul ei, un ganglion spinal. Ea este formata din
dendritele si axonii neuronilor din ganglionul spinal, care, dupa ce au patruns in maduva, fac sinapsa in
cornul posterior medular cu un neuron de asociatie si direct cu motoneuronii din coarnele anterioare sau
laterale. Unii axoni mai lungi trec in cordonul posterior, avand traseu ascendent, spre bulb.
-radacina anterioara a nervilor spinali este formata din axonii neuronilor somatomotori din coarnele
anterioare si ai neuronilor vegetativi din coarnele laterale. Fibrele somatomotorii transmit impulsuri
musculaturii striate, iar fibrele visceromotorii se distribuie musculaturii netede a organelor interne si a
vaselor sangvine.
-trunchiul nervilor spinali, rezultand din alaturarea celor doua radacini, este mixt.
-ramurile- dorsala si ventrala( meningeala si comunicanta alba) rezulta din ramificarea trunchiului.
Ramurile se distribuie metametric la nivelul toracelui, unde inervatia este asigurata de cele 12
perechi de nervi intercostali. In rest, distributia metametrica a nervilor nu se mentine, deoarece inervatia
viscerala si a diferitelor structuri somatice( piele , muschi) se realizeaza prin ramuri mixte periferice care
formeaza plexuri nervoase ( cervical, brahial, lombar, sacral si coccigian), se contin fibre provenite din
mai multe segmente nervoase ale maduvei spinarii care se anastomozeaza intre ele.
FUNCTIILE MADUVEI SPINARII
Activitatea sistemului nervos se realizeaza prin actul reflex. Actul reflex este procesul
fiziologic de raspuns la un stimul care actioneaza asupra unui anumit camp receptor si are ca substrat
anatomic arcul reflex, constituit din: calea aferenta, un centru si calea eferenta.
-calea aferenta este reprezentata de receptor si fibrele nervoase aferente centrului reflex. Receptorii sunt
formatiuni celulare specializate sau dendrite ale neuronilor din ganglionii spinari ori ai omologilor lor
cranieni. Au proprietatea de a fi influentati de anumite modificari survenite in mediul extern sau intern,
generand un impuls nervos, ce se autopropaga pe cai aferente pana la centrul nervos situat in nevrax.
-centrii reflecsi sunt formatiuni nervoase la nivelul carora ajung si sunt prelucrate informatiile culese de
receptori. In centrii nervosi, situati la diferite niveluri, se genereaza impulsuri care ajung in organele
efectoare.
-calea eferenta este reprezentata de fibrele de la centrii nevraxali la organele efectoare care declanseaza
un raspuns reflex.
Uneori acesti centrii sunt bine delimitati, alteori se intind pe mai multe etaje nervoase.
Maduva spinarii are doua functi fundamentale: reflexa si de conducere .
FUNCTIA REFLEXA A MADUVEI
Sta la baza activitatii sistemului nervos. Datorita ei se realizeaza legatura dintre diferitele parti ale
organismului si dintre organism si mediul inconjurator.
In substanta cenusie a maduvei se afla centrii unor importante reflexe somatice si vegetative.
A.Reflexe somatice medulare sunt de doua tipuri: monosinaptice (proprioceptive) si polisinaptice.
a) Reflexe monosinaptice sunt cele mai simple reflexe somatice. Urmarind declansarea reflexului rotulian
prin percutia tendonului rotulian veti constata reactia rapida (extensia gambei), deoarece arcul nervos
cuprinde doi neuroni, axonul neuronului senzitiv din ganglionul spinal, facand sinapsa direct cu
motoneuronul medular din cornul anterior. Fiind monosinaptice si realizandu-se pe cai de conducere
rapida, aceste reflexe au timp de latenta foarte scurt si, datorita lipsei neuronilor intercalari, sunt strict
limitate si nu iradiaza. Asemenea reflexe sunt reflexele osteotendinoase ( rotulian, ahilean, etc).
b) Reflexele polisinaptice sunt caracterizate prin faptul ca arcul lor reflex include un numar variabil de
neuroni intercalari intre neuronul senzitiv si cel motor. Din acest grup de reflexe cel mai tipic este reflexul
de flexie . Acesta consta in inlocuirea unui membru dupa aplicarea unui stimul nociv ( intepatura, obiect
fierbinte, curent electric, etc.) pe piele, tesut subcutanat sau muschi. Aceste reflexe de aparare , care
indeparteaza zona stimulata de agentul nociv, au un arc reflex constituit din cel putin trei neuroni si, de
aceea, timpul lor de latenta este mai lung. Daca intensitatea stimulului este puternica, raspunsul motor
este mai complex, flexia membrului stimulat insotindu-se de extensia membrului de partea opusa. In
cazul unor stimuli extrem de nocivi se produce o activitate motorie din partea tuturor celor patru membre,
prin iradierea excitatiei.
B. Reflexele vegetative medulare mai importante sunt:
- reflexele cardioacceleratoare si pupilo-dilatator; au centrii in coarnele laterale ale maduvei
cervicodorsale;
-reflexele vasoconstrictoare; au centrii in maduva dorsolombara;
-reflexele de mictiune, defecatie si sexuale au centrii localizati in segmentele lombosacrate
medulare( coarnele laterale si comisura cenusie).
Centrii vegetativi medulari sunt subordonati unor centri superiori ( bulbari, hipotalamici si chiar
corticali).

