Curs 10,11,12

SISTEMUL NERVOS

Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă(Care tinde să se

propie de centru) și centrifugă( Care tinde să se depărteze de centru) din organism.
Din punct de vedere structural sistemul nervos poate fi impartit in:
-sistem nervos central (SNC): cuprininde encefalul si maduva spinarii
-sistemul nervos periferic: include componenta somatica (nervii spinali si cranieni) si componenta vegetativa (SNV -
simpatic(Sistem nervos simpatic sau  marele simpatic = parte a sistemului nervos formată din ganglioni și fibre nervoase, care
reglează funcțiile vegetative.  El este responsabil de așa numita reacție fight or flight adică reacția de luptă sau zbor în cazul unui
pericol mare. Sistem (nervos) parasimpatic = una dintre cele două părți periferice ale sistemului nervos vegetativ, care încetinește
bătăile inimii și accelerează mișcările tubului digestiv. Se mai numește si sistemul nervos pentru odihnă și digestie. Se poate spune,
într-un mod foarte simplificat, că sistemul nervos parasimpatic funcționează invers față de sistemul simpatic. Totuși, în unele țesuturi
funcționează mai degraba împreuna.

Din punct de vedere functional sistemul nervos reprezinta o retea de neuroni intercontectati, asemanator cu structura
unui computer, datorita faptului ca ambele prezinta un sistem de introducere a datelor, un sistem de procesare a
acestora si un sistem in care sunt afisate rezultatele obtinute.

Organele S.N.C. sunt:- măduva spinării, - trunchiul cerebral, - cerebelul, - diencefalul, - emisferele cerebrale, învelite în
sistemul meningeal. MENÍNGE cele trei membrane care învelesc creierul și măduva spinării: duramater, piamater și arahnoida.
 Măduva spinării
Este adăpostită în canalul vertebral. Se intinde de la vertebra C1 până la nivelul vertebrei L2 de unde se continuă cu o formaţiune
numită FILLUM TERMINALE până la nivelul vertebrei a doua cociggiană.
Nervii lombari, sacrali şi Fillum terminale formează coada de cal.
Măduva spinării are forma unui cilindru turtit anteroposterior.
Pe faţa anterioară se găseşte fisura mediană anterioară.
În partea posterioară se găseşte şanţul median posterior

