HISTOLOGIE

GENERALĂ
Țesuturile
ȚESUTURILE
 asocierea între celule similare sau, mai des, între
celule diferite.
 între celulele dintr-un țesut:
 substanța intercelulară poate fi redusă cantitativ - ciment
intercelular
 sau poate fi abundent - substanță fundamentală.

 Între celule există unele interacțiuni:

 Joncțiuni
 Mesageri (mediatori) chimici
 Produse metabolice.
ȚESUTURILE

 Înmod clasic, histologii consideră că există patru

tipuri de țesuturi de bază:
 epiteliu;
 țesutul conjunctiv;
 muşchii;
 țesutul nervos.

tuturor celor 4 tipuri de țesuturi

 Asocierea
contribuie la formarea de organe.
 ȚESUTURILE EPITHELIALE
 "epiteliu"
 Din grecescul: "epi-" = "după/pe" și "thele" = "sân".
 Inițial acest cuvânt însemna doar pielea care acoperă sânul/gl.
mamară;
 avascular și aproape complet celularizat (puțin sau deloc țesut conjunctiv asociat)
agregarea celulelor specializate pentru activități de absorbție, secreție,
protecție sau rol senzorial.
 Epiteliul conține două tipuri de celule:
 Celule mature
 celule mari și diferențiate, asigură funcția specifică.
 Celule tinere
 care sunt celule mici și nediferențiate, asigură regenerarea țesuturilor.
 Celulele mature predomină comparativ cu cele tinere.
ȚESUTURILE EPITHELIALE

funcție de rolul fiziologic, țesuturile

 În
epitelial pot fi:
Epitelii de acoperire și căptușire
(tapetare);
Epitelii cu rol secretor (epitelii
glandulare)
 inclusiv organe;
Epitelii senzoriale.
EPITELIUL DE ACOPERIRE ȘI CĂPTUȘIRE
(TAPETARE)
 celule epiteliale dispuse în unul sau mai multe straturi.
 acoperă suprafața corpului și tapetează cavitățile
interne ale corpului.
 epiteliul se dispune pe o membrană bazală
 sub această structură se întâlnesc țesutul conjunctiv, vasele de
sânge și nervii.
 stratul localizat sub epiteliul de acoperire are denumirea:

 lamina propria (corion) în aproape toate cazurile

 cu excepția pielii unde are numele de derm.
 epiteliul este strâns atașat de membrana bazală.
Derm section – epidermis
forming some infoldings
(fingerprints)
EPITELIUL DE ACOPERIRE ȘI CĂPTUȘIRE
(TAPETARE)
 Membrana bazală (MB) are 3 straturi:
 Lamina rara
 are contact direct cu membrana celulelor epiteliale șiconține,
în principal, laminină.
 Lamina densa
 împreuna cu lamina rara formeaza lamina bazală.
 Lamina fibroreticularis
 conține fibrile de colagen și microfilamente fibrilinice, care
ancorează M B la țesutul conjunctiv subiacent (lamina propria
sau derm).
 În unele cazuri, M B este evidentă în microscopia optică deoarece
este foarte groasă (epiteliul traheal)
 colorații speciale, cum ar fi metoda cu acid periodic (Schiff)
 pentru carbohidrați
 sau impregnație argentică.
 EPITELIILE DE ACOPERIRE ȘI CĂPTUȘIRE
( TAPETARE )
 Există unele epitelii în care MB:
 este foarte subțire sau întreruptă
 ureter, vezică urinară, foliculi tiroidieni
 sau poate lipsi
capilare sinusoide.


 Epiteliile de acoperire nu au vase de sânge sau vase limfatice

 oxigenul și substanțele nutritive ajung în epiteliu prin plasma
exsudată din vasele de sânge din lamina propria sau derm.
 BM este ca o membrană semipermeabilă pentru plasmă.
 spațiile intercelulare asigură contactul fiecărei celule cu plasma
exsudată.
 BM poate fi traversată de leucocite provenite din vasele
sanguine.
 În unele situații, leucocitele trec doar epiteliu pentru a ajunge în
cavitatea căptușită de epiteliu.
EPITELII DE ACOPERIRE ȘI CĂPTUȘIRE
( TAPETARE )
 Epiteliile de acoperire au terminațiuni nervoase
 din țesutul conjunctiv subiacent.
 Celulele epiteliale nu sunt structuri rigide
 sunt capabile să formeze cute sau pliuri printr-o schimbare moderată
a formei celulelor
 pliuri intestinale, gastrice.

