Sistemul digestiv

- este alcatuit din tub digestiv si glande anexe.

I.Tubul digestiv – este format din:

1.cavitatea bucala, cuprinde:
-limba, organ musculos cu rol în vorbire, masticatie, deglutitie si sensibilitate gustativa
-dintii, organe dure cu rol în masticatie si vorbire
2.faringele, este un conduct musculo-membranos, reprezinta loc de încrucişare a căii digestive
cu cea respiratorie;
3.esofagul, este un organ musculo-membranos.
4.stomacul, este situat în abdomen, în loja gastrică, este organ cavitar; comunica cu esofagul
prin orificiul cardia si cu duodenul prin orificiul piloric;

5.intestinul subtire, se intinde de la pilor la valvula ileocecala; are trei segmente (duodenul,
jejunul si ileonul); duodenul (portiune fixa) cuprinde în concavitatea sa capul pancreasului;
jejunul si ileonul sunt portiuni mobile;
6.intestinul gros, se intinde de la valvula ileocecala pana la anus;
- intestinul gros este alcatuit din: cecum, colon si rect; cecul se continua cu apendicele
vermiform, colonul este format din segmentele ascendent, transvers, descendent si sigmoid,
- rectul se continua cu canalul anal ce se deschide prin anus.
 II. Glandele anexe
1.Glandele salivare (parotide, sublinguale, submandibulare )
2.Ficatul, este situat în cavitatea abdominala, sub diafragm, în loja hepatica. Are o secretie
exocrina, bila, care se elimina în perioadele digestive în duoden, iar în timpul perioadelor
interdigestive este depozitata în vezicula biliară.
Ficatul este alcatuit din lobi, segmente si lobuli.
3.Pancreasul (glanda mixta), este situat retroperitoneal, înapoia stomacului. Este alcătuit din
cap, corp si coadă. Partea exocrina a pancreasului secretă sucul pancreatic, care este eliminat in
duoden.
- Transformari fizico-chimice ale alimentelor în tubul digestiv
Digestia reprezinta totalitatea transformarilor mecanice, fizice si biochimice suferite de
alimente în tubul digestiv, in urma careia substantele organice complexe devin substante
organice simple, solubile, absorbabile, numite nutrimente.
1. Transformările mecanice: masticația, triturarea, deglutiția
2. Transformările fizice: înmuierea alimentelor, dizolvarea substanțelor hidrosolubile,
emulsionarea grăsimilor
3. Transformările chimice: substantele alimentare complexe devin substante simple sub
actiunea enzimelor

Enzimele digestive sunt:
-enzime glicolitice sau amilolitice: transforma glucidele în monozaharide, glucoza, fructoza,
galactoza
-enzime lipolitice: transforma lipidele in glicerina si acizi grasi
-enzime proteolitice: transforma proteinele in aminoacizi

DIGESTIA BUCALĂ - constă în totalitatea transformarilor mecanice, fizice si chimice,

suferite de alimente în cavitatea bucala.

Masticatia este un proces mecanic care constă în tăierea, zdrobirea si mărunțirea

alimentelor cu ajutorul muschilor masticatori, mandibulei, dintilor si limbii.
Fragmentele alimentare, rezultate in urma masticatiei, se imbiba cu saliva si se formeaza astfel
bolul alimentar.

Saliva este un lichid incolor cu pH slab acid (6-7) care contine: substante anorganice (apa
si saruri minerale) si substante organice (lizozim, mucina, amilaza salivara). Lizozimul este o
substanta cu actiune bactericida.

Amilaza salivara (ptialina) este singura enzima a salivei, degradeaza amidonul preparat

pana la dextrine si maltoza. In urma tuturor transformarilor suferite de alimente in cavitatea
bucala se formeaza bolul alimentar, care este înghițit.

Deglutitia (inghitirea) consta in totalitatea proceselor prin care bolul alimentar, format in

cavitatea bucata, strabate faringele si esofagul ajungand in stomac.
 DIGESTIA GASTRICĂ
Digestia gastrica consta în totalitatea transformărilor suferite de către alimente în stomac; ea este
rezultatul activității secretorii și motorii a stomacului.
Activitatea secretorie consta în secretia sucului gastric de către glandele gastrice din
mucoasa gastrica.
Sucul gastric - este un lichid incolor cu Ph foarte acid (2,5-5) care contine: substante
organice (mucus si enzime), substante anorganice (H2O, saruri minerale si HCl)
HCl - activează enzimele proteolitice din sucul gastric, are actiune antiseptică.
Mucusul- protejează mucoasa gastrică de actiunea HCl si a pepsinei
Enzimele sucului gastric sunt proteolitice:
a) Pepsina - este secretată sub formă inactivă - pepsinogen - şi activată de catre HCl -
descompune proteinele pana la peptide de tipul albumozelor si peptonelor.
b) Labfermentul - secretat mai ales la sugari; acţionează asupra cazeinogenului solubil pe care
îl transformă în paracazeinat de Ca.
c) Gelatinaza - Lichifiaza gelatina
Enzimele lipolitice sunt reprezentate de lipaza gastrică care degradează lipidele (din lapte,
frişcă şi ou) până la acizi grasi si glicerol

Activitatea motorie este asigurată de musculatura netedă a stomacului, care execută două tipuri
de mișcări: tonice si peristaltice.
Miscarile tonice prin care stomacul se umple cu alimente.
Miscarile peristaltice constau în unde de contractie si relaxare prin care alimentele se amestecă
cu sucul gastric şi se formează chimul gastric care se evacuează lent şi fracţionat în duoden.