ANT
.
MOTO
R

SENZITI
Pe secţiunea tranversală:
La interior se găseşte substanţa cenuşie (haşurată) sub forma literei H sau fluture. Este alcătuită din :- două coarne anterioare, -două
coarne posterioare, -două coarne laterale (sunt mai pronunţate în regiunea toracică şi lombară)
La exterior se găseşte substanţa albă ce înconjoară pe cea cenuşie şi este organizată în cordoane: anterior, lateral şi posterior
Substanţa cenuşie este formată din corpii neuronali.
În coarnele anterioare se găsesc neuroni somato-motori.
Jumătatea inferioară a coarnelor conţin neuroni viscero-motori.
Jumătatea posterioară a coarnelor conţin neuroni viscero-senzitivi.
Substanţa albă este alcătuită din fibrele mielinice, neuronale.
Fibrele nervoase gliale.
Fibrele nervoase se grupează în tracturi, unele scurte (care fac legătura între diferitele segmente medulare), iar altele lungi ce se
împart în:
- Ascendente (senzitive)
- Descendente (motorii)
Măduva spinării este conectată cu receptorii şi efectorii (muşchii) periferici prin 31 de perechi de nervi spinali (sunt 8 perechi de
nervi cervicali, 12 perechi toracali, 5 perechi de nervi lombari şi o pereche de nervi cogcigieni). Aceşti 31 de perechi de nervi spinali
sunt toţi mixti: senzitivi, motori şi vegetativi.
Rădăcinile nervilor spinali:
1. Rădăcina posterioară. Are pe traiectul ei un ganglion spinal şi este formată din dendritele şi axonul neuronului din ganglionul
spinal, care, după ce au pătruns în măduvă fac sinapsă în cornul posterior cu un neuron de asociaţie sau pot să facă sinapsă
direct cu motoneuronii din coarnele anterioare şi laterale. Unii axoni mai lungi trec în cornul posterior şi au un traseu mai lung.
2. Radăcina anterioară. Este formată din axonii neuronilor somatomotorii din coarnele anterioare şi ai neuronilor vegetativi din
coarnele anterioare. Fibrele somatomotorii inervează musculatura striată. Iar fibrele visceromotorii inervează musculatura
netedă de la nivelul organelor interne şi a vaselor de sânge.
PROTONEURONUL
 3. Trunchiul nervilor spinali. Rezultă din alăturarea rădăcinilor anterioare şi posterioare.
4. Ramurile nervilor spinali. Se distribuie metameric la nivelul toracelui unde sunt inervaţi de cele 12 perechi de nervi toracali
sau intracostali. In rest distribuţia metamerică nu se menţine, deoarece inervaţia viscerală şi a diferitelor structuri somatice
(pielea, muşchii)...
Funcţia de conducere a măduvei spinării.
Este formată din căi lungi care se mai numesc de proiecţie. Aceste căi lungi au fibre ascendente şi descendente. Dar mai există
şi nişte căi scurte care se numesc „de asociaţie” sau intersegmentare (fac legătura între diferitele segmente medulare).
A. Căile ascendente.
Transmit informaţiile recepţionate de diferiţi receptori. Astfel se transmit următoarele sensibilităţi:
- Exteroceptivă (tactilă, termică şi dureroasă)
- Proprioceptivă (conştientă şi inconştientă)
Aceste două tipuri de receptivităţi se transmite pe căi specifice.
- Visceroceptivă sau interoceptivă. Aceasta este condusă prin substanţa reticulată din jurul canalului ependimar şi prin căile
spinotalamice.
Căile ascendente specifice.
Sunt alcătuite din 3 neuroni. Toate fibrele care conduc sensibilitatea exteroceptivă au protoneuronul (primul neuron) în ganglionul
spinal. Dendrita acestuia formează sau intră în contact cu receptorii, iar axonul intră în măduvă prin rădăcina posterioară a nervului
spinal.
a. Fibrele sensibilităţii termice, tactile, grosiere şi dureroase fac sinapsă în cornul posterior cu al doilea neuron, care se
numeşte deutoneuron. Axonul deutoneuronului trece în:
-Cordonul lateral de partea opusă formând fascicolul spinotalamic lateral, care conduce sensibilitatea termică şi dureroasă
grosieră.
-Dacă axonul trece în cordonul anterior de partea opusă formează fascicolul spinotalamic anterior, ce conduce
sensibilitatea tactilă.
b. Fibrele sensibilităţii tactile fine (epicritică) intră direct în măduva spinării în cordonul posterior ( nu face sinapsă) formând
fascicol spinobulbar goll şi burdach şi fac sinapsă cu deutoneuronul căii.
Toate căile exteroceptive au al treilea neuron în talamus, iar axonul lui se proiectează pe cortex (scoarţa cerebrală).
B. Căile descendente sau ale motilităţii
Motilitatea voluntară este declanşată din centrii motori ai cortexului cerebral pe căi piramidale, iar motilitatea involuntară
(clipitul), stereotipă şi automată este transmisă de la nivelul centrilor motorii corticali şi subcorticali pe căi extrapiramidale.
A. FUNCTIA REFLEXA A TRUNCHIULUI CEREBRAL
-Se realizeaza prin centrii din substanta cenusie. Aici se inched o serie de reflexe de importanta vitala.
BULB: -Reflexe: secretorii si motorii digestive, respiratorii, vegetative, masticatori, de clipire
PUNTE: Reflexe: salivare ( submaxilare si subliguale), lacrimal, respiratorii, vegetative
masticator, de clipire
MEZENCEFAL: Reflexe: pupilar fotomotor (pupilo-constrictor) si de acomodare la distanta (vegetative), statice si statokinetice
(somatice)- mentin pozitia corpului.
prin cai motorii extrapiramidale cu originea la acest nivel
Colicilii –sunt legati de reflexele de orientare vizuala si auditiva (miscarea ochilor si a capului in directia
excitantului.
B. FUNCTIA DE CONDUCERE A TRUNCHIULUI CEREBRAL
-Se realizează prin substanţa alba, prin:
- fibre specific ascedente, continuarea celor medulare şi fibrele de la nuclei senzitivi bulbo-mezencefalici.
-fibre descendente provenite din centrii nervoşii superiori sau cu originea in trunchiul cerebrel
-tracturi de asociaţie - fac legatura intre nuclei trunchiului cerebral si fibrele pedunculilor cerebelosi prin care trunchiul cerebral
este legat aferent si eferent de cerebel.
CAILE ASCENDENTE NESPECIFICE:-fac parte din substanta reticulata a trunchiului cerebral si constituie SISTEMUL
RETICULAT ACTIVATOR ASCENDENT (SRAA SAU SAA)- format dintr-un număr mare de neuroni, care se intind de la bulb
pana la thalamus. Acesti neuroni primesc in permanenta informatii extero si interoceptive, prin colateralele desprinse pe tot parcursul
cailor ascendente specifice, precum si de la nervii cranieni si viscerali. Aceste informatii difuze si nespecifice ajung la scoarta
cerebrala, având un rol informative redus. Provoaca o stare de excitabilitate corticala crecuta, nespecifica, generalizata, numita reactia
de trezireAstfel se realizeaza pregatirea scoartei pentru perceperea impulsurilor intero-, proprio- si eteroceptive. În acelasi timp sunt
inhibate impulsurile de la alti receptori, pemitand indreptarea atentiei spre stimulul cel mai important dpdv biologic. Astfel
scoarta trimite impulsuri catre formatiunea reticulate, mentinanu-se starea de hiperexcitabilitate a acesteia. Se realizeaza astfel un
circuit cortico-reticulo-cortical prin care scoarta cerebrala isi autointretine tonusul.

