https://www.slideshare.

net/simonacadare/analizator-acusticovestibular

URECHEA

ANALIZATORUL CUTANAT

Analizatorul cutanat contine receptori tactili, termici si durerosi situati in piele.Pielea

este alcatuita din trei straturi: epiderma, derma si hipoderma:
- epiderma este un tesut epitelial pluristratificat
- derma este un tesut conjunctiv dens
- hipoderma este un tesut conjunctiv lax care contine celule cu grasime
Segmentele analizatorului cutanat
1. Segmentul periferic (receptor)
Segmentul periferic al analizatorului cutanat este reprezentat de receptorii tactili, termici
si durerosi.
a) Receptori tactili
Receptorii tactili sunt corpusculii Meissner, discurile Merkel, corpusculii Vater-Pacini,
corpusculii Golgi si corpusculii Rufini.
- corpusculii Meissner (localizati in derma) sunt stimulati de atingerile fine
- discurile Merkel (localizate in derma) sunt stimulate de atingerile puternice
- corpusculii Vater-Pacini (localizati in hipoderma) sunt stimulati de miscarile slabe,
rapide si de mica intensitate
- corpusculii Golgi si corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma)
b) Receptori termici
Receptorii termici sunt corpusculii Krause si corpusculii Ruffini.
- corpusculii Krause (localizati in derma) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de
rece
- corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma) receptioneaza excitatiile pentru senzatia
de cald
c) Receptori durerosi
Receptorii durerosi sunt terminatiile nervoase libere (localizate in derma si hipoderma).
2.Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului cutanat este reprezentat de caile sensibilitatii
exteroceptive.Aceste cai conduc informatiile de la exteroceptorii tactili, termici si
durerosi, la scoarta cerebrala, pentru formarea senzatiilor specifice.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului cutanat se afla in girusul postcentral din lobul
parietal.

1.Sensibilitatea tactila fina (epicritica)

Sensibilitatea tactila fina este determinata de deformari usoare ale pielii.Zone cu
sensibilitate mare sunt buzele si pulpa degetelor.
2.Sensibilitatea tactila grosiera (protopatica)
Sensibilitatea tactila grosiera este determinata de apasare.
3.Sensibilitatea termica
Sensibilitatea termica este neuniforma pe suprafata pielii.Receptorii pentru rece sunt
mai numerosi decat cei pentru cald.
4.Sensibilitatea dureroasa
Sensibilitatea dureroasa este determinata de orice excitant foarte puternic care produce
leziuni celulare.Durerea tegumentara se manifesta cu o mare capacitate de
discriminare.Receptorii pentru durere sunt mai rari in viscere si de aceea durerea
viscerala nu se poate localiza precis.

Analizatorul gustativ

Segmentul periferic

Segmentul periferic este reprezentat de chemoreceptori, care sunt excitaţi de

substanţele sapide, ce se dizolvă în salivă sau apă.

Chemoreceptorii sunt reprezentaţi de muguri gustativi, localizaţi în mucoasa linguală,

palatină, labială, faringiană, amigdaliană şi epiglotică.

Un mugure gustativ este format din două tipuri de celule: celule de susţinere şi celule

receptoare ciliate, care au la bază terminaţii nervoase. Cilii ajung la suprafaţa limbii şi
vin în contact cu excitantul.

Mugurii gustativi din mucoasa linguală sunt incluşi în papilele gustative care, după
formă, pot fi: circumvalate – de forma unor cupe, fungiforme – de forma unei
ciuperci, foliate – asemănătoare foilor unor cărţi şi filiforme – alungite, subţiri, fără
receptori gustativi, doar cu receptori tactili.

Segmentul intermediar

Segmentul intermediar este reprezentat de calea gustativă, în alcătuirea căreia

întră fibrele senzoriale ale perechilor de nervi cranieni VII, IX şi X. Perechile VII şi
IX culeg sensibilitatea gustativă de la mugurii din mucoasa linguală, iar perechea a X-a,
de la restul mugurilor gustativi.

– N1 este situat în ganglionii nervoşi de pe traseul acestor nervi. Dendritele se distribuie

la baza celulelor senzoriale gustative, iar axonii formează tractul solitar, ce ajunge în
bulb.
– N2 se află în nucleul tractului solitar din bulb. Axonii lor se încrucişează şi ajung cu
lemniscul medial în talamus.
– N3 se află în talamus, axonii săi proiectându-se în segmentul central.

Segmentul central

Segmentul central este situat în lobul parietal (girul postcentral).

