Epiteliu 1 MD RO 2018-2019

ŢESUTUL EPITELIAL
SEF LUCRARI DR. Roxana Avadanei

HISTOLOGIA
-ANATOMIA MICROSCOPICĂ-
PLAN
ŢESUTUL EPITELIAL
Caractere generale, clasificare.
Ţesutul epitelial de tapetare:
o tipuri histoarhitectonice
 simple
 stratificate
 pseudostratificate
o joncţiuni intercelulare
Membrana bazală
STUDIUL
ŢESUTURILOR
4
STUDIUL ŢESUTURILOR
 Corpul uman conţine aproximativ 200

de tipuri diferite de celule
 Patru tipuri de ţesuturi
 Histologia(anatomia microscopică)
 studiul ţesuturilor (generală)

 studiul organelor (specială)
5
TEHNICI
Prelucrarea preparatelor histologice
 prelevare
 fixare
 secţionare (4-6 μ)
 colorare şi montare a lamelor
Secţionarea şi etalarea unui fragment de

organ pe lamă reduce structura
tridimensională la o structură
bidimensională – pierde cea de a treia
dimensiune!!!!!!!!!!!!
6
Secţionarea celulei
1 2 3 4 5
• În secţiunile
1 & 5 lipseşte
gălbenuşul/nucl
1 5 eul celulei
•În secţiunile 2
3 &4,
2 4 gălbenuşul/
nucleul celulei
este mai mic
decât în
secţiunea 3
7
Secţionarea ţesutului
 Imaginea A
reprezintă o secţiune
transversală prin
macaroane, ca
principiu
asemănătoare vasului
de sânge, unui
fragment de intestin
sau oricărui organ
tubular
 Imaginea B
reprezintă o secţiune
longitudinală prin
glanda sudoripară, în
general printr-un tub
A B 8
Tipuri de secţiuni
 Longitudinală
– Secţiune într-un plan
paralel cu lungimea
 Transversală
– Secţiune într-un plan
perpendicular pe
lungime
 Oblică
– Secţiune într-un plan ce
realizează un unghi<90
cu secţiunea
longitudinală &
transversală
9
Tipuri de secţiuni
TEMĂ!
 Încercaţi să
identificaţi tipul
secţiunii din
diagramă?
 Cum va arăta oul
secţionat în
celelalte tipuri de
secţiuni?
10
Tipuri de ţesuturi fundamentale
1. Epitelial
2. Conjunctiv
3. Muscular
4. Nervos
11
ŢESUTUL EPITELIAL
Diversitate morfologică
ŢESUTUL EPITELIAL
 Clasificare
epiteliu de tapetare / epiteliul de suprafaţă
epiteliu secretor (glandular)
epiteliul senzorial
 Funcţii
- protecţie
- transport transcelular pentru anumite molecule
- secreţie
- absorbţie
- permeabilitate selectivă
- recepţie a senzaţiilor
ŢESUTUL EPITELIAL
 Caracteristici generale morfo-funcţionale

(1) densitatea celulară crescută
(2) joncţiuni intercelulare
(3) molecule de adeziune
(4) polarizarea
(5) capacitatea de regenerare
(6) lipsa vascularizaţiei
(7) inervarea
(8) relaţia strânsă cu ţesutul conjunctiv
ŢESUTUL EPITELIAL
 Histogenetică: 3 foiţe embrionare
 Ectoderm
 contact direct cu mediul exterior
- epiderm
- epiteliul anterior al corneei
- epiteliul mucoasei orale şi nazale  Neuroectoderm
- epiteliul mucoasei anale
 tub neural
- epiteliul mucoasei uretrei terminale
masculine - neurohipofiza
- epiteliul urechii externe şi a timpanului - epifiza
extern - epiteliile senzoriale specifice
 glande analizatorilor vizual, acustic şi olfactiv
- glande anexe ale pielii (sebacee,  creste neurale
sudoripare) - medulosuprarenala
- glande mamare - celulele sistemului endocrin difuz
- glande salivare
- glande nazale
- glande lacrimale
- adenohipofiza
ŢESUTUL EPITELIAL
 Endoderm
- epiteliul mucoasei sistemului digestiv (de la
faringe la rect)
- epiteliul sistemului respirator (de la laringe
la alveolele pulmonare)
- epiteliul mucoaselor veziculei biliare şi
canalelor biliare
- epiteliul mucoasei uretrei proximale şi
vezicii urinare  Mezoderm
- epiteliul urechii medii şi timpanului intern - epiteliul de tapetare al sistemului de
reproducere masculin şi feminin
- epiteliul mucoasei vaginale (în partea
inferioară) - glandele genitale accesorii şi elementele
epiteliale endocrine ale ovarului şi
- glandele anexe ale sistemelor digestiv şi testiculului
respirator
- epiteliul sistemului urinar
- tiroida, paratiroidele
- epiteliul sistemului circulator
- epiteliul cavităţilor interne ale organismului
- epiteliul urechii interne
- corticosuprarenala
ŢESUTUL EPITELIAL DE TAPETARE
1. NOMENCLATURĂ ŞI CLASIFICARE
 membrane celulare plasate pe suprafeţe exterioare, interioare sau în

structura unor cavităţi
 contiguitate celulară
 organizări variate, adaptate unor funcţii diferite (protecţie, absorbţie,
difuziune, secreţie)
 CLASIFICARE  două criterii utilizate în paralel:
1. criteriul citologic  caracteristicile morfologice ale celulelor ce intră în

componenţa unei varietăţi de ţesut epitelial
2. criteriul histoarhitectonic  modul în care sunt organizate celulele în

alcătuirea unei varietăţi de ţesut epitelial
1. CRITERIUL CITOLOGIC
3 tipuri principale de celule:
 celula pavimentoasă (scuamoasă)