DIGESTIA INTESTINALĂ - constă în totalitatea transformarilor suferite de către alimente la

nivelul intestinului subtire; ea este rezultatul activitatii secretorii si motorii a intestinului subtire.
Activitatea secretorie constă în secreția sucului intestinal. La nivelul intestinului subtire, chimul
gastric este supus actiunii combinate ale celor trei sucuri digestive.
I. Bila (fierea)
Bila este produsul de secretie al hepatocitelor (celulelor ficatului); este un lichid vâscos,
galben-auriu numit bilă hepatică. Este secretata permanent, si între mese se colecteaza în vezica
biliară (colecist). In timpul digestiei, bila este eliminată în duoden pentru a participa la digestia
intestinala. Bila nu contine enzime.                                                   
Bila conține: H2O, pigmenti biliari, saruri biliare, colesterol si licitina.               
Pigmentii biliari (bilirubina si biliverdina) sunt produsi de degradare a hemoglobinei si dau
culoarea caracteristica materiilor fecale si urinei.
Sărurile biliare provin din descompunerea colesterolului; au rol în emulsionarea
(fragmentarea) grasimilor în picături fine asupra cărora pot acționa enzimele, activarea lipazelor
si absortia grăsimilor din intestin.
II.Sucul pancreatic - este produsul de secretie al pancreasului exocrin; este un lichid incolor,
clar, cu pH alcalin. Este format din: substanțe organice (enzime si mucus) si substanțe
anorganice (apă si bicarbonat).
Enzimele sucului pancreatic sunt de trei tipuri: enzime proteolitice, lipolitice si glicolitice.
1.Enzime proteolitice sunt reprezentate de:
a) Tripsina - este secretată sub forma inactivă de tripsinogen și este activată în intestin sub
actiunea enterochinazei (enzima secretată de mucoasa duodenală)
b) Chimotripsina - este secretata sub forma inactiva de chimotripsinogen si este activată în
intestin sub actiunea tripsinei.
Tripsina si chimotripsina actioneaza asupra proteinelor neatacate de pepsina gastrică si asupra
albumozelor si peptonelor (pe care le degradeaza pana la stadiul de oligopeptide).
c) Carboxipeptidaze - Activate de tripsină, degradează oligopeptidele până la stadiul de
tripeptide si dipeptide.
d) Elastaza - degradeaza proteinele fibroase până la oligopeptide.

2.Enzime lipolitice: lipaza pancreatică, degradează lipidele pana la acizi grasi si glicerol.

3.Enzime glicolitice: amilaza pancreatica, are actiune mai puternica decat cea salivara;
degradeaza amidonul pana la stadiul de maltoză.

III.Sucul intestinal - este produsul de secretie al glandelor din mucoasa duodenala; este un
lichid bogat în mucus si bicarbonat.
Peptidazele degradeaza tripeptidele si dipeptidele până la stadiul de aminoacici
Dizaharidazele (maltaza, zaharaza și lactaza) degradeaza dizaharidele (maltoza, zaharoza și
lactoza) până la stadiul de monozaharide (glucoză, fructoza și galactoza).
Lipaza intestinală, degradeaza lipidele pana la acizi grasi si glicerol.
                                                                                                              
Absortia intestinala - este procesul prin care produsii finali ai digestiei ( aminoacizii,
glucoza, acizii grași și glicerolul), împreună cu o mare cantitate de apă, ioni minerali si
vitamine, strabat mucoasa intestinului subtire, trecând în sange si limfă.
Absortia anumitor constituenti se poate realiza
- la nivelul stomacului (apa, cloruri, alcool, dioxid de carbon)
- la nivelul colonului (apa si electroliti).
Dar sediul absortiei este intestinul subtire, pentru ca absortia este favorizata la acest nivel de o
serie de adaptari ale mucoasei intestinale.