FUNCTIA DE CONDUCERE A MADUVEI

Se realizeaza pe cai lungi ( de proiectie), ascendente si descendente, si cai scurte ( de asociatie
sau intersegmentare).
Caile ascendente transmit informatii de la diferiti receptori. Sensibilitatea exteroceptiva ( tactila,termica,
dureroasa) si proprioceptiva (inconstienta si constienta) este condusa prin cai specifice. Sensibilitatea
interoceptiva ( visceroceptiva) este condusa prin substanta reticulata din jurul canalului ependimar si
substanta reticulata medulara in care exista cai nespecifice, si prin calea spinotalamica, alaturi cu
excitatiile somatice.
Caile ascendente specifice, proprii fiecarui tip de sensibilitate, sunt constituite numai din trei neuroni. Ele
conduc impulsuri cu rol in perceperea si discriminarea fina a stimulilor care actioneaza asupra unui
anumit camp receptor si au proiectie corticala intr-o zona limitata.
Toate fibrele care conduc sensibilitatea exteroceptiva au protoneuronul (primul neuron) situat in
ganglionul spinal. Dendrita acestuia formeaza sau este conectata cu receptorii cutanati ( termini, durerosi,
tactili), iar axonul intra in maduva prin radacina posterioara a nervilor spinali.
 -Fibrele sensibilitatii termice, dureroase si tactile grosiere (protopatica) fac sinapsa in jurul
posterior cu deutoneuronul caii (al doilea neuron) al carui axon trece in cordonul lateral de partea opusa;
formand fasciculul spinotalamic lateral (termic-dureros) sau in cordonul anterior –fasciculul spinotalamic
anterior (tactil).
-Fibrele care conduc sensibilitatea tactila fina intra in maduva direct in cordonul posterior
formand fasciculele spinobulbare (Goll-Burdach) si fac sinapsa in bulb cu deutoneuronul caii.
-Toate caile exteroceptive au al treilea neuron in talamus, iar axonul acestuia proiecteaza in
cortex( zona de integrare a sensibilitatii generale).
-Tracturile sensibilitatii proprioceptive ca si cele exteroceptive( fascicule spinotalamice) au
protoneuronul localizat tot in ganglionul spinal, dendrita formeaza proprioreceptorii din muschi, oase si
articulatii, axonul urmeaza aceeasi cale intrand in maduva, -unde se separa in doua tipuri de fascicule:
- fibrele care conduc sensibilitatea proprioceptiva inconstienta fac sinapsa cu deutoneuronul caii tot in
cornul posterior, formand apoi , prin cordoanele laterale, fasciculele spinocerebeloase: direct ( Flechsig ) ,
cele care vin din partea interioara a corpului si incrucisat( Gowers), cele care vin din regiunea superioara
a trunchiului si membrelor superioare;
-fibrele sensibilitatii proprioceptive constiente intra direct in cordonul posterior- fasciculele spinobulbare
(Goll si Burdach), facand sinapsa cu deutoneuronul caii in bulb si cu al treilea neuron in talamus, avand
proiectie corticala.
Caile descendente (ale motilitatii ). Motilitatea voluntara este declansata din centrii motori ai
cortexului cerebral pe caile piramidale, iar cea involuntara , stereotipa –automata, din centrii motori
corticali si subcorticali, pe caile extrapiramidale .
Caile piramidale cortico-spinale au traseu descendent prin trunchiul cerebral; unele ajung la motoneuronii
somatici medulari dupa incrucisare la nivel medular- fasciculul piramidal direct ( situat in cordoanele
anterioare), altele dupa ce se incruciseaza in bulb( decusatia piramidala)- fasciculul piramidal incrucisat
(situat in cordoanele laterale).
O parte din fibrele acestor tracturi se opresc in trunchiul cerebral ( fasciculul corticobulbar) la centrii
motori ai nervilor cranieni .
Impulsurile conduse prin caile piramidale initiaza miscari fine, voluntare.
Caile extrapiramidale – unele au neuronii de origine in regiuni diferite ale scoartei cerebrale ;
axonii lor fac sinapsa in nucleii bazali (corpii striati) ale caror fibre formeaza o parte din sistemul motor
extrapiramidal, cu traseu medular prin fascicule tecto- si rubro- spinale .