- aplatizată, suprafaţă mare, înălţime foarte mică
- margini rectilinii / sinuoase → poligoane neregulate
- MO, incidenţă transversală: citoplasma → bandă fină, abia vizibilă, dispoziţie
arcuată în jurul nucleului
 celula cubică (prismatică joasă)

- înălţime = diametru transvers
 celula cilindrică (prismatică înaltă)

- înălţime x 2-5 diametru transvers
*celula de aspect poligonal

/ celula polimorfă - forme foarte variate
2. CRITERIUL HISTOARHITECTONIC:
 epitelii simple
- un singur strat
- raport direct MB, structuri de ancorare
 epitelii stratificate
- straturi suprapuse unele peste celelalte
- strat bazal → raport direct MB
- strat superficial → mediu extern (epiderm),
intern (cavităţi interne)
În urma combinării celor două criterii: nomenclatură pentru varietăţile

ţesutului epitelial de tapetare:
 epiteliu simplu pavimentos (scuamos);

 epiteliu simplu cubic (prismatic jos);
 epiteliu simplu cilindric (prismatic înalt);
 epiteliu stratificat pavimentos (scuamos);
 epiteliu stratificat cubic (prismatic jos);
 epiteliu stratificat cilindric (prismatic înalt).
Pentru epiteliile stratificate, stratul superficial este cel care determină

componenta citologică a nomenclaturii.
 *entitate aparte: ţesutul epitelial pseudostratificat

2. CARACTERISTICILE CELULELOR EPITELIALE
*particularizare pentru ţesutul epitelial de tapetare
*operaţionale şi pentru ţesut epitelial secretor
(glandular) şi senzorial
2.1. DENSITATEA CELULARĂ

- abundenţă de celule, cu foarte puţin material intercelular
Identificare microscopică
- nucleii celulelor, foarte numeroşi şi apropiaţi între ei
- limite celulare dificil de distins (grosime membrana plasmatică < limita
de rezoluţie a microscopului optic)
2.2. JONCŢIUNILE INTERCELULARE

- coeziune, adezivitate, comunicare intercelulară  funcţionare
coordonată
 CLASIFICARE
 joncţiuni ocludente / strânse (lat. zonulae occludentes);

 joncţiuni de ancorare / aderente (lat. zonulae adherentes, maculae
adherentes);
 joncţiuni comunicante / distanţate (eng. gap, nexus).
 zonulă: joncţiune care se întinde ca o centură sau ca un cadran pe

toată suprafaţa celulei, la un anumit nivel
 maculă: joncţiune care apare numai din loc în loc, sub formă
discontinuă
JONCŢIUNI OCLUDENTE
 Zonula ocludentă
ME: apoziţie strânsă a membranei plasmatice

a două celule vecine
- foiţele externe ale celor două plasmaleme
fuzionează, apoi se desprind
- secvenţa fuzionare-desprindere se repetă de mai
multe ori, pe o întindere de 0,1-0,3 μm
- fuzionare: fâşii (lanţuri) de proteine
transmembranare joncţionale provenite din cele
două membrane → conexiune → “sigiliu” spaţiu
intercelular
Organizare moleculară:
- ocludina
- proteine de placă (cingulina)  legătură cu
spectrina  legătură cu microfilamentelor
intracelulare de actină
Localizare
- lângă PA, separă domeniul apical / laterobazal
JONCŢIUNI ADERENTE (DE ANCORARE)
 Zonula aderentă
- cordon complet în jurul polului apical
ME:
- densificare citoplasmatică  aspect fin, filamentos
- spaţiul intercelular (15-20 nm): material de densitate electronică
mai mică  fine striaţii transversale
Funcţii
- legături între
citoscheletul celulelor adiacente
citoscheletul celulelor din stratul
bazal şi materialul extracelular
Localizare
- adiacent joncţiunilor ocludente
 Zonula aderentă - alte molecule:

- α-actinina, vinculina
(solidarizează filamentele de
Organizare moleculară: actină din cadrul terminal)
- caderine clasice calciu-dependente: - miozina
- proteine transmembranare de adeziune - radixina
intercelulară, formează legături homofile- - tenuina
homotipice
- domeniul extracelular ocupă spaţiul intercelular
- intracelular: 3 tipuri de catenine (α, β şi γ)
- β-catenina
 domeniu intracelular caderinei
 α-catenină
 actină
 Macula aderentă (desmozomul)

