1

Țesuturi
Definiție 2

 Ţesuturile sunt grupări organizate de celule diferenţiate, cu morfologie, structură şi funcţie

asemănătoare care lucrează într-o formă de coordonare pentru a îndeplini una sau mai multe funcții
specifice.

 Între celulele unui ţesut se află o substanţă amorfă, neorganizată celular, în care se află toate celulele,
numită substanţă intercelulară, substanţă care este în cantitate mai mică în unele ţesuturi (ex. ţesutul
epitelial) sau în cantitate mai mare (ex. ţesutul conjunctiv).

 Țesuturile se combină pentru a forma unități funționale mari numite ORGANE.

 Astfel, țesuturile sunt unitățile funcționale responsabile pentru menținerea funțiilor organismului.
 3
În organismul uman există cinci tipuri de ţesuturi:
Ţesutul epitelial – acoperă suprafețe și căptușește
cavități;
Ţesutul conjunctiv – rol de suport;
Ţesutul muscular – rol în mișcare;
Ţesutul nervos - control;
Ţesutul sanguin.
Țesuturi epiteliale 4

Tesutul epitelial este ţesutul cel mai răspândit în organism şi este constituit din unul
sau mai multe straturi de celule polarizate, strâns legate între ele.
 Epiteliile nu sunt vascularizate.
 Nutritia lor se face din ţesutul conjunctiv, care le însoţeşte întotdeauna,
 aceste epitelii se sprijină pe o membrană bazală.
 Prezintă o mare varietate morfologică aspectul general fiind de ţesut dens cu
puţină substanţă fundamentală.
Epiteliile: 5
 Formează epiderma la contactul cu mediul extern;
 Căptușesc cavităţile care comunică cu exteriorul (tub
digestiv, căi aeriene, genitale şi urinare);
 Căptuşesc cavităţile închise (inima, vase sangvine şi
limfatice, pericard, pleura, peritoneu);
 Formează parenchimul glandelor şi receptorii analizatorilor.
 Epiteliul care căptuşeşte cavităţile mari, închise ale
organismului (pleură, peritoneu, pericard) poartă numele de
mezoteliu, iar cel care căptuşeşte lumenul vaselor sanguine
se numeşte endoteliu.
 Termeni care ajută la înțelegerea și identificarea țesuturilor. 6
Termeni referitori la straturile celulare
 Simplu = un strat;
 Stratificat = mai multe straturi;
 Pseudostratificat = straturi false (aparent sunt mai multe straturi, în reaitate este doar un strat;
 Ciliat = cu cili

Termeni referitori la forma celulelor

Scuamos (pavimentos) = plat

Cuboidal = cub
Cilindric (columnar) = cilindric (coloane)
Transițional = abilitate de a-și schimba forma
Principalele caracteristici: 7

Este format din celule ce au un aspect de mase celulare compacte;

Spațiile intercelulare sunt foarte reduse (au puțină substanță extracelulară);
Celulele sunt unite prin jonctiuni;
Orice epiteliu are două suprafețe:

• Liberă (orientată către mediul extern) și

• Atașată la țesutul conjunctiv, întotdeauna ancorată la el printr-o masă
acelulară (bogată în proteine și glicozaminoglicani sulfatați) care formează
membrana bazală (MB).
 Joncțiuni celulare 8
Contactul intercelular este realizat prin intermediul unor structuri specializate numite joncţiuni intercelulare.
Joncţiunea se realizează cu ajutorul complexului de macromolecule localizat în spaţiile intercelulare - matrice
intercelulară.

 Joncţiunile strânse (joncţiuni de ocluzie) – se formează prin

apropierea puternică a două membrane vecine. Reţinerea
membranelor în apropiere se realizează cu ajutorul unor proteine
speciale, care sunt comune pentru ambele membrane. Ele apar
între celulele epiteliale ce delimitează lumenul unor cavităţi
(vezica biliară, unele glande endocrine).
 Joncţiuni de adeziune – se întâlnesc, de asemenea, între
celulele epiteliale, în apropierea joncţiunilor strânse. Astfel de
contacte se menţin cu participarea citoscheletului (filamentelor
de actină), distanţa dintre membranele vecine păstrându-se de
15-20 nm.
 Joncțiuni celulare 9

