ANALIZATORUL

OFLFACTIV

Chirila Alexandru si Zagoni Vlad

Ce este simtul olfactiv?

Simțul olfactiv sau simțul mirosului (olfacția) la

om este localizat în cavitatea nazală. Mirosul
ne aduce informații despre obiectele sau
ființele din mediul înconjurător. Acesta ne
informează despre calitatea aerului sau
despre starea unor alimente, ne ajută la
recunoașterea persoanelor și a locurilor,
uneori chiar la retrăirea amintirilor.
 Segmentele analizatorului
olfactiv
Segmentul receptor
 Segmentul receptor este reprezentat de mucoasa olfactivă, o parte a mucoasei
care căptușește cavitatea nazală. Mucoasa olfactivă apare ca o zonă limitată la o
suprafață de 2-3 cm2. Este galbenă și permanent umedă. Mucoasa olfactivă este
alcătuită dintr-un strat de celule epiteliale (de susținere), între care se află celulele
alungite receptoare.
 Receptorii olfactivi sunt chemoreceptori, deoarece sunt stimulați de substanțe
chimice volatile, antrenate de aerul inspirat și dizolvate în lichidul vâscos de la
suprafața mucoasei olfactive.
 Celulele receptoare sunt neuroni olfactivi bipolari (protoneuronul căii), ale căror
dendrite sunt situate printre celulele de susținere. Dendritele se termină cu o
mică veziculă (buton olfactiv), prevăzută cu 6-12 cili. Cilii olfactivi ies la suprafața
mucoasei în mucusul secretat de celulele glandulare ale acesteia.
 Neuronul olfactiv (protoneuronul) intră, deci, în contact direct cu excitantul, fără
niciun dispozitiv de receptare, selectare sau dirijare a informației. Axonul său
transmite direct centrului imediat superior o simplă informație: prezența sau
absența excitantului olfactiv.
Segmentul de conducere
 Segmentul de conducere – axonii neuronilor
olfactivi bipolari, care formează nervii olfactivi,
străbat lama ciuruită a osului etmoid (de la baza
craniului) și pătrund în bulbii olfactivi.
 Aici fac sinapsă cu celulele mitrale (neuroni
ganglionari multipolari), deutoneuronul căii.
Axonii celulelor mitrale formează tracturile
olfactive și se termină în cortex.
Segmentul central
 Segmentul central este localizat în aria olfactivă din
paleocortex. Sensibilitatea olfactivă este foarte diferită
de la un individ la altul, chiar la același individ variază în
unele situații: înainte de masă sensibilitatea olfactivă
este mai mare decât după aceea.
Sensibilitatea olfactivă
 Se apreciază că sensibilitatea olfactivă este mai mare la copii decât
la vârstnici. La femeile însărcinate sau în cazul unor boli digestive,
sensibilitatea olfactivă este mărită.
 Intensitatea senzațiilor olfactive depinde și de alți factori:
 concentrația substanțelor odorante
 gradul lor de solubilitate
 umiditatea
 sănătatea mucoasei.
 O substanță odorantă care persistă mult timp în jurul nostru
determină fenomene de adaptare olfactivă, intensitatea excitației
scăzând până la dispariție, deși stimulul persistă. Este posibilă însă
formarea altor senzații olfactive sub acțiunea unor substanțe care nu
au acționat până atunci.
Caile de conducere ale
analizatorului olfactiv
 Stimulii sunt substanțe chimice odorante, volatile și solubile, care  pot
traversa stratul de mucus și atinge celulele olfactive.
 Receptorii  sunt chemoreceptori care ocupă partea postero-
superioară a foselor nazale, fiind reprezentați de celulele bipolare din
mucoasa olfactivă.

Calea de conducere
 I protoneuronii sunt aceeași cu receptorii – 10-20 celulele bipolare care
au dendrite scurte și groase, care se termină cu o veziculă, butonul
olfactiv, prevăzută cu cili; axonii celulelor bipolare  pleacă de la polul
bazal şi formează nervii olfactivi care străbat lama ciuruită a
etmoidului și se termină în bulbul olfactiv
 II deutoneuronii sunt neuronii multipolari – celulele mitrale din bulbul
olfactiv, axonii lor formează tractul olfactiv
 Centrul nervos – fața medială a lobului temporal, aria
olfactivă — girul hipocampic și nucleul amigdalian. Calea
olfactivă nu are legături directe cu talamusul.
 Senzația este de miros – olfacție
 Omul poate distinge până la 10 000 de mirosuri diferite,
dar există un număr de aproximativ 50 de mirosuri
primare, din a căror combinare, în proporții diferite,
poate rezulta întreaga diversitate de senzații olfactive.
Rolul analizatorului olfactiv

 Simțul mirosului – olfacția – este slab dezvoltat la om,

comparativ cu unele animale. Rolul său principal constă
în a depista prezența în aer a unor substanțe mirositoare,
eventual nocive, și împreună cu simțul gustului, de a
participa la aprecierea calității alimentelor și la
declanșarea secrețiilor digestive.