Majoritatea fibrelor extrapiramidale au originea in diferiti nuclei subcorticali din trunchiul

cerebral formand fasciculele : tecto –spinal ( din coliculii cvadrigemeni) , rubro- spinal , nigro-spinal ( din
pedunculii cerebrali ), olivo-spinal, vestibulo-spinal ( din bulb) si reticulo-spinal( din substanta reticulata
a trunchiului).
Toate sunt cai motoare secundare care conduc impulsuri ce regleaza si controleaza tonusul
postural, miscarile automate asociate cu mersul, vorbirea, scrisul, imbracamintea, alimentarea si unele
stari afectivo-emotionale, atitudinile automate, etc.
TRUNCHIUL CEREBRAL
Trunchiul cerebral continua maduva spinarii si este format din bulb, punte si mezencefal
( pedunculi cerebrali, coliculi cvadrigemeni).
Configuratia exterioara ( trunchiul cerebral are aspectul unei
coloane longitudinale cu doua fete: antero-laterala si posterioara).
-bulbul rahidian este limitat inferior de un plan orizontal sub
decusatia piramidelor, iar superior de santul bulbo-pontin
Formatiunile medulare care se continua la acest nivel sunt
fisura mediana anterioara si lateral piramidele bulbare delimitate
prin santurile laterale, anterioare de cordoanele laterale bulbare. In
partea superioara a cordoanelor laterale se afla olivele bulbare, iar
pe fata posterioara se continua cordoanele posterioare medulare,
separate prin santul median –posterior; lateral si ascendent se gasesc pedunculii cerebelosi inferiori- cai
de legatura intre bulb si cerebel.
-puntea lui Varolio ( protuberanta)- situata transversal, delimitata inferior prin santul bulbo-pontin,
superior prin santul ponto-penduncular, se continua lateral cu pedunculii cerebelosi mijlocii.
-mezencefalul este situat intre punte si diencefal , legat de cerebel prin pedunculii cerebelosi superiori. Pe
fata posterioara se observa patru coliculi, doi superiori si doi inferiori. Fata, antero-laterala este
reprezentata de pedunculii cerebrali, doua cordoane de substanta nervoasa, limitate inferior de santul
ponto-penduncular si continuandu-se in sus cu diencefalul.
Structural, trunchiul cerebral este constituit din formatiuni cenusii si albe, omoloage celor
medulare sau proprii fiecarui etaj. Substanta cenusie este situata la interior si fragmentata in numerosi
nuclei, separati prin substanta alba care apare si la periferie.
Nucleii bulbari sunt:
-motori: contin neuronii de origine ai fibrelor motorii ale nervilor cranieni gloso-faringian (IX), vag (X),
accesor (XI), hipoglos (XII);
-senzitivi: nuclei ce contin deutoneuronii cu care fac sinapsa fibrele senzitive ale nervilor cranieni gloso-
faringian (IX), vag( X), trigemeni (V), faciali (VII), si nucleii vestibulari ( VIII).
-vegetativi: nucleul salivator inferior si nucleul dorsal al vagului care, impreuna cu cei din substanta
reticulata sunt centrii unor reflexe viscerale controlate prin nervii gloso-faringieni si vagi:
-proprii: mai raspanditi in substanta reticulata sun sediul centrilor respiratori (inspirator-
expirator), vaso-motori si cardio-inhibitori. In bulb se gasesc si nucleii Goll si Burdach, nucleul olivar-
statii pe traseul cailor senzitive si motorii.
Nucleii pontini sunt:
-motorii: ai nervilor cranieni trigemeni (V), abduces (VI), si facial (VII)
-senzitivi: ai nervilor cranieni (VIII) ( nuclei cohleari), (deutoneuronul caii),si nucleul principal
senzitiv al nervului trigemen (V);
-vegetativi: salivatori superiori si lacrimal;
-proprii: respiratori, cardiovasculari ( in substanta reticulata).
Nucleii mezencefalici sunt :
-motori ai nervilor cranieni oculomotor (III) si trohlear (IV)
-senzitiv al tractului mezencefalic al nervului V.
-vegetativi accesori ai oculomotorului (ciliar si pupilar);
-nucleii proprii sunt reprezentati prin substanta neagra care coordoneaza motilitatea asociata, dar mai ales
intervin, impreuna cu scoarta cerebrala si hipotalamusul, in mecanismul somn-veghe; nucleul rosu are rol
inhibitor asupra tonusului muscular.
FUNCTIA REFLEXA A TRUNCHIULUI CEREBRAL
Se realizeaza prin centrii din substanta cenusie, la acest nivel inchizandu-se o serie de reflexe de
importanta vitala.
In bulb: reflexele secretorii si motorii digestive respiratorii si adaptative cardiovasculare
(vegetative), precum si cel de deglutitie (somatic).
In punte: reflexele salivar (submaxilare si sublinguale), lacrimal ,respiratorii si cardiovasculare
(vegetative), precum si masticator si de clipire (somatice).
In mezencefal: reflexele pupilar fotomotor( pupilo-constrictor), si de acomodare ( vegetative),