 Desmozomii – asigură adeziunea celulelor în epitelii, necesară pentru asigurarea rezistenţei

mecanice. Membranele celor două celule îşi păstrează individualitatea, între ele există un
spaţiu de 15-20 nm. Contactele sunt menţinute cu ajutorul filamentelor intermediare din
celulele vecine, care constituie un tot întreg. Componenta fibrilară a desmozomilor e
prezentată de exemplu prin keratină (între celulele musculare ale inimii).
 Hemidesmozomii – structural sunt asemănători cu desmozomii, însă asigură contactul
celulelor cu o structură specializată a matricei extracelulare, numită lamină bazală. Sunt
proprii ţesuturilor epiteliale.
 Joncţiunile permeabile (joncţiunile “gap”) – se formează între membranele a două celule
care comunică prin canale cilindrice formate de o proteină, numită conexină. Distanţa dintre
membrane este de 20-40Å. Canalele permit trecerea substanţelor cu greutate moleculară mică
dintr-o celulă în alta în mod direct prin punţi citoplasmatice şi formează un sinciţiu. Sunt
întâlnite între celulele musculare netede din intestin, sau între celulele embrionilor. Fig. 3.10.
Tipuri de joncţiuni celulare.
 Sinapsa – reprezintă o joncţiune specializată între celulele nervoase, sau între celulele
nervoase şi cele musculare prin intermediul cărora are loc transmiterea impulsurilor nervoase.
În sinapsele chimice membranele celulelor vecine sunt separate printr-o spaţiu numit fantă
sinaptică, în care se eliberează veziculele cu neuromediator. În sinapsele electrice impulsul
electric este transportat prin intermediul ionilor, care trec prin joncţiuni de tip “gap”.
Complexe lezionale 10
 Clasificarea epiteliilor 11

Alcătuiește învelișuri membranare, adeseori cu rol de protecție. Poate

fi clasificat:
 după numărul de straturi în:
 epiteliu simplu (unistratificat) - celulele sunt dispuse într-un singur
strat;
 epiteliu stratificat (pluristratificat) - celulele sunt dispuse în mai multe
straturi;
 epiteliu pseudostratificat - celulele sunt dispuse într-un singur strat dar,
datorită aspectului celulelor ele induc aspectul unei dispoziții în mai multe
straturi.
 după forma celulelor, în:
 epiteliu cilindric (columnar, prismatic),
 scuamos (pavimentos) sau
 cubic.
12
 Epitelii simple, unistratificate 13

 Se clasifică după forma celulelor dispuse într-un singur strat pe membrana bazală.

 Celulele pot fi turtite, cubice, prismatice, neregulate.

Epitelii pavimentoase simple:

• căptușește cavități mari, închise ale organismului (pleură, peritoneu, pericard) – mezoteliu;
• Căptușește lumenul vaselor sanguine – endoteliu.

Epitelii cubice simple intră în structura:

 mucoaselor bronhiolelor;
 a peretelui unor canale mici de secreţie ale glandelor salivare;
 ale tubulilor renali, etc.
 Epitelii cilindrice simple - Intră în structura :
 mucoasei tubului digestiv de la nivelul stomacului până la rect;
 a mu­coasei trompelor uterine şi a uterului. 14
Unele au celule cu microvili, care formează un platou striat (epiteliul intestinal absorbant),
Altele au cili, care formează o bor­dura în perie (epiteliul mucoaselor trompelor uterine).

Localizare
 Neciliat
 Căptușește tractul digestiv, ductele unor
glande
 Ciliat formează
 mucoasa bronchiilor mici, a trompelor
uterine, uterină.

Epiteliu pseudostratificat cilindric  Intră în structura

 Toate celulele își au originea în membrana bazală; Neciliat
 Numai celulele înalte ajung la suprafață;
 Ductele tubilor seminiferi
 Pot conține celule glandulare (mucoase) și cili;
 Nucleii se află la înălțimi variabile în celule;  Ductele glandelor mari
 Dau impresia falsă de stratificare.  Ciliat