CEREBELUL
Siutat in etajul inferior al cutiei craniene, înapoia trunchiului cerebral (TC).
Alcatuit din 3 parti:
-2 laterale: -anterior-paleocerebel-
-posterir neocerebel (unite printr-o parte mediana numita vermix).
Este legat de TC prin 3 perechi de pedunculi cerebeloşi (alcătuiţi din fibre aferente, eferente –de proiectie)
Este alcatuit din :
Substanţa albă se află la interior şi este formata din : fibre aferente, fibre eferente, fibre intracerebeloase care fac legatura dintre
nuclei cerebelosi (fibre de asociatie) si comisurale (care leaga cele 2 emisfere cebeloase
Substanţa cenuşie este prezenta la suprafata, formand scoarta cerebeloasa , care este alcatuita din 3 straturi celulare: cel mai
important este cel mijlociu- al celulelor Purkinje-care conecteaza scoarta cerebeloasa cu alte etaje ale nevraxului, la interior formeaza
nuclei cerebelosi.
Cerebelul este conectat in SERIE pe cai ascendente si descendente.
Primeste aferente –sensibilitatea proprioceptiva
Trimite eferente-prin fibre de origine a sist extrapiramidal., coordonand activitatea motoneuronilor spinali. Este informat direc asupra
comenzilor corticale si informeaza scoarta asupra executarii lor
Extirparile partiale au aratat ca diversele portiuni ale cereberlului au functii diferite cu atat mai complexe cu cat au aparut mai nou
filogenetic.
ARHICEREBELUL, are legaturi stranse cu ap. Vestibular si contribuie la reglarea echiluibrului, extirparea lui determina
pierderea echilibrului
PALEOCEREBELUL, este legat in special de sensibilitatea proprioceptive, are rol important in reglarea tonusului muscular,
extirparea lui determina exagerarea ROT si tulburari de mers.
NEOCEREBELUL, participa la reglarea miscarilor fine, extirparea lui este urmata de pierderea preciziei miscarilor fine si
tulburari de mers
Extirparea totala a cerebalului este compatibila cu supravietuirea, provocand in primele zile tulburari grave motorii.
Ulterior se instaleaza:- astazia( imposibilitatea de a sta in picioare daca nu exista o baza de sustinere larga); -astenia (oboseala
musculara rapida), -atonia (diminuarea tonusului muscular).
Dupa aproximativ o luna tulburarile mentionate dispar progresiv, fiind compensate de activitate scoartei
Acest lucru dovedeste ca functiile crebelului poot fi preluate de scoarta cerebrala.

NERVII CRANIENI
Nervii cranieni aparțin de sistemul nervos periferic mai exact - apartin trunchiului cerebral și sunt 12 perechi la număr cu exceptia
nervilor olfactivi (I) si optici (II).
Nervii cranieni au fost notați pentru prima dată cu cifre romane de către Sömmering, în anul 1787. Această notație e valabilă până în
prezent.
Acestor doisprezece perechi de nervi cranieni ar trebui să li se adauge și nervul terminal, care este considerat prima pereche de nervi
cranieni, înaintea nervului olfactiv. Nervul terminal nu are funcție olfactivă, are rol senzitiv și prezintă anasmotoze cu trigemenul la
nivelul mucoasei foselor nazale. Nervul terminal s-a oprit din evoluție datorită dezvoltării trigemenului, care i-a luat rolul funcțional.
Nervii cranieni prezintă fibre nervoase motorii, senzitive, senzoriale și vegetative.
Nervii cranieni prezintă traseele prin intermediul cărora creierul analizează, gestionează și controlează informaţiile primite de la
nivelul structurilor aflate în partea capului și gâtului. Nervii cranieni părăsesc cutia craniană prin anumite fisuri, orificii sau canale şi
se împart structurilor din organism.
Nervii cranieni sunt denumiți după funcția lor: nervii olfactiv, optic, oculomotor, vestibulocohlear, după caracterele lor
morfologice: trigemen, după raporturi: hipoglos, după zona de distribuție: facial, glosofaringian
Nervul terminal sau nervul cranian
Nervul terminal este cel mai rostral nerv cranian. Acesta a fost identificat pentru prima dată la rechin de către Gustave Fritsch. După
aproximativ 27 de ani, nervul cranian zero a fost identificat și la om de către Johnston J.B. Acesta a afirmat că: la unele creiere este
nevoie de microscop optic pentru a evidenția nervul, iar la altele acesta poate fi observat cu ochiul liber…”. Nervul terminal debutează
la nivelul trigonului olfactiv și se distribuie pe suprafața medială a tractului și bulbului olfactiv și pe fața laterală a crestei de cocoș.
Clasificarea nervilor cranieni
Sunt nervi –senzitivi, - motori, -micsti iar cele 12 perechi sunt clasificate astfel:

Nervi senzitivi nervii olfactiv (I), optic (II), vestibulocohlear (VIII)

Nervi motori nervii oculomotor (III), trohlear (IV), abducens (VI), accesor (XI), hipoglos (XII)

Nervi micști nervii trigemen (V), facial (VII), glosofaringian (IX), vag (X)

Perechile de nervi cranieni: tabel

Nr. Tipul
Denumire nerv Origine Nuclei Funcție
Nerv nervului

I Nucleul olfactiv Funcție olfactivă(conduc

Nervul olfactiv Senzitiv Telencefal
anterior impilsurile declansate de miros

Celulele
Transmiterea informației vizuale
II Nervul optic Senzitiv Telencefal ganglionare ale
la scoarta cerebrala
retinei

Rol în mișcarea ochilor.

1-prin ramura somatica:
pun in actiune o parte din
muschi globilor oculari
(muschiul dreptul superior,
Nucleul
dreptul inferior, drept intern,
oculomotor,
III Nervul oculomotor Motor Mezencefal oblicul inferior) si ridica pleoapa
nucleu Edinger-
superioara;
Westphal
2-prin ramura vegetativa-
inerveaza muschi circulari ai
irisului si muschi circulari ai
corpului ciliar.