- mici structuri discoidale ovalare, ax lung
400-500 nm, ax scurt 100 nm
ME:
- spaţiu intercelular (30 nm)
- citoplasma adiacentă feţei interne a celor
două plasmaleme  densificare = placă de
ataşament / desmozomală (400 x 250 x 10
nm)  filamente intermediare
- mijlocul spaţiului intercelular: bandă discretă
/ linie electron-densă
Organizare moleculară
- spaţiul intercelular: glicoproteine
transmembranare din superfamilia
caderinelor: (i) desmogleina, (ii)
desmocolina Moleculele stabilesc legături cu filamentele
- placa desmozomală: proteine de ataşament intermediare de citokeratină prezente în
neglicozilate: desmoplakina 1, citoplasmă; acestea se inseră în placă, după care
desmoplakina 2, plakoglobina, desmiokina ies din nou în citoplasmă, traiectul fiind în “ac de
(polipeptidul bazic) păr”.
JONCŢIUNI ADERENTE (DE ANCORARE) Filamentele intermediare pătrund în placă şi
rămân ancorate la acest nivel, fără a reveni în
citoplasmă şi fără a realiza dispoziţia în “ac de
 Hemidesmozomul
păr” (ca la desmozom)
- structură asemănătoare desmozomului
- proteine de placă  filamentele intermediare
(citokeratină)
- molecule transmembranare: integrine 
recunosc domenii din moleculele matricei
extracelulare: leagă laminina, colagenul de
tip IV
Localizare, funcţii
- polul bazal al celulelor epiteliului stratificat
pavimentos, în raport cu membrana bazală
 ataşament
 Contactul în focar
ME: dificil de observat, nu există spaţiu intercelular evident
- integrine: legătură citoschelet celular - matrice extracelulară
Localizare, funcţii
- polul bazal al celulelor epiteliale, conexiune cu materialul extracelular
JONCŢIUNI COMUNICANTE
- căi de comunicare biochimică, < coeziune

intercelulară
- difuziune selectivă intercelulară ioni, molecule mici
ME:
- structură similară cu joncţiunile ocludente
- NU reală fuziune intermembranară
- spaţiu intercelular foarte mic (3 nm):
 conexoni - structuri discrete
- punţi intermembranare
- pori apoşi proeminenţi
- conexine
- conexina 43 (α1)
- conexina 32 (β1)
- conexina 26 (β2))
2.3. MOLECULELE DE ADEZIUNE
- ansamblu de glicoproteine membranare
Funcţii
- dezvoltarea embriologică
- coeziune, aranjament celular
- repararea integrităţii tisulare (procese patologice, neoplazice)
 Clasificare
- 5 superfamilii
caderinele
selectinele
imunoglobulinele
integrinele
molecule care conţin importante cantităţi de leucină
 Interacţiunea CAM - 4 tipuri :

homotipică - homofilă: molecule de adeziune identice, tipuri celulare identice
homotipică - heterofilă: molecule de adeziune diferite, tipuri celulare identice
heterotipică - homofilă: molecule de adeziune identice, tipuri celulare diferite
heterotipică - heterofilă: molecule de adeziune diferite, tipuri celulare diferite

 Caderine
- superfamilie de molecule calciu-dependente de natură glicoproteică, cu localizare
transmembranară
- complexe caderine – catenine
Pierderea caderinelor favorizează fenotipul celular malign, facilitând dezagregarea

celulelor care pot astfel invada local sau pot metastaza.
Clasificare
- caderine clasice ( joncţiuni aderente: E-caderina)
- caderine desmozomale (desmozomi: desmogleine, desmocoline)
 Catenine
- molecule intracitoplasmatice, submembranare
- fixate pe filamentele de actină intracelulară
- α-catenina
- β-catenină
- γ-catenină (similară cu plakoglobina)
 Selectine
- adeziune elemente figurate (leucocite şi plachete) – endoteliu
- P-selectina – celule endoteliale normale, membrana granulelor
intracitoplasmatice Weibel-Palade
- E-selectina – celule endoteliale activate
 Imunoglobulinele
- adeziuni intercelulare calciu-independente, fără implicare a structurilor
citoscheletale
- ICAM-1, VCAM-1, PECAM-1
 Integrinele
- comunicare şi interacţiune celule - materialul extracelular
- receptori celulari membranari (proteine transmembranare) → mediază
ataşamentul celular la matricea extracelulară
- 1 celulă > 1 integrină
2.4. POLARIZAREA ŞI SPECIALIZĂRILE
 POLARIZAREA
- organizare asimetrică a celulei, legată de
(i) distribuţia organitelor celulare
(ii) exprimarea de caracteristici morfo-funcţionale diferite, în anumite zone ale
suprafeţei celulare
- existenţa unui anumit pol (domeniu), distinct morfologic şi biochimic 
în strânsă dependenţă cu funcţia unui anumit tip celular
Marea majoritate a celulelor, indiferent de ţesut, au un anumit grad de polarizare în

raport direct cu funcţionalitatea acestora.
Celulele epiteliale
- polarizare evidentă: două domenii:
 apical
 laterobazal
- separate de structuri joncţionale specifice, strânse