 Celulele epiteliale au mai multe tipuri de joncțiuni intercelulare (de

ancorare, impermeabile sau joncțiuni gap)
 rezistența mecanică
 schimburi rapide de informații sau metabolice.
 joncțiunile nu sunt permanente
 Posibilitate de a debloca jonctiunile pentru a favoriza deplasarea
celulelor pe BM sau pentru a favoriza deplasarea celulelor
 permite desprinderea celulelor involuate.
EPITELII DE ACOPERIRE ȘI CĂPTUȘIRE
( TAPETARE )
 Epitelii de acoperire și tapetare:
 acoperă întreaga suprafață a corpului (epidermul pielii)
 tapetează cavitățile interne mari ale corpului
 cavitatea peritoneală, pericardică, pleurală
 epiteliu denumit mezoteliu
 tapetează tot sistemul circulator
 cord, artere, vene, capilare, vase limfatice
 epiteliu denumit endoteliu
 tapetează organe cavitare:
 tubul digestiv, tractul respirator, sistemul urinar, sistemul
genital, ...
 Epiteliile de acoperire au rolul de a apăra organismul
împotriva factorilor externi, germeni, substanțe.
 Epiteliul de căptușire (tapetare) are rol de protecție și
favorizează schimburile de substanțe cu mediul extracelular.
 EPITELII DE ACOPERIRE ȘI CĂPTUȘIRE
( TAPETARE )
Epitheliile de acoperire și de căptușire sunt clasificate histologic pe
baza a două criterii:
 1) numărul de straturi de celule:
 Dacă un epiteliu este constituit dintr-un singur strat, este un "epiteliu
simplu".
 Dacă există mai mult de un strat de celule, atunci este un "epiteliu
stratificat".
 Există o a treia categorie, numită epiteliu "pseudostratificat".
 2) forma celulelor din stratul superior (ultimul strat celular):
 aplatizate sau pavimentoase (scuamoase)
 prismatice (columnare, cilindrice)
 cuboidale
 În cazul epiteliilor stratificate, numele epiteliului este dat de
forma celulelor de la suprafață, indiferent de formelecelulelor
din straturile profunde.
 EPITELIILE SIMPLE

 Epiteliile simple pot avea celule de orice formă.

