PETRICA ANCA I A

REFERAT
ANALIZATORI

Analizatorii sunt sisteme morfofunctionale complexe si unitare care au rolul

de a receptiona, conduce si transforma in senzatii specifice excitatiile primite
din mediul extern sau intern.
Un analizator este alcatuit din trei segmente:
1. Segmentul periferic (receptor)
Este reprezentat de structuri specializate ale organelor de simt si este
stimulat de variatia unei anumite forme de energie si determina formarea
potentialului de actiune (potentialului receptor) care se transmite in
segmentul urmator.
Clasificarea receptorilor in functie de topografie (localizare)
-exteroceptori, localizati in piele
-propioceptori, raspanditi in sistemul locomotor
-interoceptori (visceroceptori), situati in peretele organelor interne
Clasificarea receptorilor dupa natura excitantului
-mecanoreceptori, stimulati de atingere, presiune si lovire
-termoreceptori, stimulati de diferentele de temperatura
-algoreceptori, stimulati de orice excitant care produce durere
-chemoreceptori, stimulati de modificarea concentratiilor unor substante
-receptori electromagnetici, stimulati de radiatii electromagnetice luminoase
Clasificarea receptorilor dupa distanta de la care actioneaza stimulul
-de contact (de exemplu: receptorii tactili)
-de distanta (de exemplu: receptorii auditivi)
2.Segmentul intermediar
Este alcatuit din caile nervoase prin care ajung influxurile la centrii nervosi
superiori
3.Segmentul central
lEste reprezentat de aria din scoarta cerebrala la care ajunge calea de
conducere.
La nivelul ariilor corticale se realizeaza analiza si sinteza informatiilor primite
formand in final senzatiile constiente specifice.
Analizatorii organismului uman sunt: analizatorul vizual, analizatorul
acustico-vestibular, analizatorul cutanat, analizatorul gustativ, analizatorul
olfactiv si analizatorul motor.

