FIZIOLOGIA SISTEMELOR

AFERENTE SENZITIVO-
SENZITIVO-
SENZORIALE

CONF.UNIV.DR. ANCA DANA POPESCU

DISCIPLINA FIZIOLOGIE
 Sisteme senzitivo - senzoriale = componenta
sistemului nervos cu rol în recepționarea,
transmiterea și prelucrarea informațiilor
provenite din mediu

adaptarea necesită informare informare permanentă, rapidă şi completă a
etajelor superioare ale sistemului nervos central despre modificările
survenite în mediu ↔ conversia diferitelor forme de energie în potenţiale de
acţiune în fibrele nervoase – la nivel de receptori
→ ”traducerea” stimulilor în impulsuri nervoase
→ sunt activaţi de modificări specifice
→ descarcă impulsuri la intensităţi prag mai mici decât ale
stimulilor adecvaţi

informaţia aferentă poate sau nu să aibă corelaţii conştiente
=> senzaţie senzitivă = informaţia aferentă care nu are corelaţie
conştientă
=> percepţie = experienţa senzitivă conştientă

informaţiile - 83% prin văz, 11% prin auz, 3,5% prin miros, 1,5% prin tact,
1% prin gust
- aproape în totalitate prelucrate inconştient
- > 99% sunt neglijate ca neimportante
Receptorii
= celule specializate în detectarea stimulilor specifici (forme de
energie - căldură, tact, presiune, etc) și transformarea lor în
semnale nervoase

acţionează ca traductori

reprezintă prima treaptă → asigură transformarea informaţiei
conţinută de stimul în ”ceva” semnificativ pentru organism

schema generală de organizare
- structură aneurală - aici căreia acţionează excitantul
- traductorul propriu-zis la nivelul
- ia naştere potenţialul de receptor
(generator) - depinde de natura sti-
mulului şi de clasa de receptor
- structură neurală - porţiune amielinică care se comportă
ca un sumator şi ca un generator de
impulsuri
- porţiune mielinică care se comportă ca
un ”canal de transmisie”

fiecare tip de receptor este sensibil la un anumit tip de stimul

clasificare
- după localizare
- exteroceptori = telereceptori / receptori la distanță
- pentru sensibilităţile superficiale
cutanate, văz, auz, miros, gust
- proprioceptori - la nivelul aparatului locomotor →
reglarea activităţii motorii
- interoceptori = visceroceptori
- la nivelul viscerelor → sesizarea
variaţiilor de presiune, osmolaritate
şi compoziţie chimică a mediului
intern şi a stării de tensiune pereţi-
lor organelor cavitare
 - după natura excitantului
- mecanoreceptori - sesizează deformaţiile mecanice
la nivel superficial (epiderm şi
derm) sau profund
- sensibilitate tactilă superficială, cutanată -
terminaţii nervoase libere, terminaţii nervoase butonate (cor-
pusculi Ruffini, discuri Merkel), terminaţii nervoase încapsulate
(corpusculi Meissner, Krause şi Pacini)
- sensibilitate profundă - terminaţii nervoase
libere, terminaţii butonate (corpusculii Ruffini), terminaţii în-
capsulate (corpusculii Pacini) sau terminaţii specializate (fusu-
rile neuromusculare, organele tendinoase Golgi)
- receptorii vestibulari, acustici şi de presiune
sau baroreceptori
- termoreceptori - percep modificările temperaturii
- senzația de rece - terminaţii nervoase libere şi
de corpusculi Krause
- senzaţia de cald - terminaţiile nervoase libere
şi corpusculii Ruffini
 - chemoreceptori - sesizează factorii ce compun
homeostazia chimică
- în cavitatea bucală - mugurii gustativi din
papilele gustative
- în mucoasa nazală - neuronii bipolari olfactivi
- nociceptori - pentru durere - reprezentaţi de termi-
naţii nervoase libere
- electromagnetici - percep lumina polarizată
- după semnificaţia funcţională
- receptori ”on” - activaţi prin aplicarea stimulului
- receptori ”off” - reacţionează numai la încetarea
acţiunii stimulului
- receptori ”on – off” - reacţionează atât la începutul
cât şi la încetarea stimulării
- receptori cu ”descărcare spontană” - nu necesită
prezenţa excitantului
Iniţierea impulsului