 are doar un strat de celule dispuse pe o membrană bazală.
 Toatecelulele care formează un epiteliu simplu au
aproximativ aceeași formă:
 cuboidală, cilindrică, pavimentoasă (scuamoasă).
 Țesutul conjunctiv subiacent nu prezintă papile.
 În funcție de forma celulelor, există 3 tipuri de epiteliu
simplu:
 pavimentos, cuboidal și prismatic.
EPITELIUL SIMPLU PAVIMENTOS
(SCUAMOUS)
 constituit dintr-un strat de celule aplatizate, cu un contur
neregulat.
 celulele epiteliului simplu pavimentos u aspectul de ”ochi de ou
prăjit", fiind mai late decât înalte.
 nucleul este aplatizat și dispus central
 celulele au o citoplasmă redusă cantitativ.
 celulele aderă între ele prin dezmozomi.
 un nucleu pe celulă.
 Tapetează următoarele zone:
 întregul sistem cardiovascular - formează endoteliul;
 cavitățile interne mari (pleura, peritoneul, pericardul) - formează
mezoteliul;
 sacii alveolari din plămâni;
 membrana tympanică și labirintul membranos al urechii interne;
 capsula Bowman, ... ..
Simple Squamous Epithelium
 EPITELIUL CUBOIDAL SIMPLU
 are doar un strat de celule, separate de țesutul
conjunctiv subiacent de către M B
 celulele cuboidale sunt izo-diametrice și au un nucleu
sferic.
 forma, văzută de sus, este mai mult sau mai puțin
hexagonală.
 Localizat în ductele glandelor exocrine sau în:
 Tubii colectori și tubii contorți din rinichi
 Bronhiole
 Foliculii tiroidieni ... ..
Simple Cuboidal Epithelium - Kidney Tubules.
 E P I T E L I U L S I M P L U PRISM ATI C
(C O L U M N A R , CILINDRIC )
 un strat de celule, care sunt mai înalte decât late;
 privite de sus au un aspect similar cu celulele cuboidale.
 în secțiune transversală apar mai înalte decât celulele cuboide
 au nucleu ovoid.
 acest epiteliu întâlnit în locuri cu abraziune redusă.
 Este un epiteliu destul de fragil, specializat însă pentru:
 absorbție (epiteliul intestinal)
 secreție (epiteliul gastric).
 De obicei are structuri specifice:
 margine în perie - microvili (epiteliul intestinal - enterocitele).
 spațiul intercelular este obliterat înspre polul apical prin joncțiuni
impermeabile (ocluzive)
 absorbția fiind realizată doar transcelular.
 E P I T E L I U L S I M P L U PRISM ATI C
(C O L U M N A R , CILINDRIC )
 Multe din epiteliile simple prismatice conțin celule
secretoare de mucus (celule calciforme), printre celulele
columnare implicate în absorbție.
 Ex: epiteliul intestinal, epiteliul gastric.
 produc un film de protecție pe suprafața celulelor absorbante ale
intestinului subțire;
 lubrifiant (intestinul gros) pentru a ajuta la mobilizarea fecalelor.
 Epiteliul simplu prismatic poate prezenta unele celule
ciliate.
 în uter, oviduct, duct deferent, bronhiole.
 Epiteliul simplu prismatic este foarte frecvent în:
 cea mai mare parte a tractului digestiv
 pereții ductelor glandulare.
 EPITELIILE STRATIFICATE
 compuse din mai mult de un strat de celule.
 se clasifică pe baza formei celulelor din ultimul strat (cel
mai superficial).
 celulele din straturile inferioare pot avea orice formă.
 Numai celulele bazale au contact direct cu membrana bazală
 poartă numele de strat bazal.
 Funcțional:
 epiteliul stratificat are un important rol de protecție.
 Descrise 3 tipuri:
 cuboidal, prismatic și pavimentos.
EPITELIUL STRATIFICAT CUBOIDAL

 Este rar întâlnit la mamifere

 este constituit din 2 straturi de celule cuboidale,
primul strat dispus pe membrana bazală.
 Ex. în ductele glandelor salivare.

Duct of
the
salivary
glands
embedded
in the
tongue.
 EPITELIUL STRATIFICAT PRISMATIC
(COLUMNAR, CILINDRIC)
 mai multe straturi de celule, dar numai stratul bazal are contact
direct cu membrana bazală.
 stratul bazal au un rol regenerator;
 straturile intermediare - forme celulare diferite;
 stratul superficial – celule prismatice (columnare/cilindrice).

 Se identifică în:
 ductele mari ale glandelor salivare;
 uretră la masculi;
 zonele de la limita dintre epiteliul pavimentos stratificat și
epiteliul pseudostratificat prismatic
 fața laringeală a epiglotei etc.
 EPITELIULSTRATIFICAT SCUAMOUS
(PAVIMENTOS)
 cel mai rezistent epiteliu stratificat;
 În țesuturile cu număr redus de straturi (cornee: 5-6 rânduri de
celule suprapuse):
 epiteliul este dispus pe o M B fără papile.
 Contrar, în epiteliile stratificate cu numeroase straturi celulare,
acestea sunt dispuse pe o M B care prezintă cute multiple care
formează papile.
Ex: epidermu sau epiteliul bucofaringian.