• Analizatoratorul curanat di structura pielii

Pielea este un invelis extern al corpului cu functii multiple de protectie si
aparare.Este inzestrata cu o varietate si un numar foarte mare de
receptori,care alcatuiesc segmentul periferic al analizatorului subcutanat.
PIELEA cuprinde
 -epidermul-stratul superficial al pielii ,format dintr-un epiteliu pavimentos
stratificat.
-dermul-stratul situat imediat sub epiderm,este format din tesutb conjunctiv
dens neorientat.
-Hipodermul-stratul cel mai profund este format din tesut conjunctiv lax.
Anexele pielii-firele de par,glandele sudoripare,glande sebacee,unghiile.
Analizatorul cutanat (somestezic) este un analizator fizic de contact; se
receptioneaza si se analizeaza simtul tactil, de presiune si sensibilitatea
vibratorie, termica si dureroasa. Stimulul comun este deformarea
tegumentului superficial - in cazul tactului, profunda - in cazul presiunii si
repetata rapid - in cazul vibratiilor.
Cand excitantul este slab, avem o sensibilitate de atingere (de contact).
Fibrele nervoase de la nivelul pielii reprezinta dendritele neuronilor senzitivi
din ganglionii spinali ai nervilor rahidieni si din ganglionii senzitivi de pe
traiectul nervilor cranieni: fibrele nervoase de la nivelul pielii sunt de doua
tipuri:
Terminatii nervoase libere, cu aspect arborescent, care se gasesc in derm si
epiderm. In epiderm patrund sub forma unor firisoare ramificate butonate,
amielinice, printre celulele stratului granulos, in jurul foliculilor pilosi, sau
formeaza meniscurile Merkel; ele au rolul de a receptiona excitatiile
dureroase, tactile, ale miscarii firelor de par.
In derm se gasesc terminatii nervoase libere, ielinice, care formeaza
arborizatii in jurul vaselor sanguine si in papilele dermice. Aceste fibre
receptioneaza excitatiile tactile foarte fine.
Terminatii nervoase senzitive incapsulate; sunt formatiuni conjunctivo-
nervoase, situate in derm si hipoderm; se mai numesc corpusculi
senzitivi.
a) Corpusculii Meissner - formati dintr-o stroma conjunctiva si o fibra
nervoasa eliptica, elicoidala, cu terminatiuni latite; la exterior, corpusculul
este invelit intr-o capsula conjunctiva lamelara. Acesti corpusculi se gasesc
in tesutul conjunctiv al papilelor dermice si au rol in receptionarea excitatiilor
tactile.
b) Corpusculii Krause au forma cilindrica, sferoidala, in care o fibra
nervoasa amielinica se ramifica in interiorul unei substante granuloase
centrale delimitate de 1-2 lamele conjunctive. Se gasesc in dermul pielii, dar
si in mucoasa conjunctiva bucala; au rolul de a receptiona excitatiile termice
- reci.
c) Corpusculii Vater-Pacini sunt cei mai voluminosi; au o forma ovoida si
sunt alcatuiti dintr-o capsula conjunctiva din 30-60 lamele concentrice, in
interiorul careia se gaseste portiunea axiala din tesut conjunctiv fibrilar. In
aceasta portiune patrunde fibra nervoasa senzitiva lunga, care se termina
printr-o umflatura sau gamalie bifurcata. Acesti corpusculi se gasesc
indeosebi in hipodermul regiunii palmare si plantare, dar mai ales in pulpa
degetelor; au rol de mecanoreceptori ai presiunii si tractiunii exercitate
asupra pielii.
d) Corpusculii Golgi-Mazzoni au forma ovoida, fusiforma, mai mult sau mai
putin cilindrica, iar din punct de vedere structural se aseamana cu
corpusculii Vater-Pacini, insa nu in intregime; astfel, lamele capsulei sunt
mai putin numeroase, iar portiunea centrala este mult mai voluminoasa. Din
punct de vedere functional, corpusculii Golgi-Mazzoni receptioneaza presiuni
mai slabe decat corpusculii Vater-Pacini; se gasesc in hipodermul pulpei
degetelor.
e) Corpusculii Ruffini au o forma cilindrica mai mult sau mai putin
fusiforma, cu o lungime de 2 mm; din punct de vedere structural ei sunt
constituiti dintr-o capsula conjunctiva din 4-5 lamele care contin fibre
elastice de colagen si celule conjunctive; in interior patrunde o fibra
nervoasa cu numeroase ramificatii fine in retea. Acesti corpusculi localizati in
structurile superficiale ale hipodermului si profunde ale dermului au rol de a
receptiona excitatiile pentru senzatia de cald si cele de tractiune si
deformare care se exercita asupra tesuturilor in care se gasesc.
Caile de transmitere - prezentate la functiile maduvei - sensibilitatea
exteroceptiva. La acestea se mai adauga fibrele senzitive ale nervilor
cranieni (trigemenul-V; intermediarul Wrisberg din nervul facial VII;
glosofaringianul-IX; vagul-X).
Segmentul central al analizatorului tegumentar este girul postcentral al
lobului parietal .

. Analizatorul olfactiv este, ca si cel gustativ, un analizator chimic de

contact (chemoreceptor).
Segmentul periferic este reprezentat prin prelungirile dendritice ale
celulelor olfactive (neuroni bipolari) din mucoasa nazala olfactiva, care
captuseste partea superioara a cavitatii nazale.
Mucoasa nazala olfactiva este formata dintr-un epiteliu si un corion.
Epiteliul este alcatuit din celule olfactive, celule de sustinere si celule bazale.
Celulele olfactive (neuronii olfactivi periferici) au spre exterior o prelungire
dendritica cu o umflatura (buton olfactiv) de la care pleaca o arborizatie
din 5-6 cili olfactivi; spre interior ele prezinta cate o prelungire axonica,
care, dupa ce strabate corionul, intra in structura nervului olfactiv; celulele
olfactive (= neuroni bipolari) reprezinta receptorii olfactivi.
Corionul este o patura conjunctiva in care se gasesc glande mucoase ce
produc mucusul, cu rol in umezirea mucoasei nazale pentru intretinerea
starii ei functionale.
Segmentul intermediar, de conducere a analizatorului olfactiv, este format
din doua portiuni:
nervul olfactiv (= axonii celulelor olfactive, receptorii) care va strabate lama
ciuruita a etmoidului si va intra in bulbul olfactiv al rinencefalului; celulele
olfactive reprezinta protoneuronii caii olfactive - axonii lor vor face sinapse
cu dendritele celulelor mitrale din bulbul olfactiv;
a doua portiune a segmentului intermediar se afla in rinencefal si este
reprezentata de axonii celulelor mitrale (= deuteroneuronii caii olfactive),
care vor constitui tractusul olfactiv.
Segmentul central al analizatorului este reprezentat de girusul hipocampic,
trigonul olfactiv, substanta perforata anterioara si girusul subcalos.
Omul poate diferentia intre 2000 si 4000 de mirosuri diferite; el este
considerat microsmatic ca majoritatea primatelor. Mecanismul discriminarii
olfactive nu este inca bine cunoscut, dar este dovedit ca nu se datoreaza
unor receptori specifici. Cercetarile au aratat ca prin tractul olfactiv exista un
flux continuu de impulsuri, iar sub influenta substantelor odorante se
modifica frecventa si gruparea in serii a acestor impulsuri.

