Subiecte Anatomie Anul I Semestru II

1.FRONTALUL
FRONTALULEste un os median si nepereche, situat in partea anterioara a craniului. El ia parte la
formarea cavitatii nazale si orbitale. Prezinta o prtiune solzoasa si oportiune orizontala formata din o
prtiune nazala si o portiune orbitala.
ELEMENTE DECRIPTIVE:
Solzul frontalului- formeaza fruntea;- Fata anterioara prezinta:- tuberculii frontali;- sub tuberculi,
deasupra orbitelor, sunt doua portiuni arcuate - arcuri sprancenoase (supraciliare) - sau arcadele
orbitale;- intre ele se afla pe linia mediana o suprafata osoasa numita glabela, ce prezinta sutura
metopica;- arcadele orbitale se continua lateral cu apofizele zigomatice, care se articuleaza cu osul
zigomatic;- marginile interne ale arcadei sprancenelor si glabelei se prelungesc in jos spre portiunea
nazala a frontalului. Aceasta apare ca o suprafata neregulata si dintata de pe care pleaca spina nazala;pe fiecare arcada orbitala exista o scobitura numita incizura supraorbitala care poate fi uneori si un
orificiu;- marginea posterioara a apofizei zigomatice se continua cu creasta laterala a frontalului.
Fata exocraniana:- prezinta pe linia mediana gaura oarba de la care pleaca in sus creasta frontalului;- de
o parte si de alta a liniei mediane sunt santuri arteriale si impresiuni digitiforme;- marginea solzului
este dintata si se articuleaza cu oasele parietale.
Portiunea orbitala a frontalului- e formata de o scobitura incadrata de doua lame osoase;- prezinta pe
linia mediana scobitura etmoidala in forma de 'U' in care patrundeosul etmoid; ramurile laterale ale
scobiturii au niste semicelule care, pe articulat, sunt completate de semicelulele etmoidului;- de o parte
si de alta a scobiturii etmoidale sunt doua lamele osoase care iauparte la formarea orbitelor:? aceste
lamele osoase au in partea laterala o depresiune numita fosa glandei lacrimale;? marginile posterioare
ale lamelor osoase se articuleza cu aripa mica a sfenoidului.
Portiunea nazala a osului este situata intre cele doua portiuni orbitale si se articuleaza anterior cu cele
doua oase nazale si posterior cu lama perpendicularaa etmoidului.
Conformatia interna a osului- la nivelul glabelei si lateral de ea osul sare doua cavitati pneumatice,
simetrice numite si sinusurile frontale; cele doua sinusuri sunt despartite de un sept si se deschid la
nivelul nasului in meatul mijlociu.
2.PARIETALUL
Are o forma patrulatera, prezentand de studiat: doua fete, patru margini si patru unghiuri.
Orientare. Se aseaza medial - fata concava, in jos - marginea scobita, inainte unghiul cel mai ascutit.
FATA EXTERNA

Este convexa; prezinta o proeminenta rotunjita, numita eminenta sau tuberozitatea parietala ce poate fi
palpata sub piele. Sub eminenta parietala se gasesc doua linii semicirculare: linia temporala superioara
si linia temporala inferioara. Aproape de marginea superioara si de unghiul postero-superior al osului,
se vede gaura parietala prin care trece vena emisara parietala.
Deasupra liniei temporale superioare, parietalul raspunde calotei aponevrozei epicraniene. Pe linia
temporala superioara se insera fascia temporala care acopera muschiul temporal. Pe linia temporala
1

inferioara si pe sufrafata situata dedesubtul acestei linii se insera muschiul temporal.

FATA INTERNA
Este concava; prezinta o serie de santuri arteriale dintre care cel mai important este cel al arterei
meningee mijlocii si a venelor sale insotitoare impresiuni digitiforme si eminente mamilare. De-a
lungul marginii superioare se afla un semi-sant care se uneste cu cel de pe partea opusa, formand santul
sinusului sagital superior. Acesta din urma este marginit de numeroase depresiuni mici, numite fosete
sau foveole granulare ce adapostesc granulatiile arahnoidiene.
Langa unghiul mastoidian, fata interna prezinta santul sinusului sigmoidian care continua santul
omonim de pe occipital si se continua la randul lui cu un sant omonim de pe mastoida.
MARGINI
1)Marginea superioara sau sagitala este groasa si dintata; se articuleaza cu cea din partea opusa,
formand sutura sagitala
2)Marginea inferioara sau solzoasa este scobita; se articuleaza cu solzul temporalului, cu care formeaza
sutura solzoasa.
3)Marginea anterioara sau frontala este dintata; se articuleaza cu solzul frontalului, cu care formeaza
sutura coronara.
4)Marginea posterioara sau occipitala este dintata; se articuleaza cu solzul occipitalului, cu care
formeaza sutura lambdoida.
UNGHIURILE
Sunt: antero-superior sau frontal; antero-inferior sau sfenoidal; postero-inferior sau mastoidian;
postero-superior sau occipital
3. CORPUL SFENOIDULUI
Sfenoidul este un os median i nepereche, parial pneumatizat, situat pe linia median a bazei craniului,
anterior de oasele temporale i de poriunea bazilar a occipitalului.
Orientare:
superior faa neted a aripilor mici;
anterior marginea dinat a aripilor mici.
A fost comparat cu o viespe n zbor i prezint un corp i 3 perechi de prelungiri: aripile mici, aripile
mari i procesele pterigoidiene.
Corpul are form cubic gzduind n interiorul su sinusul sfenoidal. Prezint 6 fee.

Pe faa sa superioar (faa cerebral) se gsesc:

fosa hipofizar ce adpostete glanda hipofiz. Anterior de aceast fos se gsete anul chiasmatic
ce conine chiasma optic;
tuberculul eii situat anterior de fosa hipofizar;
lama patrulater ce mrginete posterior fosa hipofizar. Unghiurile superioare ale lamei patrulatere
prezint:
procesele clinoidiene posterioare pe care se inser cortul cerebelului. Fosa hipofizar, tuberculul eii,
lama patrulater i procesele clinoidiene posterioare alctuiesc mpreun eaua turceasc.
jugumul sfenoidal este o suprafa neted, patrulater, situat ntre aripile mici ale sfenoidului, ce
vine n contact cu girusul drept i tracturile olfactive.
Faa anterioar a corpului se articuleaz cu lama orizontal a etmoidului i ia parte la formarea foselor
nazale. Prezint creasta sfenoidal ce se articuleaz cu lama perpendicular a etmoidului. Faa
anterioar particip la formarea peretelui superior al cavitii nazale.
De pe feele laterale se desprind anterosuperior aripile mici, iar posteroinferior aripile mari ale
sfenoidului. Deasupra rdcinii fiecrei aripi mari se afl un an n forma literei S numit an carotic
strbtut de o serie de elemente vasculonervoase.
De pe faa inferioar a corpului se desprind procesele pterigoidiene.
Faa posterioar formeaz clivusul mpreun cu poriunea bazilar a occipitalului, un an ce
adpostete bulbul i puntea.
Aripile mici sunt lame triunghiulare simetrice, aezate n plan orizontal. Prezint 2 fee i 2 margini.
Faa superioar (endocranian) vine n raport cu lobul frontal.
Faa inferioar (orbital) formeaz peretele superior al orbitei i alctuiete mpreun cu aripile mari
fisura orbital superioar ce face legtura ntre endocraniu i cavitatea orbital.
Marginea anterioar, dinat se articuleaz cu osul frontal.
Marginea posterioar prezint o baz situat medial strbtut de canalul optic prin care trec nervul
optic i artera oftalmic. Captul medial al acestei margini formeaz procesul clinoidian anterior
(processus clinoideus anterior).
5.PROCESELE SFENOIDULUI
Aripile mari sunt alctuite din 5 fee i 6 margini.
Faa cerebral, concav, n raport cu girusurile lobului temporal este strbtut n zona medial de 3
orificii:
gaura rotund care se deschide n fosa pterigopalatin i prin care trec nervul maxilar i cteva vene
emisare;
3

gaura oval care se deschide n fosa infratemporal i prin care trec nervul mandibular, ramura
accesorie a arterei meningee mijlocii i plexul venos al gurii ovale;
gaura spinoas care se deschide n fosa infra temporal i prin care trec artera i vena menigee
mijlocie precum i ramura meningee a nervului mandibular.
Faa orbital particip la formarea peretelui lateral al orbitei.
Faa temporal face parte din fosa temporal dnd inserie muchiului temporal.
Faa infratemporal formeaz peretele superior al fosei infratemporale, este situat sub faa temporal i
separat de aceasta prin creasta infratemporal.
Faa maxilar (facies maxilaris) particip la formarea fosei pterigopalatine fiind situat sub faa
orbital.
Marginea frontal se articuleaz cu osul frontal i delimiteaz inferior fisura orbital superioar.
Marginea scuamoas (marginea solzoas) privete lateral, este dinat articulndu-se cu scuama
temporalului.
Marginea pietroas privete posterior i formeaz limita anterioar a gurii rupte. ntre marginea
scuamoas i pietroas se formeaz spina sfenoidului.
Marginile frontal, scuamoas i pietroas sunt margini endocraniene.
Marginea zigomatic separ faa temporal de cea orbital.
Marginea parietal se articuleaz cu parietalul formnd sutura sfenoparietal.
Marginea orbital formeaz mpreun cu maxil fisura orbital inferioar prin care nervul maxilar
ptrunde n orbit.
Procesele pterigoidiene sunt orientate vertical i se desprind de pe faa inferioar a corpului i a
aripilor mari. Prezint o lam lateral i una vertical, unite anterior, ntre care se delimiteaz posterior
fosa pterigoidian (dreapt respectiv stng). Inferior cele dou lame se deprteaz, formnd incizura
pterigoid, o despictur triunghiular, n care ptrunde procesul piramidal al osului palatin.
Lama medial este mai lung i mai ngust dect lama lateral.
Lama lateral este mai mare intrnd prin faa sa lateral n constituia fosei infratemporale i prin faa
sa medial n constituia fosei pterigoide.
6.ETMOIDUL
Etmoidul este un os median i nepereche, pneumatic, situat n scobitura etmoidal a frontalului.
Contribuie la formarea poriunii anteromediane a bazei craniului, a cavitilor nazale precum i a
orbitelor.
Orientare:
4

n sus lama vertical mic a osului;

nainte marginea groas i scurt a acestei lame.
Are o form de balan i prezint: o lam vertical (perpendicular), o lam orizontal (lama ciuruit),
precum i dou mase laterale.
Lama vertical este median i foarte subire i este format:
dintr-o poriune situat deasupra lamei orizontale numit crista galli (de form triunghiular pe care
se inser coasa creierului) i
dintr-o poriune situat dedesubtul ei care ia parte la formarea septului nazal numit lama
perpendicular. Lama perpendicular prezint:
dou fee laterale cu anuri i canale strbtute de filete ale nervilor olfactivi;
o margine superioar ce ader la lama cribroas;
o margine anterioar n raport cu spina nazal a frontalului i cu oasele nazale;
o margine anteroinferioar n raport cu poriunea cartilaginoas a septului nazal;
o margine posterioar ce se articuleaz cu creasta sfenoidal;
o margine posteroinferioar care mpreun cu vomerul formeaz poriunea osoas a septului nasal.
Lama orizontal (lama cribroas) este dispus orizontal n scobitura etmoidal a frontalului. Separ
cutia cranian de fosele nazale. Constituie tavanul cavitii nazale. Posterior se articuleaz cu corpul
sfenoidului. Lama orizontal se mai numete i lama ciuruit deoarece este strbtut de filetele
nervului olfactiv. Prezint:
o fa superioar (endocranian) mprit de crista galli n 2 anuri olfactive cu traiect
anteroposterior, n raport superior cu bulbii olfactivi i girusurile drepte. Faa superioar prezint
gurile cribroase (foramina cribrosa) n numr de 20-30 strbtute de filetele nervilor olfactivi.
Masele laterale sau labirintele etmoidale atrn de marginile lamei orizontale. Au form cubic i
conin o serie de caviti pline cu aer (celule etmoidale anterioare, mijlocii i posterioare). Fiecare
labirint prezint 6 fee.
Faa superioar prezint semicelule completate de semicelulele frontalului.
Faa inferioar este alctuit de cornetul mijlociu. Cornetul nazal mijlociu este o lam osoas subire
cu suprafa aspr, uor rsucit. Sub el se gsete meatul nazal mijlociu n care se deschid celulele
etmoidale anterioare i mijlocii, sinusul frontal i sinusul maxilar.
Faa anterioar prezint semicelule completate cu cele ale osului lacrimal i procesului frontal al
maxilei.
Faa posterioar prezint semicelule completate de semicelule de la nivelul corpului sfenoidului i
procesului orbital al palatinului.
Faa medial formeaz peretele lateral al cavitii nazale. De pe aceast fa se desprind dou lamele
osoase paralele ntre ele, dispuse orizontal i rsucite n form de cornet de hrtie numite conca nazal
superioar (cornetul nazal superior) i conca nazal mijlocie (cornetul nazal mijlociu). Cornetele
delimiteaz cu faa medial a labirintului meatul nazal superior respectiv meatul nazal mijlociu. n
meatul superior se deschid celulele etmoidale posterioare i sinusurile sfenoidale. n meatul mijlociu se
5

deschid celulele etmoidale mijlocii i anterioare, sinusul frontal i sinusul maxilar.

Faa lateral sau lama orbital, lam patrulater neted i subire particip la formarea peretelui
medial al orbitei.
Conformaie interioar. Etmoidul este format din lame de os compact. Labirintul etmoidal conine ns
celule de aer ce realizeaz n totalitate sinusul etmoidal. Celulele etmoidale (cptuite de o mucoas ce
se poate inflama dnd etmoidita) se grupeaz n anterioare (sinusurile infundibulare), mijlocii
(sinusurile bulare) i posterioare. Celulele anterioare i mijlocii se deschid n meatul mijlociu, iar cele
posterioare n meatul superior al cavitii nazale.
7.TEMPORALUL
Temporalul este un os pereche, neregulat situat pe laturile craniului ntre occipital, parietal i sfenoid.
Prezint 5 poriuni: poriunea (partea) solzoas, poriunea (partea) mastoidian, poriunea pietroas
(stnca temporalului, partea pietroas), poriunea (partea) timpanic i procesul stiloidian (apofiza
stiloid).
n temporal sunt spate o serie de canale i caviti, cea mai mare parte a acestora fiind legate de
organul vestibulocohlear.
Orientare:
n sus partea solzoas;
lateral faa scuamei de pe care se desprinde un proces;
nainte extremitatea liber a acestui proces.
Poriunea solzoas (partea scuamoas; partea solzoas) prezint o fa lateral (temporal) o fa
medial (sau cerebral) i o circumferin.
Faa temporal (ffaa extern) neted, face parte din fosa temporal i d inserie muchiului temporal.
Prezint:
procesul zigomatic care formeaz, mpreun cu procesul temporal al osului zigomatic, arcul
zigomatic (arcada) n partea inferioar a scuamei. Procesul prezint o rdcin anterioar ce se termin
la tuberculul articular i o rdcin posterioar ce se prelungete posterior de meatul acustic extern.
Procesul prezint de asemenea 2 fee (lateral convex, medial concav), 2 margini (superioar pentru
inseria fasciei temporale i inferioar pe care se inser fibre ale muchiului maseter) i 2 extremiti
(anterioar i posterioar);
fosa mandibular, depresiune elipsoid situat medial de rdcinile procesului zigomatic.
Faa medial (faa cerebral) prezint anuri arteriale, impresiuni digitiforme i eminene mamilare n
raport cu vasele meningee mijlocii.
Circumferina prezint:
o poriune liber (superioar);
o poriune aderent (inferioar).