stimul → creşterea permeabilităţii membranare pentru o
anumită categorie de cationi → modificări de echilibru ionic
între feţele membranei receptoare → depolarizarea membranei
=> potenţial de receptor (generator)
exc. potenţialul de receptor din celulele cu conuri şi basto-
naşe – apare prin hiperpolarizare membranară
- nu se propagă, dar se răspândeşte electrotonic în
zonele învecinate
- răspunsul poate fi gradat
- nu prezintă perioadă refractară
- este foarte puţin influenţat de anestezicele locale

excitarea celulelor receptoare ~ tipul de receptori
- prin deformarea mecanică a receptorului
- modificarea temperaturii membranare
- aplicarea unei substanţe chimice
- acţiunea radiaţiei electromagnetice
=> deschiderea canalelor ionice

potenţialul de receptor > nivelul critic => potenţial de acţiune
Proprietăţile receptorilor
- specificitatea = proprietatea receptorilor de a răspunde la
acţiunea unor stimuli specifici (forme de energie capabile să
activeze receptorul la intensitatea cea mai mică)
- nu este însă absolută - ex. receptorii
cutanaţi pentru tact răspund și la atingeri uşoare aplicate la
suprafaţa pielii şi la modificări de temperatură
- adaptarea = proprietatea receptorilor de a creşte
potenţialul generator, în cazul unui stimul prelungit, până la un
anumit nivel ”vârf”, valoare care apoi se menţine în platou
- poate fi parţială sau totală
- este individuală fiecărui receptor
- receptori fazici = receptori de ritm sau de mişcare
- se adaptează foarte rapid
- sunt stimulaţi numai la modificarea intensi-
tăţii stimulului
- informează sistemul nervos central asupra
modificărilor rapide ce au loc la periferie
- corpusculii Pacini, receptorii de la baza
firului de păr şi receptorul olfactiv
- receptori tonici - se adaptează foarte puţin sau deloc
- descarcă continuu (chiar şi absenţa unor
variaţii importante ale intensităţii stimulu-
lui)
- fusurile neuromusculare, organele tendi-
noase Golgi şi receptorii din capsulele arti-
culare, vestibulari, auditivi, nociceptorii,
chemoreceptorii

Sistemele senzitivo-senzoriale

● segment periferic = ansamblu de celule epiteliale cu

rol de susţinere, apărare şi nutriţie care înconjoară celulele
receptoare, şi care asigură captarea şi modularea amplitudinii
variaţiei energetice
- necesar când energia incidentă
este aplicată direct pe zona amielinică a fibrelor aferente (se
instalează cu mare uşurinţă fenomenul de adaptare)

● segmentul de conducere = căile nervoase aferente de-

a lungul axului cerebro-spinal, până la aria corticală specifică,
pe care se deplasează impulsul nervos
- neuroni senzitivi de ordinul I sau protoneuroni
- neuroni senzitivi de ordinul II sau deutoneuroni
- neuroni senzitivi de ordinul III
- căi specifice şi nespecifice
- căi specifice
- informații ce provin de la un singur
receptor
- se proiectează în cortexul senzitiv
- au organizare somatotopică - la nive-
lul fiecărei etape de conducere infor-
maţiile sunt procesate / analizate
- căi nespecifice
- cuprind un număr mare de neuroni
activaţi de receptori diferiți
- indică ”că se întâmplă ceva” – nu ce și
unde
- ajung în formaţiunea reticulată a
trunchiului cerebral şi în unele re-
giuni ale talamusului
- se proiectează în regiuni corticale
fără putere mare de discriminare
 ● segment central = zonele din nevrax unde au loc procesele de
decodificare, analizare şi integrare a mesajelor
- structuri de tip analitic → prelucrarea informa-
ţiilor şi elaborarea senzaţiilor specifice
- structuri de tip integrativ → corelarea informa-
ţiei specifice cu alte informaţii → procese
complexe de sinteză
- discriminarea câmpurilor receptoare periferice
← activarea fiecare neuron cortical din aria
specifică de un număr de receptori
- ariile corticale de proiecţie a căilor specifice –
neuroni monosenzoriali și somatotopici
- ariile de proiecţie a căilor nespecifice - neuroni
fără corespondenţă somatotopică (solicitări
multisenzoriale)
- caractere comune - plasticitate funcţională → două mesaje
nervoase cu aceeaşi origine şi intensitate pot avea semnificaţii diferite,
dependente de starea de excitabilitate a structurii de integrare
- rol modelator → controlul permanent al
structurilor de integrare asupra activităţilor nervoase
- control reciproc → posibilitatea de
influenţare reciprocă a activităţilor structurilor de integrare (mecanisme de
feedback pozitiv şi negativ)
 Sensibilitatea exteroceptivă
tactilă, vibratorie și presională