reflexele statice si statochinetice( somatice),legate de mentinerea pozitiei corpului prin caile motoare
extrapiramidale cu origine la acest nivel.
Coliculii cvadrigemeni de origine ai fasciculului tecto-spinal sunt legati de reflexele de orientare
vizuala si auditiva( miscarea ochilor si a capului in directia excitantului) si reflexele de echilibru.
FUNCTIA DE CONDUCERE A TRUNCHIULUI CEREBRAL
Se realizeaza prin substanta alba; alcatuita din fibre specifice ascendente, continuarea celor
medulare carora li se adauga fibre de la nucleii senzitivi bulbo-mezencefalici, precum si din fibre
descendente provenite din centrii nervosi superiori sau cu origine in trunchiul cerebral. Acestor tracturi,
ascendente si descendente lungi, li se adauga fibre de asociatie, care fac legatura intre nucleii trunchiului
cerebral si fibrele pedunculilor cerebelosi, prin care formatiunile trunchiului cerebral sunt legate aferent si
eferent de cerebel.
Caile ascendente nespecifice fac parte din substanta reticulata a trunchiului cerebral si constituie
sistemul activator ascendent ( SAA), format dintr-un mare numar de neuroni, care se intind de la bulb
pana la talamus. Neuronii substantei reticulate primesc permanent informatii extero-, si intero-ceptive,
prin colateralele desprinse pe tot parcurcul cailor ascendente specifice, venite prin nervii cranieni si
spinali. Aceste informatii nespecifice si difuze ajung pe scoarta cerebrala. Proiectia corticala a acestor
impulsuri se face nespecific, difuz, si de aceea rolul lor informativ este foarte redus. In schimb, provoaca
o stare de excitabilitate corticala crescuta, nespecifica, generalizata, numita reactie de trezire. Datorita
impulsurilor venite pe calea SAA, se realizeaza pregatirea functionala a scoartei pentru perceperea
intero-, proprio-, si extero-ceptive, transmise pe caile ascendente specifice. In acelasi timp , sunt inhibate
impulsurile de la alti receptori, permitand indreptarea atentiei spre stimulul cel mai important. Scoarta
cerebrala activata prin SAA trimite impulsuri catre formatiunea reticulata, cerebrala activata prin SAA
trimite impulsuri catre formatiunea reticulata, mentinand starea de hiperexcitabilitate a acestuia. Se
creaza astfel un circuit cortico-reticulo-cortical prin care scoarta cerebrala isi autointretine tonusul.
NERVII CRANIENI
Nervii cranieni, in numar de 12 perechi, cu exceptia nervilor olfactivi (I) si optici (II), apartin
trunchiului cerebral. La nivelul acestuia se afla originea reala (pentru fibrele motorii din nervii micsti si
motori ), nucleii terminali (pentru fibrele senzitive ) si originea aparenta (locul intrarii si iesirii nervilor
din nevrax).
Nervii cranieni sunt:
-motori, senzitivi si micsti.
I. Nervii olfactivi –senzitivi, conduc impulsuri declansate de miros la scoarta cerebrala
II. Nervii optici – conduc impulsuri declansate de stimuli luminosi la scoarta cerebrala
III. Nervii oculomotori – pun in actiune, prin ramura somatica, o parte din muschii globilor
oculari ( dreptul superior , inferior,intern, oblicul inferior), si ridica pleoapa superioara. Prin ramura
vegetativa inerveaza muschii circulari ai irisului si muschii circulari ai corpului ciliar.
IV. Nervii trohleari – nervi motori ai muschiului oblic superior
V. Nervii trigemeni – nervi micsti, formati din 3 ramuri: oftalmica, maxilara si mandibulara.
Primele doua sunt senzitive, iar cea de-a treia este mixta. Prin fibrele senzitive inerveaza tegumentul si
musculatura fetei, iar prin fibrele motoare inerveaza muschii masticatori.
VI. Nervii abducens sunt nervi motori ai muschiului drept extern al globului ocular.
VII. Nervii faciali nervi micsti, asigura sensibilitatea gustativa , inervatia musculaturii mimicii,
secretia glandelor salivare sublinguale si submaxilare si secretia glandelor lacrimale.
VIII.Nervii vestibulo –cohleari nervi senzitivi, sunt formati din doua componente: cohleara
( acustica- conduce impulsuri pentru auz de la urechea interna si vestibulara, care conduce , tot de la
urechea interna, impulsuri in legatura cu echilibrul).
IX.Nervii gloso-faringieni –micsti, asigura sensibilitatea gustativa inervatia muschilor faringelui,
laringelui si secretia glandelor parotide.
X. Nervii vagi –micsti, formati din fibre senzitive si motorii; ei controleaza activitatea muschilor
faringelui, laringelui si a majoritatii organelor interne( inima , plamani).
XI. Nervii accesori –motori, inerveaza muchii sternocleidomastoidian si trapez
XII. Nervii hipo-glosi-nervi motori si inerveaza musculatura limbii.
CEREBELUL

