LUCRARE PRACTICĂ NR.

ŢESUTUL EPITELIAL

CLASIFICARE
1. epiteliu de tapetare (înveliş şi căptuşire) sau epiteliul de suprafaţă
2. epiteliu secretor (glandular)
3. epiteliul sensorial

FUNCTII: protecţie, transport transcelular pentru anumite molecule, secreţie, absorbţie,

permeabilitate selectivă, recepţie a senzaţiilor.

CARACTERISTICI GENERALE:
(1) densitatea celulară crescută,
(2) prezenţa a numeroase şi variate joncţiuni intercelulare,
(3) frecvenţa moleculelor de adeziune,
(4) polarizarea,
5) capacitatea de regenerare,
(6) lipsa vascularizaţiei,
(7) inervarea,
(8) relaţia strânsă cu ţesutul conjunctiv.

ŢESUTUL EPITELIAL DE TAPETARE

CLASIFICARE :
(i) criteriul citologic - se referă la caracteristicile morfologice ale celulelor ce intră în
componenţa unei varietăţi de ţesut epitelial;
(ii) criteriul histoarhitectonic - se referă la modul în care sunt organizate celulele în
alcătuirea unei varietăţi de ţesut epitelial.
Criteriul citologic - trei tipuri principale de celule:
 celula pavimentoasă (scuamoasă) – celulă deosebit de aplatizată, cu o suprafaţă mare şi o
înălţime foarte mică, cu margini rectilinii sau sinuoase care delimitează poligoane neregulate;
în microscopie optică, în incidenţă transversală, citoplasma apare ca o bandă fină, abia vizibilă
şi cu dispoziţie arcuată în jurul nucleului;
 celula cubică (prismatică joasă) – celulă care are înălţimea aproximativ egală cu diametrul
transvers; datorită densităţii mari şi a compresiunilor reciproce, celula se prezintă ca o prismă
poliedrică joasă;
 celula cilindrică (prismatică înaltă) – celulă care are înălţimea de două până la cinci ori mai
mare faţă de diametrul transvers; datorită densităţii şi compresiunii, celula are formă de prismă
poliedrică înaltă.
Criteriul histoarhitectonic:
 epitelii simple: toate celulele constituente sunt aranjate într-un singur strat şi fiecare celulă
vine în raport direct cu membrana bazală;
 epitelii stratificate: celulele sunt aranjate în straturi suprapuse unele peste celelalte. În aceste
epitelii există un singur strat numit strat bazal, în care celulele vin în raport direct cu
membrana bazală. Peste acesta se găsesc, în număr variabil, alte straturi în care celulele vin
 în raport unele cu celelalte. Ultimul strat formează stratul superficial, în care celulele vin în
raport direct, printr-o faţă a lor, cu celulele subjacente, iar cu faţa opusă cu mediul exterior.
Denumirea epiteliilor stratificate se face după forma celulelor din stratul superficial.

Ca entitate aparte: ţesutul epitelial pseudostratificat, localizat la nivelul căilor respiratorii şi al

căilor urinare (epiteliu tranziţional, uroteliu, epiteliu paramalpighian).

Epiteliul simplu pavimentos

- epiteliu în care toate celulele sunt de tip pavimentos şi sunt aranjate într-un singur strat, venind
în contact cu membrana bazală ; înălţimea celulelor nu depăşeşte 1-2 μm.
Privit de deasupra
- ansamblu format din celule poliedrice cu o suprafaţă mare (15-20 μm), cu foarte puţin
cement intercelular
- nucleii celulelor sunt rotunzi sau ovalari, plasaţi aproximativ în centrul geometric al celulei
Secţiune perpendiculară
- numai unele dintre celule prezintă nuclei, deoarece planul secţiunii nu surprinde frecvent
nucleul
- celulele au nuclei lenticulari, peste care există o bandă fină de citoplasmă, dificil de remarcat
în tehnicile de rutină
Localizare: alveolele pulmonare, foiţa parietală a capsulei Bowman, segmentul subţire al ansei
Henle, urechea internă şi medie, rete testis; tapetează marile cavităţi naturale, intrând în structura
pericardului, peritoneului şi pleurei, unde este denumit mezoteliu. Formează, de asemenea, foiţa de
tapetare a tuturor vaselor sanguine şi limfatice, unde este denumit endoteliu.

Epiteliul simplu cubic (prismatic jos)

- format din celule cu o înălţime aproximativ egală cu lăţimea lor, aranjate într-un singur strat, în
contact cu membrana bazală, cu material extracelular redus
Secţiunea perpendiculară
- celulele apar ca dreptunghiuri cu laturile aproximativ egale (pătrate)
- citoplasma este de obicei omogenă, acidofilă
- nucleii sunt rotunzi şi situaţi central (aspect comparat cu “mărgele înşirate pe aţă”)
Localizare: suprafaţa ovarului, în foliculii tiroidieni, în stratul pigmentar al retinei, în plexurile
coroide, canale de excreţie a unor glande exocrine (canalele biliare intrahepatice, canalele din
structura pancreasului exocrin, a glandelor salivare).