sensibilitatea exteroceptivă - receptori din categoria exterocep-
torilor – conţinuți în piele

recepția cutanată → sensibilitatea tactilă, vibratorie și presio-
nală
→ sensibilitatea termică
→ sensibilitatea dureroasă
→ sensibilităţi ”sintetice” de tip prurit, gâdilat,
stereognozie

senzațiile tactilă, presională și vibratorie – senzații separate
determinate de intensităţi diferite ale stimulului mecanic
- senzaţia tactilă ← stimularea receptorilor specifici de la
nivelul tegumentelor sau a ţesuturilor
subiacente
- senzaţia presională ← deformarea ţesuturilor profunde
- senzația vibratorie ← semnale repetitive rapide la nivelul
regiunii stimulate
⇒ modelul informaţional al ”eului fizic”
- delimitarea schemei corporale de mediul ambiant
- aprecierea caracterelor fizice ale obiectelor (formă,
natură, volum, duritate, asperitate)

 Segmentul receptor - mecanoreceptori stimulaţi de defor-

mările mecanice proprii celulelor receptoare sau cele ale siste-
mului anex

– terminaţii nervoase libere - răspândite în

tot tegumentul - epiderm şi derm
- pot recepțio-
na tactul şi presiunea, durerea şi tempe-
ratura
– corpusculi Meissner - terminaţii nervoase
amielinice într-o structură capsulară
formată din mai multe straturi concentrice
de ţesut conjunctiv
- în grosimea der-
mului - la nivelul regiunilor cu capacitate
mare de discriminare (degete, buze)
- sensibili la atingeri
fine şi vibraţii de joasă frecvenţă
- se adaptează foarte
rapid → foarte sensibili la deplasarea
obiectelor uşoare pe suprafaţa pielii
– discuri Merkel - prezenţi la nivelul
vârfurilor degetelor şi regiunilor pă-
roase (număr mic)
- sensibili iniţial la atin-
geri puternice → se adaptează parţial şi
răspund în continuare la stimuli slabi
- perceperea atingerilor
continui a obiectelor pe piele
- pot fi grupate într-un
organ receptor unic = receptorul în dom
(sau în cupolă) Iggo
– corpusculi Pacini - situaţi în ţesutul subcu-
tanat, în muşchi şi articulaţii
- formaţi dintr-o fibră
nervoasă amielinică învelită în straturi
conjunctive concentrice
- specializaţi în detecta-
rea presiunii şi vibraţiilor ce produc modi-
ficări extrem de rapide în starea mecanică
a ţesuturilor
- se adaptează foarte
rapid (sutimi de secundă)
– corpusculi Ruffini - situați în profunzimea
hipodermului şi în capsule articulare
- terminaţii nervoase
ramificate şi încapsulate
- implicaţi în semnala-
rea stărilor de deformare continuă a pielii
şi a ţesuturilor profunde şi a gradului de
rotaţie al articulaţiilor
- se adaptează foarte
puţin
– receptorii foliculului pilos = organele
terminale ale firului de păr (hair-end
organ)
- terminaţii nervoase amielinice
în jurul foliculilor
- sesizează mişcările de îndoire
ale firului de păr → deplasarea obiectelor
pe suprafaţa corpului sau contactul iniţial
al obiectelor cu corpul
- se adaptează foarte rapid

stimulii tactili, vibratori sau presionali → receptori → deforma-
re, distorsiune, îndoire sau elongare a lamelor conjunctive →
fibră nervoasă → potenţial de receptor → potenţial de acţiune
propagat

intensitatea stimulului eficient ~ structura receptorului

situarea receptorului
condiţii de mediu – tempera-
tură (↓ pragul de stimulare la
37°C şi ↑ pragul la tempera-
turi mai mari sau mai mici)