Cerebelul reprezinta 10 % din volumul encefalului, este

situat inapoia protuberantei inelare ,acopera fata posterioara a
bulbului rahidian si este acoperit in cea mai mare parte de
emisferele cerebrale. Originea cerebelului impreuna cu cea a
protuberantei se afla in metencefal. Are forma de inima , cu
varful situat inainte si o greutate de 150 g , aproximativ. Este
alcatuit din 2 lobi laterali , numiti emisferele cerebeloase si un lob median numit vermis. Din punct de
vedere filogenetic si functional , cerebelul se imparte transversal in 3 lobi: lobul anterior situat pe
suprafata superioara a cerebelului, lobul posterior si lobul floculonodular situat pe suprafata inferioara a
cerebelului. Acesti lobi sunt delimitati de 2 santuri adanci de ordinul I - numite fisuri: fisura primara si
fisura posterioara. Santuri mai putin adanci ,de ordinull II impart lobii in lobuli, iar santuri superficiale de
ordinul III,impart lobulii in folii sau lame paralele.
Lobul floculonodular este din punct de vedere filogenetic formatiunea cea mai veche a
cerebelului, reprezentand arhicerebelul. Urmeaza paleocerebelul,constituit din lobul anterior si dintr-o
portiune a lobului posterior ( lobulii uvula, piramis si declive )
Restul cerebelului ,respectiv restul lobului posterior este cea mai noua formatiune reprezentand
neocerebelul.
Substanta alba a cerebelului este alcatuita din fibre nervoase intrinseci si din fibre extrinseci.\
Fibrele intrinseci sunt numite si fibre comisurale, pentru ca leaga diferite parti ale cerebelului,
constituind caile intracerebeloase. Ele sunt de 3 feluri: scurte, care leaga regiuni corticale ale aceluiasi
lob, lungi, interemisferice ( trec prin pedunculii cerebrali mijlocii si prin protuberanta inelara ) si fibre
corticonucleare, care leaga scoarta cerebeloasa de nuclei centrali. Aceste ultime fibre sunt reprezentate
prin axonii neuronilor lui Purkinje.
Fibrele extrinseci sunt fibrele care intra in alcatuirea tractusurilor cailor nervoase ascendente si
descendente. Se mai numesc fibre de proiectie si realizeaza conexiuni aferente si eferente intre cerebel si
alte organe nervoase.
Fibrele de proiectie aferente ale tractusurilor cailor sensitive si motoare fac sinapsa cu dendritele
neuronului stratului granular. Influxul nervos este condus in continuare la neuronii straului molecular, mai
departe la neuronii lui Purkinje si prin axonii acestora la nuclei cerebelului. De la nuclei pleaca fibrele de
proiectie eferente, care participa in continuare la alcatuirea tractusurilor cailor ascendente ( sensitive ) si
descendente ( motorii ). Fibrele aferente fac in general sinapsa in scoarta cerebeloasa, iar cele aferente
pleaca de la nuclei centrali ai crebelului.
Prin pedunculii cerebelosi inferiori, cerebelul este legat de nuclei medulari ai lui Clarke, prin
intermediul tractusului ascendent spinocerebelos posterior ( fasciculul Flechsig ) de nuclei bulbari ai lui
Goll si Burdach, prin intermediul tractusului ascendent bulbocerebelos, de nucleii olivari bulbari – prin
tractusul ascendent olivocerebelos si prin cel descendent cerebeloolivar si de nucleii vestibulari bulbari ,
prin tractusul ascendent vestibulocerebelos si prin cel descendent cerebelovestibular.
Prin pedunculii cerebelosi mijlocii , cerebelul este legat de nuclei pontini,prin fibrele tractusului
descendent pontocerebelos si prin fibre cerebelopontice.
Prin pedunculii cerebrali superiori ,cerebelul este legat de nuclei medulari ai lui Bechterev, prin
intermediul tractusului ascendent spinocerebelos anterior ( fasciculul lui Gowers ) de talamus, prin
tractusul dentotalamic ( situat in continuarea celui precedent ) - de nucleii rosii din pedunculii cerebrali,
prin tractusul dentorubric. Exista si o cale cortico-cerebelo-dento-rubro-talamo-corticala, care leaga
scoarta cerebrala si cerebeloasa in circuit.
Prin intermediul acestei cai este informat cerebelul asupra comenzilor scoartei cerebrale iar
aceasta asupra modului de executare a comenzilor respective.
Cerebelul are deci legaturi directe prin pedunculii cerebelosi cu maduva spinarii, bulbul rahidian,
protuberanta inelara, pedunculii cerebrali, nucleii optici diencefalici si cu scaorta cerebrala si nu are
legatura directa cu receptorii si cu efectorii.
Realizand legaturile dintre cerebel si organelle nervoase amintite, pedunculii cerebelosi au numai
o functie de conducere a influxului nervos.
Prin cerebel trec caile sensibilitatii inconstiente proprioceptive , prin paleocerebel si una dintre
caile motilitatii involuntare extrapiramidale, prin neocerebel, iar arhicerebelul primeste fibre de la nuclei
vestibulari ( tractusul vestibulocerebelos ).
Arhicerebelul prin situarea sa in derivatie pe calea vestibulara, inhiba tonusul muscular prin
tractusul cerebelovestibular ( fastigiovestibular
 Cerebelul este alcatuit din substanta cenusie si alba. Substanta cenusie constituie la suprafata
cerebelului ,scoarta cerebeloasa, iar in interiorul sau mai multi nuclei nervosi.
Scoarta cerebeloasa este formata de la suprafata catre profunzime din trei straturi: un strat
molecular, stratul celulelor Purkinje si un strat granular.
Stratul molecular este constituit din neuroni mici numiti neuroni in cosulet datorita pozitiei
ramurilor colaterale ale axonilor, care inconjoara neuronii Purkinje.
Stratul intermediar al scoartei cerebrale este alcatuit dintr-un singur rand de cellule Purkinje.
Stratul granular contine neuroni mici rotunzi, dendritele lor facand sinapsa cu axonii
tractusurilor cailor nervoase aferente, iar axonii cu dendritele numeroase ale neuronilor sub forma de
cosulet din stratul superficial, catre care se indreapta.
Prin fibrele nervoase aferente scoarta cerebrala este situata in derivatie pe toate caile importante
sensitive si motorii.
Nucleii cerebelului sunt: vermis, nuclei fastigiali, iar in emisfere: nucleul globos si cel
emboliform ( situati medial ) si nucleul dintat ( oliva cerebeloasa ) situat lateral.
continuat de cel vestibulospinal. Astfel contribuie la coordonarea reflexelor de postura a capului si a celor
de redresare, deci la mentinearea posturii capului si a echilibrului corporal .
Paleocerebelul, prin situarea sa pe calea sensibilitatii proprioceptive inconstiente, dozeaza
stimuli care ajung la scoarta cerebrala si inhiba tonusul muscular prin tractusurile cerebelolobulare
continuate cu tractusul olivospinal si cu cel vestibulospinal.
Paleocerebelul contribuie astfel la coordonarea reflexelor musculare inclusiv a refelxelor
posturale si a celor de redresare, realizand astfel echilibrul corporal.
Neocerebelul prin situarea sa pe una din caile motilitaii involuntare extrapiramidale, intervine in
coordonarea miscarilor prin intensificarea influxului motor, care coboara pe aceasta cale din aria
premotoare si motoare a scoartei cerbrale la nucleii motori medulari.
Astfel asigura finetea, precizia miscarilor, inclusiv a miscarilor reflexelor posturale si de redresare,
contribuind la pozitia de echilibru a corpului.