 Căptușește trahea și majoritatea căilor

respiratorii.
15
 Epitelii pluristratificate 16

 Sunt formate din două sau mai multe rânduri de celule suprapuse. Numărul straturilor variază în raport cu organul în
constituţia căruia se găseste. Celulele din stratul cel mai profund sunt aşezate pe o membrană bazală şi au prelungiri ce
pătrund în ţesutul conjunctiv pe care sunt aşezate.
 Se clasifică dupa forma celulelor superficiale
 Epiteliul stratificat pavimentos este format din mai multe straturi de celule, dintre care stratul superficial, este alcătuit din celule
pavimentoase (turtite). Celelalte staturi au celule cu forme diferite. De obicei, stratul cel mai profund este un strat generator, ale
cărui celule se divid si formează spre exterior straturi noi. El se află aşezat pe o membrana bazala. Se găseşte in piele, formând
epidermul, in mucoasa bucala, esofagiana, laringiana, in uretra, cornee etc. Pentru epiderm este caracteristic faptul ca celulele cele
mai superficiale se turtesc foarte mult si devin cornoase, desprinzându-se de pe suprafaţa pielii, proces care se numeşte exfoliere
(descuamare);
 Epiteliul stratificat prismatic este format din mai multe straturi de celule, stratul superficial fiind alcătuit din celule prismatice sau
cilindrice, uneori prevăzute cu cili. Asemenea epiteliu este puţin răspândit in organism. Îl găsim la baza epiglotei si pe fata
superioara a valului palatin etc.
 Epiteliile cuboidal stratificate este relativ rar, este format din două straturi de celue cu formă cuboidală, se găsește în pereții unor
cannale mici de secreție ale glandeor salivare.
Epitelii de tranziţie (uroteliu)   17

Celulele superficiale au de cele mai multe ori

forme de „cupolă“ (de „umbrelă“ iar unele
celule au doi nuclei.
 După funcţiile predominante se 18

poate împărţi:
 Epitelii de acoperire - Acopera organismul la exterior şi căptuşesc, la interior, principalele
organe cavitare. Prin dispunerea în suprafaţă, celulele epiteliilor de acoperire se pot aşeza pe
un rând sau pe mai multe rânduri, formând epitelii simple sau stratificate. Simplu sau
stratificat, epiteliul de acoperire se sprijină pe un ţesut conjuctiv numit corion, de care este
separat printr-o membrană bazală, o formaţiune cu structură și grosime variabila. La partea
liberă, celulele epiteliale de acoperire au o membrană îngroşată numita cuticulă. La unele
epitelii cuticula este prevăzută cu cili sau flageli.;
 Epitelii glandulare - Sunt constituite din celule epiteliale care au pro­prietatea de a elabora produsi de
secretie specifici şi care formează parenchimul glandular. Împreună cu ţesutul conjunctiv (stroma), vase
de sânge şi fibre ner­voase, aceste epitelii formează glandele.;
 Epitelii senzoriale - Sunt specializate în recepționarea diferiților stimuli din mediu. Ele sunt formate
din celule senzoriale și celule de susținere.
Epitelii glandulare 19

 Sunt constituite din celule epiteliale care au pro­prietatea de a elabora produsi de secretie specifici şi
care formează parenchimul glandular. 
 Împreună cu ţesutul conjunctiv (stroma), vase de sânge şi fibre ner­voase, aceste epitelii
formează glandele.
ŢESUTUL EPITELIAL GLANDULAR 20

- CLASIFICARE
 Se descriu urmatoarele tipuri de glande:
 glande exocrine, care deversează produşii  de secreţie prin canale la exteriorul organismului
(glan­dele sudoripare, sebacee) sau în tubul digestiv (glan­dele salivare, gastrice, intestinale);
 glande endocrine, ale caror produşi de secreţie, numiţi hormoni, se varsă direct în sânge, iar
celulele secretoare sunt în contact direct cu capilarele sangvine (hipofiza, epifiza, tiroida,
timusul etc.);
 glande mixte, cu funcţie exocrină şi endocrină (pancreasul, testiculele, ovarele).

 După numărul de celule din alcătuire:

 Unicelulare: celula caliciformă;
 Multicelulare: majoritatea.
 GLANDE EXOCRINE 21
DEVERSEAZĂ PRODUŞII  DE SECREŢIE PRIN CANALE LA EXTERIORUL ORGANISMULUI
(GLAN­DELE SUDORIPARE, SEBACEE) SAU ÎN TUBUL DIGESTIV (GLAN­DELE SALIVARE,
GASTRICE, INTESTINALE).

 Glandele exocrine pot fi alcătuite din o celulă şi se numesc glande unicelulare sau din mai
multe celule şi se numesc glande pluricelulare.
 Glandele unicelulare (the Goblet Cell) sunt formate dintr-o celulă epitelială secretorie situată
printre alte celule epiteliale. Se găsesc în epiteliul intestinal şi cel al căilor biliare extrahepatice, în
epiteliile ciliate ale arborelui respirator, etc. Celulele secretorii au forma unui caliciu de unde şi
denumirea de celule caliciforme şi secretă mucus.