Prin intermediul circumferinei, solzul temporalului se articuleaz anterior cu aripa mare a sfenoidului
i posterior cu parietalul.
Poriunea pietroas sau stnca temporalului are forma unei piramide triunghiulare cu vrful situat
anteromedial i baza posterolateral. Prezint 3 fee, 3 margini, o baz i un vrf.
Faa anterioar contribuie la formarea zonei mijlocii a endobazei prezentnd:
impresiunea trigeminal = depresiunea ganglionului trigeminal, situat posterior de vrful poriunii
pietroase;
eminena arcuat determinat de canalul semicircular anterior;
tegmen tympani ce corespunde peretelui superior al cavitii timpanice;
Faa posterioar face parte din fosa posterioar prezentnd:
n mijlocul suprafeei, porul acustic intern continuat de
meatul acustic intern. O creast osoas vertical i una orizontal mpart meatul n patru fosete
perforate de nervul facial, intermediar Wrisberg, vestibulocohlear precum i de arterele i venele
labirintice. Superior i lateral de meatul acustic intern se gsete
fosa subarcuat, depresiune situat superolateral de meatul acustic intern.
Faa inferioar se gsete pe faa extern a bazei craniului i prezint:
n mijlocul su, fosa jugular n care se gsete bulbul superior al venei jugulare interne. n partea
lateral a feei infe- rioare se gsete
gaura stilomastoidian, gaur ce corespunde orificiului extern al canalului facialului situat posterior
de baza procesului stiloidian;
orificiul extern al canalului carotic, situat posterior de aria patrulater prin care trec artera carotid
intern, plexul venos carotic intern i plexul nervos carotic intern;
fossula petrosa, o depresiune situat pe creasta ce separ orificiul extern al canalului carotidian de
fosa jugular. n depresiune se gsete ganglionul inferior al nervului glosofaringian;
orificiul canaliculului cohleei, situat la vrful fossulei petrosa prin care se deschide canaliculul
cohleei;
canaliculele caroticotimpanice ce se deschid pe peretele lateral al orificiului extern al canalului
carotic i fac legtura cu casa timpanului.
Marginea superioar, care separ faa anterioar de cea posterioar, este strbtut de anul sinusului
pietros superior. Vine n raport cu cortul cerebelului i rdcina trigemenului.
Marginea anterioar delimiteaz mpreun cu aripa mare a sfenoidului fisura sfenopietroas.
Marginea posterioar prezint:
anul sinusului pietros inferior;
incizura jugular, care particip la delimitarea gurii jugulare mpreun cu incizura jugular a
occipitalului;
procesul intrajugular care compartimenteaz gaura jugular mpreun cu procesul similar al
7

occipitalului.
Baza este mascat de partea scuamoas i partea mastoidian ale osului temporal.
Vrful, situat la confluena dintre aripa mare a sfenoidului, corpul sfenoidului i partea bazilar a
occipitalului, limiteaz posterolateral gaura rupt. Este orientat anteromedial prezentnd orificiul intern
al canalului carotic prin care trec artera carotid intern, plexul venos i nervos carotic intern.
Poriunea mastoidian (partea mastoidian) apare n jurul vrstei de 3 ani. Este situat posterior de
meatul acustic extern i conine caviti pneumatice (celulele mastoidiene) cptuite de mucoas care
comunic cu cavitatea timpanic prin antrul mastoidian. Prezint 2 fee i o circumferin
Faa extern (exocranian), convex prezint:
procesul mastoidian care termin n jos faa exocranian. Pe proces se inser muchii
sternocleidomastoidian, splenius i lungul capului;
incizura mastoidian (scobitura mastoidian) pe faa medial a procesului mastoidian pe care se
inser muchiul digastric;
anul arterei occipitale, situat medial de incizur strbtut de artera omonim;
Faa intern (endocranian) prezint:
anul sinusului sigmoidian, n raport cu sinusul venos sigmoidian;
gaura mastoidian ce se deschide la nivelul sinusului sigmoidian sau posterior de acesta.
Circumferina, groas i dinat, se articuleaz anterior cu parietalul i posterior cu occipitalul.
Poriunea timpanic (partea timpanic) formeaz cea mai mare parte din meatul acustic extern. Este
situat inferior de poriunea scuamoas i anterior de poriunea mastoidian. Prezint 2 fee i 3
margini.
Faa posterioar formeaz pereii posterior, anterior, inferior i o parte a peretelui posterior al meatului
acustic extern. Medial prezint anul timpanic pentru inseria membranei timpanice.
Faa anterioar, patrulater i concav, formeaz peretele posterior al fosei mandibulare.
Marginea superioar formeaz medial creasta posterioar a fisurii pietrotimpanice.
Marginea lateral formeaz cea mai mare parte a meatului acustic extern.
Marginea inferioar formeaz o teac osoas numit vagina procesului stiloidian care nconjur baza
procesului stiloidian.
Procesulstiloidian se gsete la nivelul feei inferioare a stncii lng gaura stilomastoidian. Baza sa
vine n raport cu nervul facial, iar vrful cu artera carotid extern. Lateral este acoperit de glanda
parotid. Partea sa proximal este nconjurat de vagina procesului stiloidian n timp ce partea sa
distal d inserie muchilor stiloglos, stilofaringian i stilohiodian precum i ligamentelor stilohioidian
8

i stilomandibular.
8. MAXILA
Maxila
Este un os pereche i neregulat situat n centrul feei. Celelalte oase ale feei sunt grupate n jurul
maxilarelor cu care se articuleaz.
Orientare:
napoi marginea cea mai voluminoas;
n jos marginea prevzut cu dini;
medial faa prevzut cu un orificiu mare.
Are un corp de forma unei piramide triunghiulare i 4 procese: palatin, frontal, zigomatic (prin care se
articuleaz cu oasele cu acelai nume) i procesul alveolar, care prezint alveolele destinate rdcinilor
dentare de pe arcada superioar.
n interiorul corpului su se gsete sinusul maxilar, ce comunic cu meatul mijlociu al nasului.
Corpul maxilei are forma unei piramide triunghiulare ce prezint o baz ndreptat medial spre
cavitatea nazal (fapt pentru care mai este denumit i fa nazal), 3 fee, 3 margini i un vrf.
Baza (faa nazal) particip la formarea peretelui lateral al cavitii nazale. Prezint:
anul lacrimal, situat anterior de hiatul maxilar, transformat n canal nazolacrimal i strbtut de
ductul nazolacrimal;
semicelule maxilare, la nivelul marginii superioare a hiatului maxilar, completate de semicelulele de
la nivelul labirintelor etmoidale cu care formeaz celulele etmoidomaxilare;
hiatul maxilar, orificiul de deschidere al sinusului maxilar;
Faa anterioar (facies anterior), concav prezint:
gaura infraorbital, situat n partea superioar a fosei canine strbtut de nervul infraorbital i de
artera infraorbital;
fosa canin, situat superior de alveolele premolarilor;
fosa incisiv, situat deasupra alveolelor dinilor incisivi la nivelul creia se inser muchiul depresor
al septului nazal;
incizura nazal, situat pe marginea medial a feei anterioare, care delimiteaz mpreun cu cea de
partea opus i cu oasele nazale apertura piriform sau apertura nazal anterioar.
Faa posterioar (faa infratemporal) face parte din fosa infratemporal. Prezint:
tuberozitatea maxilei, situat n partea posteroinferioar a fosei infratemporale,
orificiile alveolare, situate n mijlocul feei;
canalele alveolare ce continu orificiile alveolare fiind strbtute de arterele i nervii alveolari
posteriori superiori;
un an oblic, situat n partea superioar a feei strbtut de nervul maxilar.
9

Faa superioar (faa orbital) face parte din planeul orbital. Prezint:
anul suborbital ce se transform n partea anterioar a acestei fee ntr-un canal suborbital ce se
deschide la nivelul gurii infraorbitale de pe faa anterioar. anul i canalul sunt strbtute de nervul
i vasele infraorbitale.
o mic depresiune pe care se inser muchiul oblic inferior al globului ocular.
Marginea anterioar este o creast proeminent ce particip la formarea deschiderii orbitei.
Marginea posterioar delimiteaz cu aripa mare a sfenoidului fisura orbital inferioar strbtut de
nervul maxilar.
Marginea inferioar este concav i merge ctre alveola primului sau celui de al 2-lea molar.
Vrful, orientat n afar, se termin prin procesul zigomatic.
Procesul palatin are o form dreptunghiular, fiind dispus orizontal. Prezint 2 fee i 4 margini.
Faa superioar face parte din planeul cavitii nazale.
Faa inferioar face parte din palatul osos.
Marginea medial prin unirea cu cea de partea opus formeaz sutura palatin median cu un versant
nazal i unul bucal.
Marginea lateral se continu cu corpul maxilei.
Marginea anterioar prezint spina nazal anterioar.
Marginea posterioar se articuleaz cu lama orizontal a osului palatin formnd sutura palatin
transversal.
Procesul frontal urc spre oasele neurocraniului. Prezint 2 fee i 4 margini.
Faa lateral prezint creasta lacrimal anterioar. Anterior de creast se inser muchii orbicular al
ochiului i ridictor al buzei superioare i al aripii nasului, n timp ce posterior de creast se gsete
anul lacrimal care adpostete sacul lacrimal.
Faa medial ia parte la formarea peretelui lateral al cavitii nazale. Prezint 2 creste anteroposterioare,
una inferioar, creasta conchal, ce se articuleaz cu cornetul inferior i una superioar, creasta
etmoidal, care se articuleaz cu cornetul mijlociu.
Marginea anterioar se articuleaz cu osul nazal.
Marginea posterioar sau marginea lacrimal se articuleaz cu osul lacrimal.

10

Marginea superioar, dinat, se articuleaz cu poriunea nazal a osului frontal.

Marginea inferioar continu corpul maxilei.
Procesul alveolar este situat n poriunea inferioar a osului. Formeaz mpreun cu cel de partea opus
arcul alveolar. Prezint:
alveolele dentare, cavitile de recepie ale dinilor separate de:
septurile interalveolare i
septurile interradiculare ce separ rdcinile dinilor multiradiculari.
Procesul zigomatic servete la articularea cu osul zigomatic.
Conformaie interioar
n interiorul corpului se gsete sinusul maxilar, o cavitate pneumatic mare cptuit de o mucoas ce
se continu cu cea din cavitatea nazal. Pereii sinusului sunt subiri, fiind formai de baza i de cele 3
fee ale corpului maxilar. Sinusul maxilar se deschide prin hiatul maxilar pe faa nazal a corpului.
9.PALATINUL, LACRIMALUL, VOMERUL
Palatinul
Este un os pereche situat n poriunea posterioar a feei.
Orientare:
n jos lama mic;
napoi marginea ei concav;
medial marginea cea mai groas.
Are o form caracteristic, fiind format dintr-o lam orizontal i una vertical unite ntre ele n unghi
drept. Particip la formarea palatului osos, a cavitilor nazale i a orbitei.
Lama orizontal prezint 2 fee , 4 margini i 3 procese.
Faa superioar (faa nazal) formeaz planeul cavitii nazale n treimea sa posterioar.
Faa inferioar (faa palatin) formeaz treimea inferioar a palatului dur.
Marginea anterioar se unete cu procesul palatin al maxilei.
Marginea posterioar formeaz mpreun cu cea de partea opus spina nazal posterioar.
Marginea medial se unete cu cea de partea opus formnd creasta nazal care se articuleaz cu
vomerul i se continu anterior cu creasta nazal format de procesele palatine ale maxilarelor.
Marginea lateral se unete cu lama perpendicular a osului.
11

Lama perpendicular se articuleaz cu tuberozitatea maxilei i cu procesul pterigoidian al sfenoidului.

Prezint 2 fee i 4 margini.
Faa medial (faa nazal) ia parte la formarea peretelui lateral al cavitii nazale.
Faa lateral se articuleaz anterior cu tuberozitatea maxilei i posterior cu procesul pterigoidian.
Marginea anterioar este n raport cu maxila.
Marginea posterioar se articuleaz cu lama medial a procesului pte- rigoidian.
Marginea inferioar se continu cu marginea lateral a lamei orizontale.
Marginea superioar emite procesele etmoidal i sfenoidal ntre care se delimiteaz incizura
sfenopalatin.
Procesul orbital este situat naintea gurii sfenopalatine. Prezint fee articulare i nearticulare.
Feele articulare, n numr de 3 sunt reprezentate de:
1. faa anterioar sau maxilar ce se articuleaz cu maxila;
2. faa posterioar sau sfenoidal ce se articuleaz cu conca sfenoidului;
3. faa median sau etmoidal ce se articuleaz cu labirintul etmoidal.
Feele nearticulare n numr de 2 sunt reprezentate de:
1. faa superioar sau orbital care ia parte la formarea peretelui inferior al orbitei;
2. faa lateral sau pterigopalatin ndreptat spre fosa omonim prevzut cu un an strbtut de
nervul maxilar.
Procesul sfenoidal este acoperit de faa inferioar a corpului sfenoidului. Prezint 3 fee:
- faa superioar, ce se articuleaz cu conca sfenoidului i cu rdcina lamei pterigoide laterale,
- faa inferomedial, ce ia parte la formarea pereilor superior i lateral al cavitii nazale;
- faa lateral, ce se articuleaz posterior cu lama medial a procesului pterigoid al osului sfenoid.
Procesul piramidal, situat ntre lama medial i lateral ale procesului pterigoid al sfenoidului prezint
3 fee:
- faa posterioar, prevzut cu o arie ce completeaz partea inferioar a fosei pterigoide i d inserie
muchiului pteriogoidian medial;
12

- faa lateral, cu o suprafa anterioar pentru articularea cu tuberozitatea maxilei i una posterioar ce
corespunde poriunii inferioare a fosei infratemporale;
- faa inferioar, prevzut cu gurile palatine mici (foramina palatine minora).
Lacrimalul
Este un os pereche, mic i lat, de form patrulater, situat deasupra maxilei i inferior de frontal, ce ia
parte la formarea peretelui medial al orbitei i al peretelui lateral al fosei nazale.
Orientare:
lateral faa prevzut cu o creast;
inferior crligul cu care se termin aceast creast;
anterior anul acestei fee.
Prezint 2 fee i 4 margini.
a) Faa lateral (orbital) prezint creasta lacrimal posterioar pe care se inser poriunea profund a
muchiului orbicular al ochiului. Anterior de creast se gsete anul lacrimal.
b) Faa medial particip la formarea peretelui lateral al cavitii nazale.
c) Marginea superioar se articuleaz cu osul frontal.
d) Marginea inferioar se articuleaz cu maxila i cornetul inferior.
e) Marginea posterioar se articuleaz cu lama orbital a osului etmoid.
f) Marginea anterioar se articuleaz cu procesul frontal al maxilei.
Vomerul
Este un os nepereche, lat, cu forma unui fier de plug, situat median. Ia parte la formarea septului nazal.
Orientare:
1. superior marginea prevzut cu un an i dou prelungiri laterale;
2. posterior marginea subire i nearticular.
Prezint 2 fee i 4 margini.
a) Feele laterale (dreapt respectiv stng) particip la formarea peretelui medial al cavitilor nazale.
b) Marginea posterioar privete spre faringe delimitnd orificiile posterioare ale cavitilor nazale.
c) Marginea inferioar se articuleaz cu maxila i cu cornetul inferior.

