MADUVA SPINARII SI

NERVII SPINALI
Profesor Manea Camelia
 Maduva spinarii
Localizare :
Măduva spinării este adăpostită de canalul vertebral
pe care nu îl ocupă în întregime, întinzându-se
numai până la nivelul vertebrelor lombare L1-L2,
unde se termină prin conul medular. Acesta se
continuă inferior cu filum terminale care se inseră
pe partea posterioară a coccisului.

Configuraţie externă. Măduva spinării are

aspectul unui cilindru turtit antero-posterior,
având o lungime de aproximativ 42-45 cm şi un
diametru de 25-35 mm. Prezintă de-a lungul ei
două îngroşări, numite intumescenţe:
intumescenţa cervico-brahială(C3-T2)
lombară(T9-L2)
Acestea corespund locului de ieşire a nervilor
membrelor superioare, respectiv a nervilor
membrelor inferioare .
Măduva spinării prezintă mai multe regiuni:
măduva cervicală, (C1-C6)
toracală, (C6-T9)
lombară (T9-T12)
şi măduva sacrală (T12-L2)
Meningele spinale
Atât măduva spinării cât şi encefalul sunt învelite
de trei membrane conjunctive cu rol de protecţie şi
trofic, numite meninge.
Meningele spinale învelesc măduva spinării:

dura mater este foiţa conjunctivă fibroasă externă,

cu rol protector.
arahnoida, foiţa meningeală mijlocie, subţire, este
despărţită de pia mater prin spaţiul
subarahnoidian, plin cu lichid cerebrospinal sau
cefalorahidian (LCR).
pia mater este foiţa meningeală internă, puternic
vascularizată,care aderă intim la suprafaţa
măduvei spinării, asigurându-i hrănirea .

Lichidul cerebrospinal este o soluţie limpede,

asemănătoare plasmei sanguine din care provine.
Compoziţia sa diferă de aceasta, conţinând mai
puţine proteine, vitamina C şi glucoză.
Are rol de protecţie a organelor nervoase şi
facilitează schimburile de substanţe dintre acestea
şi sânge.
 Structura internă a măduvei spinării
La nivelul măduvei spinării, substanţa cenuşie este dispusă central, iar
subsţanta albă este dispusă la periferie.
• Substanţa cenuşie are în secţiune transversală forma literei H, la care
extremităţile constituie coarnele anterioare şi posterioare. Porţiunea
transversală se numeşte comisura cenuşie. În centrul acesteia se găseşte
canalul ependimar care conţine LCR.
• coarnele posterioare sunt formate din neuroni senzitivi
somatici.Coarnele posterioare formează zona somatosenzitivă a
substanţei cenuşii
• coarnele anterioare conţin neuroni motori somatici. Coarnele
anterioare reprezintă zona somatomotorie a substanţei cenuşii.
• coarnele laterale sunt dispuse între coarnele anterioare şi cele
posterioare, numai în măduva cervicală inferioară, toracală şi lombară
superioară (C8-L1). Coarnele laterale sunt formate din neuroni vegetativi
simpatici, cu rol în controlul activităţii organelor interne.
În regiunea sacrală (S2-S4) a măduvei se găsesc şi neuroni vegetativi
parasimpatici, la nivelul nucleului sacral, fără formarea de coarne laterale
la acest nivel.
 Substanţa albă