Adaptari ale mucoasei intestinale pentru realizarea functiei de absortie:

a) valvule conivente (pliuri mari);
b) vilozitati intestinale (pliuri în forma de deget);
c) microvili la polul apical (la varful enterocitelor);
Vilozitatile intestinale au la suprafata un epiteliu unistratificat alcatuit din enterocite cu
microvili la polul apical. Sub epiteliul unistratificat al vilozitatilor intestinale se gasesc capilarele
sangvine si limfatice (chiliferul central limfatic)
Absorbtia intestinala se realizeaza prin urmatoarele mecanise:
a) pasive, (fara consum de energie), în sensul gradientului de concentratie (de la o concentratie
mai mare la o concentratie mai mica)
b) active, (cu consum de energie), împotriva gradientului de concentratie
c) prin vezicule de pinocitoza, în cazul proteinelor întregi (anticorpii din laptele matern- la
sugari)

1.Absorbtia proteinelor - se face sub forma de aminoacizi, prin mecanisme active. Intrand in
celulele mucoasei intestinale, aminoacizii trec apoi pasiv din aceste celule in sange.

2.Absorbtia glucidelor - se face

- prin mecanisme active, sub forma de hexoze, monozaharide (glucoza, fructoza, galactoza);
- prin mecanisme pasive, sub forma de pentoze, monozaharide (riboza).
Absortia glucozei se face prin cuplarea acesteia cu un transportor comun cu cel care realizeaza si
absortia sodiului. Absortia glucozei necesita consum de energie provenit din degradarea
moleculelor de ATP (acid adenozintrifosforic).

3.Absorbtia lipidelor - se face sub forma de acizi grasi si glicerol. Glicerolul se absoarbe pasiv în
sange si limfa, fiind hidrosolubil.
Acizii grasi cu lant scurt (cu mai putin de 12 atomi de carbon) se absorb pasiv în sange.
Acizii grasi cu lant lung (cu mai mult de 12 atomi de carbon) se absorb pasiv în limfa sub forma
de chilomicroni, acestia sunt complexe formate din trigliceride, fasolipide, colesterol si o parte
proteică.

4.Absorbtia ionilor (electrolitilor) si a apei

- absortia ionilor de Na+ se realizeaza activ in intestinul subtire si colon, antrenand si absortia
pasivă a Cl-.
- ionii de Ca2+ se absorb activ în duoden, în prezenta vit. D, dar si pasiv în restul intestinului.
- Ionii de Fe2+ se absorb activ în jejun (stimulat de vitamina C) si în ileon.
- Apa se absoarbe pasiv în intestinul subtire si gros.

5.Absorbtia vitaminelor
Absortia vitaminelor se face diferit, în functie de solubilitatea lor.
- Vitaminele hidrosolubile (solubile în apa), de exemplu B1,B2,B6 si B12.se absorb rapid, în
timp ce absortia vitaminelor liposolubile este deficitara, daca lipsesc sarurile biliare sau enzimele
pancreatice din intestin.
- vitamine liposolubile (solubile în grăsimi), de exemplu A,D,K si E, intră în alcătuirea
miceliilor și se absorb pasiv împreună cu celelalte lipide în intestinal proximal.

Fiziologia intestinului gros

Ultimul segment al tubului digestiv (intestinul gros) este alcatuit din:
a) cec (cecum)
b) colon ascendent, transvers, descendent si sigmoid
c) rect (acesta se continua cu canalul anal care se deschide prin orificiul anal (anus).

Resturile nedigerate si produsii neabsorbiti trec mai departe în intestinul gros. Aici se
desfasoara activitatile secretorii, motorii si de absortie, procese de fermentatie si putrefactie. In
urma acestora se formeaza materiile fecale care sunt eliminate la exteriorul corpului prin actul
numit defecatie.
1.Activitatea secretorie
Activitatea secretorie consta în producerea de mucus cu rol în formarea și progresia materiilor
fecale de-a lungul colonului. Colonul secreta si potasiu.
2.Activitatea de absortie
Activitatea de absortie consta in absortia apei, prin mecanisme pasive, absortia sodiului prin
mecanisme active si absortia clorului prin mecanisme pasive.
3.Activitatea motorie
Activitatea motorie consta în: contractii segmentare, stationare care favorizeaza absortia apei;
- miscari segmentare si unde peristaltice cu efect propulsive ( în colonel distal);
- contractii ,,în masa,, rare, dar puternice ( în colonel descendent și sigmoid) cu efect propulsiv
de la colon spre rect.
Procesul de fermentatie este realizat de flora bacteriana de fermentație aerobă, (localizată
în colonul ascendent și și jumătatea dreaptă a colonului transvers):
- scindează glucidele vegetale nedigerate în acizi organici (lactic, butyric și gaze (CO2, CH4);
- sintetizează vitamina K și vitamine din complexul B.
Procesul de putrefacție - este realizat de flora bacteriană de fermentație anaerobă
(localizată în jumătatea stîngă a colonului transvers și colonul descendent):
- scindează proteinele nedigerate în amine, indol, scatol, ammoniac, care se resorb și ajung la
ficat, unde sunt detoxificați .

Defecația – eliminarea materiilor fecale.

- este un act reflex coordonat de centrii medulari și este controlat cortical.