2.4. POLARIZAREA ŞI SPECIALIZĂRILE
 POLARIZAREA
DOMENIUL APICAL
- în raport cu suprafaţa liberă sau cu
lumenul unor organe DOMENIUL LATEROBAZAL
- asigură preluarea unor substanţe - în contact cu membrana bazală
necesare celulei şi eliminarea - receptori
produşilor de secreţie - enzime (ATP-ază Na-K dependentă)
- canale ionice - pompe, canale ionice
- proteine-cărăuş - molecule implicate în comunicare
- enzime hidrolitice, ATP-ază intercelulară, adeziune intercelulară
- înveliş glicoproteic (interdigitări celulare şi joncţiuni
- specializări sau diferenţieri ale specifice) şi adeziune la membrana
membranei celulare: bazală
 microvilozităţi - situsuri pentru secreţia celulară
 cili ficşi (stereocili) - două zone:
 cili vibratili (kinetocili) membrana plasmatică laterală
 plăci membranare apicale membrana plasmatică bazală
2.4. SPECIALIZĂRI POL APICAL

 MICROVILOZITĂŢILE
- expansiuni citoplasmatice delimitate de membrană
- 2 tipuri:
(1) structuri tranzitorii, mici şi neregulate, de înălţime
diferită - microvilozităţi banale
(2) structuri constante, foarte bine dezvoltate, implicate
în absorbţie şi resorbţie
MO
- epiteliu intestinal - platou striat
- epiteliu tub contort proximal renal - margine în perie
ME
- expansiuni digitiforme
- aranjament ordonat rectiliniu, paralel
- diametru 0,1 μm, lungime 1-2 μm
- extern: glicocalix (strat de filamente foarte fine,

ramificate, alcătuit din glicoproteine şi enzime)
MO: coloraţii speciale (PAS), histoenzimologie (fosfatază
alcalină)
ME: strat amorf, omogen / foarte fin granular, densitate
electronică medie
 MICROVILOZITĂŢILE
- axul central: 25-30 filamente de actină, ataşate la
vârf printr-o zonă amorfă  NU depolimerizare
- filamentele de actină
- consolidate prin microfilamente de
fimbrină, fascină şi vilină
- ancorate pe cadrul terminal
- cadrul terminal
- filamente de actină orientate paralel cu
suprafaţa apicală a celulei (în sens
transversal), consolidate unele cu altele
şi cu membrana apicală prin
microfilamente de spectrină şi filamente
intermediare
- membrană plasmatică – intern: la intervale

regulate, molecule de miozină 1 şi calmodulină 
conectează actina  suport structural
 STEREOCILII
MO
- expansiuni citoplasmatice mult mai groase şi mai lungi comparativ cu
microvilozităţile  confuzie cili
ME, organizare moleculară

- microvilozităţi mult mai dezvoltate, extrem de rigide datorită miezului actinic
Localizare caracteristică
- epididim (creşte suprafaţa de contact)
- epiteliul senzorial din canalul cohlear
– urechea internă (generare semnal auditiv)
 CILII VIBRATILI (KINETOCILII)

- expansiuni filiforme, 0,25 μm diametru, 7-10 μm lungime
MO: uşor vizibili
Localizare: căi respiratorii, trompe uterine

- membrană plasmatică la periferie
- citoschelet specializat (axonemă) intern
Axonema
- complex de microtubuli aranjaţi uniform, în jurul unei perechi
centrale fiind dispuse 9 dublete periferice
- microtubulii centrali: C, C
- microtubulii din fiecare pereche periferică: A, B
Axonema
1 microtubul:
- 13 protofilamente, aranjate helicoidal, rezultate
din polimerizarea unor subunităţi de tubulină α, în
alternanţă cu subunităţi de tubulină β
- polaritate: extremitate pozitivă (tubulină α),
extremitate negativă (tubulină β)
perechea centrală:
- microtubuli separaţi, situaţi la oarecare distanţă, cu o
„teacă centrală” în jurul lor, discontinuă
fiecare dublet periferic:

- 1 microtubul A complet, cu 13 protofilamente (profil
circular complet în secţiune transversală)
+ ataşat
- 1 microtubul B incomplet, format din numai 10
protofilamente (profil circular incomplet în secţiune
transversală)
 apare un perete comun, 3 protofilamente aparţinând
ambilor microtubuli
 ataşarea microtubulului A la microtubulul B:

- microtubulul A: scurte prelungiri formate din molecule
de dineină, sub forma unor braţe care radiază către
microtubulul B al dubletului vecin, la intervale de
aproximativ 24 nm
- dineina: proteină cu activitate ATP-azică  hidroliza
ATP-ului determină deplasarea moleculei de dineină,
care imprimă astfel o mişcare de flexie cilului, sub
forma unei unde
- filamente de nexină ataşate la dineină, la intervale de
aproximativ 86 nm
 ataşarea la perechea centrală