dispusă la periferie, este formată din fibre nervoase în majoritate mielinizate

şi din celule gliale. Fibrele nervoase sunt grupate in fascicule, iar fasciculele formeaza
cordoane.
Substanţa albă este formată din trei perechi de cordoane:
două anterioare, două posterioare şi două laterale.
Acestea sunt formate din fascicule (tracturi) de fibre nervoase, care au funcţia
de a conduce impulsuri nervoase:
1.Cele care conduc informaţiile în sens ascendent, de la măduvăspre etajele
superioare ale sistemului nervos central, constituie fasciculele ascendente.
Sunt numite şi fascicule ale sensibilităţii,deoarece intră în alcătuirea căilor
nervoase ale sensibilităţii.
2. Fasciculele care conduc comenzile elaborate de scoarţa cerebrală sau de
centrii subcorticali, în sens descendent la măduva spinării, constituie
fasciculele descendente sau ale motilităţii
3. Fasciculele de asociatie, intersegmentare – fasciculele fundamentale
posterioare, laterale si anterioare
Căile sensibilităţii sunt căi nervoase ascendente prin care se transmit
informaţiile de la nivelul receptorilor periferici, prin fasciculele
medulare, la etajele superioare ale encefalului.
Sunt formate din neuroni de trei ordine, interconectaţi sinaptic (în
lanţ):
Neuronul de ordinul I – protoneuronul - pentru toate tipurile de
sensibilitate se găseşte în ganglionul spinal de pe rădăcina posterioară
a nervilor spinali. Dendrita sa lungă ajunge la receptori, iar axonul
pătrunde prin rădăcina posterioară a nervului spinal în măduva spinării.
Neuronul de ordinul al II-lea - deutoneuronul - se găseşte pentru
majoritatea tipurilor de sensibilitate în cornul posterior medular. Axonii
neuronilor de ordinul al II-lea formează fasciculele ascendente
medulare.
Neuronul de ordinul al III-lea este situat, pentru majoritatea căilor
sensibilităţii, în talamus. Axonii neuronilor talamici se proiectează pe
scoarţa cerebrală a lobului parietal, în girusului postcentral.
Sensibilitatea generală a corpului, numită şi sensibilitatea
somatică este de trei tipuri:
-exteroceptivă,
-proprioceptivă
- interoceptivă.
A1. Căile sensibilităţii exteroceptive
Conduc excitaţiile tactile, termice şi dureroase de la receptorii din pieleşi le
proiectează pe scoarţa cerebrală a lobului parietal, în
girusulpostcentral.Sensibilitatea tactilă este de două feluri: tactilă grosieră
(protopatică) şi tactilă fină (epicritică).

a)Calea sensibilităţii termice, dureroase FSTL

Protoneuronul se găseşte în ganglionul spinal.Deutoneuronul se găseşte în
cornul posterior medular. Axonul acestuia trece în cordonul lateral de partea
opusă, formând fasciculul spinotalamic lateral (termic-dureros).Neuronul de
ordinul al III-lea se află în talamus. Axonul acestuia se proiectează în girusul
postcentral, lob parietal

b) Calea sensibilităţii tactile grosiere, protopatice FSTA

Protoneuronul se găseşte în ganglionul spinal.Deutoneuronul se găseşte în
cornul posterior medular. Axonul acestuia trece în cordonul anterior de
partea opusă, formând fasciculul spinotalamic anterior .Neuronul de ordinul
al III-lea se află în talamus. Axonul acestuia se proiectează în girusul
postcentral, lob parietal