 Epiteliul scuamos este cel mai des întâlnit tip de epiteliu

stratificat;
 Tapetează cavitatea bucală, anusul, vaginul, alte orificii.
 Tapeteză lumenul esofagului.
 Zona externă a pielii (epidermul) - specializare pentru rezistență
sporită la abraziune.
 EPITELIULSTRATIFICAT SCUAMOUS
(PAVIMENTOS)
 celulele de la suprafață sunt de formă aplatizată, scuamoase.
 celulele din straturile mai profunde pot adopta orice formă (deși
majoritatea dintre ele ar putea fi descrise ca fiind cuboidale).
 celulele bazale columnare sau cuboidale sunt cele mai tinere
și prin diviziunea lor celulele sunt împinse pas cu pas către
suprafața epiteliului.
 celulele din straturi diferite au vârste diferite.
 celulele mai bătrâne sunt plasate pe suprafața epiteliului
și-au încheiat ciclul celular și sunt eliminate.


 Există 2 tipuri de epiteliu stratificat scuamos:

 keratinizat
 necheratinizat.
 EPITELIULSTRATIFICAT SCUAMOUS
(PAVIMENTOS)
Epiteliul stratificat scuamous (pavimentos) cheratinizat (ESSC)
Keratinizarea este procesul de formare a unui strat superficial constituit
practic din celule cornificate și moarte (celulele din straturile superficiale)
 adaptare la abraziune ridicată.
 Se considera că un E S S C "umed" nu se cheratinizează, în timp ce unul
"uscat" suferă cheratinizare.
 INCORECT.
 Keratinizarea are loc în cazul unor E S S C "umede":
cavitatea bucală
 esofagul la animalele domestice (nu la om).
 Se identifică în regiunile corpului care au contact cu mediul extern:
 Epiderm
 Orificii externe
 Esofagul și prestomacele la rumegătoare - adaptare la un anumit tip de hrană.
 Epidermul este constituit din mai multe straturi de celule:
 stratul bazal, stratul spino, granular, lucidum și cornos.
E PITELIUL STRATIFICAT SCUAMOUS
(PAVIMENTOS) CHERATINIZAT (ESSC)
 Stratul bazal (Stratum basalis)
 un strat de celule cuboidale sau prismatice
 proliferează și înlocuiesc cheratinocitele mai în vârstă din
straturile superioare.
 celulele aderă între ele prin desmozomi
 ancorat la membrana bazală prin hemidesmozomii.
 Stratul spinos (Stratum spinosum)
 celule poliedrice/poligonale dispuse pe mai multe straturi
 conectate între ele prin desmozomi
 în microscopia optică – celule cu aspect spinos.
 producția continuă de celule în stratul bazal determină
deplasarea celulelor din stratul spinos înspre stratul
granular.
EPITELIUL STRATIFICAT SCUAMOUS
(PAVIMENTOS) CHERATINIZAT (ESSC)
 Stratul granular (Stratum granulosum)
 2-3 straturi de celule, formă ovoidă, cu axul lung paralel cu suprafața
epiteliului.
 nucleii dau semne de involuție, iar citoplasma se keratinizează
prin încărcarea cu granule de kerato-hialin.
 Stratul lucidum (Stratum lucidum)
 prezent numai în câteva regiuni ale epidermului
 format din câteva straturi de celule.
 celulele sunt degenerate, nucleii se dezintegrează (carioliză).
 celule aplatizate, prezintă în citoplasmă granule de eleidină
precursori de keratină.
 Stratul cheratinizat (Stratum corneum)
 celulele anucleate, foarte aplatizate
 au în citoplasmă scleroproteine filamentoase numite keratină.
 în final celulele se descuamează.
 EPITELIUL STRATIFICAT SCUAMOUS
(PAVIMENTOS) NECHERATINIZAT
 Tapetează, de obicei, cavități umede, acoperite permanent de
secreții glandulare apoase.
 Se poate întâlni în:
 cavitatea bucală, faringe, esofag, epiglotă, corzi vocale, vagin, epiteliul
cornean anterior (ochi), mucoasa conjunctivală palpebrală.
 Epiteliu similar cu cel keratinizat, cu excepția stratului superficial;
 celulele superficiale mor fără a prezenta cheratinizare.
 Se identifică numai 3 straturi:
 bazal, spinos și superficial.
 Straturile superficiale nu prezintă o keratinizare tipică, iar celulele
superficiale aplatizate se descuamează sub formă lambouri de
celule sau ca celule izolate.
Epiteliul stratificat scuamous
(pavimentos) necheratinizat
EPITELIUL STRATIFICAT SCUAMOUS
(PAVIMENTOS) NECHERATINIZAT
 Keratinizarea stratului superficial - adaptare funcțională.
 în țesuturile expuse unor stimuli mecanici.