 Iată un exemplu clasic de glandă

unicelulară, la nivelul intestinului
subţire (şi a celui gros) ca şi în
mucoasa traheei şi bronsiilor.
  Glandele pluricelulare sunt alcătuite dintr-un epiteliu de
secreţie aşezat pe un ţesut conjunctiv bogat în ramificaţii 22
nervoase şi foarte bine vascularizat de care este despărţit
printr-o membrană bazală. Este un tub sau un sistem de tuburi
căptuşite cu epiteliu nesecretor, de obicei prismatic
unistratificat sau cel mult bistratificat.
Au două porţiuni:
 partea secretoare a glandei situată distal (profund-culoarea deschisă în
figura de mai jos);
 canalul excretor care leagă partea secretoare a glandei cu cuprafaţa
liberă a epiteliului şi conduce spre exterior produsul secretat.
 Clasificarea glandelor exocrine 23
 a)      Glandele unicelulare sunt structuri glandulare izolate
(celulele caliciforme din epiteliul intestinal  sau traheal).
 b)      Glandele pluricelulare care se clasifică și ele:
1.      După numărul și forma unităților secretoare și a tipului de
canale excretoare:
 Glande tubulare simple (in forma de tub drept) sunt prezente in
intestinal subtire, sau in glomerulul renal.
 Glande tubulare ramificate (mucoasa gastrica si duodenala).
 Glande acinoase simple.
 Glande acinoase ramificate (glande sebacee).
 Glande tubulo-acinoase sau tubulo-alveolare, compuse, formate
din unitati secretoare tubulare sau alveolare, conectate la un
sistem ramificat de canale excretoare (glanda mamara, glandele
salivare, pancreasul exocrin).
 Clasificarea glandelor exocrine 24
2.      După mecanismul de secreție (numărul ciclurilor secretorii, și
modul de eliminare al produsului de secreție):
 glande holocrine (celulele glandulare au un singur ciclu de elaborare);
 glande apocrine (cu mai multe ciluri de elaborare);
 glande merocrine sau ecrine (marea majoritate).
3.      După natura produsului de secreție:
 seroase - produs de secreție fluid (apos) și contine enzime (glanda
parotidă, pancreasul exocrin);
 mucoase (mucinogene) elaborează mucus semisolid (glandele gastrice,
cardiale sau pilorice, glandele duodenale etc.);
 sero-mucoase (cu secreție mixta) de ex. glandele salivare submaxilare și
sublinguale;
 cu secreție grasă (sebum) - glande sebacee.
4.      După modul de secreție:
 cu secreție continuă;
 cu secreție intermitentă (produs acumulat în celula secretoare și eliminat
în urma stimulării neuro-umorale).
 Glande endocrine
ale caror produşi de secreţie, numiţi hormoni, se varsă direct în sânge, iar celulele secretoare sunt în contact direct cu capilarele sangvine (hipofiza, epifiza, tiroida, timusul etc);
25

Celulele lor sunt de obicei, ovale sau sferice, au numeroase mitocondrii și un aparat Golgi
foarte dezvoltat. Ele alcatuiesc parenchimul glandular care se asociază cu tesut conjunctiv,
vase de sânge, limfatice și nervi.

Caracteristici:
 lipsa canalelor excretoare (produsul de secreţie, numit hormon
se varsă direct în sânge);
 aşezarea celulelor secretorii în stromă, în contact cu capilarele
sanguine cel puţin printr-un singur pol al celulei;
 vasele sanguine (capilarele) participă la structura fiecărei
glande endocrine.
 Celulele secretoare sunt dispuse sub diferite forme (cordoane,
vezicule, etc.) în raport cu structura fiecărei glande în parte.
 Epiteliile senzoriale 26
Sunt specializate în recepționarea diferiților stimuli din mediu. Ele sunt formate din celule senzoriale și celule de
susținere.

 Celulele senzoriale sunt celule epiteliale diferenţiate, specializate şi adaptate pentru recepţionarea acţiunii
diferiţilor stimuli din mediul extern pe care îi transmit sistemului nervos central. Celulele de susţinere sunt tot
celule epiteliale ce se află între celulele senzoriale şi au rol de susţinere şi protecţie.
 Epiteliile senzo­riale intră în structura segmentelor periferice ale anali­zatorilor olfactiv, vizual, gustativ, auditiv si
vestibular.
 Celulele senzoriale au fie 2 prelungiri (una apicală și alta bazală), fie numai una apicală cu rol în recepționarea
excitațiilor din mediu. Aceste excitații sunt trransformate în influx nervos și transmise terminațiilor nevoase ale
neuronilor senzitivi cu care vin în contact prin polul bazal.
 Celulele senzoriale sunt:
• tactile (în epiderm),
• gustative (mugurii gustativi din epiteliul mucoasei bucale),
• auditive (epiteliul organului Corti din urechea internă),
• olfactive (epiteliul mucoasei nazale),
• celulele cu conuri și bastonașe din retină etc.
Țesutul conjunctiv 27

Ţesutul conjunctiv este alcătuit din:

 celule conjunctive (reticulare, fibroblaste, adipocite, melanocite,
elemente figurate ale sângelui, condrocite, osteocite),
 fibre conjunctive de colagen, reticulină, elastină și
 substanță fundamentală (ocupă spaţiul dintre celule și fibre) care este o
substanţă nestructurată, amorfă.