Rol în mișcarea ochiului în jos

IV Nervul trohlear Motor Mezencefal Nucleul trohlear și în afară. Inervează mușchiul
oblic superior

Puntea lui Nucleul trigemen Sensibilitate la nivelul pielii și al

V Nervul trigemen Mixt
Varolio senzitiv și motor, mucoaselor ale extremității
 nucleul trigemen cefalice. Are rol în ridicarea,
spinal, nucleul coborârea, proiecția înainte și
trigemen înapoi a mandibulei, precum și
mezencefalic în producerea lacrimilor

Responsabil de mișcarea
Puntea lui
VI Nervul abducens Motor Nucleul abducens laterală a globului ocular.
Varolio
Inervează mușchiul drept extern

Rol în inervarea motorie a

mușchilor faciali și cei ai gâtului
și permit închiderea ochilor și a
Nucleul facial, gurii. Rol în inervarea senzitivă a
Puntea lui nucleul solitar, mușchiul digastric și scăriță, a
VII Nervul facial Mixt
Varolio nucleul superior două treimi anterioare a limbii,
salivar precum si inervarea
secretomotorie a glandei salivare
(cu exceptia glandei parotide) și a
glandei lacrimale

Nervul cohlear are rol
în transmiterea la creier a
sunetele percepute de ureche.
Nucleul Nervul vestibular se ocupă de
Nervul Puntea lui
VIII Senzitiv vestibular, conducerea informatiile
vestibulocohlear Varolio
nucleul cohlear destinate mentinerii echilibrului

Este situat ăn canalul acustic

intern

Nucleul ambiguu, Inervarea motorie a treimii

IX Nervul glosofaringian Mixt Bulbul rahidian
nucleul salivar posterioare a limbii, inervarea
 secretomorie a glandei parotide și
a mușchiului stilofaringian.
Fibrele senzitive inervează
inferior, nucleul mucoasa laringelui, loja
solitar amigdaliană, trompa lui
Eustachio și casa timpanului.

Situat în foramenul jugular

Inervare mușchilor faringeali și

laringeali, excepție fiind
mușchiul stilofaringian, care este
inervat de nervul glosofaringean.
Nucleul ambiguu,
Nervul vag este nervul principal
Nucleul dorsal
X Nervul vag Mixt Bulbul rahidian al sistemului nervos vegetativ
motor vagal,
care comanda viscerele. O funcție
Nucleul solitar
importantă este controlarea
mușchilor vocii.

Este situat în foramenul jugular

Controlează mușchiul
Nucleul ambiguu, sternocleidomastoidian și cel
XI Nervul accesor Motor Bulbul rahidian nucleul spinal trapez. Are rol în înclinarea
accesoriu capului de aceeași parte și de
rotire spre partea opusă

Rol în inervare motorie a

mușchilor limbii (excepția
XII Nervul hipoglos motor Bulbul rahidian Nucleul hipoglos mușchiul palatoglossus), și a altor
mușchi glosali. Rol în înghițire
și vorbirea articulată
 Este situat in canalul hipoglos