Analizatorul vizual.
Simtul vazului, alaturi de simtul auditiv si cel kinestezic, are rol important in
orientarea constienta in spatiu si in mentinerea echilibrului corpului. Vederea
furnizeaza peste 90% din informatiile asupra mediului inconjurator si are o
importanta fiziologica considerabila nu numai in diferentierea luminozitatii,
formei si culorilor obiectelor, dar si in mentinerea tonusului cortical, atentiei.
Analizatorul optic este alcatuit din receptorul vizual, calea optica si centrii
corticali de analiza si sinteza a informatiilor vizuale.
Globul ocular este invelit, de la locul de patrundere a nervului optic pana
aproape de cornee, de o membrana conjunctiva, fibroasa, numita capsula
Tenon; intre aceasta si peretele osos orbitar exista o masa de tesut adipos
cu rol protector.

Structura globului ocular

Globul ocular este format din trei tunici suprapuse (tunica externa, mijlocie
si interna), care intregesc peretele globului, si trei medii transparente
cuprinse in interiorul acestuia: umoarea apoasa, cristalinul si corpul
vitros.
Tunica externa este fibroasa si alcatuita din sclerotica si cornee; prima
este o membrana alba, dura si opaca, care prezinta in partea sa posterioara
o regiune perforata, prin care ies fibrele nervului optic, numita lama
ciuruita, iar in partea anterioara se continua cu corneea - o membrana
epitelial-conjunctiva transparenta.
Tunica mijlocie (tunica vasculara) este reprezentata de coroida, corpul
ciliar si iris. Coroida, de culoare bruna-negricioasa, in structura sa
predomina vase sanguine si celule pigmentare; are rol trofic in special
pentru retina si contribuie la formarea camerei obscure. Coroida captuseste
jumatatea posterioara si mediana a scleroticii si se continua cu corpul ciliar,
spre partea anterioara a globului ocular. Corpul ciliar (zona ciliara) se
compune din muschiul ciliar si procesele ciliare. Muschiul ciliar este o
formatiune musculara constituita din mai multe unitati, intervine in
acomodarea vizuala la distanta, iar procesele ciliare, in numar de 70-80, din
tesut conjunctiv elastic, produc printr-o filtrare a plasmei sanguine, umoarea
apoasa si umoarea sticloasa. Irisul este o membrana circulara care continua
tunica mijlocie in partea anterioara a globului ocular; el prezinta la mijloc un
orificiu circular - pupila. Rolul irisului se manifesta prin:
- dozarea luminii care va ajunge la retina (similar diafragmei unui aparat de
fotografiat);
- impiedica patrunderea luminii prin partile periferice ale cristalinului si
- prin micsorarea pupilei, creste adancimea focarului ocular.
Tunica interna - retina este cunoscuta ca tunica nervoasa; ea captuseste
tunica mijlocie pe toata intinderea ei; din punct de vedere topografic
prezinta trei regiuni: retina propriu-zisa, ciliara si iridiana.
Regiunea posterioara, retina propriu-zisa sau retina optica, prezinta pata
galbena exact la capatul posterior al axului vizual al ochiului, unde se
formeaza imaginile cele mai clare, si papila optica (punctul orb) - o regiune
circulara asezata mai jos, unde se afla punctul de convergenta al tuturor
fibrelor nervoase care formeaza nervul optic. Retina optica fotoreceptoare,
acopera 2/3 din suprafata posterioara a coroidei. Retina optica are o
structura complexa, formata din zece straturi de celule, dintre care stratul al
doilea (extern) este structurat din celulele vizuale cu con si cu bastonas,
denumite astfel dupa forma conica sau cilindrica a segmentului lor extern.