Este răspândit în tot organismul fiind ţesutul de legătură

între celule, ţesuturi şi organe.
 Proprietăți generale ale țesutului conjunctiv 28

1. Este unul din țesuturile de bază (țes. epitelial, țesut

conjunctiv, țesut muscular, și țesut nervos);
2. Compoziție:
celule,
matrice extracelulară (fibre și substanță fundamentală);

3. Funcții:
Cadru architectural al organismului;
Leagă împreună și asigură suport mecanic pentru alte țesuturi (rol
metabolic, în apărare, transport, depozitare);
Rol în procesele cicatriciale și în fenomenele inflammatorii.
 Una dintre caracteristicile
29
ţesuturilor conjunctive este marea
lor varietate morfologică şi
funcţională, ceea ce determină
existenţa unui număr considerabil
de tipuri de ţesuturi conjunctive
care sunt clasificate în raport cu
diferite criterii ce privesc structura
(variaţiile cantitative şi calitative
ale celor trei elemente
constitutive ), consistenţa şi funcţia
acestora.
 Clasificarea țesuturilor conjunctive
1. După predominenţa unuia
din cei trei constituienţi
principali se descriu:
Ţesuturi conjunctive în care
predomină celulele (ţesutul
reticular şi ţesutul adipos)
Ţesuturi conjunctive în care
predomină fibrele (ţesuturi
fibroase dense- capsular, tendinos,
elastic, ligamentar);
Ţesuturi conjunctive în care
predomină substanţa
fundamentală (ţesutul cartilaginos
şi osos);
Ţesuturi în care atât celulele cât
şi fibrele şi substanţa
fundamentală se află în proporţii
asemănătoare (ţesutul conjunctiv
lax).
30
2. Fibrele conjunctive din
structura ţesuturilor
conjunctive pot avea 3. După consistenţa substanţei
dispoziţii variabile. Astfel, fundamentale se deosebesc:
deosebim:
Ţesuturi conjunctive
Ţesuturi conjunctive moi (ţesutul conjuctiv
neordonate sau neorientate
lax, reticular, adipos,
(ţesutul conjunctiv lax,
ţesutul reticular, ţesutul fibros, elastic);
adipos); Ţesuturi conjuctive
Ţesuturiconjunctive
semidure (ţesutul
semiordonate sau
semiorientate (ţesuturile cartilaginos);
membranoase); Ţesuturi conjunctive
Ţesuturi conjunctive
dure (ţesutul osos).
ordonate sau orientate
(ţesutul conjunctiv fibros).
Clasificarea țesuturilor conjunctive 31
Clasificarea 32

țesuturilor conjunctive
 4. După rolul pe care îl au în organism ţesuturile conjunctive
se împart în patru categorii:
Ţesuturi conjunctive cu rol trofic (ţesutul conjunctiv lax,
adipos);
Ţesuturi conjunctive cu rol mecanic (ţesutul conjunctiv
fibros, conjunctiv, osos);
Ţesuturi conjunctive cu rol de deposit (ţesut adipos şi osos);
Ţesuturi conjunctive cu rol de apărare (ţesuturile reticular,
conjunctiv lax).
Celulele țesutului conunctiv – clasificare 33

Matrice Extracelulară
• Fibre – colagen, elastice,
de reticulină
• Substanță fundamentală.
Fibroblastul 34

 Celula cu cea mai largă răspândire;

 Celule turtite cu prelungiri
ramificate;
 Sintetizează componentele
matricei extracelulare.
Fibrocitul 35

 Este forma matură;

 Mai puțin activă metabolic decât
fibroblastul;
 Fusiformă cu mai puține prelungiri.
 Stimulat, se poate transforma în
fibroblast.
Mastocitul 36

• Principala funcție este dată de

constitunţii granulaţiilor. Prin
procesul de degrnulare se
eliberează mediatori ai
inflamației și substanțe
vasoactive;
• Responsabil pentru reacția de
hipersensibilitate imediată din
alergii, astm și șoc anafilactic.
Adipocitul alb 37