13

d) Marginea anterioar se articuleaz cu lama perpendicular a etmoidului n jumtatea sa superioar,

n timp ce n jumtatea sa inferioar este bifid articulndu-se cu cartilajul septului nazal.
e) Marginea superioar prezint anul vomerului.
10.CORNETUL NAZAL INFERIOR, OASELE NAZALE, ZIGOMATICUL
Cornetul inferior (Concha nasalis inferior) este un os pereche care se afl pe peretele lateral al foselor
nazale, sub concha mijlocie a etmoidului. Are forma unei lamele trapezoidale rsucit ca un cornet de
hrtie; de aici i numele de cornet sau conch. Are 2 fee (lateral i medial), i 2 margini (superioar
i inferioar). Se articuleaz cu osul etmoid, lacrimal, palatin i maxila.
Faa medial este convex; proemin n cavitatea nazal i limiteaz meatul mijlociu.
Faa lateral este concav; delimiteaz meatul inferior
Marginea superioar este subire, neregulat i se divide n trei regiuni: regiunea anterioar ce se
articuleaz cu creasta concal a maxilarului; regiunea posterioar ce se articuleaz cu creasta conchal
a lamei perpendiculare a palatinului; regiunea mijlocie cu trei procese (apofize) mici, dispuse dinainte
napoi:
a) procesul lacrimal (Processus lacrimalis) aflat anterior, care se ridic n sus articulnduse cu
marginea inferioar a osului lacrimal; completeaz canalul nazolacrimal.
b) procesul maxilar (Processus maxillaris) care este descendent, se aplic pe partea inferioar a
hiatului maxilar i contribuie la micorarea acestui orificiu
c) procesul etmoidal (Processus ethmoidalis) situat posterior, merge n sus i se unete cu procesul
uncinat al etmoidului (Processus uncinatus), diviznd hiatului maxilar n dou orificii.
Marginea inferioar este liber, uor convex; sub ea se poate ptrunde n meatul inferior al cavitii
nazale.
Nazalul
Este un os pereche, mic i lat care particip la alctuirea scheletului osos al piramidei nazale.
Orientare:
1. medial marginea cea mai groas;
2. posterior faa concav;
3. inferior marginea prevzut cu o scobitur.
Prezint 2 fee i 4 margini.
a) Faa extern (faa anterioar), concav n sens vertical, prezint rugoziti pentru inseria muchiului
nazal i muchiului procerus.
b) Faa intern (faa posterioar) prezint anul etmoidal strbtut de nervul etmoidal anterior. Este
concav n sens transversal.
c) Marginea inferioar delimiteaz cu incizura nazal a maxilei apertura piriform a cavitilor nazale.

14

d) Marginea superioar se articuleaz cu poriunea nazal a frontalului.

e) Marginea lateral se articuleaz cu procesul frontal al maxilei formnd sutura nazomaxilar.
f) Marginea medial se articuleaz cu osul nasal de partea opus, iar n sus cu spina nazal a
frontalului.
Zigomaticul
Este un os lat i pereche situat pe prile laterale ale feei, unde formeaz pomeii.
Orientare:
1. medial faa prevzut cu un process;
2. anterior suprafaa semilunar a acestui proces;
3. n jos marginea cea mai rugoas.
Prezint 2 fee, 4 margini i 3 procese prin care se articuleaz cu oasele vecine.
a) Faa lateral, convex, prezint gaura zigomaticofacial strbtut de ramura zigomaticofacial a
nervului zigomatic.
b) Faa medial (faa temporal) particip la formarea fosei temporale. Prezint gaura
zigomaticotemporal.
c) Marginea anterosuperioar (orbital) particip la formarea marginii suborbitale.
d) Marginea anteroinferioar (maxilar), neregulat dinat, se articuleaz cu maxila.
e) Marginea posterosuperioar (temporal) prezint o poriune vertical i una orizontal ce formeaz
ntre ele un unghi obtuz.
f) Marginea posteroinferioar este groas i rugoas dnd inserie muchiului maseter.
g) Procesul frontal gros i dinat, ascendent, se articuleaz cu procesul zigomatic al frontalului i cu
aripa mare a sfenoidului. Prezint tuberculul orbital.
h) Procesul temporal, orientat posterior se articuleaz cu procesul zigomatic al temporalului formnd
arcul zigomatic.
i) Procesul orbital (faa orbital) particip la formarea pereilor lateral i inferior a orbitei. Se
articuleaz cu aripa mare a sfenoidului i cu corpul maxilei. Prezint gaura zigomaticoorbital prin care
trece nervul zigomatic.\
11. MANDIBULA
Mandibula
15

Singurul os mobil al craniului, este un os median i nepereche.

Orientare:
n sus i orizontal marginea prevzut cu alveole;
napoi concavitatea corpului.
Prezint un corp i 2 ramuri.
Corpul, n form de potcoav, este alctuit din 2 poriuni sudate, baza mandibulei i poriunea
alveolar. Poriunea alveolar prezint alveolele dentare ce adpostesc rdcinile dinilor de pe arcada
inferioar. Corpul prezint 2 fee i 2 margini.
Faa anterioar (faa extern) prezint:
1. simfiza mentonier (simfiza mandibulei), o linie vertical median unde se ntlnesc cele 2 jumti
din care se formeaz mandibula. Simfiza se termin n jos prin
2. protuberana mental (protuberana mentonier).
De o parte i de cealalt a protuberanei pleac cte
3. o linie oblic ce se termin pe ramura mandibulei
4. gaura mental (gaura mentonier), orificiul anterior al canalului mandibulei;
5. foseta incisiv, situat inferior de dinii incisivi pe care se inser muchiul mental i cteva fascicule
ale muchiului orbicular al gurii.
Faa posterioar (faa intern) prezint:
1. spinele mentale (spinele mentoniere), situate pe linia median, n numr de patru, dou superioare,
pe care se inser muchii geniogloi, i dou inferioare, pe care se inser muchii geniohioidieni. De o
parte i de cealalt a liniei mediane pleac
2. linia milohioidian pe care se inser muchiul omonim. Deasupra liniei se gsete
3. foseta sublingual care adpostete glanda sublingual;
4. foseta submandibular, situat inferior de linia milohioidian n raport cu glanda submandibular i
nodurile limfatice submandibulare.
Marginea inferioar, groas i rotunjit prezint:
1. fosa digastric, situat de o parte i de cealalt a liniei mediane pe care se inser pntecul anterior al
muchiului digastric;

16

2. anul arterei faciale strbtut de artera facial.

Marginea superioar (procesul alveolar) formeaz arcul alveolar. Prezint:
1. alveolele dentare care conin rdcinile dinilor;
2. septurile interalveolare care separ alveolele dentare;
3. septurile interradiculare care separ rdcinile dinilor multiradiculari;
4. juga alveolaria, relieful alveolelor dentare pe faa extern a arcului alveolar.
Ramurile sunt 2 lame patrulatere ndreptate oblic n sus i napoi, formnd cu corpul un unghi de 120
de grade la adult. Prezint 2 fee i 4 margini.
Faa lateral prezint tuberozitatea maseteric precum i o serie de creste pe care se inser muchiul
maseter.
Faa medial prezint:
1. gaura mandibulei (foramen mandibulae) prin care trec nervul, artera i venele alveolare inferioare.
naintea gurii se gsete:
2. lingula mandibulei (spina lui Spix), o proeminen
anestezierea nervului alveolar inferior;

triunghiular,

reper

important

pentru

3. anul milohioidian ce pleac de la gaura mandibulei n jos i nainte, strbtut de nervul

milohioidian i ra- mura milohioidian a arterei maxilare;
4. tuberozitatea pterigoidian, situat n apropierea unghiului mandibulei, pe care se inser muchiul
pterigoidian medial.
Marginea anterioar, tioas, se continu cu linia oblic de pe corpul mandibulei. Prezint:
1. creasta temporal, situat ntre procesul coronoid i alveola ultimului molar, pe care se inser
muchiul buccinator;
2. un an vertical, situat ntre marginea anterioar i creasta temporal pe care se inser tendonul
muchiului temporal;
3. trigonul retromolar, poriunea inferioar a anului vertical, pe care se inser un fascicul profund al
muchiului temporal.
Marginea posterioar este sinuoas, groas i neted. Vine n raport cu glanda parotid.
Marginea inferioar se continu cu marginea inferioar a corpului mandibulei cu care formeaz unghiul
mandibulei (gonion) cu valori cuprinse ntre 110 -125 la adult.
17

Marginea superioar prezint:

1. procesul coronoi, lam osoas triunghiular, cu o baz ce se confund cu ramura mandibulei, un vrf
orientat n sus, o fa lateral plan i neted i o fa medial ce prezint creasta temporal pe care se
inser muchiul temporal;
2. procesul condilar ce se desprinde din partea posterioar a ramurei mandibulei format din:
a) colul mandibulei ce prezint anteromedial foseta pterigoid pe care se inser muchiul pterigoidian
lateral;
b) capul mandibulei, o proeminen elipsoid cu care se continu colul, cu axul mare orientat medial i
posterior, care servete pentru articularea cu temporalul. Capul prezint un versant anterior i unul
posterior;
3. incizura mandibular, situat ntre cele dou procese mai sus descrise strbtut de nervul maseterin.
Conformaie interioar
Fiecare jumtate a mandibulei este strbtut de canalul mandibulei, strbtut la rndul su de artera,
venele i nervul alveolar inferior. Canalul ncepe la nivelul gurii mandibulei, strbate ramura
mandibulei i ajuns la nivelul corpului (unde este situat inferior de alveolele dentare), comunic cu
alveolele dentare prin mici canalicule strbtute de nervi i vase destinate rdcinilor dinilor. Se
termin inferior ntre rdcinile primului i celui de al doilea molar, divizndu-se ntr-un canal mental
(care se deschide pe faa extern a corpului mandibulei la nivelul gurii mentale) i ntr-un canal incisiv
care se termin la nivelul dinilor incisivi.
12.EXOBOLTA
BOLTA CRANIULUI (CALVARIA) este alctuit din:
solzul frontalului;
oasele parietale;
aripile mari ale sfenoidului (faa temporal);
solzul temporalului drept i stng;
suturile dintre ele.
BAZA CRANIULUI (EXOBAZA)
Dou linii teoretice, una anterioar ce unete tuberculii articulari ai temporalelor, i una posterioar ce
unete vrful mastoidelor o mparte n 3 zone:
a) zona anterioar, care este acoperit de viscerocraniu
b) zona mijlocie (jugular), situat ntre cele dou linii convenionale, alctuit la rndul ei din:
pe linia median: poriunea bazilar a occipitalului;
pe prile laterale: orificiul acustic extern; procesul stiloidian; aripa mare a sfenoidului; faa
18

inferioar a stncii.
c) zona posterioar format din:
pe linia median: gaura occipital;
pe prile laterale: condilii occipitalului.
13. ENDOBOLTA
BOLTA CRANIULUI (CALVARIA) este alctuit din:
solzul frontalului;
oasele parietale;
solzul occipitalului.
BAZA CRANIULUI (ENDOBAZA)
Este constituit prin asamblarea unor pri ale oaselor: frontal, etmoid, sfenoid, occipital i temporale.
Formeaz planeul cavitii craniene i susine encefalul. Reprezint un teritoriu de pasaj ntre cutia
cranian i teritoriile subiacente. Este mprit n 3 etaje (fose): anterior, mijlociu i posterior. Limita
ntre etajul anterior i mijlociu este dat de marginile posterioare ale aripilor mici ale sfenoidului, iar
cea ntre etajul mijlociu i posterior de marginile superioare ale stncilor temporale i lama patrulater
a sfenoidului.
a) Fosa cranian anterioar este alctuit din:
lama ciuruit a etmoidului;
segmentul orbital al frontalului;
aripile mici ale sfenoidului;
o poriune din faa superioar a corpului sfenoidului.
b) Fosa cranian mijlocie este alctuit din:
corpul sfenoidului;
aripile mari ale sfenoidului;
feele anterioare ale stncilor;
solzul temporalului drept i stng.
c) Fosa cranian posterioar este alctuit din:
faa posterioar a stncilor temporalelor;
faa posterioar a lamei patrulatere;
scuama occipital.
14. ETAJUL ANTERIOR AL ENDOBAZEI
Baza craniului (endobaza) este alcatuita din sase oase, dintre care unele, prin forma lor si legaturile pe
care le au, iau parte si la formarea segmentului facial:
19

- posterior se afla osul occipital, care ia parte la formarea bazei, prin portiunea sa inferioara;
- anterior se afla osul sfenoid;
- transversal se afla osul frontal ce inchide portiunea interioara a bazei.
Spatiul ramas liber intre osul frontal si osul sfenoid este completat de lama ciuruita a osului etmoid.
Partile laterale ale bazei craniului sunt inchise de o parte si de alta de stanca osului temporal.
Baza craniului este strabatuta de o serie de gauri mari si mici, precum si de fisuri, (crapaturi). Aceste
gauri sunt locul de trecere pentru cele 12 perechi de nervi cranieni, pentru bulbul rahidian care continua
cu maduva spinarii, precum si pentru arterele si venele craniului si encefalului.
Endobaza este impartita in trei etaje:anterior,mijlociu si posterior.
Etajul anterior(fosa craniana anterioara) este marginit inainte de planul conventional ce separa calvaria
de baza craniului,iar inapoi de santul prechiasmatic si de marginile posterioare ale aripilor mici
sfenoidale.Acest etaj este constituit din din portiunile orbitare ale frontalului,de lama ciuruita a
etmoidului,de corpul si aripile mici ale sfenoidului.
In etajul anterior se gasesc pe linia mediana gaura oarba si crista galli;de o parte si de alta a liniei
mediane lama ciuruita a etmoidului,prin care trec filetele nervului olfactiv;gaurile etmoidale anterioare
si posterioare,care fac sa comunice neurocraniul cu orbitele, suturile sfenofrontale, fetele cerebrale ale
portiunii orbitale a frontalului si fetele superioare ale aripilor mici ale sfenoidului cu canalele optice ,
prin care trec nervul optic si artera oftalmica.
15. ETAJUL MIJLOCIU AL ENDOBAZEI
Etajul mijlociu (fosa craniana mijlocie) este limitat inainte prin santul prechiasmatic si de marginile
posterioare ale aripilor mici sfenoidale, iar inapoi de lama patrulatera a sfenoidului si de marginile
superioare ale stancilor temporalului.El este constituit in partea mediana de saua turceasca ,iar pe laturi
de aripile mari ale sfenoidului, solzul temporalului si fata anterioara a stancii temporalului.
In acest etaj se gasesc: pe linia mediana :santul prechiasmatic ,fosa hipofizara pentru glanda hipofiza,
lama patrulatera a sfenoidului sau spatarul seii; pe laturi: santurile carotidiene, fisurile orbitare
superioare,prin care trec vena oftalmica,nervii oculomotor, trohlear si abducens;gaurile rotunde ,prin
care trece nervul maxilar; gaurile ovale pentru nervul mandibular; gaurile spinoase pentru artera
meningee mijlocie; gaurile rupte care formeaza intre corpul si aripile mari ale sfenoidului ,pe de o
parte, si varfurile celor doua stanci ale temporalului, pe de alta parte ;prin ele trece nervul canalului
pterigoidian; se mai gaseste hiatul canalului facialului ;orificiile interne ale canalelor carotidiene ;
suturile sfenoscuamoase si fisurile sfenopietroase.
16.ETJUL POSTERIOR AL ENDOBAZEI
Etajul posterior (fosa craniana posterioara) este limitat inainte de granita ce face separatia cu etajul
mijlociu, iar posterior de planul de separatie cu bolta craniului. Etajul este format de fata posterioara a
stancii temporalului si de occipital.
20