pentru percepţia tactilă - asimetria mâinilor - mâna dominantă

în praxie îndeplineşte rolul de conducător → mişcările de
percepţie propriu-zisă
- mâna subdomi-
nantă îndeplineşte rol de susţinere şi de fixare a obiectului
 Segmentul de conducere
- fibre nervoase mielinice de tip A β - pentru receptorii
specializați în cazul receptorilor specializaţi (Meissner, Pacini,
Ruffini, Merkel şi receptorii foliculului pilos - viteză de condu-
cere 30 - 70 m/sec ) => impulsuri senzitive de tip critic –
localizare precisă și schimbări rapide în intensitatea impulsu-
rilor senzitive
- fibre nervoase mielinice de tip A δ sau fibre amielinice de
tip C - pentru terminaţiile nervoase libere (viteză de conducere
15 - 25 m/sec sau 2 m/sec) => impulsuri grosiere – presiuni
mai puternice, atingeri prost localizate, mâncărime
=> senzaţia de gâdilare

● neuronul I - în ggl spinali de pe traseul rădăcinii poste-

rioare a nervului spinal (sau în omologii lor de
pe traseul rădăcinilor senzitive ale nervilor
cranieni)
- axonii → în nevrax
● neuronul II – în coarnele poste-
rioare medulare
- axonii → de partea
opusă prin comisura anterioară =>
tractul spinotalamic anterior
● neuronul III - în talamus (com-
plexul ventro-postero-lateral)
→ colaterale către
substanţa reticulată bulbară şi
mezencefalică (tractul spinoreti-
cular)

organizare spaţială a fibrelor - cele
de provenienţă distală situate
superficial, cele de provenienţă
proximală situate mai profund
(legea lui Kahler)

conduce sensibilitatea tactilă
grosieră sau protopatică - nu
este legată de o localizare sau o
discriminare precisă

conduce sensibilităţile cutana-
te încrucişate de tip gâdilat
sau prurit

≈ 25% din fibrele care pătrund în
măduvă → direct în cordoanele pos-
terioare → tracturile spinobul-
bare direct Goll (gracilis) şi
încrucișat Burdach (cuneatus)
● neuronul II – nucleii Goll și
Burdach din bulb – axonii → în
structura lemniscului medial sau
panglica Reil
● neuronul III - în talamus (ncl.
ventro-postero-laterali)

organizare spațială a fibrelor – cele
de proveniență distală plasate către
centru, cele de proveniență proxi-
mală plasate lateral (legea lui Kahler)

conduc sensibilitatea tactilă
fină sau epicritică

conduc impulsurilor necesare unei
gradări fine a intensităţii vibraţiilor
şi a impulsurilor de apreciere fină a
intensităţii presiunii
 Segmentul central - în scoarţa cerebrală a lobului parietal - ariile
somestezice sau somato-senzitive I şi II (primară și secundară)
- fibrele tractului spino-bulbar → aria somestezică I din peretele
posterior al şanţului central, girusul postcentral
- somatotopie spaţială a suprafeţelor controlaterale ale corpului
=> homunculus senzitiv
- dimensiunile fiecărui segment proiectat ~ densitatea recepto-
rilor periferici (cel mai bine reprezentate sunt regiunile buzelor, ale feţei şi
ale policelor)
- capul este proiectat în partea cea mai laterală, porţiunea
inferioară a corpului este proiectată medial
- fibrele tractului spinotalamic anterior → aria somestezică II din
peretele superior al şanţului lateral
- somatotopie mai puţin precisă
- reprezentarea este bilaterală
- informaţiile sunt prelucrate → senzaţia conştientă de recunoaştere a
formei, materialului, mărimii, greutăţii, consistenţei obiectelor
- ariile corticale din spatele ariei somestezice I şi deasupra ariei
somestezice II = arii somatice de asociaţie - combină informaţii provenite de
la multiple zone corticale şi subcorticale → simţul formei propriului corp şi
capacitatea de a recunoaşte prin pipăit obiecte şi formele complexe
Sensibilitatea termică
= perceperea senzaţiilor de rece şi de cald şi a diferi-
telor lor nuanţe intermediare, cu rol homeostatic
principal în termoreglare