 Este o celulă a ţesutului

conjunctiv specializat pentru
depozitarea lipidelor.
 Formă sferică sau poliedrică. 
 Nucleu heterocromatic, la
periferia celulei.
 Citoplasma -inel acidofil fin la
periferie.
 Centrul celulei este ocupat de o
picătură lipidică.
 38
Localizare: embrion, făt;
Adipocitul brun
(multiloular)

La adult sunt limitate la axilă,

perirenal, regiunea cervicală.
Formă poliedrică. 
Nucleu rotund, dispus central sau
uşor excentric.
Citoplasma acidofilă, conţine
numeroase incluziuni lipidice, de
diferite dimensiuni dându-i aspect
spongios.
CELULE ALOGENE 39

 Suntcelule migrate din sânge în țesutul conjunctiv în situații speciale.

Nu sunt specifice țesutului conjunctiv. Ele sunt:
• polimorfonuclearele neutrofile şi eozinofile,
• limfocitele,
• plasmocitele,
• macrofagele tisulare sau histiocitele. 
Număr variabil în condiţii deosebite:
 în inflamaţiile acute predomină polimorfonuclearele neutrofile,
 în inflamaţiile cronice predomină limfocitele.
 Celulele conjunctive mobile
40
Plasmocit Limfocit
Tesut conjunctiv lax, coloratie HE 600x. Tesut conjunctiv lax, coloratie HE 400x.

 Sunt celule migrate din sânge în ţesuturile conjunctive ca răspuns la stimuli specifici:
monocitul,limfocitul, plasmocitul, granulocitele.
 Au rol în apărare. Plasmocitul sintetizează imunoglobuline;

Celule reticulare
 Celule steate cu prelungiri lungi și subțiri;
 Se găsesc în stroma organeor limfoide și
hematopoetice;
Melanocitul 41
 Celulă conjunctivă migrată;
 Aspect de fulg de nea cu numeroase
prelungiri;
 Citplsmă încărcată cu melanină;
 Localizată în derm, epiderm, stroma
irisului, teaca firului de păr.
 Macrofagul 42
 Caracterele morfologice ale macrofagelor variază în raport cu momentul funcţional (repaus
sau fagocitoză).
 Mobilitatea :
 emite pseudopode şi vălurile ondulate.
 este activată de unii factori chemotactici:
 ca factorul C5,
 proteine denaturate,
 toxine bacteriene.
  Fagocitoza : - procesele de apărare ale organismului, ingerând :
 bacterii,
 fungi sau virusuri,
 complexe imune,
 celule moarte, îmbătrânite,
 resturi de fibrină,
 resturi organice
Prin această funcție el este “gunoierul organismului”.
 Fibrele țesutului conjunctiv
 Colagen 43
Cea mai răspândită proteină în corpul uman (până la 30% masă uscată).
Există tipuri multiple:   
 Colagen fibrilar, care se organizează în fibrile și formează fibre de colagen sau
reticulină
  Colagen afibrilar care nu formează fibrile;
 Colagen organizat în rețele (în toate membranele bazale)

 Fibre de reticulină –tipe de colagen specializat (Tip III - reticulină) asociat cu mușchiul
neted în organe care își modifică volumul, formează stroma în organe limphatice și
hematopoietice.

 Fibre elastice – fibre subțiri sau suprafețe subțiri, fenestrate, ce includ proteina elastină, ce
prezintă proprietăți elastice necesare țesuturilor ce sunt supuse la deformări repetate (în
piele, vesele de sânge, plămâni)
 Fibrele de colagen 44

 Participă la formarea matricei

extracelulare.
 Localizare: în ţesuturile conjunctive, în
cantităţi, şi cu orientări variabile.
 Morfologie: fibre groase, polifibrilare,
lungi,sinuoase, neramificate,
neanastomozate,organizate în fascicole
de grosimi variabile
Fibre de colagen în membrane bazale
45
Subțiri – necesită metode speciale
pentru vizualizare
groase

BM

MB
BM

trahea, H&E
glande intestinale, PAS
Fibre elastice 46

 Localizare: piele, ligamente, plămân, vase.