In afara de cornee, globul ocular mai prezinta trei medii refringente:

- Cristalinul - un organ lenticular biconvex, situat inapoia irisului; este cel
mai important in mecanismul dioptric. El este alcatuit din fibre conjunctive
elastice, drept pentru care se poate deforma usor si permite astfel
clarificarea imaginii prin procesul de acomodare.
Umoarea apoasa este un lichid incolor, perfect transparent, care umple
camerele anterioara si posterioara ale ochiului, delimitate de fata posterioara
a corneei, de iris si cristalin.
Corpul vitros este reprezentat de o substanta gelatinoasa care ocupa tot
spatiul cuprins intre partea posterioara a cristalinului si peretele globului
ocular. Aceasta substanta gelatinoasa prezinta la exterior membrana
hialoida, iar la interior umoarea sticloasa.
ORGANELE ANEXE GLOBULUI OCULAR sunt organele de miscare si
organele de protectie.
Organele de miscare sau muschii globului ocular sunt in numar de sase:
muschiul drept superior, drept inferior, drept intern, drept extern, muschiul
oblic mare si oblic mic.
Organele de protectie sunt reprezentate prin sprancene, pleoape si aparat
lacrimal.
Segmentul de conducere al analizatorului vizual (calea optica) este format
din doua parti:
- calea infrageniculata, constituita din proto- si deutoneuronii retinieni
care ajung pana la corpii geniculati externi din metatalamus si
- calea suprageniculata, reprezentata de axonii neuronilor din corpii
geniculati externi (drept si stang) al III-lea neuron, care va proiecta
informatiile de la retina pe scoarta cerebrala.

Analizatorul auditiv
Analizatorul auditiv este specializat in perceperea sunetelor cu frecventa
cuprinsa intre 20-20000 cicli/secunda,care le conduc pana la receptorii
specializati,situati in urechea interna.
Vibratiile sonore sunt captate, transmise si amplificate de un sistem de
structuri care compun urechea externa, medie si interna.
Urechea externa este formata din pavilionul urechii si conductul auditiv
extern, care capteaza si dirijeaza undele sonore spre membrana
timpanului; ea se interpune intre urechea externa si cea interna si
functioneaza ca un rezonator al undelor sonore din conduct.
Urechea medie este compusa din cavitatea timpanica sapata in osul
temporal, plina cu aer, care are aceeasi presiune atmosferica datorita
trompei lui Eustachio (tuba faringotimpanica). Spre urechea interna se
gasesc cele doua ferestre: ovala si rotunda. In urechea medie se afla un lant
articulat din trei oscioare (ciocanul, nicovala si scarita), care se intinde intre
timpan si fereastra ovala. Oscioarele, muschii si ligamentele care se gasesc
in casa timpanului au rolul de a transmite lichidului din urechea interna
vibratiile timpanului, induse de undele sonore culese de urechea externa.
Urechea interna este alcatuita dintr-un sistem de canalicule, numit labirint.
Se deosebeste un labirint osos in interiorul caruia exista un labirint
membranos; intre cele doua labirinte se afla un spatiu umplut cu perilimfa
(un lichid asemanator lichidului cefalorahidian), iar in labirintul membranos
se afla endolimfa.
Labirintul osos este format din vestibul, canale semicirculare si melcul osos
(cohlee osoasa).
Labirintul membranos cuprinde aceleasi formatiuni: vestibul membranos (cu
utricula si sacula), canale semicirculare membranoase si melcul membranos
(canalul cohlear). In interiorul canalului cohlear, pe membrana bazilara, se
afla organul lui Corti (= receptorul acustic).
Organul lui Corti este constituit din celule senzoriale auditive, celule de
sustinere si doi stalpi (intern si extern) care subinscriu tunelul lui Corti;
deasupra organului lui Corti se afla membrana tectoria (m. Corti), care
pluteste in endolimfa. Toate formatiunile organului lui Corti se spiralizeaza
de doua ori si jumatate de o parte si alta a columelei melcului osos si de-a
lungul melcului membranos. Medial de stalpul intern se gasesc celule
auditive interne, dispuse pe un singur rand si intercalate de celule de
sustinere, iar lateral de stalpul extern sunt celulele auditive externe, asezate
pe trei randuri, si celule de sustinere.
Celulele auditive sunt mici, prevazute la polul apical cu cili; acestia sunt in
contact (inclavati) cu membrana tectoria. La baza celulelor auditive vin
dendritele neuronilor senzitivi din ganglionul spiralat (ganglionul Corti).
Analizatorul vestibular face parte dintr-un sistem care receptioneaza,
transmite si analizeaza pozitia si miscarea in spatiu a corpului omenesc.
Segmentul periferic se gaseste in ampulele canalelor semicirculare, utricula
si sacula. Canalele semicirculare membranoase, care prin ambele extremitati
comunica cu utricula, sunt orientate in cele trei planuri ale spatiului. Fiecare
canal semicircular prezinta la baza sa cate o dilatatie - ampula , in care se
gasesc crestele ampulare. O creasta ampulara este formata din celule
epiteliale de sustinere si celule senzoriale (receptoare) ciliate, cufundate intr-
o masa gelatinoasa. In utricula si in sacula se afla de asemenea cate o
proeminenta - macula (pata auditiva), formate si ele din celule epiteliale de
sustinere si celule senzoriale ciliate acoperite de o substanta gelatinoasa -
membrana otolitica, care contine granulatii calcaroase - otolite.
Partea bazala a celulelor senzoriale ciliate este inconjurata de arborizatii
dendritice ale neuronilor din ganglionul lui Scarpa.