c) Calea sensibilităţii tactile fine FSB

Protoneuronul - neuronul pseudounipolar din ganglionul spinal. Axonii lungi ai
neuronilor de ordinul I intră în măduva spinării şi se dispun în cordonul
posterior de aceiaşi parte, formând fasciculele spino-bulbare gracilis (Goll) şi
cuneatus (Burdach). Deutoneuronul se găseşte la nivel bulbar, în nucleii Goll
şi Burdach (nuclei proprii ai bulbului). Al treilea neuron este neuronul
talamic, al cărui axon se proiectează pe scoarţa cerebrală, girusul postcentral
A 2. Căile sensibilităţii proprioceptive
Conduc informaţiile privind poziţia spaţială a corpului, a diferitelor sale
segmente şi a gradului de contracţie a muşchilor scheletici. Receptorii
specifici numiţi proprioceptori, sunt localizaţi în periostul oaselor, muşchi,
tendoane şi articulaţii.
Sensibilitatea proprioceptivă este de două tipuri: sensibilitatea proprioceptivă
conştientă care are proiecţie pe scoarţa cerebrală şi sensibilitatea
proprioceptivă inconştientă, cu proiecţie cerebeloasă.
a) Calea sensibilităţii proprioceptive conştiente, kinestezice
(simtul pozitiei si al miscarii in spatiu) FSB
Calea sensibilităţii proprioceptive conştiente este comună cu calea
sensibilităţii tactile fine, prin fasciculele spinobulbare gracilis si cuneat
Receptorii sunt corpusculii neurotendinosi Golgi si corpusculii Ruffini.
b) Calea sensibilităţii proprioceptive inconştiente
( de control al miscarii) FSC
Protoneuronul se află în ganglionul spinal. Deutoneuronul se află în cornul
posterior medular. Axonii neuronilor de ordinul al II-lea formează
fasciculul spinocerebelos direct (Flechsig) şi fasciculul
spinocerebelos încrucişat (Gowers) din cordoanele laterale.Fibrele
fasciculelor spinocerebeloase trec prin pedunculii cerebeloşi inferiori
(primul) sau superiori (cel de-al doilea).Informaţiile transmise de aceste
fascicule nu devin conştiente,deoarece nu ajung la nivelul scoarţei
cerebrale, ci se proiecteaza pe scoarta cerebelului.
Receptorii sunt fusurile neuromusculare.
 A3. Căile sensibilităţii interoceptive
Conduc informaţiile culese de interoceptori (visceroceptori),
terminatii nervoase libere si corpusculi lamelati, situaţi la
nivelul organelor interne şi a vaselor de sânge. Informaţiile
interoceptive nu devin conştiente decât în cazuri patologice
(durerea viscerală).
Protoneuronul - neuronul pseudounipolar viscerosenzitiv din
ganglionul spinal.
Deutoneuronul - neuronii viscerosenzitivi din cornul lateral medular.
Axonii neuronilor de ordinul al II-lea pot împrumuta calea
sensibilităţii termice şi dureroase(fasciculul spinotalamic lateral) sau
pot folosi o cale nervoasă polisinaptică spino-reticulo-talamo-
corticală.
Al treilea neuron este talamic, iar zona de proiecţie corticală este
difuza.
 B. Căile motilităţii
Prin aceste căi nervoase descendente sunt conduse comenzile elaborate de
scoarţa cerebrală sau de centrii subcorticali la măduva spinării şi de aici la muşchii
scheletici.
Se pot grupa în căi piramidale ( cortico-spinale si cortico-nucleare) şi căi
extrapiramidale.
B1. Căile piramidale (cortico-spinale)
Conduc comenzile motorii voluntare, precise, fine. Îşi are originea în scoarţa cerebrală
a lobului frontal,la nivelul girusului precentral.
Căile motorii sunt formate din doi neuroni înlănţuiţi sinaptic:
neuronul I ( de comanda) este dispus la nivelul scoarţei cerebrale a lobului frontal,
iar
neuronul al II-lea ( de executie)este neuronul somatomotor din coarnele
anterioare ale măduvei.
Axonii neuronilor din scoarţă formează fasciculele piramidale (conţin
aproximativ 1 000 000 de fibre nervoase/fascicul).În drumul lor descendent spre
măduva spinării, fasciculele corticospinale străbat succesiv toate etajele encefalului,
până în partea inferioară a bulbului rahidian. Aici are loc încrucişarea majorităţii fibrelor
(75%) la nivelul decusaţiei piramidele, limita inferioară a bulbului. Există astfel
fasciculul corticospinal încrucişat care se dispune în cordonul medular lateral şi
fasciculul corticospinal direct care stăbate cordonul anterior.
Fibrele ambelor fascicule se termină în coarnele anterioare, unde fac sinapsă cu
neuroni somatomotorimedulari.
Axonii trec în rădăcinile anterioare ale nervilor spinali şi ajung astfel la muşchii
scheletici .
Ambele fascicule corticospinale se încrucişează, fasciculul corticospinal
încrucişat la nivel bulbar, iar fasciculul corticospinal direct, la nivelul
diferitelor segmente ale măduvei spinării. Din acest motiv, impulsurile
nervoase pornite de la o emisferă, ajung la muşchii jumătăţii opuse a corpului.
B2. Căile piramidale
(cortico-nucleare)