Functiile cerebelului:
1). Mentine la un nivel constant satrea de excitaie a scoartei cerebrale prin dozarea impulsurilor
ascendente de catre paleocerebral si face astfel posibila stabilirea unui anumit raoprt inrtre scoarta si
excitanti.
2). Coordoneaza reflexele musculare somatice si vegetative in sensul satbilirii unei proportionalitati a
intensitatii contractiilor musculare fata de intensitatea excitatiilor si a unei concomitente sau a unei
anumite succesiuni a reflexelor musculare.
Cerebelul realizeaza acaeasta coordonare in functie de excitatiile vestibulare, propriocepttive etc. care ii
parvin, prin inhibarea tonusului muscular de catre arhicerebel si paleocerebel prin dozarea impulsurilor
ascendente de catre paleocerebelsi prin intensifiacarea influxului nervos descendent motor de catre
cerebel.
3). In mod secundar , asigura postura, echilibrul corporal si locomotia, prin coordonarea reflexelor
somatice,acestea incluzand si refelexele posturale,cele de redresare si cele locomotorii.\
4). Coordoneaza miscarile voluntare in sensul preciziei finetii acestora, prinstabilirea momentului exact
de itrare si iesire dibn contyractie a diferitilor muschi care concura la realizarea unor anumite miscari si
prin stabilirea intensitatii contractiei in functie de stimuli ascendenti de la proprioceptorii musculari si de
receptorii tactili din piele si in functie de stimuli descendenti.
5). Conduce influxul nervos ascendent si descendent prin tractusurile care il strabat.

Lezarea sau extirparea cerebelului duce la scaderea tonusul muscular, adica la atonie, sau astenie
musculara si la lipsa de coordonare a miscarilor numita astazie
Spre deosebire de alte structuri ale sistemului nervos central, extirparea cerebelului practicata de Luciani,
nu determina semen de deficite motorii, ci exclusive o perturbare a reglarii lor senzorio-motorii.
DIENCEFALUL
 Este asezat deasupra mezencefalului si sub emisferele cereb; are o fata dorsala, doua laterale si
una bazala, care corespunde spatiului interpeduncular. In centru se afla ventriculul III, care comunica
inferior cu ventr IV prin apeductul Sylvius, iar superior cu ventr laterali I,II din emisfere.
Talamusul – are doua mase de sb cenusie, de forma ovoidala, situate de o parte si alta a vent III; este un
centru senzitiv, care are conexiuni cu trunchiulul cereb, cu
formatia reticulata, cu sct cereb si cu cereb. Functii: de releu-
are loc o intrerupere sinaptica obligatorie pentru caile sensib
extero-, proprio-, interoceptive Fac exceptie caile olfactive,
vizuale si auditive. Talamusul regleaza intensitatea stimulilor ce
vin spre scoarta si le confera o tonalitate afectiva. Asociatie-
nucleii talamici intervin in coordonarea senzitivo-motorie,
realizeaza asociatii cu ariile corticale senzitivo-motorii si
asociative. Sistem reticulat- se realizeaza cu ajutorul nucleilor
talamici nespecifici, din formatia reticulata. Prin ei, talamusul
participa la reglarea ritmului somn-veghe si la elaborarea unor procese afectiv- emotionale.