Segmentul intermediar. Partea periferica a caii vestibulare o formeaza nervul

vestibular sau vestibulocohlear (VIII) alcatuit din axonii protoneuronilor din
ganglionul vestibular (Scarpa) situat in urechea interna. Partea centrala este
constituita din deutoneuronii caii vestibulare din nucleii vestibulari (4) ai
trunchiului cerebral (bulb). Axonii acestora merg in mai multe directii (centrii
subcorticali si corticali):
unele fibre urca la nucleul ventral-lateral talamic (fasciculele
vestibulotalamice), unde fac sinapse cu al III-lea neuron si de la care pleaca
fibrele talamocorticale;
o parte merg la cerebel (cortexul arhicerebelos), contribuind la coordonarea
echilibrului static si dinamic;
alte fibre merg la substanta reticulata (fasciculele vestibuloreticulare);
altele merg la nucleii motori ai nervilor cranieni III, IV si VI, care
coordoneaza miscarile globilor oculari, iar alte fibre merg la neuronii motori
din coarnele anterioare ale maduvei spinarii (fasciculele vestibulospinale).
Segmentul central al analizatorului vestibular este mai putin cunoscut; se
pare ca sunt localizati in scoarta cerebrala a lobului temporal. La activitatea
corticala legata de functiunile echilibrului participa insa si alti analizatori:
optic, auditiv, proprioceptorii din muschi si receptorii cutanati.

Analizatorul motor (kinestezic) primeste excitatiile in legatura cu pozitia

si miscarile diferitelor segmente ale corpului, transmise din muschi,
tendoane, aponefroze, ligamente, periost, articulatii,
Segmentul periferic al acestui analizator este reprezentat de proprioceptorii
din aparatul locomotor. Excitantii acestor receptori sunt agenti mecanici ca:
vibratia, presiunea, extensia, contractia etc. La nivelul diferitelor organe se
gasesc receptorii specifici ai acestui analizator: fusurile neuromusculare - la
nivelul muschilor, corpusculii Golgi - in tendoane, corpusculii Vater-Pacini -
in articulatii si tendoane, terminatii nervoase libere - in muschi, tendoane,
articulatii, periost etc.
Segmentul de conducere este reprezentat de fibrele senzitive ale nervilor
spinali; protoneuronii acestor fibre se gasesc in ganglionii spinali, iar axonii
lor patrund in maduva spinarii, apoi spre centrii superiori pe doua cai:
caile sensibilitatii proprioceptive constiente (fasciculele Goll-Burdach) si
caile sensibilitatii proprioceptive inconstiente (fasciculele spinocerebeloase
anterioare - Gowers si posterioare - Flechsig).
Caile proprioceptive constiente, dupa un releu in bulb (al II-lea neuron
senzitiv), strabat lemniscul si ajung la talamus (al III-lea neuron), dupa care
se proiecteaza pe scoarta.
Caile proprioceptive inconstiente se proiecteaza pe cortexul cerebelos.
Segmentul central se afla in zona senzitivo-motorie parieto-frontala . Aici are
loc analiza informatiilor aduse de caile sensibilitatii proprioceptive constiente
si transformarea lor in senzatii.
Rolul fiziologic al analizatorului kinestezic consta in participarea lui la
desfasurarea normala a activitatii motorii a diferitelor grupe musculare
scheletice, a aparatului locomotor in general.
Analizatorul motor al vorbirii are receptori asemanatori celor kinestezici
si se gasesc in aparatul fonator (faringe).
Fibrele senzitive ale nervilor cranieni V, VII, IX si X culeg excitatiile de la
receptorii respectivi si le conduc la scoarta cerebrala, in centrul miscarilor
voluntare (aria promotorie = centrul Broca) ale vorbirii.