stimulii adecvaţi - două grade diferite ale caldului (recele nu

este o formă de energie)
 Segmentul periferic - receptori - pentru rece, cald şi durere
- termoreceptorii - plasaţi imediat sub piele
- recepţionează temperatura de pe o
suprafaţă cu diametrul de circa 1 mm
- de 3 - 10 ori mai mulţi receptori pentru
rece decât pentru cald
- corpusculi Ruffini pentru cald
corpusculi Krause pentru rece
terminații nervoase libere – sesizează
variaţiile de temperatură şi nu valori
absolute ale acesteia
- inegal răspândiți - ex. la nivelul glandu-
lui penian nu există receptori pentru cald
 - sensibilitate - sesizează creşteri de 0,2°C şi scăderi de 0,4°C
faţă de valoarea de zero fiziologic
- receptorii pentru cald descarcă între 20 - 45°C
(37 - 42°C)
- receptorii pentru rece descarcă între 10 - 31°C
(15 - 20°C)
- ”frigul paradoxal” - receptori pentru rece care
descarcă din nou la 45 - 50°C
- adaptare - peste o anumită limită de temperatură
- evidentă pentru senzaţia de rece, probabilă pentru
cea de cald
- funcționează pe baza fenomenului de sumație spațială ←
stimularea unei ariei tegumentare reduse face dificilă aprecierea gradării
termice, sar stimularea unei arii mai întinse face ca aprecierea să devină
foarte facilă

stimularea - modificarea nivelului metabolic celular și modificările chimice

produse de temperatură
- variaţiile termice modifică rata reacţiilor metabolice
intracelulare de mai mult de două ori pentru fiecare variaţie cu 10°C
 Segmentul de conducere
- fibre nervoase mielinice de
tip A δ şi, posibil, amielinice de tip
C
- neuronul I - ggl. spinal
- neuronul II - coarne poste-
rioare medulare
- axonii → de
partea opusă prin comisura ante-
rioară => tractul spinotalamic
lateral
- neuronul III - talamus
- fibre care ajung întâi în
substanţa reticulată a trunchiului
cerebral → hipotalamus → talamus
- organizare spațială a fibrelor
– cele provenite din regiunea cer-
vicală situate medial, cele provenite
din regiunea sacrată situate lateral.
 Segmentul central - în cortexul parietal aria somestezice I
(ariile 3, 1, 2 Brodmann)
- îndepărtarea girusului postcentral →
↓ capacitatea omului de a distinge
gradaţiile temperaturii (nu blochează
percepţia termică)
- conexiunile cortico-
hipotalamice şi talamo-
hipotalamice → centrii
hipotalamici ai termo-
reglării - centrii termo-
genezei şi termolizei →
menţinerea homeosta-
ziei termice
Sensibilitatea dureroasă
Durerea = senzaţie neplăcută de intensitate variabilă,
manifestare senzitivo-senzorială complexă ce implică
fenomene psiho-afective şi somato-vegetative reflexe apărute
la acţiunea unor stimuli nociceptivi
← excitarea receptorilor de către stimuli care lezează
sau ameninţă ţesuturile
cu distrugerea

percepută numai în stare conştientă

senzaţie reală, independentă şi distinctă

reacţie individuală cu tonalitate emoţională

două forme - durere rapidă - la circa 0,1 sec
- resimţită la nivelul pielii
- nu este simțită ţesuturile profunde
- durere lentă - după o secundă sau mai mult
- se intensifică încet → atroce
- se asociază de obicei cu disfuncţii
tisulare mari
→ suferinţe prelungite, insuportabile
- la nivelul pilelii / organ profund

efecte - intensifică activitatea sistemului nervos vegetativ
- creşte reflex tonusul muscular
- modificări psihice
- tulburări de somn, etc

rol de protecţie

 Segmentul periferic = algoreceptori sau nociceptori

- terminaţii nervoase libere stimulate de orice tip de
excitant cu intensitate ce poate produce leziuni
biochimice / morfologice tisulare
- stimulii necesită prezenţa unor ”condiţii algogene
endogene” - vasodilataţia şi staza consecutivă
- vasoconstricţia şi hipoxia consecutivă
- distensia organelor cavitare / capsu-
lelor, etc.