 Exemple:
 La pisici - care consumă alimente moi - esofagul este tapetat la
interior cu un epiteliu subțire, slab cheratinizat sau
nekeratinizat.
 La rozătoare și în special la rumegătoare, care consumă alimente
solide, keratinizarea este mult mai intensă.
 La rumegătoare, keratinizarea merge mult mai profund
– inclusiv în prestomace, care sunt puternic
keratinizate.
 Keratinized squamous epithelium - skin

Non-keratinized squamous epithelium - vagina

Stratified Squamous Epithelium

E P I T E L I I S T R A T IF IC A T E – EPITELIUL URINAR
(UROTELIUL, EPITELIUL TRANSITIONAL)
 este un tip de epiteliu stratificat;
 localizat în tractul urinar:
 bazinet, uretere, vezica urinara, prima porțiune a uretrei.

 2-3 straturi de celule în bazinet, 4-5 straturi în uretră și 6-10 straturi în

vezica urinară goală.
 3 tipuri distincte de celule - cuboidale, ovale, umbeliformă.
 Celulele cuboidale
 celule bazale și au contact direct cu membrana bazală.
 Celulele ovale (celulele în rachetă)
 straturile celulare intermediare
 au un pol apical mai lat și un pol bazal subțire (ca o rachetă de
tenis)
 dispuse pe mai multe straturi, dar toate celulele au contact direct cu

membrana bazală prin polul bazal subțire.

 E P I T E L I I S T R A T I F I CATE – EPITELIUL URINAR
(UROTELIUL, EPITELIUL TRANSITIONAL)
Celulele Umbeliforme
 unul-doi nuclei ovali dispuși cu axul lung paralel cu MB.
 dispuse la suprafața uroteliului, doar un strat de celule care acoperă celulele
subiacente.
 forme variabile:
 cuboidale într-un organ vidat și aplatizate în organul plin.
 celulele au ”incluzii acidofile” în citoplasmă.
 nu sunt incluzii
 zone ale membranei plasmatice care se invaginează intracitoplasmatic.
 De ce?! Vezica urinară crește în volum prin umplere cu urină și să se micșorează prin
vidare.
 Adaptarea celulelor umbeliforme la modificările de volum ale organului - celulele nu se
deșiră prin întindere datorită prezenței extramembranelor.
 Epiteliul urinar este impermeabil la apă
 Joncțiuni impermeabile intercelulare.
 protejează tractul urinar
 previne diluarea urinei prin osmoză.
E P I T E L I I S T R A T I F I C A T E – EPITELIUL URINAR
(UROTELIUL, EPITELIUL TRANSITIONAL)

 Caracteristica principală a urotheliului este plasticitatea

acestuia
 modificarea grosimii epiteliului în funcție de distensia organului.
 la om, volumul vezicii urinare se modifică de la 50 ml (vezica
goală) la 500 ml (vezica plină).
 Acest aspect este posibil datorită mobilității verticale a
celulelor din straturile intermediare.
 vezică urinară plină - număr redus de straturi celulare (2-3)
 vezică urinară goală - mai multe straturi (6-10).
 Există puțini desmozomi în straturile intermediare
 facilitează alunecarea celulelor.
 Suprafața uroteliului este acoperită de o substanță mucoasă
 protejează epiteliul de constituenții toxici din urină.
Transitional Epithelium
Location - Urinary Bladder;
Ureters.
E P I T E L I I S T R A T I F I C A T E – EPITELIUL
PSEUDOSTRATIFICAT

 este un subtip al epiteliului simplu.