Metatalamusul- format din cei doi corpi geniculati, mediali si laterali, din ina- poia talamusului. Corpul
geniculat medial- releul talamic al caii auditive si are conexiuni cu coliculul inferior; corpul lateral- releul
talamic al caii vizuale, are conexiuni cu col superior.

Epitalamusul- post de ventr III si cuprinde epifiza (glanda pineala) si un nucleu in care se inchid ref
olfactivo-somatice.

Hipotalamusul- este partea conectata la reglarea actv viscerale, sist nervos vegetativ si la functii
endocrine. Situat sub talamus si formeaza podisul ventr III; contine in regiunea din vecinatatea chiasmei
optice, neuroni mari cu prop neurosecretorii. Ei secreta vasopresina (hormonul antidiuretic-ADH) si
oxitocina care, prin tractul hipotalamo-hipofizar, ajung in neurohipofiza de unde sunt eliminati in sange.
Prezinta o reg mamilara (doi corpi mamilari), o reg laterala (nucleul hipotalamic lateral) si o reg tuberala
situata central. Are leg stranse cu scoarta cereb (sist limbic) particip’nd la integrarea vegetativo-somatica.

Aferentele hipot provin de la: -talamus, prin fibre talamo-hipotalamice; -retina, prin fibre retino-
talamice care ajung la hipotalamus prin nv optic. Eferentele se duc spre: - nucleii vegetativi din trunchi; -
talamus; -epifiza;- hipofiza prin leg vasculare( sist porthipofizar) si nervoase( tractul hipotalamo-
hipofizar). Functii: Coordonarea sist nv veg sinaptic si parasinaptic; stimularea hipotalamusului anterior
este urmata de efecte parasinaptice, iar a celui post de efecte sinaptice. Coordonarea sist endocrin, prin
prod de neurosecretie ai neuronilor hipotalamici care regleaza functia hipofizara. Reglarea
metabolismului intermediar. Reglarea echilibrului hidric prin centrii setei si stimularea secretiei de ADH.
Reglarea echilibrului osmotic al org. In hipo se afla osmoreceptori care, la cresterea presiunii osmotice,
stimuleaza sec de ADH care va intensifica absorbtia apei la nivel renal. Reglarea echilibrului energetic al
org prin centii foamei si ai satietatii. Termoreglarea. Reglarea ritmului somn-veghe; alaturi de structuri
diencefalo-mezencefalice, hipo participa la reglarea stimularii si inhibarii sct cereb. Reglarea unor acte
comportamentale, hematopoiezei.

Subtalamusul- situat in continuarea peduncului cereb si inapoia hipo. In constitutia sa intra nucleul
subtalamic, fasciculele talamic, lenticular si subtalamic.
GANGLIONII BAZALI
Sunt mase de substanta cenusie situate la baza emisferelor cerebrale,
deasupra si lateral de talamus.
Ganglionii bazali primesc aferente de la unele campuri corticale, talamus
si hipotalamus, precum si de la nucleii mezencefalici ( substanta neagra, nucleul
rosu, substanta reticulata). Ganglionii bazali detin roluri importante in reglarea motilitatii automate,
stereotipe, comandata de scoarta cerebrala, participand la constituirea caii extrapiramidale. Rolul
principal al ganglionilor bazali este de a modula miscarile active comandate de scoarta. In conditii de
repaus influentele inhibitoare ale ganglionilor bazali asigura repartitia egala a impulsurilor motorii
corticale necesare mentinerii pozitiei, iar in conditii de miscare, repartitia adecvata a impulsurilor pentru
musculatura.
EMISFERELE CEREBRALE