- fibre radiare (punţi radiare) desprinse de pe fiecare
microtubul A, la intervale de circa 29 nm  teaca
centrală
Corpusculul bazal
- la baza cilului
- organizare similară centrozomului
(nouă grupuri de câte trei microtubuli (triplete), din
tubulină)
- contribuie la formarea cilului
 CUTICULA (PLACA MEMBRANARĂ)

MO
- densificare a suprafeţei apicale a celulelor stratului
superficial din epiteliul de tranziţie (uroteliu)

- structură asimetrică a membranei plasmatice apicale:
- foiţa externă: grosime x2 faţă de foiţa internă
- vezicule discoide în citoplasma apicală
 foiţa externă:
- plăci rigide, grose, poligonale (75% din suprafaţa feţei apicale), despărţite
între ele prin punţi subţiri de membrană plasmatică nemodificată
- plăcile  particule proteice intramembranare, strâns aranjate sub formă
hexagonală, de aproximativ 12 nm
- fiecare particulă:
- mai multe subunităţi
- 4 tipuri de molecule transmembranare: uroplakina IA, IB, II şi III, cu
domenii extracelulare şi intracelulare
- filamentele intermediare  ataşare la domeniile intracelulare  pliere
membrană apicală cu ajutorul punţilor de membrană nemodificată, funcţionând
ca arii tip “balama”
 CUTICULA (PLACA MEMBRANARĂ)
 veziculele discoide
- structuri sub forma unor vezicule lenticulare, probabil de origine golgiană
- membrana similară membranei celulare apicale, având aceeaşi asimetrie
- ataşare la membrana apicală  deschidere  expansiune membrană apicală
- detaşare  închidere  revin în citoplasma apicală
Funcţii
- destindere în stare de plenitudine
- revenire la normal în vacuitate
- impermeabilitate crescută – strict necesară
datorită hipertoniei urinei
2.4. SPECIALIZĂRI POL BAZAL
LABIRINTUL BAZAL
Localizare:
- epiteliu tubilor renali contorţi
- epiteliu canale de excreţie glande salivare
Funcţii
- creştere importantă a suprafeţei bazale
- transport activ, ionic
ME
- invaginaţii relativ profunde ale membranei plasmatice → pliuri →
compartimentare citoplasmă
- membrana plasmatică: canale şi pompe ionice
- compartimentele citoplasmatice: mitocondrii → E → transportul activ
 corespondent în MO: aspect de striuri discrete, aproximativ
paralele între ele şi perpendiculare pe polul bazal
 2.5. CAPACITATEA DE REGENERARE
Celulele epiteliale:
- durată de viaţă limitată
- eliminate în mod continuu (exfoliere / apoptoză)  înlocuite cu alte celule
rezultate prin diviziunea mitotică a unor celule stem (suşă)
Celulele stem
- capacitate de proliferare prin mitoze simetrice şi/sau asimetrice
- durată lungă de viaţă (stadiu prelungit în faza G0)
- generează celule pe o anumită direcţie de diferenţiere
Repartiţia celulelor de regenerare

- diferită în raport cu varietatea de epiteliu de tapetare
- izolate printre celulele diferenţiate
- grupate sub forma unui strat regenerator = strat bazal
- zone de regenerare (zone germinale), în care sunt grupate celulele stem
(epiteliu gastric, epiteliu intestinal)
Control
- factori intrinseci (hormoni, factori de creştere, numeroase citokine cu efecte în
special paracrine)
- factori extrinseci (temperatură, radiaţii, droguri antimitotice)
 2.6. VASCULARIZAŢIA
- ţesut avascular
* în epiteliul glandular, în jurul celulelor secretoare → vase, fără contact direct
 2.7. INERVAŢIA
- varietăţi de epiteliu de suprafaţă (epiderm, epiteliu mucoasă bucală, epiteliu
mucoasă vaginală)  terminaţii nervoase senzitive abundente → capacitate de
recepţie
- epiteliu glandular → inervaţie autonomă
 2.8. RELAŢIA STRÂNSĂ CU ŢESUTUL CONJUNCTIV

- membrana bazală:
- adeziune fermă a epiteliului faţă de ţesutul conjunctiv
- permeabilitate şi difuzibilitate selectivă  nutriţie
3. VARIETĂŢI ALE ŢESUTULUI EPITELIAL DE TAPETARE
3.1. EPITELIUL SIMPLU PAVIMENTOS (SCUAMOS)
- celule pavimentoase
- 1 strat, contact MB
- membrane celulare limitante delicate: înălţime < 1-2 μm
 Privit de deasupra
- ansamblu format din celule poliedrice cu suprafaţă mare (15-20 μm), foarte puţin
cement intercelular
- limite celulare şi zone de adeziune intercelulară: tehnici de impregnare argentică
- nuclei rotunzi / ovalari, plasaţi aproximativ în centrul geometric al celulei
 Secţiune perpendiculară
- numai unele dintre celule prezintă nuclei, deoarece planul secţiunii nu surprinde
frecvent nucleul
- celulele au nuclei lenticulari, peste care există o bandă fină de citoplasmă, dificil
de remarcat în tehnicile de rutină
3.1. EPITELIUL SIMPLU PAVIMENTOS (SCUAMOS)
ME
- citoschelet
- organitele celulare slab reprezentate
- unele celule: microvilozităţi scurte la polul apical
- joncţiuni intercelulare de tip aderent şi ocludent
Localizare
- alveolele pulmonare
- foiţa parietală a capsulei Bowman
- segmentul subţire al ansei Henle
- urechea internă şi medie
- rete testis
- pericard, peritoneu, pleură – mezoteliu
- foiţa de tapetare a tuturor vaselor sanguine şi limfatice - endoteliu
Funcţii
- tapetare
- membrană biologică semipermeabilă  proces de difuziune
- intervine în reducerea forţelor de frecare, contribuind astfel la mişcarea viscerelor
3.2. EPITELIUL SIMPLU CUBIC (PRISMATIC JOS)
- înălţime = lăţime
- 1 singur strat, contact MB
- material extracelular redus (limitele intercelulare invizibile în MO)
Secţiuni histologice perpendiculare