pragul pentru durere - ↑ când se distrage atenţia subiectului ←
senzaţia depinde şi de interrelaţiile de competitivitate dintre
informaţiile care ajung la nivelul centrilor nervoşi superiori
Segmentul de conducere
- fibre nervoase mielinice subţiri de tip A δ - durere
rapidă + fenomene de „apărare” de tip tahicardie,
hiperglicemie fugă
- fibre nervoase amielinice tip C - durere lentă + fe-
nomene de tip bradicardie, hipertensiune, vărsă-
turi

distribuirea fibrelor
nervoase pentru durerea
superficială sau cutanată de
la nivelul trunchiului sau
membrelor → sistemati-
zarea unor arii cutanate =
dermatoame = arii ce
corespund unui anumit
metamer medular net şi
precis delimitat şi care au o
distribuţie nervoasă practic
uniradiculară

distribuirea fibrelor nervoase ce conduc senzaţia dureroasă
profundă → sistematizarea unor teritorii numite scleratoame
- localizare mai puţin precisă
- teritorii cu distribuţie nervoasă pluriradiculară
- conțin structurile somatice de sub piele –
muşchi, vase de sânge, fascii, tendoane, articulaţii, periost –
care urmează acelaşi traseu de inervaţie ca şi pielea supraiacen-
tă
- durerea viscerală – fibre
fibre alături de cele vege-
tative din plexurile peri-
arteiale → ggl. simpatic
laterovertebral → nu fac
sinapsă → ram comuni-
cant alb → nerv spinal →
ggl. spinal → cale comu-
nă cu celelalte fibre algo-
conductoare
- tendinţă de iradiere
şi proiecţie cutanată
în aria inervată de aceleaşi segmente medulare ca şi viscerul
respectiv – durere referită
 - neuronul I - ggl. spinal → axonii → rădăcini
posterioare ale nervilor spinali → urcă sau coboară unul până la
trei segmente în tractul lui Lissauer (în apropierea cornului
posterior) → coarne posterioare medulare
- neuronul II - corn posterior medular → axonii =>
tract neospinotalamic - conduce durerea
mecanică şi termică rapidă
- fibre lungi care se încruci-
şează imediat anterior de
canalul ependimar
- cordoane antero-laterale
- o parte din fibre → subst.
reticulată
- neuronul III - talamus –
complexul ventrobazal
→ proiectează
în cortexul senzorial somatic
tract paleospinotalamic - conduce durerea lentă,
cronică, prin fibre nervoase de tip C
- din neuronii din substanţa gelatinoasă Rolando din
coarnele posterioare
- include mai mulţi neuroni intercalari → se alătură
căii rapide → comisura anterioară spre partea
opusă → traseu ascendent prin cordoane anterola-
terale
→ se termină în trunchiul cerebral - rol în aprecie-
rea tipului de durere suferită
→ 10% ajung la talamus (ncl. intralaminari) şi
hipotalamus

teoria ”porţii de control a durerii “ („gate control theory of
pain”) = neuronii intercalari din substanţa reticulată modulează
aferenţele dureroase, înainte ca acestea să influenţeze transmi-
terea centrală
- mecanism de feedback negativ asupra inputului aferent
primar → limitează activitatea spaţială şi micşorează descărcă-
rile în populaţia neuronală postsinaptică

 Segmentul central - depinde de sistemul de conducere

- pt. tractul neospinotalamic - zona somestezică din girusul
postcentral al lobului parietal, ariile 3,1,2 Brodmann
- proiectare netă → durere
localizată cu destulă precizie (≈ 10 cm din aria stimulată)
- pt. tractul paleospinotalamic – proiecție mai difuză →
localizare foarte slabă, limitată la părţi mari ale corpului
- pt. calea substanţei reticulate → efect de trezire asupra
activităţii nervoase a întregului creier
Sensibilitatea interoceptivă
= oferă informaţii referitoare la organele interne, necesare
menţinerii homeostaziei funcţionale viscerale (Secenov, 1866)

în condiţii fiziologice - viscerele nu reacţionează la stimuli

mecanici, chimici sau termici, sau semnalele nu ajung la nivel
cortical → sensibilitatea viscerală rămâne la nivel subconştient

în condiţii patologice - informaţia poate ajunge pe scoarţa
cerebrală și se conştientizează → senzaţii viscerale (durere) →
viscerele au numai receptori pentru durere (algoreceptori).