 Morfologie: monofibrilare, sinuoase, cugrosime
variabilă de la o fibră la alta, dar constantă în
lungul aceleaşi fibre. Fibrele se ramifică şi se
anastomozează, formândreţele sau lamele. Sunt
extensibile și rezistente.
 Evidenţiere: orceină: brun-vişiniu;rezorcin-fuxină:
roşu;
Fibre de reticulină
47
• Formează un cadru de suport fin
pentru țesuturile cu celularitate
bogată (glande endocrine ,
ganglioni limfatici, ficat, măduvă
osoasă, splină, mușchi neted).
• Compus în principal din tipul III
de colagen, cu o terminație
carbohidrat care reduce ionii de
Ag+ la Ag. metalic = argirofilic.
• Colorație pecială: impregnație
argentică pentru visualizarea lor.
• Mai subțire decât tipul I de
colagen
• fibrilele Tip III au un diametru de 30-
40 nm.;
• Fibrilele tipul I au ~200 nm diameter.
 Ţesutul conjunctiv lax este foarte raspândit în organism, ocupând 48
toate locurile libere din organe și dintre organe.
 Este mai bine reprezentat în stratul papilar al dermului, în
hipoderm, în corionul mucoaselor, în organele mobile sau
mobilizabile. 
 Ţesutul conjunctiv lax conține toate tipurile de celule conjunctive
(predomină fibroblastele și macrofagele), fibre de colagen, putine
fibre elastice și de reticulină, iar matricea intercelulară este cel
mai bine reprezentată. Conține un numar mare de vase de sânge și
nervi.

Țesutul conjunctiv lax

 Țesutul conjunctiv lax 49

 Ţesutul conjunctiv lax este foarte raspândit în organism,

ocupând toate locurile libere din organe și dintre organe.
 Este mai bine reprezentat în stratul papilar al dermului, în
hipoderm, în corionul mucoaselor, în organele mobile sau
mobilizabile. 
 Ţesutul conjunctiv lax conține toate tipurile de celule
conjunctive (predomină fibroblastele și macrofagele), fibre
de colagen, putine fibre elastice și de reticulină, iar matricea
intercelulară este cel mai bine reprezentată. Conține un
numar mare de vase de sânge și nervi.
 Ţesuturi conjunctive dense 50

Ţesutul conjunctiv dens are următoarele caracteristici:

 Matricea intercelulară este slab reprezentată.
 Predomină fibrele de colagen care se dispun în mănunchiuri:
 orientate (tesut conjunctiv dens ordonat: tendonul, țesutul
conjunctiv lamelar - în cornee, teaca nervilor);
 neorientate :dermul pielii, submucoasa tractului
digestiv, etc.
Ţesutul conjunctiv dens joacă un rol mecanic important, intervine în
schimburile nutritive și în apărarea tisulară.
Ţesutul conjunctiv dens semiordonat 51

 Predomină fb. de colagen

în fascicule dispuse în toate
direcţiile
 Rare fb. de reticulină si
elastice
 Puţinăsubstanţă
fundamentală
 Celule : fibroblaste,
fibrocite, plasmocite,
macrofage, mastocite,
leucocite
Ţesutul conjunctiv dens semiordonat- derm profund
col tricroma Masson, ob 10x 52
Ţesutul conjunctiv dens ordonat- 53
aponevroza
 predomina fb. de colagen
paralele intre ele in cadrul
aceleiaşi foiţe si
perpendiculare pe fb. de
colagen din foiţele supra
si subiacente
 substanţa fundamentala
puţină
 celulele : fibroblaste,
fibrocites
Ţesutul conjunctiv dens ordonat - 54
tendonul
 Predomina fibrele de
colagen dispuse paralel
intre ele
 substanţa fundamentală
şi celulele se găsesc in
spaţiile dintre fibre
(tenocite - celule cu
prelungiri
aliforme,dispuse in
monom bigeminat)
 CARACTERE GENERALE ALE ŢESUTURILOR
CARTILAGINOASE

Sunt ţesuturi conjunctive specializate: conţin cele 3 elemente: celule, SF, fibre
Celulele : • condrogenice
• condroblaste
• condrocite: se găsesc în cavităţi – condroplaste; formează grupe
izogene coronare sau axiale
Substanţa fundamentală este predominantă, semidură şi elastică → rezistenţa şi
funcţia de suport.

Fibrele au caracter “mascat”: nu se disting în masa substanţei fundamentale

Ansamblul de substanţă fundamentală şi fibre formează matricea
cartilaginoasă
Matricea cartilaginoasă este omogenă şi are aspect de “mozaic”:
Creşterea se face prin apoziţie şi diviziune interstiţială.
Nu sunt vascularizate.
Acoperite de pericondru.
 56
Structura
generală
Ca orice țesut conjunctiv, este alcătuit
din:
 Celule cartilaginoase,
condroblaste si condrocite; 
 Fibre conjunctive de natură
colagenă ;
 Substanță fundamentală formată
din 70% apă și compuși chimici.
 Criterii generale de recunoaştere:
57
 mase compacte de ţesut, în care, celulele specifice(condrocitele) sunt dispuse
izolat sau în grupuri izogene, în lacune săpate în matricea extracelulară.
 Fibrele
58
cartilaginoase
Fibrele țesutului cartilaginos sunt de natură
colagenă și sunt dispuse fie neregulat, fie în
direcții precise, în funcție de forțele mecanice care
le orientează.