- celule: dreptunghiuri cu laturile aproximativ egale (pătrate)
- citoplasma omogenă, acidofilă
- nuclei rotunzi, situaţi central (“mărgele înşirate pe aţă”)
ME
- joncţiuni celulare mai dezvoltate
- organite celulare şi citoschelet mai bine reprezentate
- polarizare
Localizare:
- suprafaţa ovarului
- stratul pigmentar al retinei, plexurile coroide
- canale de excreţie a unor glande exocrine (canalele biliare intrahepatice,
canalele din structura pancreasului exocrin, a glandelor salivare)
Funcţii
- secreţie, absorbţie, protecţie
3.3. EPITELIUL SIMPLU CILINDRIC (PRISMATIC INALT)
- înălţime > lăţime
- 1 singur strat, contact direct MB
Secţiune perpendiculară
- celulele înalte  coloane strâns adiacente (dreptunghiuri)
- citoplasma bine reprezentată, acidofilă sau bazofilă
- nuclei: 1/3 bazală, fuziformi, bastoniformi sau ovalari, orientaţi perpendicular spre
polul bazal, aliniaţi cam la acelaşi nivel
Localizare
- cea mai mare parte a tubului digestiv
- vezicula biliară
- canalele mari ale glandelor exocrine
- cavitatea uterină, trompele uterine
- ductele eferente, epididimul
- bronşiile mici, sinusurile paranazale
 În unele localizări polarizarea celulară este deosebit de evidentă, ceea ce

conduce la individualizarea câtorva tipuri de epiteliu simplu cilindric: epiteliul
gastric, epiteliul intestinal, epiteliul ciliat.
 Epiteliul simplu cilindric gastric
- epiteliul de suprafaţă şi epiteliul criptelor gastrice
- epiteliu de tip secretor omogen
- material glicoproteic = mucoid
- 2/3 apicale → citoplasmă palidă HE; coloraţii speciale pozitive (PAS,
albastru alcian)
- eliminat permanent pe suprafaţa mucoasei gastrice, asigurând protecţia
celulară faţă de aciditatea sucului gastric
 Epiteliul simplu cilindric intestinal

- suprafaţa vilozităţilor intestinale IS
- epiteliu de tip secreto-absorbtiv heterogen, 2 tipuri celulare:
- enterocit
- celula caliciformă
- enterocit: microvilozităţi ( absorbţie), labirint bazal mai
puţin evident
- celula caliciformă:
- nucleu, organite celulare: pol bazal
- 2/3 apicale: granule de mucigen  fuzionare  citoplasmă palidă HE,
coloraţii speciale pozitive (mucicarmin, PAS, albastru alcian)
- mucus: protecţie, lubrefiere
 Epiteliul simplu cilindric ciliat

Localizare:
- cavitatea uterină, trompele uterine
- unele segmente ale căilor pulmonare şi sinusurile paranazale
Trăsătura distinctivă: kinetocili pol apical
Rol: mobilizarea unor fluide prezente în lumen
 Epiteliul simplu cilindric epididimal

- celule cilindrice înalte, celule mici bazale, de regenerare – contact MB  epiteliu
pseudostratificat.
Localizare: epididim
Trăsătura distinctivă: stereocili pol apical
Rol: resorbţie, secreţie
3.4. EPITELIUL STRATIFICAT PAVIMENTOS (SCUAMOS)
- rânduri suprapuse de celule

- NUMAI stratul bazal contact direct MB
- denumire  forma celulelor situate cel mai superficial  tip pavimentos
- structura celulelor diferă în raport cu poziţia lor şi cu gradul de
diferenţiere
Localizare:
- regiuni în contact direct cu mediul exterior, adaptat funcţiilor
de protecţie a ţesuturilor subjacente
- umectat permanent prin produşii de secreţie ai unor glande exocrine ataşate:
varietatea fără keratinizare
- cavitatea orală
- epiglotă
- oro-faringe, esofag, canalul anal
- porţiunea terminală a uretrei
- vagin
- corzi vocale adevărate
- conjunctiva, faţa anterioară a corneei
- zone insuficient umectate: varietatea cu keratinizare
- piele (epiderm)
Straturile superficiale suferă o serie de transformări ce au în final
ca rezultat înlocuirea citoplasmei cu o scleroproteină – keratina.
Din punct de vedere histoarhitectonic, primele două straturi celulare au o structură
similară la ambele varietăţi de epiteliu stratificat pavimentos, keratinizat sau
nekeratinizat.
 Epiteliu stratificat pavimentos fără keratinizare / cu keratinizare
Stratul bazal (regenerator)