Fiziologia analizatorului gustativ

Pentru a stimula receptorul, substanţele sapide trebuie să aibă o anumită concentraţie,

numită prag de excitare. În plus, trebuie să stea un timp în contact cu mucoasa
linguală.

Mugurii gustativi sunt receptori de contact, spre deosebire de receptorii olfactivi,

care sunt receptori de distanţă.
Omul percepe patru senzaţii gustative primare: dulce, amar, sărat, acru, pentru care
există receptori specializaţi:
– la vârful limbii – pentru sărat şi dulce;
– la baza limbii – pentru amar;
– pe părţile laterale – pentru acru.

Analizatorul gustativ are un rol important biologic, deoarece participă la mecanismul

reflex de producere a diferitelor tipuri de secreţii digestive.

Analizatorul olfactiv - Nasul

          La om mirosul este uneori considerat ca un simt minor, în timp ce la animale

el este foarte important. Este totusi extrem se fin. Mirosul actioneaza efectuând o
analiza chimica a aerului ambiant si în particular a emanatiilor care se degaja din
alimente. El completeaza astfel simtul gustului prin stimulari precise ale
neuroreceptorilor.
          Perceperea unui miros se face în mai multe etape. Aerul plin de diversele sale
mirosuri patrunde în nari si în cavitatile nazale. Moleculele emise de substantele
odorizante, odata ajunse în nas, vor atinge un tesut denumit membrana
olfatica. Aceasta membrana, acoperita de un mucus dens, se afla deasupra cavitatii
nazale. Ea este compusa din numerosi cili microscopici care împiedica intrarea
prafului si a microbilor din aer. Cili iau, de asemenea, parte activa la aprecierea
mirosurilor. Receptori olfactivi situati pe terminatiile lor au sarcina de a transmite
mirosurile la creier. Nasul contine aproape 20 de milioane de receptori sensibili la
aproape 30 de mirosuri primare (camfor, mosc, floral, mentolat, eterat, îmtepator,
putrid...). Celelalte substante odorizante sunt derivati ai acestora.
          Atunci când un miros ne gâdila cilii, receptorii reactioneaza trimitând
impulsuri nervoase creierului. Fiecare tip de celula receptoare este sensibila la
dimensiunile unei anumite molecule; datorita acestui fapt, ea se specializeaza într-
un tip de miros. De aceea, atunci când un miros ajunge pe mucoasa nazala,
molecula odorizanta se fixeaza direct pe receptorul corespondent, declansând
formarea unui influx nervos.
Toate influxurile ajung în final la bulbul olfactiv, o extensie a cortexului, situata
imediat deasupra foselor nazale. Datorita unor structuri denumite glomeruli,
aflate în bulbi, influxurile nervoase ajung la creier într-un mod ordonat.
          Cu ajutorul nervului olfactiv, mesajul odorizant este astfel condus la creier,
care îl interpreteaza. Mii de mirosuri diferite pot fi astfel identificate.
Simtul mirosului si cel al gustului se completeaza; functionarea este independenta,
dar ele interfereaza. În timpul unei mese, mirosul alimentelor excita narile si
accentueaza deci deseori în sinergie, iar creierul nostru le asociaza automat
efectele.
          Analizatorul olfactiv receptioneaza si prelucreaza informatiile referitoare la
proprietatile chimice ale unor substante odorante, aflate la o anumita distanta fata
de organism.
1). Segmentul receptor este format din epiteliul olfactiv, contituit din celule
receptoare si din celule de sustinere incluse in mucoasa olfactiva.
          -mucoasa olfactiva are o suprafata de 2-3 cm² si este dispusa in regiunea
superioara a foselor nazale. Celulele receptoare sunt neuroni bipolari senzitivi.
Dendritele acestora prezinta butoni olfactivi de la care pleaca 6-8 cili olfactivi
receptori, care depasesc celulele de sustinere si patrund in mucusul secretat de
celulele glandulare ale mucoasei olfactive.
2). Segmentul de conducere
-axionii neuronilor olfactivi, care constituie protoneuronul caii, strabat in
manunchiuri lama ciuruita a etmoidului si patrund in cutia craniana, formand
nervii olfactivi cu traseu pana la bulbii olfactivi. Aici fac sinapsa cu celulele
mitrale, care reprezinta deutoneuronii caii olfactive. Axonii acestora se despart: o
parte trec in bulbul contralateral, iar cealalta parte formeaza tracturile olfactive,
care se proiecteaza in cortex.
3). Segmentul central este reprezentat de paleocortexul olfactiv, aria de protectie
primara a aferentelor olfactive.