 aspectul general este al unui epiteliu pluristratificat, dar
în realitate, toate celulele ajung la membrana bazală, iar
epiteliul este unul simplu.
 există un singur strat, deși locația nucleilor este la diferite
niveluri, aspect ce dă senzația de multistrat.
 Deși toate celulele au contact cu MB, nu toate celulele
ajung la suprafața epiteliului;
 există celule cu înălțimi diferite (celule mai mici și mai înalte)
 nucleii fiind mai mici sau mai mari, în funcție de dimensiunea
celulelor.
E P I T E L I I S T R AT I F I C AT E – EPITELIUL
PSEUDOSTRATIFICAT

 însistemul respirator;
cavități nazale, faringe - zona respiratorie,
laringe, trahee și bronhii.
 Intraepitelial se pot identifica:

celule mucoase (caliciforme, goblet)

și celule nemucoase, care sunt ciliate.
 nu toate celulele sunt ciliate - numai cele care

ajung la suprafața epiteliului;

 celulele bazale sunt nediferențiate și înlocuiesc

celulele îmbătrânite sau moarte.

Pseudostratified
epithelium – trachea.
E PITELIUL GLANDULAR
 Glandele sunt formate din celule foarte specializate, capabile să
sintetizeze anumiți produși de secreție.
 celulele sunt capabile de a ingera anumite substanțe care sunt
transformate și excretate.
 Există 2 tipuri de structuri glandulare:
 exocrine și endocrine.

 Glandele exocrine
 eliberează produsul de secreție la suprafața epiteliului, cu ajutorul
ductelor excretorii
 Glandele endocrine
 eliberează produsul de secreție direct în sânge.
GLANDELE EXOCRINE
 Glandele exocrine sunt formate din:
 subunități secretorii;
 ducte de excreție
 țesutul conjunctiv de susținere.
 include vase de sânge și nervi.
 Unele glande nu au canal de excreție.
 Celulele glandulare au o polaritate morfologică și una funcțională.
 Polaritatea morfologică
 dispunerea specifică a organitelor celulare și a granulelor de secreție
în citoplasmă;
 reticulul endoplasmatic și mitocondriile - polul bazal al celulei
 aparatul Golgi și granulele de secreție înspre polul apical.
 Polaritatea funcțională este dată de:
 permeabilitatea polului celular bazal pentru apă și nutrienți
 permeabilitatea polului celular apical pentru produsul de secreție.
GLANDELE EXOCRINE

 Glandele exocrine se clasifică pe baza a 3 criterii:

 Morfologic
 Mecanismului de selecție
 Tipul produsului de secreție
GLANDELE EXOCRINE– CRITERIUL
MORFOLOGIC

 următoarele tipuri de glande:

 Glandele cu sau fără canale de excreție
 Glandele cu canale de excreție simple sau ramificate
 Glandele cu diferite tipuri de unități secretorii

 Structuri tubulare, alveolare, acinare

Glandele excretorii fără canale de excreție

 glande unicelulare sau multicelulare localizate strict în
structura epiteliilor de acoperire.
 Din această categorie fac parte:
 glandele unicelulare
 glandele intraepiteliale
 glandele membranoide.
GLANDELE EXOCRINE– CRITERIUL
MORFOLOGIC

 Glandele unicelulare
 o celulă formează o glandă
 celulele mucoase situate între celulele epiteliuluide
acoperire.
 Ex. epiteliul pseudostratificat prismatic ciliat.
produsul este eliberat direct la suprafața epiteliului.
 Glandele intraepiteliale
 grupuri mici de celule secretoare situate în grosimea epiteliului.
 în epiteliul cavităților nazale, epiglotă, palat moale.
 aceste celule secretă un produs mucos.
 Glandele membranoide
 celule prismatice dispuse într-un singur strat, având 2 funcții:
 rol de acoperire și rol secretor.
 Ex. - epiteliul din stomac - toate celulele gastrice sunt capabile să secrete
mucus.
 Small intestine – unicellular
glands (goblet cells).