 Segmentul periferic - terminaţii nervoase libere din paren-

chimul organelor interne, capsulele
unor organe sau în pediculii vasculari
- baroreceptorii şi chemoreceptorii din
zonele reflexogene
- voloreceptorii cardiaci
- mecanoreceptorii pulmonari
→ impulsuri care merg pe traiectul nervilor vegetativi simpatici şi
parasimpatici
 - membranele seroase au pragul de sensibilitate mai scăzut
decât pereţii organelor interne cavitare
- organe - ficat, plămâni, splină, rinichii – apariţia senzației
de durere legată de lezarea capsulelor, canalicu-
lelor biliare, bronhiilor, vaselor sanguine
- inimă, vezică urinară, uretere, intestin – intens
dureroase
- creier ~ insensibil la durere

caracterul algogen ~ intensitatea stimulului

natura ţesutului

distrucţie tisulară → substanţe chimice producătoare durere →

perceperea prelungită a durerii şi după încetarea acţiunii stimu-
lului
 Segmentul de conducere
- neuronul I - în ganglionii spinali
- ganglionul nodos – n. X → axoni →
rădăcini posterioare nn. spinali →
măduva spinării
- neuronul II - jumătatea posterioară a coarnelor
laterale medulare
→ traseu ascendent prin substanţa
cenuşie periependimară →
formaţiunea reticulată a trunchiu-
lui cerebral → hipotalamus →
talamus - ncl. nespecifici →
neocortex senzitiv parietal
- neuronul II - cornul posterior medular – neuro-
nii sensibilităţii exteroceptive →
fasciculul spinotalamic lateral (al
sensibilităţii termice şi dureroase)
→ neocortex senzitiv primar
- convergenţa aferenţelor viscerale şi
exteroceptive în neuronii II ↔
senzaţia dureroasă poate apare şi în
alt teritoriu cutanat decât cel cores-
punzător topografiei viscerului
 Segmentul central
- pentru sensibilitatea viscerală conştientă - comun
cu cel al durerii somatice ↔ reprezentare difuză
= aria somestezică + aria motorie + girusul cin-
gular
- paleocortex - componenta afectivo-vegetativă ce
însoţeşte durerea

- durerea viscerală are

caracter difuz
- durerea viscerală +
fenomenele ce o
acompaniază → resim-
țite şi la distanţă =
durere reflectată,
referită sau iradiată
Sensibilitatea proprioceptivă
= kinestezică - creează o imagine obiectivă asupra întregului
corp în diverse momente de solicitare statică şi dinamică

informaţiile - provin de la receptori plasaţi în toate componen-

tele aparatului locomotor
→ orientarea părţilor ale corpului în raport cu
altele (simţul poziţiei)
→ gradul de mişcare a părţilor corpului (simţul
mişcării)
→ forţa musculară dezvoltată pentru realizarea
unei mişcări sau menţinerea poziţiei unei articu-
laţii (simţul forţei)

excitantul specific - gradul de întindere a muşchilor şi
tendoanelor şi tensiunea dezvoltată în articulaţii (mecanic)

 Segmentul periferic - mecanoreceptori musculari - fusuri

neuromusculare şi organele tendinoase Golgi
- mecanoreceptori articulari - corpusculi
Ruffini, organe Golgi articulare şi corpusculii Vater-Pacini