Nervii spinali
Prin intermediul nervilor spinali, sistemul nervos central primeste informatii de la trunchi si membre, controland in acelasi timp
diverse activitati efectuate de acestea.
Nervii spinali rezulta prin unirea radacinilor spinale ventrale si dorsale, legate in serie, lateral de coloana vertebrala, iar termenul
de “nerv spinal” ar trebui utilizat strict numai pentru segmentul scurt de la unirea radacinilor pana inainte ca ramificarea acestuia sa
aiba loc. Acest segment, nervul spinal propriu-zis, se descopera la nivelul foramenului intervertebral si este uneori denumit “radacina
nervului”.
 Schema sistem nervos periferic si central
Exista 31 de perechi de nervi spinali (8 cervicali, 12 toracici, 5 lombari, 5 sacrati, 1 coccigian) ce contin atat fibre senzitive cat si
motorii. Fibrele au originea in maduva spinarii si reprezinta continuarea radacinilor nervoase ventrale si dorsale. Fibrele nervoase
aferente ajung prin intermediul radacinii dorsale in corpii neuronali localizati in ganglionii acestora (ganglionii spinali), in timp ce din
corpii neuronali localizati in materia cenusie spinala pleaca fibre eferente prin intermediul radacinilor ventrale.
Nervii spinali parasesc canalul ventral prin orificiile intervertebrale corespunzatoare, dupa care se divid si formeaza un ram
ventral (mai mare) si un ram dorsal.  In general, ramurile ventrale inerveaza membrele, fibrele distribuindu-se acestora prin
intermediul plexurilor brahial si lombosacrat. De asemenea, fibre din ramuri ventrale ajung la pielea si muschii peretelui antero-lateral
al trunchiului. Ramurile dorsale servesc la inervatia muschilor si pielii spatelui.
In segmentele toracic, lombar, sacral si coccigian ale coloanei vertebrale, nervii spinali numerotati echivalent cu vertebrele
corespunzatoare parasesc canalul vertebral trecand inferior de pediculul vertebrei respective; de exemplu: nervul T11 iese prin
foramenul interverterbral dintre vertebrele T11 si T12. In regiunea cervicala, insa, nervii C1-7 trec superior de vertebra respectiva.
Nervul C1 paraseste canalul vertebral printre osul occipital si atlas fiind denumit si nervul suboccipital. Ultima pereche de nervi
cervicali nu au o vertebra corespunzatoare numeric si astfel nervul C8 trece printre vertebra C7 si T1.  
In acele segmente ale trunchiului, in care se pastreaza indeaproape o dispozitie metamerica a vertebelor, de exemplu regiunea toracica,
nervii spinali respecta acelasi plan de traiect si distributie. Ramul dorsal (epaxial) trece posterior, lateral de procesul articular al
vertebrelor toracice si se bifurca la randul sau intr-un ram medial si unul lateral, ce penetreaza muschii profunzi ai spatelui, distribuind
filete nervoase acestora si pielii dintre linia mediana posterioara si marginea laterala a scapulei. Ramul ventral (hipaxial) este conectat
la ganglionul simpatic corespunzator prin ramuri comunicante, albe si cenusii. Acesta da ramuri pentru muschii prevertebrali, dupa
care se incurbeaza catre anterior prin peretele lateral al trunchiului, inervand musculatura de la acest nivel. Aproape de linia axilara
mijlocie, emite un ram lateral, care perforeaza muschii si se bifurca la randul sau in ram cutanat anterior si ram cutanant posterior. De
la linia axilara mijlocie, traiectul nervului se continua in stratigrafia peretelui trunchiului, avansand ventral, unde furnizeaza ramuri
pentru muschii si pielea din aceasta regiune.
 Radacinile spinale
Radacinile ventrale contin axonii neuronilor din coarnele anterioare si laterale ale materiei cenusii spinale, iar radacinile dorsale sunt
constituite din formatiunile care conduc raspunsul centripet, ale neuronilor situati in ganglionii spinali. Fiecare formatiune consta din
doua fascicule, medial si lateral, care vor aborda maduva spinarii la nivelul santurilor medulare posterolaterale.  
Dimensiunea si directia radacinilor nervilor spinali variaza. Primele patru radacini cervicale sunt mai mici comparativ cu ultimele
patru. Tot la nivel cervical, raportul de grosime intre radacinile dorsale si cele ventrale este de 3:1, mult crescut comparativ cu alte
regiuni. Radacina dorsala a primului nerv cervical reprezinta o exceptie, fiind mai mica decat cea ventrala sau ocazional absenta.
Radacinile primilor doi nervi spinali sunt scurte si au un traiect aproape orizontal, in timp ce de la nervul C3 la nervul C8, radacinile
spinale se orienteaza catre inferior, oblicitatea si lungimea acestora crescand succesiv. Unii autori considera ca primele patru radacini
spinale au un traiect descendent, radacinile nervului C5 sunt orizontale, cele corespunzatoare nervilor C6-8 ascensioneaza, T1 si T2 au
radacini dispuse orizontal, urmatoarele trei radacini ascensioneaza, radacina nervului T6 este orizontala, iar in rest au traiect
descendent. Considerentul acestui desen se bazeaza pe faptul ca dintre segmentele maduvei spinarii, cel cervicotoracic se dezvolta cel
mai mult in lungime.  
Maduva spinarii se termina la nivelul marginii inferioare a primei vertebre lombare si astfel radacinile lombare, sacrale si coccigiene
descind catre orificiile lor de iesire, oblicitatea si lungimea acestora crescand succesiv. Formatiunea astfel formata in canalul vertebral
poarta denumirea de cauda equina sau coada de cal.
 Ganglionii spinali
Sunt ganglionii radacinilor dorsale ale nervilor spinali, de forma ovalara si dimensiuni pe masura radacinii spinale corespunzatoare.
Medial, ganglionul este bifid, doua fascicule patrunzand din acesta in maduva spinarii. Primul ganglion cervical se afla pe arcul
vertebral al vertebrei atlas, cel de-al doilea se gaseste posterior de articulatia atlantoaxoidiana, ganglionii sacrati in canalul vertebral,
iar ganglionul coccigian se gaseste de obicei in dura mater. In rest, ganglionii spinali se gasesc la nivelul foramenului intervertebral,
imediat lateral de locul unde radacinile nervilor spinali perforeaza dura mater. Totusi, primul ganglion spinal poate lipsi, iar uneori
ganglioni aberanti de dimensiuni mici pot fi intalniti pe radacinile dorsale ale nervilor cervicali superiori, intre ganglionul spinal
propriu-zis si maduva spinarii.
 Nervii spinali propriu-zisi
Imediat distal de ganglionul spinal, radacina ventrala si cea dorsala se unesc si formeaza nervul spinal, care dupa un scurt traiect se
