Analizatorii

Curs
Analizatorii sunt sisteme complexe și unitare care au rolul de a recepționa, conduce și
transforma în senzații specifice, excitațiile adecvate primite din mediul extern sau intern. Ei
contribuie la realizarea integrării organismului în mediu și la coordonarea funcțiilor
organismului.

Analizatorul este alcătuit din:

a. Segmentul periferic(receptorul)
b. Segmentul de conducere
c. Segmentul central

Segmentul periferic(receptorul) . Receptorii sunt terminații neuronale

dendritice sau celule epiteliale specializate care transformă diferitele forme de energie
ale agenților din mediu în potențiale de acțiune
În funcție de situația lor topografică, receptorii sunt clasificați în :
-exteroceptori, care semnalează proprietățile obiectelor și fenomenelor din
afara organismului;
-proprioceptori, care informează asupra poziției și mișcării corpului sau ale
diverselor sale segmente;
-interoceptori(visceroceptori)care percep modificările biochimice survenite în
diferite organe.
Segmentul de conducere este alcătuit din căile nervoase, prin care impulsurile
descărcate de receptori ajung până la centrii nervoși superiori. Căile ascendente sunt
directe și indirecte. Pe calea directă(spino-talamo-corticală), cu sinapse puține,
impulsurile sunt conduse rapid și proiectate într-o arie corticală specifică.Pe calea
indirectă(sistemul reticulat ascendent activator)impulsurile sunt conduse lent și
proiectate cortical, difuz și nespecific.
Segmentul central este reprezentat de zona corticală în care se fac analiza și
sinteza informațiilor primite de la nivelul receptorilor, rezultând senzații
specifice(vizuale, auditive,etc.)și conștiente.
Prin analiza, sinteza și prelucrarea complexă a tuturor informațiilor venite de la
analizatori se realizează unitatea organismului și echilibrul său cu mediul.
 Pielea este un imens câmp receptor datorită numeroaselor și variatelor
terminații ale analizatorului cutanat, care informează cemntrii nervoși superiori asupra
proprietăților obiectelor și fenomenelor cu care organismul vine în contact.
Pielea este alcătuită din trei straturi principale
Epidermul este un tesut epitelial pluristratificat cheratinizat. In stratul bazal se
afla melanocite, care secreta melanina, cu rol fotoprotector. Este străbătut de firele de
păr, canale excretoare ale glandelor sudoripare și terminații nervoase receptoare.
— Dermul este un tesut conjunctiv dens. La contactul cu membrana bazala
prezinta papile dermice. Stratul profund este cel mai rezistent datorita fibrelor de
colagen, reticulina si elastice prezente aici. În derm se găsesc: glandele sebacee,
canalele excretoare ale glandelor sudoripare, foliculi piloși, mușchii firului de păr,
rețeaua vasculară,receptori nervoși
— Hipodermul este un tesut conjunctiv lax, cu grupuri de adipocite.
Depoziteaza trigliceride, rezerva de grasime subcutanata a organismului, contribuie la
termoreglare prin limitarea termolizei.În hipoderm se află: glomerulii glandelor
sudoripare, rețeaua vasculară subcutanată, nervii cutanați, receptori nervoși:
corpusculii Vater-Pacini,Ruffini și Golgi-Mazzoni.
Prin numeroasele și variatele tipuri de receptori, pielea deservește mai multe
sensibilități:tactilă, termică și dureroasă.

Sensibilitatea tactila, vibratoare si de presiune generala

Receptorii sensibilitatii tactile sunt de tipul mecano-receptorilor, descriindu-se 6 tipuri (fig.

24):
- terminatii nervoase libere din epiderm si derm, care receptioneaza durerea, tactul, presiunea;
- corpusculii Meissner din derm, sunt foarte numerosi in varful degetelor zona palmei, varful
limbii, buze, fata plantara a picioarelor. Au rol in sesizarea caracteristicilor spatiale ale
obiectelor, sunt sensibili la atingerile fine;
-corpusculii Merkel, sunt situati in epiderm, zone acoperite cu par, sunt stimulati de atingerile
puternice;
-corpusculii Pacini sunt localizati in tesutul subcutanat, muschi, articulatii, detecteaza
presiunea, vibratiile care produc modificari rapide in starea mecanica a tesuturilor (indoire,
deformare, elongare).
Sensibilitatea termica generala
Receptorii pentru cald (Ruffini) si pentru rece (Krause) , precum și terminațiile
nervoase libere din piele, fiind mai numeroși la nivelul tegumentelor mâinii și feței și mai
puțini la membrele inferioare
Sensibilitatea dureroasă nu are un stimul adecvat, durerea putând fi declanșată de orice
stimul foarte puternic care produce leziuni celulare.
Receptorii durerii sunt terminațiile nervoase libere, prezente în tegument, tendoane,
mușchi, periost, submucoasa viscerelor.Stimulii care declanșează durerea sunt la nivelul
tegumentului:agenți mecanici, termici, electrici, chimici, iar la nivelul organelor: spasmul
viscerelor cavitare, tracțiunea mecanică, compresiunea, inflamațiile.
Segmentul de conducere al acestor sensibilități sunt fibre a căror origine se află în
ganglionii spinali sau cranieni(nervul V-trigemen)
Segmentul central

Este localizat în girusul postcentral din lobul parietal (ariile somestezice).

Proiecțiile tactilă, termică și dureroasă dintr-o anumită regiune a corpului se

amestecă în aceeași zonă a scoarței de pe emisfera opusă.