Se opresc in trunchiul cerebral

Se incruciseaza la nivelul etajelor
trunchiului cerebral
Sunt formate din 2 neuroni:
• Primul neuron (de comanda) este in
ariile cortexului motor
• Al doilea neuron (de executie) se
afla in nucleii motori de origine ai
fibrelor motorii ale nervilor cranieni.
Aceste cai conduc comenzi pentru
miscarile voluntare, precise,
coordonate, ale musculaturii
somatice din regiunea capului si o
parte din regiunea gatului.
B3. Căile extrapiramidale
Sunt căi de conducere ale mişcărilor automate şi
semivoluntare, asociate cu mersul, vorbirea,
scrisul.
Iau naştere în diferite regiuni ale
emisferelorcerebrale şi ale trunchiului cerebral.
Fibrele cu origine corticală fac sinapsă în corpii
striaţi.
Fasciculele extrapiramidale străbat în sens
descendent măduva spinării, intrând în alcătuirea
cordoanelor anterioare şi laterale şi fac sinapsă cu
neuronii somatomotori din coarnele anterioare
Ele sunt următoarele:
Cu origine corticala ( au 4 neuroni)
Fasciculul cortico-strio-rubrospinal,
cortico-strio-nigrospinal
cortico-strio-reticulospinal
Cu origine subcorticala in mezencefal
(au 2 neuroni)
fasciculul tectospinal,
rubrospinal,
nigrospinal,
reticulospinal
Cu origine subcorticala: in bulbul rahidian
fasciculul olivospinal,
vestibulospinal
Caile descendente
Nervii spinali
 Ramurile nervilor spinali

• Ramurile periferice ale nervilor spinali:

1.ramurile dorsale sunt scurte şi subţiri şi se distribuie la tegumentul şi muşchii spatelui.
2. ramurile ventrale, mai voluminoase, inervează senzitiv şi motor părţile anterolaterale ale
trunchiului, membrele superioare şi membrele inferioare.
- Ramurile ventrale ale nervilor toracali T2 - T12 îşi păstrează dispoziţia segmentară, formând
11 perechi de nervi intercostali. Aceştia inervează tegumentul regiunii antero-laterale a
toracelui şi abdomenului, muşchii intercostali şi muşchii antero-laterali ai peretelui abdominal.
- Ramurile ventrale ale nervilor spinali cervicali, lombari şi sacrali nu îşi păstrează dispoziţia
segmentară ca cele toracale, ci îşi amestecă fibrele, formând plexuri nervoase: plexul cervical,
brahial, lombar, sacral.
3.ramurile comunicante fac legătura între trunchiul nervului spinal şi ganglionii vegetativi
simpatici latero-vertebrali. Ramurile comunicantesunt albe şi cenuşii.
a. Ramura comunicantă albă conţine atât fibre viscerosenzitive cât şi fibre visceromotorii –
axonii neuronilor visceromotori din coarnele laterale. Aceştia constituie fibrele preganglionare
simpatice care merg la ganglionii vegetativi
b. Ramura comunicantă cenuşie este formată din fibre postganglionare. Acestea se reîntorc în
trunchiului nervului spinal şi prin una din ramurile sale se distribuie la efectori vegetativi
specifici:
musculatura netedă a vaselor de sânge din tegument şi din muşchii scheletici, glandele
sudoripare şi muşchii erectori de la baza firelor de păr.
4. ramura meningeală inervează meningele si vasele de sânge de la acest nivel.
 Alcatuirea unui nerv