In acest etaj se descriu : pe linia mediana : clivusul; gaura occipitala mare, care serveste la trecerea
bulbului , a nervilor accesori, arterelor si venelor vertebrale; de asemenea, meningele spinale se
continua aici cu meningele cerebrale; creasta cerebrala interna si protuberanta occipitala interna; iar pe
laturi se gasesc: santurile sinusurilor pietroase superioare; elementele de pe fata posterioara a stancii
temporalului; santurile sinusurilor pietroase inferioare; gaurile jugulare cuprinse intre occipital si
stancile temporalului.Procesul intrajugular de pe occipital imparte gaura jugulara in doua parti: prin
partea anterioara trece nervul glosofaringian, iar prin partea posterioara trec nervul accesor, nervul vag
si vena jugulara interna; canalele hipoglosului; santurile sinusurilor sigmoidiene; fisurile
pietrooccipitale.
17. ETAJUL ANTERIOR AL EXOBAZEI
Exobaza este o regiune foarte complexa, divizata conventional in trei zone: anterioara, mijlocie si
posterioara.Aceasta separare se face cu ajutorul a doua linii teoretice transversale, din care prima uneste
tuberculii articulari ai temporalelor, iar a doua, varful celor doua procese mastoidiene.
Zona anterioara (faciala) este mascata de viscerocraniul ce se prinde de ea.
Viscerocraniul este divizat n masivul facial suspendat de baza craniului (format prin suturarea n bloc a
maxilelor cu oasele perimaxilare) i mandibul, segmentul mobil cu o constituie solid i adaptat
pentru executarea micrilor tridimensionale.
Este alctuit din 14 oase la care se adaug i osul hioid (dei este situat n partea anterosuperioar a
gtului este studiat mpreun cu viscerocraniul, innd cont de originea sa embriologic comun).
Dintre acestea 12 sunt perechi:
maxilarul;
zigomaticul;
nazalul;
lacrimalul;
palatinul;
cornetul inferior.
Oasele nepereche sunt:
vomerul;
mandibula;
hioidul.
18. ETAJUL MIJLOCIU AL EXOBAZEI
Zona mijlocie (jugulara) este cuprinsa inte cele doua linii teoretice amintite.Ea este constituita: pe linia
mediana: de portiunea bazilara a occipitalului, care formeaza bolta faringelui; pe ea se gaseste
tuberculul faringian si mica foseta ce contine bursa faringiana; iar pe laturi: de doua patrulatere unde
si-au dat intalnire aproape toate orificiile ce fac sa comunice diferitele regiuni ale gatului cu cavitatea
neurocraniului.Aria acestor patrulatere este marginita la unghiuri de tuberculul articular al
temporalului, varful procesului mastoidian, procesul pterigoidian si condilul occipital.In patrulater se
gasesc: orificiul extern, fosa mandibulara, gaura spinoasa,gaura ovala, gaura rupta, gaura jugulara cu
21

fosa jugulara, elementele de pe fata inferioara a stancii temporalului, canalul hipoglosului.

19. ETAJUL POSTERIOR AL EXOBAZEI
Zona posterioara (occipitala).Pe linia mediana se gasesc: gaura occipitala mare, creasta occipitala
externa, protuberanta occipitala externa.
Pe partile laterale se gasasc: condilii occipitali, liniile nucale si mastoida cu elementele de pe ea.
20. PERETII ORBITEI
Orbitele prezinta 2 cavitati osoase, situate in masivul facial, de forma unei piramide cu 4 laturi, ale
carei baze sunt orientate anterior si exterior, iar varful posterior si interior. Ele protejeaza globii oculari.
Volumul orbitei =30cm2, iar profunzimea=50mm.
Axele orbitelor nu sunt paralele, deoarece, daca leam prelungi, ele sar intalni la nivelul marginei
superioare a seii turcesti. Orbita este formata dintrun varf, o baza si 4 pereti, constituiti din oasele
craniului si ale masivului facial. Toti peretii orbitei sunt captusiti cu un periost subtire si usor decolabil.
Peretele sup al orbitei este format din 2 oase- frontal si aripa mica a sfenoidului- si prezinta un mic
sant, prin care trec nervul, artera si vena orbitara superioara. La acest nivel exista unul din punctele
dureroase ale nevralgiei trigeminale. Prin acest perete oso orbita intra in raport cu sinusul frontal.
Peretele inferior este alcatuit din partea sup a maxilarului si apofizele orbitare ale oaselor molar si
palatin. Prin acest perete osos orbita intra in raport cu sinusul maxilar. Pe peretele inf in mijloc, la 15
mm de marg sa inf, se afla un mic orificiu, care se prelungeste printrun canal osos, ce se deschide pe
fata anterioara a maxilarului inferior, sub marginea inferioara a orbitei. Prin acest orificiu numit gaura
suborbitara, trec nervul si venele suborbitare. Aici este situat unul din punctele dureroase ale nevralgiei
faciale.
Peretele exterior este format din osul frontal, o parte din fata orbitara a aripei mari a sfenoidului si fata
orbitara a procesului zigomatic.
Peretele interior este alcatuitdintro apofiza a maxilarului superior, osul lacrimal, osul plan al etmoidului
si corpul sfenoidului. Prin acest perete orbita vine in raport cu celulele etmoidale si sunusul sfenoidal.
Intro mica scorbura de pe acets perete se afla fosa sacului lacrimal. De asemenea din aceasta scorbura
se deschide un mic canal osos, care comunica cu cavitatea nazala si poarta numele de canal
lacrimonazal.
Prin peretii sai orbita comunica cu toate sinusurile fetei, factor de o mare importanta practica, intrucat
orice proces inflamator sinuzal see poate lesne extinde in interiorul orbitei.
Raportul (comunicarea) dintre cavitatea orbitei i sinusurile paranazale.
Prin peretele sup osos, orbita intra in raport cu sinusul frontal.
Prin peretele inf, orbita intra in raport cu sinusul maxilar.
Prin peretele interior, orbita intra in raport cu celulele etmoidale si sinusul sfenoidal.
Din scorbura din peretele exterior= canal osos- care cominica cu cavitatea nazala-canal nazolacrimal.
Prin fisura orbitara sup (fanta sfenoida) orbita cominica cu etajul mijlociu al cavitatii craniene.
Prin fisura orbitara inf orbita comunica cu fosa pterogomaxilara.
21,22,23 IN document PDF
24. COLOANA VERTEBRALA CERVICALA
Coloana vertebrala umana este formata din 24 de vertebre. Acestea sunt asezate una peste cealalta
pentru a forma coloana vertebrala. Coloana vertebrala este principala sursa de suport vertical a
22

corpului.
Primele sapte vertebre formeaza coloana cervicala. Medicii se refera la acestea in termeni de C1-C7.
Coloana cervicala incepe in locul in care prima vertebra (C1) se conecteaza de baza craniului. Coloana
cervicala se curbeaza usor anterior si se termina in locul in care C7 formeaza legaturi cu coloana
toracala (zona toracelui).
Baza craniului sta deasupra vertebrei C1, numita si atlas. Doua arcuri osoase groase formeaza un
orificu mare in centrul atlasului. Aceasta deschidere este larga deoarece maduva spinarii este mai
groasa la iesirea din creier. Comparata cu alte vertebre, atlasul are proiectii osoase laterale mai largi.
Atlasul sta deasupra vertebrei C2 numita si axis.
Axisul are o proeminenta osoasa mare in partea superioara, numita dens. Aceasta este indreptata in sus
si se potriveste intr-un orificiu al atlasului. Articulatiile axisului ofera gatului abilitatea de a se rasuci la
stanga si la dreapta.
Fiecare vertebra este formata din anumite parti. Portiunea principala a fiecarei vertebre cervicale, de la
C2 la C7 este formata dintr-un bloc osos rotunjit, numit corpul vertebral. Un inel osos se ataseaza
posterior de corpul vertebral. Acest inel are doua parti. Doua pedicule osoase se conecteaza direct cu
portiunea posterioara a corpului vertebral. Doua lamine osoase unesc pediculele pentru a completa
inelul. Cand vertebrele sunt asezate una peste alta, inelele oasoase formeaza un tub care inconjoara
maduva spinarii. Laminele ofera un acoperis protectiv deasupra maduvei spinarii.
O proeminenta osoasa se proiecteaza in afara in locul unde cele doua lamine se unesc. Aceste proiectii,
numite procese spinoase, pot fi simtite la deget daca acesta este trecut de-a lungul coloanei. Cea mai
proeminenta este procesul spinos al vertebrei C2. La baza gatului unde vertebrele cervicale si cele
toracice se unesc, poate fi simtit un alt proces spinos, cel al vertebrei C7.
Fiecare vertebra a coloanei prezinta alte doua proeminente osoase laterale, una in dreapta si una in
stanga. Aceste proiectii osoase se numesc procese transverse. Atlasul are cel mai larg proces transvers
dintre toate vertebrele cervicale. Spre deosebire de restul coloanei, vertebrele regiunii cervicale prezinta
un orificiu care trece prin fiecare proces transvers. Acest orificiu, numit foramen transvers, ofera un
pasaj pentru arterele care trec lateral de aceasta regiune pentru a vasculariza regiunea occipitala a
creierului.
Intre fiecare pereche de vertebre exista doua articulatii. Aceste articulatii unesc vertebrele intr-un lant si
permit alunecarea vertebrelor una pe cealalta pentru a facilita miscarea gatului in multe directii. Cu
exceptia primei si a ultimei vertebre, fiecare vertebra are doua articulatii pe fiecare fata. Cele de pe fata
superioara unesc vertebra cu cea de deasupra, iar cele inferioare o unesc cu cea de dedesubt.
Suprafata fetelor articulare sunt acoperite de cartilaj articular.
Cartilajul articular este neted si asemantor cauciucului si acopera majoritatea capetelor articulare.
Permite capetelor osoase se se miste unul pe langa altul fara frecare.
De partea dreapta si stanga a fiecarei vertebre, exista un mic tunel numit foramen neural. Cei doi nervi
care parasesc maduva spinarii la nivelul fiecarei vertebre trec prin aceste foramene, unul pe dreapta si
altul pe stanga. Discul intervertebral este situat exact in fata acestei deschideri. Un disc herniat poate
23

ingusta deschiderea pentru nerv exercitand o presiune asupra acestuia. O fata articulara se gaseste in
spatele foramenului. Exostozele care se pot forma pe fata articulara se pot proiecta in tunel, ingustand
orificiul si lezand nervul.
25. Articulatia atloido-axoidiana laterala
-se numeste si atloido-axoidiana propriu-zisa
-articulatie planiforma, in care suprafetele articulare de pe fata inferioara a maselor laterale ale
etmoidului orientate oblic infero-medial se articuleaza cu suprafetele articulare superioare ale corpului
axisului orientate invers
-suprafetele articulare sunt usor convexe fiind acoperite cu cartilaj hialin, cartilaj care este mai gros
central, subtire la periferie, ceea ce realizeaza un contact mai intim la nivel central si mai indepartat
anterior si posterior
-articulatia prezinta o capsula articulara intarita inauntru de catre un ligament lateral inferior al lui
Arnold
-prezinta 2 membrane puternice: atloido-axoidiene anterioara si posterioara. Cea anterioara este intinsa
intre marginea inferioara a arcului anterior al atlasului si fata anterioara a corpului axisului. Cea
posterioara pleaca de pe marginea inferioara a arcului posterior al atlasului si de pe tuberculul sau
posterior pe lamele vertebrale si baza procesului spinos al acestuia. Aceasta membrana este strabatuta
de ramul posterior al celui de al doilea nerv spinal cervical care se mai numeste si nervul suboccipital al
lui Arnold.
-este o articulatie in care se executa miscari cu amplitudine mare, de flexie, de extensie, de inclinare
laterala si miscari de rotatie
Articulatia occipito-atloidiana
-este o articulatie de tip dublu condilian, care se realizeaza intre condilii occipitalului si suprafetele
articulare superioare ale atlasului
-condilii occipitalului, convecsi in ambele sensuri sunt dispusi pe laturile foramenului magnum si
orientate infero-lateral. Suprafetele articulare atloidiene se gasesc pe fata superioara a maselor laterale,
au o forma eliptica(de forma unei amprente de pantof) avand extremitatea anterioara mai apropiata una
de cealalta. Suprafetele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin si articulatia prezinta o capsula
articulara mai slaba anterior si medial, puternica posterior si lateral, unde este intarita si de un ligament
occipito-atloidian lateral. Fiecare articulatie prezinta o capsula proprie si o sinoviala proprie. Fiecare
capsula este intarita de o membrana occipito-atloidiana ant si cealalta posterioara. Membrana occipitoatloidiana anterioara pleaca de pe suprafata bazilara a occipitalului, 2-3mm anterior de foramen
magnum si se prinde pe marginea superioara a arcului anterior al atlasului. Ea este formata din 2 foite,
una superficiala si cealalta profunda, foita superficiala fiind continuata pe partile laterale de acel
ligament occipito-atloidian lateral. Membrana occipito-atloidiana posterioara din partea posterioara a
foramenului magnum pe marginea superioara a arcului posterior al atlasului. Cele 2 membrane
occipito-atloidiene impreuna cu ligamentul occipito-atloidian lateral formeaza marele ligament
occipito-atloidian al lui Dubreuil-Chambardel. Membrana occipito-atloidiana posterioara este perforate
de artera vertebrala si ramul posterior al primului nerv spinal cervical care vor intra in cutia craniana.
-in aceasta articulatie se executa miscari de flexie-extensie si miscari de inclinare laterala, dar de
amplitudine redusa.
-intre occipital si axis nu exista o articulatie veritabila, adica cu suprafete osoase, ci exista o legatura
realizata prin intermediul ligamentelor, ligamente care unesc pe de o parte occipitalul cu corpul axisului
numite ligamente occipito-axoidiene, iar pe de alta parte occipitalul cu dintele axisului numite
ligamente occipito-odontoidiene.
24

