Managementul durerii

- Curs 1 -
Conf. Univ. Dr. Andrada Mirea

Analizatorul cutanat
 Analizatorul cutanat
Este formațiune anatomo-funcțională prin care sistemul
nervos recepționează informațiile din mediul
înconjurător (sau din interiorul organismului) și le
integrează în centrii nervoși, transformându-le în
senzații. Este compus din:
1) Segmentul periferic (organul de simt propriu-zis, care
recepționează stimulii)
2) Segmentul intermediar (rol de conducere a excitației la centrii
nervoși)
3) Segmentul central (integrează informațiile și le transformă în
senzații)
 1) Segmentul periferic

Receptorii periferici percep stimulii fizici sau chimici

din mediul intern sau extern și îi transformă în
impuls nervos. După locul de unde își preiau
informațiile, se disting 3 categorii:

 Exteroceptori
 Proprioceptori
 Interoceptori (Visceroceptori)
 EXTEROCEPTORII

 culeg stimulii din mediul extern

 Se împart la rândul lor în:

* de contact (r. cutanați tactili, termici, de presiune, durere,

olfactivi,
gustativi)

* la distanță/ telereceptori (r. vizual si cel acustic)

 PROPRIOCEPTORII

 Receptori profunzi ai aparatului locomotor

 Dau informații despre poziția corpului sau a
segmentelor lui în repaus și în mișcare
 Sunt reprezentați de:
* fusurile neuromusculare
* corpusculii tendinoși Golgi
* corpusculii Vater-Pacini
 INTEROCEPTORII/ VISCEROCEPTORII

 Culeg stimulii de la organele interne (viscere)

 Reprezentați de:
* terminații nervoase intraepiteliale (din mucoasa organelor
cavitare)

* terminații nervoase difuze (din seroase și vase sanguine)

* corpusculii Vater-Pacini (din viscere)

* corpusculii genitali (din organele genitale externe)

 2) Segmentul intermediar

Este format din căile nervoase prin care influxul

nervos este transmis la scoarța cerebrală. Căile
ascendente sunt:
 Directe (cu sinapse puține, conduc rapid impulsurile ce se proiectează pe o
arie corticală specifică)

 Indirecte (utilizează sistemul reticulat ascendent activator, prin care

impulsurile sunt conduse lent și proiectate cortical în mod difuz și nespecific)
 3) Segmentul central
 Este reprezentat de aria din scoarța cerebrală la care
ajunge calea de conducere și la nivelul căreia excitațiile
sunt transformate în senzații conștiente specifice.
 În mijlocul segmentului central există o zonă de
specializare maximă (aria primară), a cărei lezare duce la
pierderea simțului respectiv.
 Zona din jur este o zonă asociativă, denumită arie
psihosenzorială (aria secundară), a cărei lezare duce la
pierderea posibilității de asociere a senzației.
!!! Din centrii corticali, prin sisteme de fibre corticofugale, poate fi
influențată direct activitatea celulelor receptoare, modificând pragul
 PIELEA
 locul în care se află segmentul periferic al
analizatorilor
 învelișul conjunctivo-epitelial care acoperă în
întregime suprafața corpului
 organ complex, constituit din formațiuni proprii și
anexe (fanere, glande)
 rol important de protecție fata de agenții nocivi
externi
 Funcție de termoreglare și excreție
 Organ de simț (r. tactili, termici, dureroși)
 PIELEA
 Suprafața totală a pielii unui om cu înălțime și greutate
medie aprox. 1.5 m2
 Cântărește aprox. 18 kg
 Poate prezenta variații de grosime în funcție de vârstă,
sex, rasă, individ sau diferite regiuni ale corpului
(palme/plante vs. pleoape)
 Alcătuita din 3 straturi:
* epidermul
* dermul
* hipodermul
 Epidermul
Este un epiteliu
pavimentos stratificat de
tip cornos sau keratinizat,
alcătuit din 5 straturi de
celule:

 Stratul bazal/ generator

 Stratul spinos
 Stratul granulos
 Stratul lucid
 Stratul cornos (partea
superficială, complet
keratinizată, este cea care
 Dermul
Este limitat la suprafață de membrana bazală,
care îl separă de epiderm, iar în profunzime se continuă
cu hipodermul de care este greu delimitabil

Are o grosime variabilă (0.2-4 mm)

Constituit din țesut conjunctiv dens

Subîmpartit în 2 straturi, fără demarcație neta:

* stratul papilar (superficial)
* stratul reticular (profund)
 Dermul
Țesutul conjunctiv al anse capilare
stratului papilar terminații nervoase (libere
(subepitelial) al dermului sau încapsulate – corpusculii Meissner)
 fibre colagene fine
găzduiește:
Fibre elastice subțiri
Fibre reticulate
 Dermul
Țesutul conjunctiv al
stratului reticular
(dermul propriu-zis) este
caracterizat de prezența
Foliculi piloși fibrelor colagene groase.
Glande sebacee
Canale excretoare ale glandelor sudoripare
Fibre/ term. nerv. corpusculare (corpusculi Ruffini)
Mușchii mimicii (pielea feței)
Mușchii erectori ai firelor de par
Vase sanguine și limfatice
 Hipodermul
(stratul subcutanat)

Delimitarea dintre dermul reticular și hipoderm fiind greu

de făcut, hipodermul mai este considerat și strat profund
al dermului.
Hipodermul este constituit din țesut
conjunctiv lax, cu un număr variabil de
celule adipoase (se înmulțesc până la 5 ani,
apoi doar cresc in dimensiuni).
Celulele adipoase numeroase formează
paniculi adipoși. La abdomen, paniculii
adipoși -> grosime de 3 cm sau chiar mai
mult. La pleoape sau scrot aceștia pot lipsi.
În hipoderm se găsesc: bulbii foliculilor
piloși, glomerulii glandelor sudoripare și
corpusculii Vater-Pacini
 Anexele pielii
Sunt formațiuni speciale care participă la protecția
tegumentului:
Fanerele (parul,
unghia)

Glandele pielii (gl.

sebacee, gl.
sudoripare)
 Vascularizația pielii și anexelor

Reglată de nutriția, termoreglarea și hemodinamica ei.

!!! Epidermul este avascular, având asigurată nutriția de

derm

Arterele destinate pielii se ramifică și se anastomozează

la nivelul hipodermului, formând un plex subdermic. Alte
ramuri străbat dermul reticular și formează un plex
supraepidermic, cu rol important în termoreglare
 Inervația pielii și anexelor

Rolul protector al tegumentului nu constă numai în

rezistența mecanică față de agenții nocivi, fizici sau
chimici ci și în capacitatea de a declanșa acțiuni reflexe și
de a recepta stimuli ce ajung în câmpul conștiinței.

Aceste funcții se realizează prin:

numeroase terminații nervoase
receptori cutanați specializați.
 Inervația pielii și anexelor
Receptorii cutanați pot fi clasificați în:
Terminații nervoase libere intraepidermice
* rețeaua intraepidermică (recepția durerii)
* expansiunile iederiforme (recepția stimulilor tactili)
Terminații nervoase încapsulate
* corpusculii Meissner (recepția stimulilor tactili fini)
* discurile Merkel (recepția stimulilor tactili puternici)
* corpusculii Doghiel (forma interm. c. Meisnner si term. libere)
* corpusculii Krause (recepția stimulilor termici reci)
* corpusculii genitali
* corpusculii Ruffini (recepția stimulilor de presiune si termici calzi)
* corpusculii Vater-Pacini (baroreceptori)
* corpusculii Golgi-Mazzoni (recepția presiunilor mai slabe)
Terminatii nervoase destinate foliculului pilos
• https://www.youtube.com/watch?v=OxPlCkTK
hzY
• https://www.youtube.com/watch?v=Orumw-P
yNjw