Nerv coccigian
Nervi spinali
Ganglioni nervosi Ganglionii nervoşi reprezintă aglomerări de
corpi celulari, dendrite şi celule gliale. Ei
asigură conexiunea dintre diferite structuri ale
sistemului nervos, analiza intermediară a
impulsurilor nervoase şi coordonarea activităţii
organelor interne.
Ganglionii nervoşi sînt clasificaţi în ganglioni
senzitivi şi ganglioni motori
Ganglionii nervoşi senzitivi sînt localizaţi pe
traiectul rădăcinilor posterioare ale măduvei
spinării şi sunt constituiţi din corpii neuronilor
senzitivi.
Ganglionii nervoşi motori includ corpii
neuronilor vegetativi prin care informaţia de la
SNC este propagată spre organele interne.
În funcție de localizare ganglionii nervoși
motori formează trei tipuri :
ü ganglioni paravertebrali aranjați în 2 lanţuri
de ambele părţi ale coloanei vertebrale;
ü ganglioni prevertebrali localizaţi în
apropierea vaselor sangvine mari abdominale;
ü ganglioni previscerali din pereții viscerali.
Nervul spinal
 Functia reflexa a maduvei
spinarii
• Actul reflex este reacţia de răspuns a organismului la acţiunea unui excitant din mediul
extern sau intern asupra unui receptor. Suportul anatomic al actului reflex este arcul reflex.
Arcul reflex medular are următoarele componente:
— receptorul (proprioceptor, exteroceptor sau visceroceptor), care poate fi o formaţiune
specializată,corpuscul sau o dendrită a unui neuron senzitiv;
— calea aferentă, reprezentată de prelungirile neuronilor senzitivi din ganglionii spinali;
— centrul reflex, neuronii motori medulari şi neuronii de asociaţie, care generează impulsuri;
— calea eferentă, axonii neuronilor motori medulari;
— efectorul, muşchi scheletic (la reflexele somatice) şi muşchi visceral sau glandă (la cele
vegetative).
• Conducerea influxului nervos prin arcul reflex se face in sens unic.
Deosebim acte reflexe medulare somatice şi acte reflexe medulare vegetative.
 Reflexe medulare somatice
• 1.Reflexele monosinaptice(miotatice sau
osteotendinoase sau de întindere)

• Receptorii sunt proprioceptorii musculari.

Arcul reflex este format din 2 neuroni. Primul neuron
este senzitiv, fiind localizat în ganglionul spinal. Axonul
lui intră în măduvă prin rădăcina posterioară şi se
bifurcă. O ramificaţie face sinapsă cu neuronul motor
din cornul anterior(al doilea neuron) de aceeasi parte,
închizând arcul reflex, iar o altă ramificaţie face sinapsă
cu al doilea neuron în cornul posterior, de unde pleacă
fasciculul spinocerebelos. Aceste reflexe sunt întâlnite
la reflexul bicipital,(C5) tricipital, rotulian ,ahilean.
Perioada de latenţă este foarte scurtă, reflexul se
realizează pe căi de conducere rapida fără iradiere.
Reflexul rotulian (L3-L4)
Reflexul rotulian este declanşat de excitarea
proprioceptorilor din muşchiul striat (de ex. muşchiul
cvadriceps femural) care sunt supuşi unei stimulări
prin percuţia tendonului rotulian cu ciocanul de
reflexe. Se descarcă impulsuri, care ajung la
motoneuronii medulari sau la neuronii de asociaţie. În
final se realizează contracţia muşchiului cvadriceps şi
relaxarea muşchilor extensori ai gambei(biceps
femural, etc.).
 Este un reflex proprioceptiv bineuronal (S1), provocat de
lovirea tendonului lui Ahile cu ciocanul de reflexe atunci când
piciorul este îndoit în unghi drept şi gamba este sprijinită de un
suport. Se realizează contracţia muşchilor gastrocnemian şi
solear(triceps sural) urmată de extensia labei piciorului.
2. Reflexele polisinaptice(de flexie, extensie sau nociceptive)