-ligamentele occipito-axoidiene sunt in nr de 3, unul median si 2 laterale. Cel median merge de pe

suprafata bazilara a occipitalului pe fata posterioara a corpului axisului, in portiunea sa mijlocie. Cele
laterale, in numar de 2 pornesc de pe marginile foramenului magnum si se termina pe fata posterioara a
corpului axisului, de o parte si de alta a ligamentului median, realizand impreuna asa numita membrana
tectoria.
-ligamentele occipito-odontoidiene sunt 3, unul median si 2 laterale. Cel median se numeste si
ligamentul varfului dintelui sau suspensor al dintelui si care pleaca din partea anterioara a foramenului
magnum, terminandu-se pe varful procesului odontoid. Cele laterale se numesc si ligamente alare,
plecand de pe partile laterale ale foramenului magnum, se termina pe fetele laterale ale dintelui axisului
si au rolul de a limita miscarea de rotatie.
Rol in conventia acestor articulatii il au si ligamentele longitudinale vertebrale anterior, respectiv
posterior.
26. Articulatia atloido-axoidiana medie
-se mai numeste si atloido-ontoidiana
-este o trohoida perfecta, in care atlasul si o data cu el capul, se rotesc in jurul punctului fix reprezentat
de catre dintele axisului si coloana vertebrala
-articulatia este formata dintr-un inel osteofibros si dintele axisului, portiunea centrala.
1)Inelul osteofibros este reprezentat de catre arcul anterior al atlasului si ligamentul transvers.
a)Arcul anterior al atlasului, pe fata sa posterioara prezinta o suprafata articulara rotunda sau ovalara,
frecvent ovalara cu axul mare vertical, care se va articula cu o suprafata articulara corespunzatoare de
pe fata anterioara a dintelui axisului.
b)Ligamentul transvers este o banda fibroasa, dreptunghiulara, dispusa in plan frontal care se insera
prin extremitatile sale pe fetele interne ale maselor laterale ale atlasului.
2)Dintele axisului sau apofiza odontoida prezinta anterior si posterior cate o suprafata articulara
corespunzatoare arcului anterior, respectiv ligamentului transvers. De pe fata superioara a ligamentului
transvers pleaca o banda fibroasa, ascendenta, care se va insera pe suprafata bazilara a occipitalului la
2-3mm de marginea anterioara a foramenului magnum, realizand ligamentul transverso-occipital. De pe
marginea inferioara a ligamentului transvers pleaca o alta banda fibroasa care se termina pe corpul
axisului, realizand ligamentul transverso-axoidian.
*Ligamentul transvers impreuna cu cele 2 prelungiri superioara si inferioara formeaza impreuna
ligamentul cruciform. Ligamentul transvers separa portiunea articulara de canalul vertebral al atlasului.
-avand in vedere dispunerea suprafetelor articulare, se poate vorbi de 2 articulatii atloido-odontoidiene,
una anterioara-trohoida atloido-odontoidiana propriu-zisa intre arcul anterior al atlasului si dinte si
cealalta posterioara-o sindesmotrohoida intre dinte si ligamentul transvers.
-desi fiecare articulatie prezinta o capsula si o sinoviala proprie, ligamentul transvers sau cruciform nu
reprezinta un ligament care mentine in articulatie extremitatile osoase. Adevaratele ligamente sunt
ligamente care unesc occipitalul cu axisul si cu dintele sau, ligamente pe care o parte din autori le
considera ca o articulatie separata.
27 ARTICULATIA TEMPORO MANDIBULARA
-singura articulatie mobila a capului, se stabileste intre capul mandibular(condil) pe de o parte si fosa
mandibulara si condilul temporalului(radacina transversala a zigomei) pe de alta parte. Arcul
mandibular are axul mare orientat posterior si medial, astfel ca axelor celor 2 capete mandibulare sau
condilii mandibulari s-ar intalni inaintea foramenului magnum.
Capul mandibular convex in ambele sensuri, este impartit de catre o creasta osoasa in 2 versante, un
versant anterior si unul posterior. Numai versantul anterior si creasta sunt articulare fiind acoperite de
25

cartilaj hialin. Versantul posterior este nearticular, capul mandibular are in sens antero-posterior 18-20
cm iar in sens transversal maximum 10 mm.
Fosa mandibulara concava, este impartita de catre sutura pietro-timpanica sau scizura lui Glasser in 2
portiuni: anterioara, articulara care apartine de stanca temp, neacoperita de cartilaj hialin dar
prezentand o ingrosare a periostului. Si un segment posterior nearticular ce apartine osului timpanal.
Anterior fosei mand de gaseste condilul temporalului, fosa mandibulara sau cav glenoida a
temporalului sau radacina transversala a zigomei care este usor concava in sens transversal fiind
acoperita de cartilaj hialin. Deoarece suprafetele articulare nu-si corespund perfect, intervine un disc
sau un menisc interarticular mai gros la periferie si mai subtire central, astfel ca are forma unei lentine
biconcave. Imparte cavitatea articulara intrun etaj suprameniscal sau meniscotemporal si un etaj
submeniscal sau meniscomandibular. Prin extremitatile sale, meniscul se fixeaza de colul mandibular,
adica de osul mobil. Uneori poate fi perforat central astfel ca cele 2 compartimente supra si
submeniscal comunica unul cu celalalt. Discul se insera prin extremitatile sale pe colul capului
mandibular, pe osul mandibular.
Capsula articulara este rezistenta si se insera superior la nivelul osului temporal pe marginea anterioara
a condilului temporalului, posterior in fundul fosetei mandibulare, anterior scizurii lui Glasser, lateral
pe tuberculul si radacina longitudinala a zigomei, iar medial pe spina sfenoidului.
-In partea anterioara da insertie unor fibre din m pterigoidian lateral iar pe fata posterioara unor fibre
conj care pleaca de la partea post a scizurii si se termina pe capsula- formeaza fraul meniscal posterior
ce are rolul de a limita miscarile anterioare ale capului mandibular. Acest frau meniscal posterior pleaca
din partea posterioara a scizurii lui Glasser fixanduse pe fata posterioara a capsulei colului mandibular
si a meniscului.
-Fibrele longitudinale ale capsulei pot fi scurte, temporomeniscale si meniscomandibulare si lungi
temporomandibulare.
-Capsula articulara este invelita de 2 feluri de ligamente: adevarate si ligament la distanta/accesorii.
Ligamentele adevarate sunt in numar de 2 lateral extern si lateral intern. Lateral extern merge sup de la
tuberculul zigomatic si radacina longitudinala a zigomei, inf la partea postero-lat a colului mandibular,
este cel mai puternic lig al articulatiei. Ligamentul lateral intern merge de la partea mediala a fosei
mandibulare la partea postero-mediala a colului condilului mandibular, mai putin rezistent.
Ligamentele accesorii sunt reprezentate de ligamentele pterigo-mandibulare, stilo-mandibular si sfenomandibular, timpanomandibular-adaugat de Juvara. Pterigomadibular- procesul pterigoid->linia oblica
int. Sfenomandibular- merge de la spina sfenoidului si se termina pe fata int a ramurii mandibulare prin
bifurcatie de-o parte si de alta a lingulei(spina lui Spix); delimiteaza cu marg post a ramurii- buranierea
retrocondiliana a lui Juvara- trec nv auriculotemporal si vase maxilare. Este socotit de catre Rouvier si
Paturet ca o intarire a marg ext a aponevrozei interpterigoidiene. Juvara descrie liagm
timpanomandibular: merge dinapoia scizurii Glasser- fata int ramurii in dreptul unui plan transversal ce
trece prin baza lingulei. Stilomandibular- vf stiloidei.
28. BIODINAMICA ATM
ATM este cea mai complexa articulatie din organismul uman. La mamifere, miscarea condilului se face
cu predominanta sagital (propulsie, retropulsie) numai in groapa mandibulara, deplasarile fiind
ingradite de proieminentele de pe marginile cavitatii glenoide. La om, apare miscarea de translatie a
condilului, care pare a fi o consecinta a statiunii bipede.
in miscarile uzuale, maxilarele functioneaza ca o parghie de gradul III la care:
ATM este punctul fix,
26

muschii maseter, pterigoidian intern si temporali creeaza forta,

dintii reprezinta organul efector prin care se transmite forta la obsta
colul alimentar. Spre incisivi, pargia este mai putin eficace iar dintii sunt
solicitati mai putin.
in laterotruzie dreapta condilul activ blocat in cavitatea glenoida devine punctul fix, iar condilul stang
este de balans. Daca in aceasta miscare, dintii de pe partea stanga pastreaza un contact prematur, la
nivelul contactului se va situa punctul de rezistenta. Forta produsa de muschii ridicatori de pe partea
stanga va transforma parghia de gradul III intr-o parghie de gradul II, mai eficace functional dar mai
traumatizanta. Daca contactul de pe partea stanga este de mai mare importanta, el devine punctul de
sprijin, iar parghia se transforma intr-o parghie de gradul I, avand ca rezultat aparitia unor forte foarte
puternice la nivelul dintelui de contact, forte care se pot repercuta si asupra ATM respectiv asupra
muschilor
in unele miscari de protruzie daca exista un contact molar, acesta va deveni punct fix. in miscarea de
incizie forta va actiona posterior punctului fix, iar rezistenta la nivel incisiv, formandu-se o parghie de
gradul I cu eficacitate maxima care insa suprasolicita atat molarul cu contact prematur cat si incisivii.
Rezultatele suprasolicitarii sunt: uzura sau mobilitate a dintelui,
March Robinson sustine ca ATM nu sufera nici un efort in functionalitatea ei normala, iar mandibula nu
poate fi asimilata unei parghii. Robinson descrie un mecanism reflex care previne orice efort, in
limitele normalului, dirijat spre ATM. Forta ia nastere in timpul contractiei ridicatorilor si se dirijeaza
spre ATM. in acest moment se declanseaza contractia reflexa a muschilor temporali, a caror forta trage
mandibula in sus si posterior, anihiland socul.
Dupa alte teorii, efortul se distribuie atat la nivelul dintilor cat si la nivelul ATM.
in fiziologia ATM un rol fundamental il joaca meniscul, impreuna cu muschiul pterigoidian, prin cele
doua fascicule ale sale cu insertie pe menise si pe condilul mandibular. Meniscectomia la om duce la
pierderea miscarilor de propulsie.
in repaus lama meniscala se muleaza in cavitatea glenoida pe versantul articular al condilului temporal,
sub influenta ascensiunii condilului mandibular. Plecand de Ia aceasta pozitie, initial condilul nu poate
efectua decat miscari de rotatie. Miscarea de propulsie este precedata de contractia fasciculului superior
al pterigoidianului extern, care pune in tensiune lama meniscala ce se aseaza ca un plan inclinat intre
scizura Glasser si varful condilului temporal, determinand in acelasi timp o usoara dezanclavare a
condilului din glena catre antero-inferion intinderea lamei meniscale se datoreste elasticitatii sale mai
ales in portiunea retrocondiliana.
Sub actiunea continua a contractiei fasciculului superior al pterigoidianului extern, meniscul temporomandibular intins gliseaza spre anterior, dand posibilitatea condilului mandibular sa alunece pana la
varful condilului temporal, alunecare ce se produce sub actiunea contractiei fasciculului inferior al
pterigoi-dianului extern. Limitarea miscarii anterioare a meniscului se datoreste fraului posterior al
meniscului. Miscarea inversa, de revenire in glena, se face prin incetarea mai intai a contractiei
fasciculului inferior, condilul revenind in glena, sub actiunea elevatorilor si prin incetarea contractiei
27

fasciculului superior.
Functia principala a complexului menisco-pterigoidian este de a dezan-clava condilul din glena si de a-i
oferi planul inclinat pentru glisare.
La pacientul sub narcoza, deschiderea gurii prin fortare, se face printr-o rotatie cu condilii in glena,
urmata de iesirea brusca a condililor din cavitatea glenoida si deschiderea maxima a gurii.
Studii EMG au aratat ca fasciculul superior al p teri goidianul ui extern se contracta inaintea celui
inferior in miscarea de propulsie si deschidere. Pteri-goidianul extern participa nu numai la protractii si
diductii ci si in miscarile de ridicare a mandibulei. Revenirea meniscului in glena este o miscare pasiva,
determinata de revenirea condilului sub actiunea elevatorilor si de elasticitatea fraului meniscal
posterior. in aceste conditii, contractia usoara a fasciculului pte-rigoidian superior are rolul de a preveni
o revenire brusca a meniscului in glena sub actiunea elevatorilor si elasticitatii fraului meniscal
posterior
Aceste elemente de fiziologie menisco-pterigoidiana explica producerea zgomotelor articulare,
patogenia luxatiilor temporo-mandibulare, aparitia disfun-ctiilor temporo-mandibulare in conditia unor
mici tulburari de ocluzie.
Deplasarile mandibulei sunt necesare in toate functiile sistemului oro-faciat.
in timpul masticatiei, daca aceasta se face bilateral, mandibula poate fi considerata ca actioneaza ca o
parghie de gradul III (punctul de sprijin in condil, forta la mijloc, Ia nivelul gonionului si apofizei
coronoide, iar rezistenta la nivelul arcadei dentare, deci la cealalta extremitate a parghiei). in aceste
conditii se exercita o forta puternica la nivelul articulatiei temporo-mandibulare.
Cand masticatia se face unilateral, condilul de partea activa este mai putin solicitat, deoarece participa
in cealalta jumatate a mandibulei (de balans in aceasta miscare) si mandibula este transformata intr-o
parghie de gradul II deoarece se adauga si forta musculara de pe partea de balans, care pe langa faptul
ca mareste forta, reduce si sarcina condilului de partea opusa.
Cand mandibula actioneaza ca o parghie de gradul III, fortele sunt egal repartizate de fiecare parte. Cu
cat rezistenta alimentara este mai posterioara, cu atat presiunea exercitata la nivelul condililor este mai
mare.
in activitatea unilaterala a mandibulei (parghie de gradul II), bolul alimentar deplasandu-se dinainteinapoi, presiunea se reduce la condilul de partea activa, putand deveni chiar negativa (tractiunea pe
capsula in loc de presiune), in timp ce presiunea la condil de partea de balans ramane inalta.
Deci: ATM - este sediul de receptionare si transmitere catre scheletul cranian al unor forte puternice.
Teoria lui Marsh Robinson sustine ca la nivelul ATM nu se exercita nici o forta. Toate fortele se
transmit in regiunea arcadelor dentare. Deplasarile mandibulei se fac prin echilibrul fortelor musculare
antagoniste si protagoniste, realizat prin jocul controlat al reflexelor nervoase, atat in pozitia de repaus
a mandibulei cat si in diversele ei miscari. In teoria Robinson nu se ia in considerare rolul
pterigoidianului extern.
28

Repciuc, considera ATM ca o articulatie de conducere musculara iar zonele articulare influenteaza
elementele miscarii.
In cursul miscarilor fiziologice nu este posibila o pierdere de contact a suprafetelor articulare, vidul
articular, datorita presiunii atmosferice asigura deplasarea elementului osos in articulatie dupa
terminarea miscarii.
Studii de mecanica musculara arata ca presiunea condilului la nivelul cavitatii glenoide nu poate fi
importanta. insa, in pozitie de ocluzie centrala, analizele de mecanica musculara au aratat ca iau nastere
forte ce sunt indreptate spre ATM, iar condilul apasa mai puternic pe rebordul posterior al fosei
articulare care este ingrosat, in general, toata circumferinta fosei articulare este supusa la solicitari, ce
pot modela condilul.
Studii complexe ale functionalitatii ATM arata ca:
presiunea cea mai mare este absorbita la nivelul arcadei dentare;
o parte din forte pot fi transmise si de-a lungul osului mandibular spre ATM;
alte forte se propaga prin fasciile musculare, in special fascia muschiului temporal.
Conformatia ATM prezinta modificari succesive in raport cu varsta, modificari ce sunt intr-o stransa
corelatie cu fenomenele dentitiei, ATM ar fi complet formata la 25 de ani. Eruptia dintilor temporari se
insoteste de modificari in jocul muscular cu instalarea unor noi reflexe. Cu varsta, au loc dezvoltarea
tuberculului articular si a capului condilului.
La nivelul ATM pot avea loc modelari functionale ce includ conformatia cavifatii glenoide si a
tuberculului articular, dezvoltarea si conformatia condilului mandibular.
Tratamentele cu aparate ortodontice pot determina modificari Ia nivelul ATM;
resorbtii pe suprafetele de contact cu presiune;
apozitie compensatoare pe versantele opuse presiunii;
restructurarea condilului ca si a restului osului mandibular;
modificari ale cavitatii glenoide.
2,1- Miscarile ATM pentru deschiderea gurii
In miscarea de deschidere a gurii, condilul se deplaseaza inainte impreuna cu meniscul articular, facand
si o usoara miscare de rotatie. Aceasta deplasare este efectuata de muschii pterigoidieni externi, prin
contractia bilaterala: fasciculul superior al muschiului pterigoidian extern deplaseaza meniscul inainte,
iar fasciculul inferior deplaseaza condilul. Meniscut aluneca pana pe fata inferioara a tuberculului
articular unde formeza o 'glenoida transportabila si deformabiia' condiiului articular (Rainer) aceasta
29

pentru a raspunde diferentelor de presiune a diferitelor momente mecanice din articulatie.