divide in ram ventral si ram dorsal. Pana in regiunea sacrata, aceasta diviziune are loc in foramenul intervertebral, in timp ce
diviziunea nervilor spinali sacrati are loc in canalul vertebral sacral, iar ramurile ventrale si dorsale ies separat prin orificiile sacrale
anterioare si respectiv posterioare. Nervii spinali se trifurca la unele nivele cervicale si toracice, iar in aceasta situatie cel de-al treilea
ram poarta numele de ram intermediar.  La nivelul originii sau distal de aceasta, fiecare ram ventral emite ramuri meningeale recurente
si primeste un ram comunicant cenusiu de la ganglionul simpatic corespondent. Ramurile ventrale ale nervilor spinali toracici, precum
si ale primilor doi nervi spinali lombari contribuie fiecare cu cate un ram comunicant alb la ganglionul simpatic corespondent. De
asemenea, nervii S2, S3 si S4 furnizeaza ramuri viscerale (neconectate la ganglionii simpatici), prin intermediul carora un eflux
parasimpatic ajunge direct la plexurile pelvice.
Nervii spinali cervicali cresc succesiv de la primul pana la al 6-lea, care este similar in dimensiuni cu nervii C7, C8 si T1. Restul de
nervi toracici sunt relativ mai mici, iar nervii spinali din regiunea lombara cresc, de asemenea, succesiv in dimensiuni de la L1 la L5.
Cel mai mare nerv spinal este S1, iar de la acesta si pana la nervul coccigian, nervii spinali se reduc in dimensiuni, ultimul fiind si cel
mai mic. Dimensiunea nervului spinal si a structurilor sale asociate in orificiul intervertebral nu este in relatie directa cu marimea
orificiului. Spre exemplu, la nivelul coloanei lombare, cel mai mare nerv este L5, iar foramenul intervertebral corespunzator este mai
mic comparativ cu cele ale nervilor L1-4, ceea ce face ca acest nerv sa fie mai predispus la compresie.
In traiectul sau, nervul spinal vine in raport cu artera vertebrala de la nivelul respectiv si ramura sa radiculara, precum si cu un mic
plex venos. La iesirea din orificiul intervertebral, nervul spinal se poate situa deasupra sau dedesubtul ligamentelor transforaminale.
Nervi recurenti meningeali
Se intalnesc la toate nivelurile vertebrale. Nervii contin fibre senzitive si simpatice, organizate in numeroase filemente fine, printre
care se evidentiaza 1-4 trunchiuri mai mari. La nivel cervical, radacinile vegetative iau nastere din ramurile cenusii ce formeaza nervul
vertebral. La nivel toracic si lombar, fiecare nerv este format dintr-o radacina somatica din ramul ventral al nervului spinal si dintr-
o radacina vegetativa, ce provine din ramul comunicant cenusiu al segmentului respectiv. Fiecare nerv recurent trece prin orificiul
intervertebral, anterior de nervul spinal, in canalul vertebral, unde se imparte in ramuri ascendente, descendente si transversale.
Acestea comunica cu ramuri corespondente din segmentele suprajacente si subjacente, precum si din partea opusa, formand arcade din
care pleaca ramuri meningeale ce constiuie un plex pe fata anterioara a sactului dural. Din arcade se desprind ramuri pentru ligamentul
longitudinal posterior, periostul corpurilor vertebrale si pentru aspectele posterioare si posterolaterale ale discurilor intervertebrale, iar
ramurile vasculare insotesc arterele si venele canalului vertebral. Primii trei nervi meningeali cervicali ascensioneaza prin gaura
occipitala mare si ajung in fosa craniana posterioara, unde inerveaza dura mater ce acopera clivusul. In traiectul lor inerveaza
articulatia atlanto-axoidiana si ligamentele de la acest nivel.
 Componentele functionale ale nervilor spinali
Nervul spinal clasic contine fibre eferente somatice si fibre aferente somatice si viscerale. Unii nervi spinali contin fibre vegetative
preganglionare.
Fibrele eferente somatice inerveaza muschii scheletici si reprezinta axonii alfa-, beta-, gama-neuronilor din coarnele ventrale ale
materiei cenusii. Fibrele aferente somatice constituie procesele periferice ale neuronilor unipolari din ganglionii spinali si transmit
impusurile catre sistemul nervos central de la receptorii de la nivelul pielii, tesutului subcutanat, muschilor, tendoanelor, fasciilor si
articulatiilor.
Fibrele simpatice eferente viscerale preganglionare reprezinta axonii neuronilor din coarnele intermedio-laterale ale materiei cenusii
de la nivelul segmentelor toracice si primelor doua sau trei segmente lombare. Aceste fibre se alatura trunchiului simpatic prin
intermediul ramurilor comunicante albe si fac sinpasa cu neuronii postganglionari, ai caror axoni se distribuie musculaturii netede,
miocardului si glandelor exocrine.  
Fibrele parasimpatice eferente viscerale preganglionare reprezinta axonii neuronilor din coarnele laterale ale materiei cenusii de la
nivelul segmentelor 2-4 sacrate. Acestea parasesc ramul ventral al nervului spinal corespunzator si fac sinapsa in ganglionii pelvici.
Axonii postganglionari sunt distribuiti in principal musculaturii netede sau glandelor din peretii viscerelor pelviene.
Corpii neuronali ai fibrelor aferente viscerale se gasesc in ganglionii spinali. Procesele lor periferice trec prin ramurile comunicante
albe si, fara sa faca sinapsa, prin unul sau mai multi ganglioni simpatici, terminandu-se in peretii viscerelor. Procesele centrale ale
neuronilor unipolari ganglionari patrund in maduva spinarii prin radacinile dorsale si fac sinapsa cu eferente somatice sau simpatice,
de obicei prin intermediul interneuronilor, completand caile reflexe. Alternativ, ele fac sinapsa cu alti neuroni din materia cenusie a
maduvei spinarii sau a trunchiului cerebral, dand nastere la o varietate de tracturi ascendente.
 Ramurile nervilor spinali
In general, ramurile ventrale sunt mai mari decat cele dorsale, iar acestea se distribuie membrelor si aspectului antero-lateral al
trunchiului. Ramurile ventrale toracice respecta indeaproape o distributie segmentara, in timp ce ramurile ventrale ale nervilor spinali
cervicali, lombari si sacrati se organizeaza in plexuri, aproape de originea lor. Ramurile dorsale nu participa la formarea acestor
plexuri.
Ramurile dorsale ale nervilor spinali sunt de obicei mai mici decat cele ventrale si, cu exceptia ramurilor nervilor C1, S4 si S5 si a
nervului coccigian, toate se divid la randul lor in ramuri mediale si laterale care se distribuie muschilor si pielii regiunilor posterioare
ale gatului si trunchiului.
 