Matricea cartilaginoasă
Este compusă dintr-o mare diversitate de molecule de proteine şi de
poliglucide, care sunt asamblate într-
o reţea,ce menţine strânse raporturi cu suprafaţa celulelor, care le
sintetizează.
Este bogată în polimeri fibrilari, în special de colagen, care rezistă
mai mult decât celulele la diferite solicitări mecanice.
Pericondrul Delimitează cartilajul la periferie.
59

Are două zone:

 extern-ţesut conjunctiv dens
dezordonat;
 intern-
pericondrul
condrogen- conţine
numeroase condroblaste.

Din pericondru se pot

desprinde
 canale vasculare;
 canale cartilaginoase.
 Tipurile de cartilaj

În raport cu natura fibrelor și

cu modul de organizare a
celor trei elemente
componente, deosebim trei
tipuri de țesuturi
cartilaginoase:

 Țesutul cartilaginos
hialin,
 Țesutul cartilaginos
elastic,
 Țesutul cartilaginos
fibros. 
 
 ŢESUTUL CARTILAGINOS HIALIN
 Macroscopic: aspect sticlos sau semitransparent cu o nuanta albăstruie
(datorită SF);
 Rezistent, elastic si flexibil

 Structural, este format din:

 celule

 substanţă fundamentală
 fibre

 Substanţa fundamentală şi fibrele formează matricea cartilaginoasă.

 La periferie, cartilajul este învelit de pericondru

 Celulele mature, condrocitele sunt celule care se divid.
 Celulele rezultate din diviziune sunt delimitate de o capsulă comună şi formează
grupe izogene.

 grupe izogene axiale (diviziunile au loc în planuri paralele)

- condrocitele dispuse în șiraguri (coloane)
- se întâlnesc în cartilajele care se
osifică

 grupe izogene coronare

( diviziunile au loc în planuri
diferite)
- celulele dispuse sub formă de
cerc (radial) cu centrul liber
- apar în cartilajele
costale, unde forţele de
presiune se exercită în toate
Celulele distrugătoare de cartilaj

Condroclastele
 Sunt celulele distrugătoare de cartilaj.

 Aceste celule sunt greu vizibile pe preparatele histologice.

 Intervin în procesele de resorbţie ale cartilajului.

 Matricea cartilaginoasă
Este formată din substanţă
fundamentală şi fibre.

MO: - matricea este omogenă-

- fibrele de colagen au
indice de refracţie identic cu al
substanţei fundamentale → nu se
pot distinge.
 ŢESUTUL CARTILAGINOS ELASTIC
Localizare:
 conductul auditiv extern;
 trompa lui Eustache
 parţialîn laringe
 epiglotă
 pavilionul urechii

 Macroscopic : opac, friabil, de culoare galbenă.

 Structural este format din:

 celule
 substanţă fundamentală
 fibre: fibre elastice
Este acoperit de pericondru ( bogat în fibre elastice)
ŢESUTUL CARTILAGINOS ELASTIC
col. RFW
 ŢESUTUL CARTILAGINOS FIBROS
 prezintă caractere intermediare între ţesutul conjunctiv dens şi ţesutul cartilaginos hialin.
 Localizare:

- formează inelul fibrocartilaginos al discurilor intervertebrale

- simfiza pubiană
- discurile si meniscurile articulare din articulatiile temporo-mandibulara si tibio-femurala
- zona de insertie a tendonului pe os

Structural: este format din:

celule

substanţă fundamentală
fibre: fibre colagene tip I
Nu este acoperit de pericondru
 Condrocitele – în condroplaste
- sunt mici, rare,
- izolate sau grupate în grupe izogene mici.

 SF - este redusă cantitativ

- conţine condroitin sulfat şi dermatan sulfat

 Fibrele sunt colagen tip I,

- se grupează în fascicule groase, orientate pe direcţia
forţelor de presiune care se exercită asupra lor.

 Matricea - amorfă,
- se colorează eozinofil, datorită prezenţei colagenului tip I în
cantitate mare.
ŢESUTUL CARTILAGINOS FIBROS
FIBROCARTILAJ (DISC INTERVERTEBRAL) COL HE - 40X, 100X, 400X
Vă multumesc 71
pentru atenție!