Deschiderea gurii se face in trei etape:
Etapa I: consta din realizarea unei miscari de rotatie a condiiului pe menise in jurul unui ax transversal
ce trece prin centrul condililor si corespunde cu insertia inferioara a ligamentului temporomandibular.
Caracteristicele acestei etape sunt:
miscarea este de tip 'balama';
deschide gura cu aproximaxiv 2-4 mm;
corespunde trecerii de la ocluzia centrala la pozitia de repaus a
mandibulei;
miscarea este ghidata de receptorii din ligamentele interne si externe (temporo-mandibular) ale
articulatiei;
limitarea miscarii se realizeaza de catre ligamentele pterigomandibulare
si sfenomandibuiare.
Etapa II: consta din efectuarea a doua miscari in ATM: una de rotatie condilo-meniscala si alta de
translatie temporo-meniscala. Caracteristicile acestei etape sunt:
insumarea celor doua miscari (rotatie, translatie) determina deschiderea
gurii cu 4 centimetri;
rotatia condiiului este asigurata de muschii suprahioidieni si pielosi;
miscarea de translatie este realizata de contractia simetrica a muschilor
pterigoidieni externi;
miscarile se realizeaza in jurul unui ax transversal care aluneca si el in
jos si inainte.
Etapa III: se efectueaza suplimentar si voluntar. La sfarsitul etapei Ii, muschii maseteri si pterigoidieni
interni sunt intinsi la maximum iar fibrele lor devin paralele cu ramura ascendenta a mandibulei, in
momentul cand acesti muschi se relaxeaza brusc, se contracta muschii pterigoidieni externi care prin
fascicolele inferioare trag inapoi de bratul mic al parghiei mandibulare iar fascicolele superioare trag
meniscul inainte- Consecintele acestor contractii sunt:
se produce miscarea de translatie inainte a meniscului si miscarea de
rotatie inapoi a condiiului;
gura se deschide cu inca 2 centimetri (in total, 6 centimetri).
Miscarea de deschidere a gurii in trei etape este o miscare continua, iar

30

mentonul descrie un arc de cerc cu concavitatea inapoi-Disfunctiile ATM se caracterizeaza prin:

-

etapa a IlI-a se face sacadat, sau 'in baioneta';

leziuni aie meniscului;

capul condiiului aluneca inaintea bureletului meniscal;
dureri pterigoidiene, crepitatii, cracmente.
Miscarile ATM pentru ridicarea mandibulei
Miscarea de ridicare a mandibulei se face printr-un mecanism invers:
-

relaxarea brusca a muschilor pterigoidieni externi;

contractia progresiva a m. maseter, m. pterigoidieni interni si m.temporali;

alunecarea meniscului in groapa glenoida;
rotatia si translarea inversa a capului condilului;
arcadele dentare vin, din nou, in contact;
gura se inchide;
presiunea produsa pe dinti se transmite prin sistemele traiectoriale, la mandibula sau masivul facial.
3. Miscarile ATM pentru propulsia mandibulei
Miscarea de propulsie a mandibulei se realizeaza prin translatia meniscului si condilului secundara
contractiei bilaterale a m. pterigoidieni, m. accesoriu si a fascicolului superficial al maseterului.
Miscarea de propulsie se insoteste obligatoriu de o miscare de coborare a mandibulei. Amplitudinea
miscarii de coborare a mandibulei depinde de: adancimea glenoidei, inaltimea cuspizilor dentari, gradul
de supraocluzie incizala, planul de ocluzie.
In propulsia maxima (de 2-2,5 cm) versantul anterior al condilului articular apasa pe menise si pe
tuberculul articular. Aceste presiuni stimuleaza dezvoltarea sagitala a mandibulei pana la inchiderea
cartilajului de crestere. Dupa inchiderea cartilajului de crestere, se pot produce modificari temporare
prin propulsia fortata cuspidiana sau propulsia prin aparate ortodontice.
in propulsia mandibulei se realizeaza o crestere a procesului alveolar care are ca rezultat reechilibrarea
ocluziei. Miscarea de propulsie este limitata de ligamentele stilo-mandibular si temporo-mandibular.
Miscarea de propulsie a mandibulei prezinta variatii in functie de varsta:
la copil, alunecarea meniscului si a condilului se face aproape orizontal, uneori fara sa se insoteasca de
coborarea mandibulei (daca dintii sunt uzati);
31

dupa varsta de 7 ani propulsia se asociaza cu o coborare a mandibulei, pentru ca se formeaza versantul
condilian articular, tuberculul articular si se definitiveaza supraocluzia frontala. Planul de alunecare al
meniscului si al condilului face cu planul ocluzal un unghi variabil, intre 40o-45,
2,2,4. ATM si retropulsia mandibulei
Retropulsia mandibulei este realizata de contractia fascicolelor posterioare, mijlocii ale temporalului,
de m. digastric, m. geniohioidieni si accesoriu de m. milohioidieni. Alunecarea inapoi a meniscului si
condilului se face de-a lungul unui plan orizontal sau oblic care face un unghi de 40-45 cu planul
ocluzal. Cand alunecarea condilului depaseste limita posterioara a capsulei articulare, versantul
posterior al condilului comprima tesuturile retrocondiliene, tesuturi care poseda o bogata inervatie
vegetativa.
2,2,5. ATM si miscarile de lateralitate
Miscarile de lateralitate ale mandibulei se realizeaza prin alunecarea condiluiui si a meniscului de o
parte (in urma contractiei m. pterigoidian extern de aceiasi parte, in principal si accesoriu, a m.
pterigoidian intern, m. maseter, fascicol anterior ale m. temporal) iar condilul de partea opusa ramane
pe loc sau aluneca putin inapoi (prin contractia fascicolelor posterioare ale m, temporal). M. temporal
are rol principal in miscarea de lateralitate a mandibulei.
In cazul in care mentorul! sau linia interincisiva se deplaseaza spre dreapta, condilul si meniscul de
partea stanga se deplaseaza inainte, in jos si inauntru, formand cu planul medio-sagital un unghi de 15.
Condilul de partea dreapta sta pe loc sau se deplaseaza foarte putin inapoi si inafara si reprezinta axul
vertical in jurul caruia se face aceasta miscare de lateralitate spre dreapta. Urmeaza apoi, miscarea de
lateralitate spre stanga, cand condilul din stanga joaca rol de pivot, in miscarea de lateralitate, linia
interincisiva se deplaseaza spre dreapta si spre stanga, in interiorul unui unghi de aproximativ 122.
Miscarile de lateralitate se asociaza cu miscari de propulsie, retropulsie, coborare sau ridicare, miscari
complexe ce apar, de obicei, in masticatie. Amplitudinea miscarilor de lateralitate scade cu deschiderea
gurii sau cu retropulsia mandibulei.
Miscarile si forma ATM sunt influentate de varsta, tipul dentitiei, tipul dinamic masticator:
la copil predomina miscarile de propulsie - retropulsie pana la aparitia dintilor frontali permanenti,
cand apare supraocluzia incisiva;
in raport cu tipul dinamic masticator se modeleaza corespunzator forma condilului, a cavitatii glenoide
si se definitiveaza tipul de uzura dentara;
supraocluzia incisiva si cuspizii inalti favorizeaza aparitia unui tip dinamic masticator, de 'tocator' la
care predomina miscarile de ridicare si cobo rare a mandibulei. Consecintele acestor miscari sunt:
adancirea fosei glenoide, accentuarea pantei versantelor condiliene;
cuspizii dentari stersi, uniti prin creste, favorizeaza predominenta miscarilor de lateralitate si
definitivarea tipului masticator de 'frecator';

32

la tipul masticator 'propulsor', predomina miscarile de propulsie - retropulsie, ocluzia realizandu-se cap
la cap. in acest caz pantele condiliene si dentare sunt foarte line sau sterse complet.
29. FASCIA CERVICALA SUPERFICIALA
Ea inconjoara gatul ca un manson. Se insera pe fata anterioara a gatului pe linia mediana a muschiului .
Posterior se insera pe procesele spinoase ale vertebrei cervicale. Superior se insera pe merginea
inferioara a mandibulei, pe fascia parotidiana, arcada zigomatica, ductul auditiv extern, proces
mastoidian si linia nucala superioara.
Marginea inferioara se insera pe manubriul sternal, pe marginea interioara a claviculei, pe acromion, pe
sina scapului dupa care se pierde pe aponevroza trapezului. Lama se dedubleaza pentru a cuprinde
muschiul sternocleidomastoidian si muschiul trapez. Se descriu 3 prelungiri: prelungirea
sternocleidomastoidiana ce acopera fata profunda a muschiului omonim. Prelungirea submandibulara
ce tapeteaza loja glandei submandibulare si prelungirea parotidiana care tapeteaza loja glandei parotide.
Lama pretraheala se insera superior pe osul hioid, apoi uneste pantecele superioare ale muschilor
omohioidieni, iar inferior se insera pe manubriul sternului si marginea posterioara a claviculei. Din
lama pretraheala se desprind teci destinate muschilor infrahioidieni si manunchiului vasculo-nervos al
gatului. Lama profunda sau prevertebrala e o lama patrulatera ce acopera muschii prevertebrali.
Superior ajunge la procesul bazilar, inferior patrunde in torace unde se subtiaza si dispare la a 3-a
vertebra toracala, iar lateral se insera pe procesele tranverse ale vertebrelor cervicale.
30. FC MIJLOCIE SI PROFUNDA
FASCIA CERVICALA MIJLOCIE-PRETRAHEALA (LAMINA PRETRACHEALIS)
Este dispusa in spatiul de forma triunghiulara ce este delimitat intre cei doi muschi omohioidieni. Este
acoperita de fascia cervicala superficiala, fiind atasata morfofunctional muschilor subhioidieni,
viscerelor regiunii cervicale si manunchiului vasculonervos al gatului.
Insertii. Superior se insera pe osul hioid; inferior se insera pe manubriul sternal si pe marginea fata
posterioara a claviculei. Lateral, dreapta si stanga, se insera pe cei doi muschi omohioidieni.
In desfasurarea ei, lama pretraheala emite doua prelungiri:
a.)
gatului
b.)

prelungirea vasculara ce inveleste elementele constitutive ale manunchiului vascular al

prelungirea viscerala care inveleste viscerele cervicale: traheea, esofagul, glanda tiroida.

Intre fascia cervicala superficiala si cea mijlocie, corespunzator insertiilor inferioare, se delimiteaza
spatiul suprasternal interfascial, in care se afla vena jugulara anterioara. Lateral de marginea posterioara
a muschiului sternocleidomastoidian, intre cele doua lame, se creaza spatiul interfascial supraclavicular.
3. FASCIA CERVICALA PROFUNDA-PREVERTEBRALA (LAMINA PREVERTEBRALIS)
Prin dispozitia ei, tapeteaza portiunea cervicala a coloanei vertebrale si muschii prevertebrali, pe de-o
33

parte si viscerele cervicale, pe de alta parte.

Inserctii. Superior se insera pe suprafata exobazei, de unde descinde, se insera pe procesele transverse
ale vertebrelor cervicale, apoi pe vertebra T3, si se pierde in masa conjunctivala a mediastinului.
Prin dispozitia ei, delimiteaza spatiul retrovisceral ce este situat anterior fasciei, respectiv spatiul
prevertebral situat posterior de fascia profunda.
31. Teaca viscerala
intre fascia cervicala mijlocie si profunda se afla o membrana adventiceala numita teaca viscerala
situata in jurul viscerelor gatului
pe faringe acopera m constrictori si se numeste aponevroza faringiana
de la nivelul marginii inferioare a istmului tiroidian se detaseaza o expansiune ce intareste vasele
tiroidiene anterioare,inconjoara trunchiul venos brahio-cefalic stang si se prelungeste pana la pericard
denumita lama tiro-pericardica.
intre lama tiropericardica si pericard,foita profunda a aponevrozei mijlocii si ligamentul sternopericardic,delimiteaza loja timusului
de pe fata posterioara a tecii viscerale,pleaca doua septuri ce o fixeaza pe aponevroza prevertebrala si
pe tuberculii anteriori ai proceselor transverse cervicale
Teaca vasculara
PVN al gatului este format din: artera carotida,vena jugulara interna si nervul vag si este continut
intr-o teaca fibroasa-> teaca vasculara
cele 3 elemente care formeaza PVN gatului au invelisuri celulare proprii,separate prin septul lui
LANGENBEC
teaca vasculara emite prelungiri transversale cate aponevroza cervicala mijlocie rezultand Fascia
cervicala transversala Sebileau.
32. MUSCHII BOLTII CRANIENE sunt occipito-frontalul si temporo-parietalul.
Muschiul occipito-frontal este un muschi digastric. Prezinta doua portiuni musculare: muschiul frontal
si muschiul occipital. Muschiul frontal are forma patrulatera, este subtire, se insera pe linia nucala
suprema si se termina cu aponevroza epicraniana. Muschiul frontal este mai voluminos, e situat in
partea anterioara a boltii craniene. Ia nastere pe aponevroza epicraniana la limita insertiei parului.
Fibrele sale se termina in pielea din regiunea sprancenelor si intersprancenoasa. Prin urmare are o
insertie osoasa posterioara si una cutanata situata anterior.
Aponevroza epicraniana patrunde median sub forma unui triunghi intre fasciculele muschiului frontal si
il imparte in 2: stanga si dreapta. Posterior aponevroza epicraniana se intinde pana la muschiul occipital
iar in partile laterale pana la arcada zigomatica. Insertia sa posterioara fixa permite tragerea in sus a
pielii din regiunea frontala facand cute transversale.
Portiunea frontala a muschiului ridica spranceana si pleoapa superioara.
Muschiul temporo-parietal e un muschi rudimentar care are fibre cu un traiect descendent de pe
34

