ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI

CURS 6
ANALIZATORUL CUTANAT, GUSTATIV, OLFACTIV

FUNCTIILE ORGANISMULUI UMAN

Organismul uman indeplineste trei functii de baza:

1. Functia de relatie:
 Sensibilatea: Sistemul nervos; organele de simt; glandele endocrine
 Locomotia: Sistemul osos; Sistemul musculos
2. Functia de nutritie, indeplinita de:
 Aparatul respirator
 Aparatul digestiv
 Aparatul circulator
 Aparatul excretor
3. Functia de reproducere, indeplinita de:
 Aparatul reproducător masculin sau feminin.

FUNCTIA DE RELATIE

I. ANALIZATORII

Sistemul nervos isi indelineste rolul de integrare a organismului in mediul inconjurator si

de coordonare a functiilor organelor interne pe baza informatiilor receptionate din mediul
extern si din mediul intern. Structurile anatomice care realizeaza aceste functii se
numesc analizatori. Analizatorii sunt sisteme complexe care receptioneza, conduc si
transforma excitatiile in senzatii adecvate.
Analizatorii sunt formati din trei segmente:

- segmentul periferic- receptorul - este o celula sau un grup de celule specializate pentru
receptionarea variatiei unei anumite forme de energie care reprezinta excitantul specific;

1
 dupa teritoriul de receptie a excitatiilor, receptorii se clasifica in: exteroceptori,
proprioceptori si interoceptori;
 dupa distanta de la care actioneaza excitantul, receptorii pot fi: de contact (tactili,
gustativi) si de distanta (auditivi, olfactivi, etc.). Receptorii pot fi liberi sau pot fi inclusi in
organele de simt;
- segmentul intermediar (calea aferenta - este constituit din neuroni pseudounipolari, din
ganglionii spinali si tracturile ascendente medulare sau din fibrele senzitive ale unor nervi
cranieni; caile aferente trimit colaterale la nuclei ai trunchiului cerebral;

- segmentul central - este reprezentat de ariile corticale, unde informatiile sunt transformate
in senzatii specifice, dupa procese de analiza si sinteza.

I.1. ANALIZATORUL CUTANAT

Analizatorul cutanat are rol in integrarea organismului in mediu si in apararea active,

prin reactii adaptative generate pe baza excitatiilor prelucrate de SNC si transformate in
senzatii tactile, termice si dureroase.

1. Segmentul periferic este reprezentat de receptorii tactili, termici, durerosi, de presiune si

vibratorii situati in piele (organ de simt).
Pielea este organul conjunctivo-epitelial, care acopera integral suprafata organismului si
se continua cu mucoase la nivelul orificiilor.
Structura pielii. Pielea este constituita din trei straturi:
 epidermul (tesut epitelial pluristratificat cheratinizat; in stratul bazal se
afla melanocite, care secreta melanina, cu rol fotoprotector),
 dermul (tesut conjunctiv dens, la contactul cu membrana bazala prezinta papile
dormice; stratul profound este mai rezistent datorita fibrelor de collagen, reticulina si elastice)
si
 hipodermul (tesut conjunctiv lax, cu grupuri de adipocite; depoziteaza triglyceride,
rezerva de grasime subcutanata a organismului).

2
 Receptorii din piele:
 Terminatiile nervoase libere (TNL) receptioneaza excitatii tactile, termice, dureroase
presionale si vibratorii. Sunt situate in toate straturile pielii.
 Corpusculii Meissner (M) sunt stimulate de atingeri fine. Se gasesc la nivelul papilelor
dermice.
 Corpusculii Pacini (P) sunt stimulate de miscari slabe, rapide si de intensitate mica. Sunt
situati in hipoderm, muschi, tendoane si articulatii.
 Corpusculii Ruffini (R) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de cald, tractiunile si
deformatiile. Sunt situati in derm si hypoderm.
 Corpusculii Krause receptioneaza excitatiile pentru senzatia de rece. Sunt mai numerosi
la nivelul mainilor si fetei.
 Discurile Merkel sunt stimulate de atingeri puternice, se adapteaza lent si partial. Sunt
situate in epiderma.

2. Segmentul intermediar este format din caile sensibilitatii tactile, termice si dureroase.

3. Segmentul central este format din zona de proiectie a sensibilitatii generale din scoarta
cerebrala.

Anexele pielii sunt de doua tipuri: cornoase (parul si unghiile) si glandulare (glandele
sudoripare, sebacee, mamare).
Datorita structurii sale complexe, pielea indeplineste urmatoarele functii: organ de simt,
protectie, excretie, termoreglare, depozit si absorbtie.
3
 Factorii de mediu pot produce la nivelul pielii, atunci cand igiena este precara:
- leziuni elementare - eritemul (inrosirea pielii, insotita de pririt sau usturime), vezicula (cu
continut lichid clar sau galbui), papula (excrescenta dura, rosiatica, fara
lichid), ulceratia (eroziune ce ajunge la nivelul dermei);
- piodermite (inflamatii ale pielii si ale anexelor ei): impetigo (bube dulci), ectima (piodermita
pustulo-ulceroasa care lasa cicatrice), zabala (fisura localizata in coltul
buzelor), foliculita (vezicule mici cu puroi localizate in jurul radacinii firelor de par);
- micoze: tricofitia, care produce leziuni uscate sau supurate atat pe pielea acoperita cat si pe
cea neacoperita de par;
- dermatoze alergice (reactii de intoleranta/sensibilizare a organismului): eczema (vezicule
pline cu lichid clar, insotite de inrosirea pielii si prurit), urticaria (leziuni asemanatoare celor
produse de urzica), prurigo (vezicule insotite de prurit si care prin rupere, produc cruste
hemoragice);
- psoriazis - pete rotunde sau ovale, mici si rosii acoperite de scuame albe care, dupa
indepartare se refac si se extind, formand adevarate harti pe piele;
- herpes - de natura virotica, se manifesta prin aparitia de vezicule localizate in jurul gurii, ai
nasului si al organelor genitale;
- tuberculoza produsa de bacilul Koch;
- cancer.