Sunt reflexe de apărare care îndepărtează zona stimulată de agentul nociv. Includ un număr variabil de neuroni
intercalari între neuronul senzitiv şi cel motor, au perioada de latenţă lungă şi iradiază. Reflexul tipic este cel de flexie(de
apărare, nociceptiv). Răspunsul reflexelor polisinaptice este în funcţie de stimul(puternic - flexia plus extensia
membrului opus; foarte puternic - toate cele patru membre).
Reflexul de retragere(de flexie sau de aparare)
Reflexul de retragere este declanşat de excitarea pielii cu un stimul nociv. Se descarcă impulsuri de la receptorii pentru
durere din piele, care ajung la neuronii de asociaţie şi apoi la motoneuronii din coarnele anterioare. În final se realizează
contracţia muşchilor flexori şi îndepărtarea zonei de excitantul dureros.
Reflexul de întindere
Reflexul de întindere este declanşat de excitarea proprioceptorilor din muşchii striaţi (de ex. muşchii flexori ai braţului)
care sunt supuşi unei intinderi. Se descarcă impulsuri de la proprioceptori, care ajung la motoneuronii alfa medulari sau
la neuronii de asociaţie. În final se realizează contracţia muşchilor flexori şi relaxarea muşchilor extensori ai braţului.
Reflexul de mers. Mişcările ritmice de păşire, caracteristice unui membru, constau în flexia către anterior a acestuia,
urmată de extensia către posterior. Flexia apare din nou şi ciclul se reia. Aceste alternanţe se realizează prin activitatea
circuitelor neuronale de inhibiţie reciprocă, create între neuronii spinali ce contractă muşchii agonişti şi cei ce contractă
muşchii antagonişti.
Reflexe mono si polisinaptice medulare
Răspunsul reflexelor polisinaptice este în funcţie de stimul(puternic - flexia
plus extensia membrului opus; foarte puternic - toate cele patru membre).

Experimental, pe o broască spinală(are centrii spinali intacţi, separaţi de

centrii encefalici prin decapitare), se aplică la nivelul membranei
interdigitale un stimul electric de intensitate variabila(legile lui Pfluger):
1.legea localizării - stimulul foarte slab determină contracţia unui singur
grup de muşchi ceea ce mişcă o singură falangă şi o îndepărtează de
excitant)
2.legea unilateralităţii - creşterea intensităţii determină răspunsul din
partea întregului membru(retracţia reflexă a gambei, cu flexia acesteia pe
coapsă).
3.legea simetriei - creşterea intensităţii în continuare, determină apariţia
unui reflex bilateral(retracţia reflexă a gambelor, cu flexia acestora pe
coapse)
4.legea iradierii - creşterea intensităţii în continuare determină în final
mişcarea tuturor membrelor.
5.legea generalităţii - stimulul foarte puternic determină o iradiere în întreg
organismul ceea ce are ca efect contracţia tuturor membrelor şi convulsia
corpului.
Legile lui Pfluger se explică prin antrenarea mai multor neuroni motori uni
şi bilaterali de la nivele medulare diferite, în timpul creşterii intensităţii
stimulului.
• Reflexele vegetative sau autonome sunt simpatice şi parasimpatice.

• Receptorii sunt interoceptori, iar efectorii sunt glande sau muşchi viscerali. Exemple de reflexe
medulare vegetative sunt: pupilodilatator, cardioaccelerator, vasomotor, de sudoraţie,
pilomotor, de micţiune, de defecaţie şi sexuale.
• Neuronii visceromotori simpatici din substanţa intermediară a măduvei spinării sunt grupaţi
într-un nucleu în formă de coloană lungă, el fiind cel care determină formarea cornului lateral.
Neuronii viscerosenzitivi se află tot în substanţa intermediară, între canalul ependimar şi
nucleul amintit, de asemenea într-o coloană, dar mai scurtă decât prima.
• Neuronii visceromotori ai parasimpaticului sacral sunt mai puţin numeroşi; ei se află în nucleul
parasimpatic, cuprins în măduva sacrală, între segmentele S2 şi S4.
Reflexele vegetative au arc reflex polisinaptic,
iar receptorii se află la nivelul organelor interne
(tubul digestiv, vase sangvine etc.) .
Calea senzitivă aferentă este formată din
prelungirile neuronilor senzitivi ai nervilor spinali
sau cranieni. Dendritele acestor neuroni
colectează excitaţiile de la receptorii organelor
interne (baroreceptori, chimioreceptori,
osmoreceptori), apoi, prin intermediul corpului, le
transmit axonilor, care le conduc spre centrii
nervoşi.
Centrii nervoşi ai reflexelor vegetative prezintă
nucleele vegetative din măduva spinării şi
encefal.
Calea motorie eferentă este alcătuită din doi
neuroni vegetativi: neuronul preganglionar şi
postganglionar.
Organul efector al arcului reflex vegetativ este
format din fibre musculare netede, celule
glandulare, mușchiul cardiac etc.
STUDIU DE CAZ