aponevroza epicraniana pe pavilionul urechii

33. MUSCHII PLEOAPELOR sunt in numar de 4:
I. Muschiul orbicular al ochiului este situat pe circumferinta orbitei si in grosimea pleoapelor.
Fasciculele sale nu sunt paralele ele se impletesc, au o dispozitie semicirculara. Majoritatea fibrelor se
insera pe ligamentele palpebrale.
Ligamentele pe care se insera sunt:
Ligamentul palpebral medial e o banda fibroasa cu o extremitate mediala care se desparte in 2 fascicole
inserate pe crestele lacrimale anterioara si posterioara. Intre cele doua fascicule este cuprins sacul
lacrimal. Extremitatea laterala a ligamentului palpebral medial se bifurca intr-o ramura superioara si o
ramura inferioara. Fiecare ramura patrunde in tarsul corespunzator. Tarsurile palpebrale sunt doua
lamele fibroase, groase si rezistente care ocupa marginea libera a fiecarei pleoape.
Ligamentul palpebral lateral se intinde de la extremitatea laterala a tarsilor pana la periostul de pe
circumferinta orbitei.
Muschiul orbicular al ochiului are trei portiuni: palpebrala, orbitala si lacrimala.
Portiunea palpebrala intra in structura pleoapelor e alcatuita dintr-un strat subtire de fibre dispuse sub
forma a 2 semiinele ce se prind pe ligamentele palpebrale.
Partiunea orbitala a muschiului inconjoara regiunea palpebral si e formata din fascicule musculare
groase cu insertie ligamentara dar si cu insertie osoasa pe circumferinta orbitei care este depasita de
muschi.
Portiunea lacrimala se insera pe creasta lacrimala posterioara, fibrele orientate inspre lateral si se
impart in doua fascicole care se prind in pleoape.
Actiunea muschiului orbicular
Are o actiune mimica si oroulu de a apara globul ocular de asemenea prin clipit distribuie si dreneaza
lacrimile. In timpul somnului portiunea palpebrala apropie pleoapele.
II. Muschiul corugator al sprancenei e un muschi mic, puternic, fascicol care depinde de muschiul
orbicular al ochiului. Se insera pe portiunea mediala a sprancenei, pe pielea din treimea mediala.
Cealalta insertie este pe portiunea nazala a osului frontal.
Fasciculele musculare strabat muschiul orbicular al ochiului si muschiul frontal. Prin contractie trag
spranceana inspre medial si in jos si se dormeaza cute intersrancenoase verticale intervine in gandire,
durere, mirare
III. Muschiul depresor al sprancenei (coborator) este un fascicol al muschiului orbicular si are o forma
triunghiulara cu baza orientata in sus la capul sprancenei unde se insera pe piele, varful orientat in jos si
se insera pe procesul ascent al maxilei in apropierea radacinii nasului. Prin contractie coboara capul
35

sprancenei si este sinergist al muschiului corugator

IV. Muschiul procerus sau piramidal al nasului este mic, se insera pe piramida nazala si pe pielea din
regiunea intersprancenoasa . Prin contractie produce cute transversale si toate la radacina nasului.
MUSCHII NASULUI sunt muschi mici, subtiri, descrisi diferit
In nomenclatura anatomica este descris muschiul nazal cu 2 portiuni si muschiul depresor al septului
nazal care e un fascicul din orbicularul buzelor. Acest fascicul e de mici dimensiuni si lipsit de
insemnatate.
Muschiul nazal are doua portiuni. Portiunea transversala are forma triunghiulara si este dispusa
transversal pe partea cartilaginoasa a nasului. Se insera pe fata anterioara a maxilei sub incizura nazala.
Fibrele se orienteaza spre dosul nasului unde se unesc cu cele de partea opusa printr-o aponevroza. Prin
contractie apasa pe aripa nasului si comprima orificiul nazal. A doua portiune a muschiului este
portiunea alara. Insertia este comuna cu fascicolul precedent dar e formata din fibre mai scurte care
ajung pana la aripa nasului.
34.Acesti muschi formeaza doua sisteme. Unul central si unul periferic. Sistemul central e format din
fascicule musculare circulare dispuse in jurul orificiului bucal care alcatuiesc muschiul orbicular al
buzelor. Sistemul periferic este format din fascicule musculare, radiale, mai mult sau mai putin
individualizate. Deoarece acesti muschi intra in componenta aparatului dento maxilar au fost numiti
muschi orofaciali.
Muschii din regiunea orificiului bucal sunt:
a)Muschiul orbicular al buzelor este dispus in jurul orificiului bucal si constituie suportul buzelor. In
componenta sa intra atat fibre proprii cat si fibre de la muschii invecinati. Dupa topografia fasciculelor
I se descriu doua portiuni. Portiunea marginala este alcatuita din fascicule provenind de la muschii
invecinati. La nivelul comisurii labiale fasciculele musculare venite din directii diferite se intersecteaza
si formeaza un nod muscular numit MODIOLUS. Portiunea labiala ocupa marginea libera a buzelor si
reprezinta portiunea principala a muschiului. Cele doua portiuni nu sunt in acelasi plan. Pe sectiune
sagitala ele descriu un L inversat. Portiunea orizontala e scurta si este formata din portiunea labiala, iar
portiunea verticala lunga este formata din portiunea marginala. In unghiul dintre cele doua portiuni se
gaseste artera labiala. Pe langa aceste doua portiuni musculare s-au descris si fibre cu orientarea
anteroposterioara. Numarul acestora este variabil. Densitatea lor e mai mare in apropiere de marginea
libera a buzelor. Aceste fibre alcatuiesc muschiul compresor al buzelor. Actiunea muschiului orbicular
este aceea de a inchide orificiul bucal dar prin contractia sa participa la numeroase acte fiziologice:
supt, masticatie, vorbire
35. Muschiul buccinator este un muschi lat, puternic situat profund. Singurul muschi pielos prevazut
cu fascie. Insertia fixa se realizeaza de-a lungul unei linii in forma de potcoava cu deschiderea
anterioara. Ea se gaseste pe procesele alveolare ale maxilei si mandibulei, iar posterior pe rafeul
pterigomandibular. Acest rafeu e un cordon fibros ce se intinde intre cartilajul procesului pterigoidian si
extremitatea posterioara a liniei milohioidiene. Fasciculele muschiului buccinator converg spre
comisura buzei de unde patrund in muschiul orbicular si unele fibre se insera pe piele altele pe
36

mucoasa. Fata profunda a muschiului nu este acoperita de mucoasa. Fata superficiala in partea
posterioara vine in raport cu ramura mandibulei anterior de acasta se invecineaza cu muschiul maseter
apoi e acoperit de muschii ziomatici rizorius, ridicator al unghiului labial. Muschiul e in raport cu
ramuri ale muschiului facial cu vasele faciale si e perforat de ductul parotidian. Intre muschiul
buccinator si maseter se gaseste o masa groasa invelita intr-o foita conjunctiva subtire numita corpul
adipos al obrazului. Corpul adipos prin plasticitatea sa are rolul de a umple spatiul variabil dintre
formatiunile invecinate in timpul masticatiei, suptului. Actiune: cand cavitatea este plina, prin
contractie muschiul buccinator comprima continutul. Impreuna cu limba mentine alimentele pe
arcadele dentare. Mucoasa bucala adera de muschiul buccinator iar contractia lui impiedica plicaturarea
mucoasei. Trage comisura inapoi atunci cand cavitatea este goala. De asemenea are o functie mimica.
c)Muschiul ridicator al buzei superioare si al aripii nasului este situat in santul nazogenian. Muschiul
se insera pe fata laterala a procesului forntal al maxilei. Fasciculele sale se termina pe pielea de pe aripa
nasului si de pe buza superioara. Crin contractie ridica aripa nasului si buza superioara.
d)Muschiul zigomatic mic este situat lateral de muschiul ridicator al buzei superioare, se insera pe osul
zigomatic. Fibrele au un traiect oblic descendent si se termina pe pielea buzei superioare. Prin
contractie ridica buza superioara.
e)Muschiul ridicator al unghiului labial sau muschiul canin este situat profund si lateral de zigomaticul
mic. Se insera in fosa canina si pe comisura labiala. Prin contractie trage comisura inspre superior si
medial.
f)Muschiul zigomatic mare este un muschi lung si subtire situat superficial in regiunea centrala a
obrazului. Se insera pe fata laterala a osului zigomatic si pe comisura labiala. Prin contractie trage
comisura inspre superolateral.
g)Muschiul rizorius este situat superficial, un muschi mic de multe ori absent, are forma triunghiulara
cu varful la comisura labiala si baza inspre obraz uneori pana pe fascia muschiului maseter. La unii
indivizi are o insertie cutanata in regiunea obrazului si prin contractie determina foseta rasului.
h)Muschiul coborator al unghiului bucal are forma triunghiulara, situat superficial. Se insera pe linia
oblica externa, iar cealalta se face prin varf pe pielea comisurii bucale. Este un muschi coborator
i)Muschiul coborator al buzei inferioare are forma patrulatera. Este situat medial si profund fata de
muschiul coborator al unghiului bucal. Se insera in zona mediala a liniei oblice externe si pe buza
inferioara. Prin contractie trage buza in jos si o rasfrange inainte.
j)Muschiul mental este mic, puternic situat profund in muschiul coborator al buzei inferioare. Se insera
pe fata anterioara a mandibulei in dreptul incisivilor. Fibrele au un traiect descendent si se insera pe
pielea mentonului. Intre cei doi muschi mentali se poate forma fosa barbiei.
36.
MUSCHII PREVERTEBRALI se gasesc pe fata anterioara a coloanei cervicale.
1.Muschiul lung al capului se insera prin 4 tendoane pe tuberculii anteriori ai proceselor transversale
ale vertebrelor cervicale 3,4,5,6. Fibrele musculare sunt ascendente, se insera pe oasele occipital si
37

temporal. Muschiul este inervat de plexul cervical profund, prin contractie bilaterala devine flexor al
capului. In contractie unilaterala roteste capul de aceeasi parte.
2.Muschiul drept anterior al capului este de mici dimensiuni. Se insera pe procesul bazilar si pe masa
laterala a primei vertebre cervicale. E inervat de primul nerv cervical. Actiunea este similara cu a
muschiului lung al capului.
3.Muschiul lung al gatului este situat paramedian, format din 4 portiuni si anume: o portiune verticala
cu fibre pornite de pe vertebrele 2si4 cervicale cu traiect descendent. Se insera pe ultimele 3 vertebre
cervicale si pe primele 3 toracale. Portiunea oblica superioara se insera pe procesele transverse
cervicale de la 3 la 6 si pe tuberculul anterior al atlasului. Portiunea oblica inferioara se insera pe corpul
primelor 3 vertebre toracale si pe procesele transversale ale vertebrei cervicale 5-7. Inervatia acestor
fascicule musculare este asigurata de nervii cervicali 2-6. Actiune: punctul flexor al capului si gatului.
Portiunea oblica superioara roteste capul de aceeasi parte, iar portiunea inferioara roteste capul de
partea opusa.
37. MUSCHII SCALENI
Sunt in numar de 3. Sunt situati in regiunea laterala si profunda a gatului. Se intind intre primele doua
coaste si procesele transversale ale vertebrelor cervicale anterior, mijlociu, posterior.
-Scalenul anterior se insera prin 4 fascicule musculare pe tuberculii costali ai vertebrelor cervicale 3-6.
Inferior se insera pe tuberculul primei coaste.
-Scalenul mijlociu se insera prin 6 fascicule pe tuberculii costali ai vertebrelor cervicale 2-7. Cealalta
insertie se face pe prima coasta, inapoia santului subclavicular.
- Scalenul posterior se insera prin 3 fascicule pe tuberculul posterior al proceselor transversale ale
vertebrelor cervicale 4,5,6. Insertia inferioara se face pe fata supero-externa a coastei a II-a
Uneori din scalenul mijlociu se desprinde un fascicul numit scalen accesor.
Cei trei muschi scaleni delimiteaza un spatiu sub forma de cupola in care patrunde domul pleural si
varful plamanului.
Sunt inervati de fibre nervoase provenite din plexul cervical si din plexul branhial.
Actiune: daca punctul fix este pe coloana cervicala ei sunt inspiratori. Daca punctul fix este pe torace
prin contractie unilaterala flexeaza lateral coloana cervicala si o rotesc pe partea opusa contractiei. Prin
contractie bilaterala sunt flexori ai coloanei cervicale, flexeaza vertebrele una pe alta.
MUSCHIUL DREPT LATERAL AL CAPULUI
Este muschi drept, scurt, intins intre procesul jugular al occipitalului si procesul transvers al atlasului.
Este un muschi intertransversal. Inclina capul si gatul de partea contractiei. Inervatia este asigurata de
primul nerv cervical.
38. Muschii subhioidieni sunt situati in doua planuri intr-un plan superficial muschiul sternohioidian
38

si omohioidian, iar in plan profund muschiul sterntiroidian si muschiul tirohioidian.

Muschiul sternohioidian se insera pe partea posterioara a articulatiei sternoclaviculare si pe marginea
inferioara a osului hioid. Are actiune comuna cu ceilalti muschi infrahioidieni, si anume coboara si
fixeaza osul hioid. Inervatia este comuna pentru muschii infrahioidieni si provine din ansa cervicala.
Muschiul omohioidian este un muschi digastric cu un pantece superior si unul inferior, se insera pe
marginea superioara a scapului si pe osul hioid. Cei doi muschi omohioidieni sunt uniti de o lama
conjunctiva numita lama pretraheala. Actiunea muschiului este coborator al hioidului si al laringelui.
Pune in tensiune lama pretraheala si este dilatator al venelor gatului.
Muschiul sternotiroidian se insera pe stern si pe primul cartilaj costal, iar insertia superioara e pe
cartilajul tiroid. El coboara laringele si osul hioid.
Muschiul tirohioidian e de mici dimensiuni, se gaseste in continuarea sternotiroidianului. Se insera pe
tiroid si pe hioid. Coboara hioidul si ridica laringele.
39.
Muschii suprahioidieni sunt:
-Digastric
-Stilohioidian
-Milohioidian
-Geniohioidian
Muschiul digastric este alcatuit din doua pantece musculare legate printr-un tendon intermediar legat de
osul hioid. Pantecele anterior se insera in foseta digastrica de pe mandibula. Pantecele posterior se
insera in santul digastric de pe mastoida.
Actiune: cand ambele pantece se contracta este ridicat osul hioid. Pantecele anterior ia punct fix pe
mandibula ridicand osul hioid. Punctul fix este pe hioid, coboara mandibula.
Actiunea pantecelui posterior: punctul fix este pe mastoida, ridica hioidul. Punctul fix este pe hioid, se
produce extensia capului. Pantecele anterior este inervat de nervul trigemen, iar cel posterior este
inervat de facial si de glosofaringian.

Muschiul stilohioidian se insera pe procesul stiloidian al osului temporal. Cealalta insertie inferioara se
face pe fata anterioara a osului hioid printr-un tendon dedublat cu forma de butoniera prin care trece
tendonul intermediar al muschilui digastric. Muschiul este inervat de nervul facial, prin contractie
ridica osul hioid.