Sunt structuri nervoase,cunoscute si sub numele de creierul mare.Reprezinta cea mai voluminoasa
parte a encefalului.Cele doua emisfere sunt separate de fisura interemisferica si sunt legate la partea
bazala prin formatiuni de substanta alba:
-Corpul calos
-Trigonul cerebral(fornixul)
-Comisurile albe(anterioara si posterioara).
Activitatea mai mare a membrului superior ,precum si localizarea centrului vorbirii in emisfera
stanga determina asimetria in volum,emisfera stanga fiind mai dezvoltata la dreptaci.
Fetele emisferelor cerebrale:
-supero-laterala
-mediala
-bazala.
1. Fata supero-laterala
Este convexa si pe care observam mai multe santuri:fisura laterala a lui Sylvius,santul central
Rolando incepe pe muchia craniana a emisferelor cerebrale si coboara
catre fisura laterala Sylvius ;santul occipital transvers,incizura
preoccipitala.Aceste santuri delimiteaza cei patru lobi :lobul
frontal,situat inaintea santului central,lobul parietal,deasupra scizurii
lateral,lobul temporal sub fisura laterala si lobul occipital situat inapoia
santului occipital transvers si a inciziunii preoccipitale.
2.Fata mediala
Deasupra corpului calos,pe fata mediala se observa santul
corpului calos superior,acestuia aflandu-se santul cinguli,paralel cu
santul corpului calos.Intre aceste doua santuri se afla santul
cingular.Deasupra santului cinguli se afla girul frontal medial.In partea
posterioara a fetei mediale se vad doua santuri :unul oblic-santul
parieto-occipital si altul orizontal-scizura calcarina.
3.Fata bazala
Este concomitenta cu baza craniului.Aici se afla nucleul lentiform situat lateral de nucleul caudat,are
forma triunghiulara pe sectiune si prezinta o parte laterala,mai inchisa la culoaare numita putamen si o
parte mai mediala,mai deschisa numita globulus palidus.
Structura emisferelor cerebrale este reprezentata de substanta alba si substanta cenusie.
Substanta alba la exterior,este alcatuita din trei tipuri de fibre :
-de proiectie,ascendente(senzitive) si descendente(motorii),prin care cortexul este conectat cu celelalte
structuri ale SNC ;
-comisurale,care fac legatura intre cele doua emisfere,conectandu-le la baza lor:comisura alba
anterioara,corpul calos si trigonul cerebral.
-de asociatie,care fac legatura intre zone ale aceleasi emisfere.
Substanta cenusie formeaza la interior ganglionii bazali(corpii striati),iar la exterior,scoarta cerebrala.

Scoarta cerebrala

Din punct de vedere filogenetic si structural,aceasta prezinta doua zone : neocortexul si

alocortexul.Neocortexul regiunea recent aparuta filogenetic,are cea mai mare dezvoltare la om fiind
formata din 6 straturi de neuroni(2 straturi glanulare,2 straturi piramidale,un strat molecular si unul
fusiform).NEOCORTEXUL RECEPTOR reprezinta zona de proiectie corticala a sensibilitatilor specifice.
Cuprinde ariii senzitive si senzoriale :
-ariile senzitive(somestezice)sunt reprezentate de aria somestezica I din lobul parietal unde se proiecteaza
sensibilitatea exteroceptiva cutanata(cu exceptia celei protopatice)si proprioceptiva constienta si de aria
somestezica II din lobul temporal,unde se proiecteaza sensibilitatea protopatica.
In aria somestezica I exista o reprezentare a corpului(homunculus senzitiv)in care segmentele sale sunt
deformate,deoarece regiunile corpului sunt reprezentate direct proportional cu gradul lor de sensibilitate.
-ariile senzoriale reprezinta locul in care sunt proiectate sensibilitatile speciale,cum sunt : cea
vizuala,auditiva,vestibulara,gustativa.
NEOCORTEXUL MOTOR cuprinde arii in care isi au originea fibrele piramidale si o parte a
celor extrapiramidale.Reprezentarea segmentelor corpului in aceasta arie se numestehomunculus motor si
la fel ca cea senzitiva este deformata,La acest nivel segmentele au o reprezentare mai mare,in functie de
gradul lor de complexitate a miscarilor.
NEOCORTEXUL DE ASOCIATIE este zona noua aparuta,extinsa in toata regiunile corticale,la
nivelul careia excitatia nu produce manifestari senzitive sau motorii rolul sau este de a asocia diversele
arii corticale,indeplinind si functii psihice.
Creierul uman are trei zone de asociatie :
-temporala,implicata in controlul activitatii vegetative si in determinarea personalitatii ;
-prefrontala,cu rol in intelegerea cuvintelor,in memoria vizuala,in activitatea sexuala si in reactivitatea
emotionala ;
-parietooccipitala,cu rol in preluarea informatiilor primite de la aria somestezica I si a informatiilor
vizuale influentand declansarea unei activitati motorii corespunzatoare.
ALOCORTEXUL,sau zona veche a scoartei cerebrale este alcatuit din ARHICORTEX(include
bulbii olfactivi) si PALEOCORTEX(include hipocampul si o parte din hipotalamus)se mai numeste si
sistem limbic.
PALEOCORTEXUL are rol de integrare primaro-olfactiva,functie vegetativa si legaturi cu
glandele endocrine(hipofiza).Are rol in starile emotionale,instinctul alimentar si in procesul de invatare si
cognitive.
 BIBLIOGRAFIE

 Manual de bilogie clasa a XI-a editura didactica si pedagogica R.A.- Bucuresti -1995
 Bazele Psihologiei Generale – Golu M, ed Universitara – Bucuresti -2002

 Tratat de medicina –
 Tratat de fiziologie si anatomie