Epiteliul simplu cilindric (prismatic înalt)

- alcătuit din celule a căror înălţime depăşeşte în mod evident lăţimea lor, dispuse într-un singur
strat şi venind în contact direct cu membrana bazală
Secţiunea perpendiculară
- celulele înalte apar ca şi coloane strâns adiacente (dreptunghiuri)
- citoplasma bine reprezentată, acidofilă sau bazofilă
- nuclei localizaţi în treimea bazală, fuziformi, bastoniformi sau ovalari, orientaţi
perpendicular spre polul bazal
Localizare: cea mai mare parte a tubului digestiv, vezicula biliară, canalele mari ale glandelor
exocrine, cavitatea uterină, trompele uterine, ductele eferente, epididimul, bronşiile mici şi
sinusurile paranazale.
În unele localizări polarizarea celulară este deosebit de evidentă, ceea ce conduce la
individualizarea câtorva tipuri de epiteliu simplu cilindric: epiteliul gastric, epiteliul intestinal,
epiteliul ciliat.

 Epiteliul simplu cilindric gastric

- realizează epiteliul de suprafaţă şi epiteliul criptelor gastrice, care este de tip muco-secretor
omogen, asigurând protecţia celulară faţă de aciditatea sucului gastric.

Epiteliul simplu cilindric intestinal

- tapetează suprafaţa vilozităţilor intestinale în intestinul subţire şi este un epiteliu de tip
secreto-absorbtiv heterogen, în structura căruia există două tipuri celulare: enterocitul şi
celula caliciformă
- enterocitul: prezintă o importantă dezvoltare a microvilozităţilor şi un labirint bazal mai puţin
evident; rol în absorbţie
- celula caliciformă, secretoare de mucus: concentrare a citoplasmei nucleului şi organitelor
celulare la polul bazal; 2/3 apicale conţind granule de mucigen cu tendinţă de fuzionare între
ele, fapt ce determină un aspect palid în coloraţia de rutină, dar poate fi pus în evidenţă prin
coloraţii speciale (mucicarmin, PAS, albastru alcian); rol de protecţie şi lubrifiere

Epiteliul simplu cilindric ciliat

Localizare: cavitatea uterină şi trompele uterine, unele segmente ale căilor pulmonare şi sinusurile
paranazale
- trăsătura distinctivă: kinetocili la polul apical al celulelor, cu rol în mobilizarea unor fluide
prezente în lumen

Epiteliul simplu cilindric epididimal

Localizare: epididim
- trăsătura distinctivă: stereocili la polul apical al celulelor
Printre celulele cilindrice înalte apar destul de frecvent celule mici bazale, de regenerare. Întrucât
ambele tipuri celulare sunt ataşate membranei bazale, acest epiteliu poate fi încadrat şi în
categoria de epiteliu pseudostratificat.

EPITELIUL PSEUDOSTRATIFICAT

MO - epiteliu de tapetare gros, în care variaţiile de înălţime a celulelor determină ca nucleii

acestora să fie situaţi pe mai multe rânduri (ca într-un epiteliu stratificat), la distanţe diferite faţă
de membrana bazală (bazal, intermediar, superficial)
ME - absolut toate celulele componente au un pol bazal (mai larg sau mai îngust) în direct
contact cu membrana bazală, dar celulele au înălţimi diferite
Localizare: căile respiratorii (la nivelul traheei şi a bronşiilor supralobulare), canalele mari ale
glandelor exocrine, anumite porţiuni ale uretrei membranoase şi spongioase, ductul deferent,
conductul auditiv, parte din cavitatea timpanică, sacul lacrimal.
EPITELIUL DE TRANZIŢIE (UROTELIUL, EPITELIUL PARAMALPIGHIAN)

- este un tip de epiteliu pseudostratificat

- termenul de epiteliu de tranziţie - datorat interpretării aspectului morfologic, ca fiind
intermediar între un epiteliu stratificat pavimentos şi un epiteliu stratificat cilindric
- termenul de uroteliu - datorat prezenţei acestei varietăţi exclusiv la nivelul căilor aparatului
excretor (bazinet, ureter, vezică urinară)
- termenul de epiteliu paramalpighian - datorat prezenţei, pe secţiunile microscopice, a unui
strat bazal şi a unui strat intermediar, asemănătoare cu organizarea epiteliului stratificat
pavimentos; diferenţa constă însă în inexistenţa aspectului spinos
- format din celule de înălţimi diferite, toate ancorându-se direct pe membrana bazală;
consecutiv, nucleii sunt plasaţi la nivele diferite faţă de membrana bazală
- principala caracteristică: plasticitatea

Există 3 straturi în structura lui când căile sunt în repaus:

- strat bazal: 1 rând de celule aproximativ cubice
- strat intermediar (polimorf): mai multe rânduri de celule cu forme foarte variate („rachetă
de tenis”)
- strat superficial: 1 rând de celule cubice sau globuloase relativ mari, cu polul apical în
formă de cupolă, uneori binucleate şi în mare parte poliploide; celulele au cuticulă

În distensie
- strat bazal
- strat intermediar, format din unu-două rânduri de celule, frecvent de aspect fuziform
- strat superficial în care celulele cu cuticulă se turtesc foarte mult, iar cuticula apicală se
subţiază