- ataşat membranei bazale
- 1 rând: celule cubice / cubico-prismatice, citoplasmă bazofilă, nucleu rotund /
ovalar central, organite celulare bine reprezentate, citoschelet în curs de
formare (filamente de citokeratină)
Stratul spinos
- rânduri de celule poliedrice, citoplasmă eozinofilă, nucleu central
- celulele
- expansiuni spiniforme, cu vârfuri în raport cu vârfurile
expansiunilor din celulele vecine; ME: desmozomi
- citoplasmă:
- filamente de citokeratină (tonofibrile)
- granule lamelare (0,1-0,4 μm, învelite de o membrană,
conţin o structură lamelară densă, cu aranjare paralelă
ordonată)
- incluzii de glicogen
- spaţiu extracelular evident, conţine o matrice complexă, favorabilă difuziunii
 Epiteliu stratificat pavimentos fără keratinizare
Stratul superficial
- celule spinoase: progresiv celule pavimentoase
- citoplasmă: mici cantităţi de keratină,
sub formă de granule
- nuclei picnotici
- expansiuni spiniforme reduse  dispariţie
 Epiteliu stratificat pavimentos cu keratinizare
Stratul granulos
- celule spinoase  aplatizare progresivă  celule
romboidale: granule bazofile (keratohialină) citoplasmatice
Stratul lucios
- celule romboidale  aplatizare  celule pavimentoase:
- nuclei bastoniformi
- nuclei absenţi
- citoplasma - masă omogenă, intens acidofilă,
refringentă = eleidină
Stratul cornos
- celule pavimentoase: keratină 
 dispariţie nucleu, organite celulare, desfacere joncţiuni intercelulare 
descuamarea continuă
Diferitele straturi prezente în epiteliul stratificat pavimentos reprezintă în fapt stadii

evolutive în cadrul procesului de diferenţiere, prin care o celulă trece de la
celula suşă (de regenerare, bazală) până la celula superficială descuamantă.
3.5. EPITELIUL STRATIFICAT CUBIC
- epiteliu bistratificat
- strat bazal, strat superficial: celule cubice
Localizare limitată:
- canalele de excreţie ale glandelor sudoripare
- unele canale ale altor glande exocrine
Funcţii: absorbţie şi secreţie

3.6. EPITELIUL STRATIFICAT CILINDRIC
- strat bazal regenerator: celule cubice / poliedrice joase

- strat superficial: celule cilindrice înalte
- intermediar: rânduri de celule poliedrice
Localizare:
- anumite porţiuni ale uretrei membranoase şi spongioase
- conjunctivă
- mici arii ale mucoasei anale
- canalele mari ale unor glande exocrine
- mici suprafeţe în laringe
- tranzitoriu: esofagul fetal (caracter ciliat)
Funcţii: protecţie, secreţie şi absorbţie.

3.6. EPITELIUL PSEUDOSTRATIFICAT
- epiteliu simplu în esenţă, dar aparent stratificat
MO
- epiteliu de tapetare gros
- variaţiile de înălţime a celulelor determină ca nucleii acestora să fie situaţi pe mai
multe rânduri (ca într-un epiteliu stratificat), la distanţe diferite faţă de
membrana bazală (bazal, intermediar, superficial)
ME
- absolut toate celulele componente au un pol bazal (mai larg sau mai îngust) în
direct contact cu membrana bazală
- celulele au înălţimi diferite:
- celule cubice, ataşate membranei bazale printr-un pol bazal mai larg, nu ating
prin polul lor apical suprafaţa epiteliului
- celule mai înalte, polul apical tot nu ajunge la suprafaţa epiteliului, iar polul
bazal se îngustează, rămânând ancorat pe membrana bazală; nucleii acestor
celule se găsesc la un nivel intermediar în grosimea epiteliului
- celule cilindrice sau prismatice înalt, cu polul apical atingând suprafaţa
epiteliului şi polul bazal ataşat la membrana bazală
3.7. EPITELIUL PSEUDOSTRATIFICAT
Localizare
- căile respiratorii (la nivelul traheei şi a bronşiilor supralobulare)
- canalele mari ale glandelor exocrine
- anumite porţiuni ale uretrei membranoase şi spongioase
- ductul deferent
- conductul auditiv
- parte din cavitatea timpanică
- sacul lacrimal
 Epiteliul respirator
- cavitate nazală, trahee şi bronşii
- celulele prismatice înalte: diferenţieri pol apical: majoritatea conţin cili vibratili,
iar un număr mai mic, microvilozităţi
 din loc în loc există celule caliciforme (secretoare de mucus), similare celor
prezente în epiteliul intestinal
3.8. UROTELIU
- tip de epiteliu pseudostratificat