fusurile neuromusculare - în aproape toţi muşchii scheletici
- foarte bine reprezentate în muşchii
ce realizează mişcări de mare precizie
şi fineţe (muşchii mâinii şi ai cefei)
- aşezate printre fibrele musculare
extrafusale (║)
- structură - 2 - 12 fibre musculare modificate = intrafusale
- porţiunea centrală - necontractilă
- nuclei numeroși –
aşezaţi unul după altul = fibre cu lanț
nuclear (mai subțiri)
îngrămădiţi = fibre cu sac nuclear
(mai groase)
- capsulă conjunctivă fusiformă
- fibrele intrafusale au inervaţie dublă
senzitivă în regiunea centrală
motorie la capete
- inervaţia senzitivă - fibre nervoase ce aparţin de neuronii
pseudounipolari din ggl. spinali
- primare = anulospirale sau fibre de tip
Ia → groase (fibre de tip Aα) şi cu
conducere rapidă
- se înfăşoară spiralat în jurul
porţiunii centrale a fibrelor musculare
intrafusale cu sac nuclear
- secundare = în buchet sau fibre de tip
II → mai subţiri (fibre de tip Aβ) şi cu
viteză de conducere de 2 - 3 ori mai
mică
- se ramifică asemănător
unor petale spre capetele fibrelor mus-
culare intrafusale, de o parte şi de alta
a fibrelor anulospirale şi în fibrele cu
lanţ nuclear
- inervaţia motorie - terminaţii axonale ale motoneuronilor
γ medulari
- distribuită capetelor contractile ale
fibrelor musculare intrafusale
- fibre γ dinamice - se termină pe fibrele intrafusale
cu sac nuclear → rol în sensibilizarea fusului
la viteza de întindere
- fibre γ statice - se termină pe fibrele intrafusale cu
lanţ nuclear → rol în sensibilizarea fusului
la întindere constantă şi susţinută
- inervația motorie a fibrelor extrafusale – terminații axo-
nale ale motoneuronilor α medulari
- fibre ce aparțin neuronilor α fazici - inervează fibre-
le musculare albe, de tip FT → neuroni ai
mişcării
- fibre ce aparțin neuronilor α tonici - inervează fi-
brele musculare roşii, de tip ST → neuroni
ai tonusului

organele tendinoase Golgi - plasate în serie cu fibrele musculare
- în structura tendoanelor
- structură - capsulă conjunctivă ce învelește
ramificaţii nervoase ale fibrelor de
tip Ib
- polul distal al capsulei este ancorat
de fibrele de colagen din structura
tendonului
- polul proximal este ataşat de cape-
tele fibrelor musculare extrafusale
→ prin contracţie întind organele
Golgi

corpusculii Ruffini - în articulaţii - plasaţi în ţesutul conjunctiv
din structura capsulei
- sensibili la schimbările de poziţie din arti-
culaţie şi la schimbările de direcţie a
mişcării

organele Golgi articulare - în ligamente
- sensibili la variaţii posturale

corpusculii Vater-Pacini - în ligamentele articulare
- foarte sensibili la mişcări rapide şi
vibraţii
 Segmentul de conducere
- fibre nervoase care conduc informaţii spre cortexul
cerebral = sensibilitate conştientă sau spre cel cerebelos = sen-
sibilitate inconştientă
- sensibilitatea proprioeptivă conştientă – fasciculele
spinobulabare gracilis sau Goll şi cuneatus sau
Burdach
- neuronul I - ganglionii spinali
- neuronul II - nucleii gracilis şi cuneatus din bulb
- neuronul III - în talamus – ncl. ventro-postero-lateral

- sensibilitatea proprioceptivă de la musculatura ca-

capului (mm. masticatori) ← ramură a n. trigemen
(ramura mandibulară)
- neuronul I – în punte
- neuronul II – în mezencefal
- neuronul III – în talamus
 - sensibilitatea proprioceptivă inconştientă – fasci-
culele spinocerebeloase
- neuronul I - în ganglionul spinal
- neuronul II – în cornul posterior medular
→ o parte din axoni → în cordonul lateral de aceeaşi
parte → fasciculul spinocerebelos direct sau dorsal Flechsig →
pedunculi cerebeloşi inferiori → cerebel
→ restul axonilor → în cordonul lateral de partea
opusă → fasciculul spinocerebelos încrucişat sau ventral
Gowers → pedunculi cerebeloşi superiori → cerebel
- fibre cu viteză de conducere de două ori mai mare
decât cea a fibrelor care conduc sensibilitatea conştientă - fibre
de tip Ia şi Ib
 Segmentul central
- în zona somestezică I, aria 3 Brodmann (girusul
postcentral, în vecinătatea şi adâncimea şanţului central
Rolando)
- în imediata apropiere a ariei motorii primare din
girusul precentral

sensibilitatea kinestezică – ”feedback” ce informează sistemul

nervos asupra propriei sale activităţi legate de comenzile mo-
torii (staţiunea bipedă, schema de mişcare și fazelor acesteia)