Lăbonțu Petronela Crina

Clasa a XII- a D
 Sistemul nervos vegetativ este acea
parte a sistemului nervos cu rol în
coordonarea reflexă, automată, a
activităţii organelor interne în vederea
menţinerii parametrilor mediului
intern (homeostazia) în limite
constante şi a adaptării permanente a
organismului la condiţiile în
permanentă schimbare ale mediului
extern şi intern.
 Sistemul nervos vegetativ are două
componente/diviziuni:
 sistemul nervos simpatic
 sistemul nervos parasimpatic,
 între care există diferenţe anatomice şi funcţionale.
 Cele două componente ale sistemului nervos
vegetativ asigură inervaţia dublă şi antagonistă a
majorităţii viscerelor (organelor interne).
 Din această dublă acţiune, exercitată permanent
asupra organelor interne, rezultă o stare de
echilibru funcţional a organului respectiv. Sunt
însă şi situaţii când cele două componente ale
sistemului nervos vegetativ acţionează sinergic (în
acelaşi sens) pe un organ şi există, de asemenea, şi
organe care au exclusiv inervaţie simpatică.
 Arcul reflex vegetativ este
format, ca şi cel somatic, din:
 Receptori viscerali
 Cale aferentă
 Centru nervos
 Cale eferentă
 Efectori vegetativi
 Receptorii viscerali sunt algo-,
baro-, chemo- şi osmoreceptori din
pereţii şi parenchimul organelor
interne.
 Calea aferentă vegetativă este
constituită din neuronii
pseudounipolari viscero-senzitivi
 din ganglionii spinali de pe rădăcinile
posterioare ale nervilor spinali şi
 din ganglionii senzitivi de pe traiectul
unor nervi cranieni (VII, IX şi X).
 Centrii nervoşi vegetativi sunt situaţi
intranevraxial, la nivelul măduvei spinării şi
encefalului şi din punct de vedere funcţional sunt:
 Centrii simpatici – situaţi în coarnele laterale ale

măduvei cervico-toraco-lombare C8 (T1-L2)

 Centrii parasimpatici – situaţi în trunchiul cerebral –
parasimpaticul cranian şi la nivelul măduvei
sacrale S2-S4 – parasimpaticul sacral
Centrii vegetativi primesc:
 informaţii prin căile aferente din teritoriile viscerale
inervate
 comenzi de la centrii vegetativi superiori de
coordonare, hipotalamici sau corticali, care le
modulează activitatea.
 Calea eferentă a arcului reflex vegetativ este deosebită de
calea eferentă somatică prin prezenţa la nivelul ei a unui
ganglion vegetativ simpatic sau parasimpatic, fiind deci
alcătuită din doi neuroni, interconectaţi sinaptic la nivelul
ganglionului vegetativ (este o cale bineuronaIă). Cei doi
neuroni sunt:
 neuronul preganglionar – are corpul celular situat
intranevraxial, la nivelul măduvei sau al trunchiului cerebral
(deci în centrul nervos vegetativ). Prezintă axon mielinizat
care formează fibra preganglionară, care face legătura cu
ganglionul vegetativ
 neuronul (post)ganglionar – se găseşte la nivelul
ganglionului vegetativ. Axonul său este amielinic şi se
numeşte fibră postganglionară. Fibrele postganglionare sunt
cele care se distribuie la efectorii vegetativi, reglându-le
activitatea.
 Efectorii vegetativi sunt:
 musculatura netedă de la nivelul organelor
interne şi al vaselor de sânge,
 muşchiul cardiac
 glandele endocrine şi exocrine.

 Eferenţele vegetative sunt reglatorii, deoarece

stimulează sau inhibă, continuu sau temporar,
activitatea organelor interne. (Adică sistemul
vegetativ nu iniţiază o activitate ci
modifică/reglează o activitate care este în curs.)
ROLUL DIVIZIUNII SIMPATICE
 Acest sistem este numit şi sistemul de fugă sau luptă.
Activitatea lui este evidentă în condiţii de stres/excitare sau
în situaţii de urgenţă sau de ameninţare. Semne ale
mobilizării SNVS: bătăi rapide ale inimii, respiraţie
profundă, gură uscată, piele rece şi umedă (transpirată),
pupile dilatate.
 În timpul oricărei activităţi fizice intense simpaticul
promovează diferite ajustări:
 vasele viscerale (uneori şi cele tegumentare) se contractă şi sângele
este trimis la muşchii scheletici şi la inimă
 bronhiile se dilată, creşte ventilaţia şi în final creşte distribuţia de
oxigen la celule.
 ficatul eliberează mai multă glucoză în sânge pentru a satisface
necesarul crescut de energie al celulelor.
 În acelaşi timp, activităţi temporare neesenţiale (motilitatea
şi secreţia tractului digestiv) sunt încetinite, inhibate; este
mai important ca muşchii scheletici să fie aprovizionaţi cu
tot ce este necesar pentru a te ajuta să ieşi din pericol.
 În concluzie, simpaticul intervine în: exerciţii fizice,
excitare/stres, situaţii de urgenţă, ruşine.
ROLUL DIVIZIUNII PARASIMPATICE
 Acest sistem este numit sistemul de relaxare,

odihnă şi digestie.
 Menţine nivelul de utilizare a energiei cât mai jos

posibil, chiar când coordonează activităţile vitale

de întreţinere (digestie, defecaţie, excreţie etc.).
Activitatea parasimpaticului este cel mai bine
sugerată de un individ care se relaxează după
masă şi citeşte ziarul: presiunea sangvină şi
ritmul cardiac sunt la nivel normal scăzut, tractul
digestiv este activ în digerarea alimentelor;
pupilele sunt în constricţie (mioză), cristalinul
este acomodat pentru vederea de aproape etc.
Activitate
 Comparaţie SNVS – SNVP

Cele două diviziuni ale SNV se deosebesc prin:

 Localizarea segmentelor centrale

 Lungimea relativă a fibrelor pre- şi

postganglionare
 Localizarea ganglionilor
 https://ro.wikipedia.org/wiki/
Sistem_nervos_vegetativ
https://sistemul-nervos.weebly.com/
sistemul-nervos-vegetativ.html
https://anatomie.romedic.ro/sistemul-
nervos-autonom-vegetativ
https://www.csid.ro/dictionar-medical/
sistem-nervos-vegetativ-sistem-nervos-
autonom-11340829/