Pentru mentinerea functionarii normale a organelor interne si a constantei

mediului intern exista asa-numitul analizator intern. Din punct de vedere
fiziologic acest analizator este destul de bine studiat, insa cunoasterea lui
morfologica este deficitara.
In toate organele interne se gasesc receptori specializati (interoceptori) de
tipul terminatiilor nervoase libere, corpusculi Vater-Pacini, Krause etc.
Interoceptorii se clasifica in functie de natura stimulilor care ii excita:
mecano- sau presoreceptori, chemoreceptori, osmoreceptori,
termoreceptori,
Caile de conducere si localizarile corticale sunt insuficient precizate.
Protoneuronii sensibilitatii interne se afla de cele mai multe ori in ganglionii
spinali, dar uneori isi au sediul in simpaticul laterovertebral.
Deuteroneuronii, cu care fac sinapsa protoneuronii veniti prin radacina
posterioara, se gasesc in cornul posterior al maduvei, iar axonii lor iau cai
ascendente diferite:
unii urmeaza cai spino-talamice;
altii se intrerup in substanta reticulata mezencefalica, de unde vor ajunge in
talamus sau hipotalamus.
Sensibilitatea durerii profunde poate fi perceputa si la nivelul unor viscere, la
distensia acestora (vezica, rect) prin visceroceptori. Protoneuronul pentru
durerea profunda se gaseste in ganglionul spinal, iar deuteroneuronul, in
coarnele posterioare. Axonii acestora vor face sinapse in talamus cu al III-
lea neuron senzitiv care se va proiecta pe calea talamocorticala pe scoarta in
centrul senzatiei de durere - aria 7 din locul parietal superior.
In transmiterea excitatiilor dureroase de la nivelul organelor interne catre
centrii nervosi ai nevraxului, un rol important revine fibrelor nervoase
vegetative. De cele mai multe ori calea durerii viscerale se realizeaza prin
formatiunile reticulate. De obicei senzatiile de durere profunda sunt insotite
de greata, transpiratie, hipotensiune etc.
Uneori imbolnavirea organelor interne este perceputa si sub forma unor
senzatii dureroase care apar la nivelul anumitor regiuni ale pielii; aceasta se
explica prin faptul ca in nevrax exista anumite legaturi intre fibrele nervoase
aferente pentru durere profunda si fibrele regiunilor tegumentare respective.
Analizatorul guatativ
Simtul gustativ este un simt chimic,in care stimulul specific este reprezentat
de compozitia si calitatea alimentelor.
La suprafata limbii ,mugurii gustativi sunt repartizati in papile gustative
astfel-
-in aproprierea devarful limbii se gasesc numeroase papile fungiforme
-posterior,spre baza limbiib sunt 6-12 papile circumvalate, cu varful
indreptat spre faringe
-mugurigustativi,redusi,pemucoasa
labiala,palatina,amigdaliana,faringiana,epiglota.
Nervii senzitii care transmit excitatiile gustative de la muguri gustativi sunt
• nervul intermediar,Wrisberg,ramura senzitiva a nervului facial VII,care
face sinapsa in ganglionul geniculat,apoi se alatura fibrelor motorii ale
facialului.
• Nervul glosofaringian IX
• Pentru mugurii gustativi avand alte localizari,ramura senzitiva a
nervului vag X.
Fibrele aferente gustative ale acestor nervi se alatura in bulb,unde fac
sinapsa.Fibrele aferente gustative se indreapta spre scoarta
cerebrala ,ajungandb in aria sensibilitatii gustative,care se afla in girusul
postcentral din lobul parietal.