 
 
MODIFICARI DE FUNCTIONARE A SISTEMULUI  NERVOS

Sistemul nervos este cea mai complexa si cea mai importanta retea de control si de distributie a informatiilor si ne
controleaza absolut toate activitatile de la o miscare la alta. Sistemul nervos receptioneaza, transmite si integreaza informatiile
din mediul extern siintern, pe baza carora elaboreaza raspunsuri adecvate, motorii si secretorii. Deci, sistemul nervos
coordoneaza activitatea muschilor, monitorizeaza organele, primeste si prelucreazainformatiile primite prin organele de simt si initiaza
actiuni. Prin functia reflexa, care sta la baza activitatii sale, sistemul nervos contribuie la realizarea unitatii functionale aorganismului
si a echilibrului dinamic dintre organism si mediul inconjurator.Tinand cont de functiile deosebit de importante indeplinite de sistemul
nervos si defaptul ca dintre toate tesuturile organismului tesutul nervos este cel mai vulnerabil si odatadistrus el nu se mai regenereaza.
Atat creierul cat si maduva spinarii pot fi puse in pericol deo ins uficient a irigare cu s ange, atunci cand s unt afectat e de
anumite boli s au cand s unt supuse unui impact mecanic sau compresiuni violente. In cazul in care functiile
oricarei parti a sistemului nervos sunt pertubate, vor suferi si vor fi afectate si alte parti sau functiiale corpului.  serie de factori
sau conditii pot declansa tulburari nervoase. De aceea, este foarte  important a  inteleg erea   mas urilor   igienico-
s anitare   de  prevenire  a influente lor  vatamatoare din partea unor  factori mecanici, fizici, chimici, biologici, etc.
Factorii mecano - fizici
Cuprind in primul rand factori traumatici, precum si diferitifactori termici si electrici care pot determina diverse suferinte la nivelul
organelor nervoase."actorii mecano-fizici pot provoca comotii cerebrale, accidente in care nu se produc leziuni anatomice ale
creierului.
Trauma este definita ca o leziune a tesutului viu, cauzata de un agent extrinsec. Desi organele sistemului nervos sunt
protejate de oase, cu toate acestea,accidentele care vizeaza coloana vertebrala sau craniul le pot afecta destul de serios, putand
rezulta inclusiv tulburari nervoase grave. In cazul contuziilor, de exemplu, in urma actiunii de forfecare sau a impactului se pot
deteriora tesuturi delicate ale creierului, rezultand rupturi de diverse grade. Consecintele pot fi hemoragii ale creierului sau
maduvei spinarii. De asemenea, chiar si presiunea exercitata de un eventual cheag de sange rezultat poate  provoca alte
prejudicii. Cicatricile extinse care se pot dezvolta in urma unora dintre leziuni  pot irita tesuturile creierului si pot sa apara simptome
cum sunt convulsiile.De asemenea, in cazul unora dintre traumatisme:cum ar fi fractura craniului sau leziunile creierului
trebuie sa se intervina medical, de urgenta ,uneori chiar si chirurgica, 
pentru ca urmarile sa nu fie grave sau permanente. Printre simptomele prin care pot fi recunoscute se enumera: tulburari de
vedere, pierderea constientei, coma, ameteala, voma  persistenta, inegalitate a pupilelor, etc.
Factorii biologici
 Pot provoca perturbari grave, mai ales daca actioneaza in copilarie sau chiar inainte de nastere. Se stie, de exemplu, ca cei mai
multi copii cu anomalii fizice s i cu un intele ct subnormal dezvoltat :oligofr eni au suferit in viata intrauterina
anumite boli infectionase:rubeola, meningita, encefalita, etc. care au lezat grav diferiti centri din scoarta cerebrala,
importanti pentru viata de relatie;- centrii auzului, vazului, vorbirii, locomotiei. etc.
Defectele de dezvoltare afecteaza sistemul nervos, in functie de doi factori:- gradul de severitate al defectului sau deficitul de
dezvoltare si partea sistemului nervos care este afectat a ,
un   exemplu  al   imperfectiun ii   de dezvoltare  care  ar  putea   provoca  tulburari nervoase este hidrocefalia. Aceasta
conditie este caracterizata de o crestere anormala a cantitatii de lichid cefalorahidian in cavitatea craniana, din care
rezulta atrofia, declinul progresiv creierului si extinderea craniului, in mod special in zona fruntii.Tumorile care produc
tulburari nervoase sunt clasificate ca benigne si maligne. Primul tip de tumori:-benigne nu este canceros si nu se
extinde catre tesuturile din jur, intimp ce al doilea, da. Totusi, inclusiv tumorile benigne pot provoca tulburari nervoase grave. In
unele cazuri, presiunea acestora asupra zonelor adiacente ale sistemului nervos
poate pune in pericol viata persoanei afectate. Din fericire, problema poate fi remediata pe cale chirgicala, prin indepartarea tumorii,
gratie stiintei care evolueaza de la o zi la alta.
Tumorile benigne, care sunt extirpate corect nu recidiveaza, in timp ce tumorile maligne daca sunt operate in stadiile ( sau ) pot
recidiva.
Tulburarile vasculare In cazul bolilor vasculare, in care vasele de sange sunt afectate, maduva spinarii si creierul vor
suferi prejudicii mai serioase si rapide decat alte organe. Furnizarea de sange catre creier si maduva spinarii este foarte
importanta in masura in care functia
celulelor tes uturilor   active   depinde  de  furnizarea  neintrerupt a  de  oxigen  s i  nutrienti.S c adere treptata a
cantitatii de sange care ar trebui sa irige creierul, de exemplu, se va solda cu s imptome de s enilita te s pecifice
pers oanelor de vars te inaintate. A tunci cand nu mai
ajunge   s uficient   s ange   la  creier  s au   maduva  spinarii,  apar   divers e  dis functionalit ati   s isimptome. Aceasta
situatie se intalneste inaintea unui accident cerebral vascular cand, de
obicei sunt lezate sau obstuctionate arterele implicate in circulatia cerebrala. Printre factorii   de   ris c  important i
care  pot   duce   la  aparitia  bolilor   vas culare  cerebrale  s unt obezitatea, hiprtensiunea arteriala, diabetul zaharat, anomalii ale
arterelor carotide, fumatul, afectiuni endocrine, unele tipuri de tratamente medicamentoase, embolia cerebrala, etc.
Tulburarile metabolice, nutritionale. Acestea sunt conditii care pot afecta intregul corp, dar in mod special sistemul
nervos si prin urmare, pot provoca anumite tulburari si dezechilibre nervoase.
Diabetul zaharat si fenilcetonuria sunt doua exemple de tulburari metabolice de acest gen. De asemenea, sistemul
nervos ar putea suferi din cauza a diverse deficiente dietetice ,deficit de vitamina *, de exemplu, care pot provoca tulburari
nervoase. Unii agenti patogeni, ca de exemplu, virusul tulburarii, al polimielitei, microbul sifilisului, etc., au o  afinitate
deosebita pentru sistemul nervos, urmarile fiind  cele mai dezastruoase.
 Termeni ca encefalita, mielita, polimielita, nevrita, etc. exprima afectiuni grave ale sistemului nervos, determinate de
fixarea si inmultirea unor microorganisme pe diferitele organe care alcatuiesc acest sistem.
Factorii chimici
Ingestia de substante chimice cum ar fi alcoolul, absorbtia de metale: plumbul sau toxinele produse de anumiti germeni
de exemplu, cei care sunt caracteristici unor boli cum ar fi botulismul, tetanosul pot cauza leziuni serioase ale creierului si
ale tesuturilor sistemului nervos.
 