Membranoid glands - Surface

Mucous cells in the stomach.
Intraepithelial gland - Nasal Mucosa
GLANDELE EXOCRINE– CRITERIUL
MORFOLOGIC

Glande exocrine cu canal de excreție

 formate din:
 unitate secretorie denumită adenomer (celule secretoare dispuse în jurul unui
lumen), continuat de canal excretor.
 canalul de excreție eliberează produsul de secreție la suprafața epiteliului.
 Adenomerul poate adopta mai multe forme:
 Tubular
 Acinar
 Alveolar
 Canalul de excreție poate fi simplu sau ramificat.
 prezența doar a unui canal de excreție - glandă simplă;
 canale ramificate - glandă compusă.
 Se pot diferenția următoarele tipuri de glande:
 Glandele tubulare simple și compuse
 Glande tubulare cutate
 Glande acinare simple și compuse.
 GLANDELE EXOCRINE– CRITERIUL
MORFOLOGIC

 Glandele tubulare simple

 adenomerul este de formă tubulară iar canalul excretor este foarte scurt.
 Locații - glandele uterine, gastrice, unele glande intestinale (Lieberkühn).

 Glandele tubulare compuse

 2 sau mai multe structuri glandulare tubulare (adenomere) interconectate prin canale de
excreție.
 Locații - glandele din regiunea pilorică din stomac.

 Glandele tubulo-glomerulare
 adenomerul este tubular dar foarte cutat și se continuă prin canalul de excreție care este drept.
 Locație - glandele sudoripare.

 Glandele acinare simple

 adenomer sub formă destinsă (aspect de balon) căptușit la interior de celule secretorii care
înconjoară un lumen.
 Locație - glandă lacrimală.

 Glandele acinare compuse (glandele tubuloacinare)

 mai multe canale de excreție se termină cu adenomere de aspect acinar.
 Localizare - pancreasul exocrin, glandele salivare.
 Simple and Compound
tubular glands (intestine)

Simple tubular glands

(colon)
Simple coiled tubular gland – sweat gland
 Compound acinar glands (tubule-acinar glands)
- pancreas of dog

Simple acinar glands - lacrimal

gland
GLANDELE EXOCRINE – MECANISMULUI DE
SELECȚIE
 Glandele exocrine se clasifică în:
 Glande merocrine
 elimină produsul de secreție prin pinocitoză inversă (exocitoză) sau prin difuzie
 membrana celulară și citoplasma rămân intacte.
Ex: glandele salivare, pancreasul exocrin, glandele sudoripare.
 Glande apocrine
 produsul de secreție este eliminat cu o mică parte din citoplasma apicală a
celulei (inclusiv membrana aferentă)
 restul citoplasmei cu nucleul nu este afectată;
 celulele sunt încă funcționale și capabile să-și reia funcția secretorie.
Ex: glanda mamară.
 Glande holocrine
 produsul de secreție este eliberat în urma distrugerii celulelor (dezintegrare);
 produsul de secreție conține componente celulare.
 Celulele glandulare au un singur ciclu secretor.
 Ex: glandele sebacee.
Methods of secretion
GLANDELE EXOCRINE – TIPUL
PRODUSULUI DE SECREȚIE
 Există mai multe tipuri:
 Glandele seroase
 secretă un produs apos, adesea bogat in proteine;
 parotida și pancreasul exocrin.
 Glandele mucoase
 secretă un produs vâscos, bogat în carbohidrați (de exemplu, glicoproteine).
 Glandele Bruner din duoden, celulele calciforme.
 Glandele sero-mucoase sau mixte
 au atât celule seroase cât și mucoase.
 glanda salivară submandibulară.
 Glandele sebacee
 secretă un produs bogat în lipide.
 glandele sebacee din piele.
 Glandele ceruminoase
 în urechea externă.
Mixed (serous and mucous) Serous acini from
acini from submandibular parotid salivary gland
salivary gland

Mucous acini from

labial (minor)
salivary gland