4
 I.2. ANALIZATORUL OLFACTIV

Analizatorul olfactiv receptioneaza si prelucreaza informatiile referitoare la proprietatile

chimice ale unor substante odorante, aflate la o anumita distanta fata de organism.

1.Segmentul receptor este reprezentat de celule olfactive (neuroni bipolari)

din mucoasa olfactiva.
Aceasta reprezinta o suprafata de 2-3 cm2 situata in dreptul lamei ciuruite a etmoidului,
cornetului nazal superior si a unei zone mici din partea posterioara a septului nazal. Mucoasa
olfactiva contine celule receptoare (olfactive) si de sustinere.

2.Segmentul intermediar: neuronii bipolari sunt atat receptori cat si protoneuroni ai caii
olfactive. Dendritele lor scurte si groase se termina cu cate un buton terminal, o umflatura
prevazuta cu 10-20 cili olfactivi.
Acestia maresc suprafata de contact cu substantele odorante. Axonii neuronilor bipolari
din mucoasa olfactiva formeaza nervii olfactivi, ce strabat lama ciuruita a etmoidului si fac
sinapsa in bulbul olfactiv cu deutoneuronul caii olfactive. Axonii deutoneuronilor
formeaza tracturile olfactive, care ajung la segmental central.

3. Segmentul central este reprezentat de aria olfactiva din girul hipocampic si de nucleul
amigdalian din santul lateral Sylvius.
Simtul mirosului se adapteaza rapid si este slab dezvoltat la om, care poate diferentia intre
2000 si 4000 de mirosuri diferite.
Intensitatea senzatiilor olfactive depinde de concentratia substantelor odorante, de
gradul lor de solubilitate, de acomodarea mucoasei olfactive si de umiditatea acesteia. Rolul
fiziologic al analizatorului olfactiv comporta trei aspecte:
 prevenirea patrunderii in organism a substantelor daunatoare;
 aprecierea calitatii alimentelor;
 declansarea secretiilor digestive.
Factorii de mediu ce actioneaza asupra analizatorului olfactiv pot produce disfunctii de tipul:
rinita, guturai, hemoragie (epistaxis), sinuzita.

5
 I.3. ANALIZATORUL GUSTATIV

Analizatorul gustativ receptioneaza si prelucreaza excitatiile determinate de

proprietatile chimice ale substantelor sapide solubile care intra in contact cu mucoasa bucala.

1. Segmentul periferic este reprezentat de mugurii gustativi situati in mucoasa linguala,

epiglotica palatina, faringiana, labiala si amigdaliana. Mugurii gustativi sunt formati din celule
receptoare, in jurul carora se gasesc terminatii nemielinizate ale nervilor ce deservesc
sensibilitatea gustativa, celule de sustinere si celule bazale. Mugurii gustative din mucoasa
linguala sunt grupati in papile gustative:
 calciforme- de forma unor cupe, in numar de 9-11, sunt grupate in V la baza limbii;
 fungiforme- de forma unor ciuperci, in numar de 150-200, sunt asezate pe varful si la
marginile limbii;
 foliate- de forma filelor de carte, sunt asezate pe partile postero-laterale ale limbii;
 filiforme- prezinta un manunchi de prelungiri filiforme, sunt raspandite pe toata
suprafata limbii si contin receptori tactili.

6
2. Segmentul intermediar este reprezentat de calea gustativa, formata din fibre senzoriale ale
nervilor cranieni VII, IX, X. Protoneuronul caii este situate in ganglionii nervosi de pe traiectul
nervilor cranieni VII, IX si X.; dendritele lor fac sinapsa cu celulele receptoare gustative, iar
axonii fac sinapsa cu deutoneuronul situat in nucleul tractului solitar din trunchiul cerebral. De
aici pornesc fibre care impreuna cu lemniscul medial, ajung, dupa incrucisare, la al treilea
neuron situat in talamus.

3. Segmentul central se afla in scoarta cerebrala, in portiunea inferioara a girului postcentral.

Omul percepe patru gusturi fundamentale: amar (pe fata dorsala a limbii), acru (pe marginile
limbii), dulce (pe varful limbii), sarat (pe partea anterioara a fetei dorsale a limbii).
Bolta palatina percepe mai intens gusturile amar si acid, mai slab gusturile dulce si sarat.
Faringele si epiglota percep toate gusturile fundamentale. Simtul gustului prezinta o mare
adaptabilitate, de aceea senzatia gustative dispare repede, chiar daca stimulul persista.
Sensibilitatea receptorilor gustativi variaza de la un grup de substante la altul. Pentru fiecare
substanta exista un prag de excitatie reprezentat de cea mai scazuta concentratie capabila sa
produca senzatia gustativa. Pragul de excitatie pentru substantele dulci este mai ridicat decat
pentru cele amare. Intensitatea senzatiei gustative depinde de concentratia substantei, de
numarul receptorilor si de temperature solutiei (temperature optima este in jur de 24 grade
C). Rolul analizatorului gustativ consta in declansarea secretiei de saliva si de sucuri digestive.
Alaturi de analizatorul olfactiv, contribuie la reglarea ingestiei de alimente si la impiedicarea
patrunderii in organism pe cale digestiva a substantelor nocive si a alimentelor alterate.
Dintre afectiunile cavitatii bucale, mai des intalnite, sunt: stomatitele (inflamatiile
mucoasei ce captuseste cavitatea bucala) si glositele (inflamatiile limbii).