Consumul de medicamente si droguri.
Consumul exagerat de medicamente calmante sau somnifere care se administreaza cand activitatea sistemului nervos este perturbata
de alti factori: oboseala, suprasolicitare psihica, situatii socante, etc..
D rogurile   reprezinta   o  categorie  de s ubs tante  care  duc  la  dis trugerea  rapida  aorganismului, daca nu se intrerupe
consumarea lor, denumirea de drog este data substantelor active utilizate ca medicament sau pentru prepararea
medicamentelor.
Drogurile utilizate
rational  pot  avea  o  influenta   binefacatoare  as upra  s anatatii,   contribuind  la   tratarea  s ivindecarea unor boli,
inlaturarea durerii si mentinerea capacitatii de munca. Daca se face abuz de medicamente, elementele active ale acestora:
drogurile devin componente celulare, creeand la inceput o anumita stare organica si psihica placuta, de excitatie sau de
calmare. Daca, dupa ce s-a creat obisnuinta cu drogul, nu se mai consuma din substanta respectiva, celulele excitate
sufera, fapt care se manifesta printr-o stare de rau, ce se calmeaza de indata ce se ia noua cantitate de drog. In acest fel se
formeaza viciul pentru drog. In unele tari, utilizarea drogurilor prin comert clandestin provoaca adevarate ravagii mai
cu seama inrandul tinereilor.
Alcoolul este vatamator pentru toate organele corpului, dar in special pentru sistemulnervos. Efectele asupra organismului variaza in
functie de cantitatea de alcool ingerata, dar mai ales in functie de concetratia acestuia, a nivelul celulelor nervoase,
alcoolul produce intoxicatii care initial se manifesta prin stari de veselie si buna dispozitie, iar apoi prin
amete li,   diminuare a   unor   reflexe  s omatice,  tulburari  in  vorbire  s i  echilibru,   etc.   D easemenea, bauturile
energizante pot avea efecte grave asupra starii de sanatate, doza de energizant contine cofeina si in plus, taurina,
efedrina si guarana, alte substante nocive. Cofeina si taurina sunt substante neuro-excitante si formeaza organismul sa
functioneze la capacita te   maxim.  
C eea  ce   ins eamna  cres terea  ritmului   cardiac,  a  tens iunea   arteriale, aparitia tahicardiei. Consumul excesiv al celor
doua substante interfereaza cu absorbtia calciului in organis m. Cons umul aces tei bauturi da o s tare de euforie,
de energie, dar   excesul poate duce si la probleme cognitive. Dezvoltarea creierului incetinedste, in cazul copiilor,
apar dificultati de concentrare, scad abilitatile de invtare si de memorare.