- epiteliu de tranziţie – intermediar între epiteliu stratificat pavimentos şi epiteliu
stratificat cilindric
- uroteliu - exclusiv la nivelul căilor aparatului excretor (bazinet, ureter, vezică
urinară)
- epiteliu paramalpighian – organizare asemănătoare epiteliului stratificat
pavimentos; diferenţa constă însă în inexistenţa aspectului spinos
- celule de înălţimi diferite, toate ancorându-se direct pe membrana bazală;
consecutiv, nucleii sunt plasaţi la nivele diferite faţă de membrana bazală
- principala caracteristică: plasticitatea
3.8. UROTELIU
Vezica urinară în vacuitate

- extindere a suprafeţei uroteliului, posibilă prin alunecarea celulelor din stratul
intermediar şi aplatizarea importantă a celulelor din stratul superficial
- strat bazal: 1 rând de celule aproximativ cubice
- strat intermediar (polimorf): mai multe rânduri de celule cu forme foarte
variate („rachetă de tenis”)
- strat superficial: 1 rând de celule cubice sau globuloase
relativ mari, cu polul apical în formă de cupolă,
uneori binucleate şi în mare parte poliploide;
celulele au cuticulă
Vezica urinară în distensie

- strat bazal
- strat intermediar, format din unu-două rânduri de celule, frecvent de aspect
fuziform
- strat superficial în care celulele cu cuticulă se turtesc foarte mult, iar cuticula
apicală se subţiază

Epiteliu 1 MD RO 2018-2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Epiteliu 1 MD RO 2018-2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ŢESUTUL EPITELIAL

SEF LUCRARI DR. Roxana Avadanei

 Corpul uman conţine aproximativ 200

 studiul ţesuturilor (generală)

Secţionarea şi etalarea unui fragment de

 Caracteristici generale morfo-funcţionale

 Histogenetică: 3 foiţe embrionare

 membrane celulare plasate pe suprafeţe exterioare, interioare sau în

 CLASIFICARE  două criterii utilizate în paralel:

1. criteriul citologic  caracteristicile morfologice ale celulelor ce intră în

2. criteriul histoarhitectonic  modul în care sunt organizate celulele în

 celula pavimentoasă (scuamoasă)

 celula cubică (prismatică joasă)

 celula cilindrică (prismatică înaltă)

*celula de aspect poligonal

În urma combinării celor două criterii: nomenclatură pentru varietăţile

 epiteliu simplu pavimentos (scuamos);

Pentru epiteliile stratificate, stratul superficial este cel care determină

 *entitate aparte: ţesutul epitelial pseudostratificat

2.1. DENSITATEA CELULARĂ

2.2. JONCŢIUNILE INTERCELULARE

 joncţiuni ocludente / strânse (lat. zonulae occludentes);

 zonulă: joncţiune care se întinde ca o centură sau ca un cadran pe

ME: apoziţie strânsă a membranei plasmatice

JONCŢIUNI ADERENTE (DE ANCORARE)

 Zonula aderentă - alte molecule:

 Macula aderentă (desmozomul)

- căi de comunicare biochimică, < coeziune

 Interacţiunea CAM - 4 tipuri :

2.3. MOLECULELE DE ADEZIUNE

Pierderea caderinelor favorizează fenotipul celular malign, facilitând dezagregarea

2.4. POLARIZAREA ŞI SPECIALIZĂRILE

Marea majoritate a celulelor, indiferent de ţesut, au un anumit grad de polarizare în

- separate de structuri joncţionale specifice, strânse

2.4. SPECIALIZĂRI POL APICAL

- extern: glicocalix (strat de filamente foarte fine,

- membrană plasmatică – intern: la intervale

ME, organizare moleculară

 CILII VIBRATILI (KINETOCILII)

MO: uşor vizibili

Localizare: căi respiratorii, trompe uterine

ME, organizare moleculară

fiecare dublet periferic:

 ataşarea microtubulului A la microtubulul B:

 ataşarea la perechea centrală

 CUTICULA (PLACA MEMBRANARĂ)

ME, organizare moleculară

 CUTICULA (PLACA MEMBRANARĂ)

2.4. SPECIALIZĂRI POL BAZAL

Repartiţia celulelor de regenerare

 2.8. RELAŢIA STRÂNSĂ CU ŢESUTUL CONJUNCTIV

Secţiuni histologice perpendiculare

 În unele localizări polarizarea celulară este deosebit de evidentă, ceea ce

 Epiteliul simplu cilindric intestinal

 Epiteliul simplu cilindric ciliat

 Epiteliul simplu cilindric epididimal

- rânduri suprapuse de celule

Stratul bazal (regenerator)

 Epiteliu stratificat pavimentos fără keratinizare

Diferitele straturi prezente în epiteliul stratificat pavimentos reprezintă în fapt stadii

Funcţii: absorbţie şi secreţie

- strat bazal regenerator: celule cubice / poliedrice joase

Funcţii: protecţie, secreţie şi absorbţie.