39

Muschiul milohioidian este lat, dispus orizontal. Formeaza planseul cavitatii bucale. Este intarit
superior de muschiul geniohioidian, iar inferior de pantecele anterior al muschilui digastric. Cei doi
muschi milohioidieni inchid arcul mandibular. Pe linia mediana intre cei doi muschi milohioidieni se
gaseste un rafeu tendinos. Insertia: anteroposterior pe linia milohioidiana a mandibulei; posteroinferior
pe osul hioid. Fibrele musculare ale celor doi muschi milohioidieni se insera si pe rafeul tendinos intins
inpre simfiza mentoniera si osul hioid. Muschiul este inervat de nervul mandibular. Actioneaza in
deglutitie si masticatie. In punct fix pe osul hioid este coborator al mandibulei. Punctul fix de pe
mandibula ridica osul hioid intervenind in deglutitie.
Muschiul geniohioidian se insera pe procesele genii inferioare. Inervatia este asigurata de nervul
hipoglos. Prin contractie ridica osul hioid sau coboara mandibula.
40. MUSCHIUL PIELOS AL GATULUI
Este un muschi subtire, lat, lat situat sub piele. Are o insertie inferioara pe fata profunda a pielii din
regiunea pectorala, subclaviculara si acromiala. Insertia superioara se face astfel:
-Fibrele mediale se insera pe pielea mentonului
-Fibrele mijlocii se insera pe marginea inferioara a mandibulei si pe linia oblica externa
-Fibrele laterale se insera pe comisura buzelor si pe fascia carotidiana.
Muschiul este situat sub ele, acopera vena jugulara externa, ramurile nervoase din plexul cervical
superficial si lama superficiala a fasciei superficiala.
Muschiul este inervat de nervul facial. Are o actiune mimica, ridica pielea gatului, favorizeaza
circulatia venoasa in starile de efort.
MUSCHIUL STERNOCLEIDOMASTOIDIAN
Este un os lung, lat si puternic.
Este format din 3 fascicule:
-Sternomastoidian
-Cleidooccipital
-Cleidomastoidian
Insertiile se fac astfel:
-cea inferioara pe manubriul sternal si pe fata superioara a claviculei
-superior se insera pe linia nucala suprema si pe procesul mastoidian

40

Intre fasciculele cu insertie sternala si cele cu insertie claviculara se delimiteaza un triunghi numit fosa
supraclaviculara mica.
Muschiul este inervat de nervul accesor si primeste ramuri din plexul cervical.
Actiunea: cand punctul fix este inferior atunci muschiul flexeaza si inclina de partea sa capul, in timp
ce fata este rotita spre partea opusa. In contractie bilaterala este flexor al capului si al gatului. Daca
punctul fix este superior actioneaza asupra toracelui si devine muschi respirator.
41. Muschii cervicali : in particular muschii cefei, asigura echilibrul postural al capului sub controlul
vederii si a canalelor semicirculare. Acesti muschi sunt intotdeauna in contractie pentru mentinerea
rectitudinii capului si pentru a permite miscarile mandibulei. Pozitia mandibulei si a contactelor
ocluzale variaza urmand pozitia capului.
MUSCHIUL STERNOCLEIDOMASTOIDIAN (SCM)
Este un muschi dreptunghiular, lung si gros, situat in regiunea antero-laterala a gatului si avand un
traiect usor spiralat.
Insertii. El se intinde oblic intre stern si clavicula, in partea inferioara, si apofiza mastoida, in partea
superioara. Muschiul cuprinde trei fascicule principale, dispuse in doua planuri:
- planul superficial este format anterior de fasciculul sternal si posterior de fasciculul cleido-occipital;
- planul profund este format din fasciculul cleido-mastoidian.
Actiune. Contractia unilaterala inclina capul spre aceeasi parte si roteaza fata spre partea opusa.
Contractia bilaterala cu punct fix pe stern flecteaza capul si gatul completand flexiunea din primul timp
al muschiului drept anterior; daca lipseste flexiunea prealabila, muschiul fixeaza capul in articulatia
atlantooccipitala si este extensor. Cand ia punctul fix pe cap, actioneaza ca un ridicator al toracelui.
B. MUSCHIUL TRAPEZ
Muschiul trapez (sau cervico-dorsal) face parte din categoria muschilor cervicali superficiali posteriori.
Este un muschi lat, aplatizat, subtire, triunghiular, care se intinde de la coloana cervico-dorsala pana la
umar.
Insertii. Trapezul cuprinde trei grupe de fibre (superioare, mijlocii si inferioare) care converg de la linia
mediana (protuberanta occipitala externa) spre umar (clavicula, centura scapulara).
Actiune. Cand muschiul ia punct fix pe insertia mediala si se contracta in intregime, ridica umarul si-l
trage inauntru; portiunea descendenta ridica umarul; portiunea ascendenta il coboara, ambele portiuni
avand si o actiune de rotatie; portiunea transversala duce scapula inauntru.
Cand iau punct fix pe scapula, fibrele superioare inclina capul de partea respectiva si in acelasi timp ii
imprima o miscare de rotatie ce duce fata de partea opusa; fibrele mijlocii inclina coloana vertebrala de
partea lor; fibrele inferioare contribuie la ridicarea corpului in intregime (actiunea de catarare). Prin
tonicitatea sa muschiul mentine umarul la inaltimea normala.
41

42.Nervul facial(VII)
-pana nu demult era considerat un nerv mixt
Considerat nerv motor deoarece portiunea senzitiva este tratata ca un nerv aparte(VII bis)-nervul
intermediar.
Fibrele viscerale aferente si eferente preganglionare care ii erau atribuite/apartin nervului intermediar.
Cei doi nervi avand un traiect comun, pana in prima parte a canalului nervului facial, motiv pentru care
au fost descrisi impreuna.
Originea reala a fibrelor facialului se afla in nucleul motor al nervului facial, situat in tegmentul(calota
pontina) ponti/n.
Fibrele eferente ale nucleului facialului situate profund pe planseul ventriculului IV cerebral au un
traiect dorso-medial, inconjura colul superior al nucleului nervului abducens formand genunchiul intern
al nervului facial sau coliculul facial si se indreapta ventro-lateral prin punte spre santul bulbo-pontin,
in partea laterala a acestuia la nivelul fosetei supra/ deasupra olivei bulbare fiind/unde se gaseste
originea aparenta a nervului, avand lateral nervii intermediari si vestibulo-cohlear, iar medial dar la
distanta mai mare nervul abducens.
Traiect si raport: de la nivelul originii sale aparente, nervul facial strabate fosa/etajul post bazei cr)
craniana posterioara, meatul acustic intern, canalul facialului si ajunge sub baza craniului ramificanduse in ramurile sale terminale in interior glandei parotide. In fosa craniana posterioara nervul facial este
invelit intr-o teaca arahnoidiana, comuna, impreuna cu nervii intermediar si vestibulo-cohlear, in
interiorul careia piamater formeaza o teaca proprie fiecarui nerv. La acest nivel nervul se gaseste in
unghiul ponto-cerebelos al lui Mingazinni fiind in constitutia pachetului acustico-facial. In partea
mediala a acestui spatiu nv X nv VIII plasandu-se sup fibrelor cohleare ale acestuia. In partea lat a
spatiului nv facial si intermediar sunt suprapusi, dupa care Nervul intermediar (este situat mai intai
lateral fata de facial si apoi) se interpune intre acesta si fibrele cohleare ale nervului VIII de unde isi
capata si numele. In raport cu nv VIII este dispus postero-lat fibrelor cohleare si antero-medial fibrelor
vestibulare.
La nivelul unghiului ponto-cerebelos nervul facial are urmatoarele raporturi: supero-medial cu
radacinile nervului trigemen, inferior nervii glosofaringian, vag si accesor(care merg spre foramen
lacerum), artera cerebeloasa antero-inferioara se gaseste intre nervii facial si intermediar. Din fosa
craniana posterioara nervul facial patrunde in meatul acustic intern, incepand astfel portiunea
intrapietroasa a nervului facial. La acest nivel nervul facial este cel mai sus situat dintre cei 3
nervi(VII,VIII,VIIbis) are o lungime de aproximativ 12mm si acopera mediala a nervului vestibulocohlear intre care se afla nervul intermediar(fb anastom cu cei 2 nv). La nivelul fundului meatului
acustic intern, nervul VII poate fi insotit de o prelugire meningeala- LCR poate ajunge in ggl
genicular. Se dispune in cadranul antero-superior al acestuia numita si aria nervului facial. (apeductul
lui Fallopius), avand o lungime de 28-30mm si in ansamblu un traiect in forma de Z, prezentand 3
portiuni:
1)prima portiune este segmentul labirint deoarece este situate deasupra labirintului urechii interne, unde
la nivelul ganglionului genicular prezinta o prima angulatie de aproximativ 75 de grade purtand numele
de genunchiul nervului facial. Acest prim segment este cel mai scurt al nervului si al canalului cu o
lungime de 3-5mm si un diametru de 1mm ceea ce constituie o veritabila zona de strangulare, directia
canalului este aproape orizontala antero-posterioara, perpendicular pe axul stancii temporalului.
2)a doua portiune este segmentul timpanic, se gaseste pe peretele medial al urechii medii, de unde ii
vine si numele, canalul fiind paralel cu axul stancii si nervul avand o directie postero-laterala. In acest
segment nervul este insotit de un ram din artera meningee mijlocie fiind situat superior de fereastra
ovala. Intre a doua si a treia portiune exista o a doua angulatie, genunchiul inferior sau cotul nervului
42

facial care este separat prin tesut osos compact de adiptus adantrum situat superior. Acest raport explica
riscul lezarii nervului facial intre balantia/palatii mastoida/ei.
3)a treia portiune a canalului este segmentul mastoidian, situat la nivelul peretelui anterior al procesului
mastoidian, posterior meatului acustic extern, fiind inconjurat de cel mastoidiene. La acest nivel nervul
avand o directie verticala si fiind insotit de artera stilo-mastoidiana, iese din mastoida prin orificul stilomastoidian, ajungand la baza craniului unde se indreapta antero-inferior si lateral strabatand
patrulaterul facialului delimitat astfel: superior- baza craniului, inferior- pantecele posterior/INF al
digastricului, anterior- parotida si posterior- procesul mastoidian si marginea anterioara a muschiului
sternocleidomast. J.J. Faure descrie triunghiul stilodigastric delimitat intre baza craniului, pantecele
posterior al digastricului si muschiul stilohioidian, apoi nervul patrunde in loja glandei parotide
strabatand glanda dupa expresia lui Gregoire ca semnul de carte intr-o carte. La nivelul glandei, nervul
are o directive antero-laterala si usor inferior, initial fiind situat profund si apropiindu-se ulterior de fata
laterala a glandei fiind situate intotdeauna lateral de artera carotida externa si vena jugulara externa.
43. Ramurile colaterale: topografic, ramurile colaterale se impart in ramuri intrapietroase care se
desprind din interiorul stancii temporalului si ramuri extrapietroase care se desprind din facial dupa
iesirea din stanca temp. Cele intrapietroase merg cu muschiul scaritei-.nervul stapedius. Ramurile
extrapietroase sunt reprezentate de nervul auricular posterior, ramul digastric si ramul stilohioidian,
ramul communicant cu nervul glosofaringian si nervul lingual care poate sa lipseasca.
a)Nervul auricular posterior se desprinde din facial la iesirea din gaura stilomast, inconjura marginea
laterala/ant a procesului mastoidian si ia traiect ascendent(se inflecteaza sup) ajungand la nivelul
insertiei muschiului sternocleidomastoidian, nivel la care primeste o anastomoza din ramul auricular al
plexului cervical superficial. Se imparte in 2 ramuri, ramul auricular pentru muschii auriculari posterior
si superior si ramul occipital pentru muschiul cu acelasi nume, inerveaza pantecele occipital. Acest ram
se anastomozeaza cu ramul post al celui de-al II-lea nv cervical.
b)Ramul digastric se distribuie pantecelui posterior al digastricului, iar cel
c)stilhiodian muschiului cu acelasi nume.
d)Nervul lingual este inconstant si cand exista da filete mucoase din nv intermediar care se termina
impreuna cu ramificatiile terminale ale glosofaringianului in mucoasa linguala si filete musculare care
se distribuie muschilor glosostafilini si stiloglos. Are traiect lung, de la gaura stilomastoidiana la baza
limbii.
e)Ramul communicant cu nervul glosofaringian se desprinde la iesirea din gaura stilomastoidiana si se
termina in ganglionul inferior al glosofaringianului sau in trunchiul nervului glosofaringian imediat
sub ganglion. Se numeste si ansa lui Haller pentru ca inconjoara ca o ansa fata anterioara a venei
jugulare interne.
Ramurile terminale: patrunzand in glanda parotida ramurile sale formeaza un plan nervos discontinuu
care constituie asa numitul plex intraparotidian. Nervul facial se poate termina prin bifurcare in ram
superior sau temporofacial si ram inferior sau cervicofacial sau prin trifurcare superior, inferior si intre
cele 2 un ram mijlociu, transversofacial(trifurcarea este mai frecventa). In interiorul parotidei, intre
ramurile superior si inferior exista constant o anastomoza parastenoniana care inconjoara fata externa a
portiunii initiale a canalului . Ramul superior este mai scurt, mai gros se indreapta catre condilul
mandibular nivel la care se anastomozeaza cu auriculo-temporalul si apoi se imparte in ramuri
temporale pentru muschii auriculari anteriori si pantecele frontal al muschiului occipito-frontal, ramuri
zigomatice care inerveaza muschii orbicularul ochiului, sprancenos si depresor, supercili, ramuri bucale
superioare care inerveaza marele si micul zigomatic, ridicator al unghiului gurii, ridicator al buzei
superioare si ridicatorul buzei superioare si aripii nasului, buccinatorul si orbicularul buzelor/gurii, m
piramidei nazale. Atunci cand nervul se trifurca acesti muschi sunt inervati de transversofacial. Ramul
43

inferior da 2 feluri de ramuri: bucale inferioare pentru m buzei inf, muschii buccinator, rizorius si
orbicular al gurii, un ram marginal al mandibulei pentru muschii depressor al unghiului gurii, depressor
al buzei inferioare si muschiul mentonier. Ramul cervical al gatului se distribuie muschiului platisma.
El se anastomoeaza cu ramul cervical transvers din plexul cervical profund formand anastomoza sau
ansa lui Langer.
Vascularizatia facialului: in trigonul ponto-cerebelos nervul este vascularizat de catre 2 artere: artera
cerebeloasa antero-inferioara si artera labirintica. In meatul acustic intern este vascularizat numai de
catre artera labirintica. De asemenea este vascularizat de catre artera meningee mijlocie(ram pietros)
ce vascularizeaza segmentul labirintic si jumatatea anterioara a segmentului timpanic. Jumatatea
posterioara a acestui segment fiind vascularizata de ramuri ale arterei timpanice. Ultimul segment este
vascularizat de artera stilo-mastoidiana precum si ramuri din artera auriculara posterioara.
Anastomoze: la nivelul originii aparente prezinta cateva filete care il anastomozeaza cu nervul
vestibulo-cohlear: In meatul auditiv intern cu nervul intermediar, iar la nivelul canalului facialului din
primul genunchi al nv facial se desprind 2-3 filete nervoase subtiri care il anastomozeaza cu ganglionul
vestibular Scarpa. Prezinta anastomoze cu trigemen, IX si plexul cervical.
44 46 de completat
47. ervul trigemen
-Este un n mixt
-Reprez perechea V de n cranieni
-Cel mai voluminos
-Este format din fibre motorii care inerveaza m masticatori si fibre senzitive care receptioneaza
impulsuri proprio si exteroceptive de la niv tegumentelor fetei, mucoaselor bucala, nazala si sinusala si
de la niv dintilor
Originea reala a fibrelor motorii este in nucleul motor al n V din calota pontina care poarta denumirea
de nucleu masticator sau nucleu principal motor al nv trigemen
-Se considera ca de la niv polului sup al nucleului masticator si pana in mezencefal se insiruie un grup
de neuroni care alcatuiesc nucleul motor accesoriu al nv trigemen
Originea reala a fibreor senzitive se gaseste intr-un gg nervos situat pe traiectul nv care poarta
denumirea de gg trigeminal/ gg semilunar/ gg lui GASSER. Acest gg este format din neuroni
pseudounipolari a caror prelungire periferica sau dendrita receptioneaza impulsuri din periferie de la
niv teritoriului senzitiv ai nv iar prelungirea centrala sau axonul patrunde in trunchiul cerebral pe la niv
originii aparente a nv si face sinapsa cu deutoneuronul in nucleul senzitiv al nv trigemen din trunchiul
cerebral. Nucleul senzitiv al trigemenului din trunchiul cerebral se intinde pe toata lung acestuia si
d.p.d.v didactic este impartit in nucleu bulbar, pontin si mezencefalic.
a)Nucleul bulbar este numit si nucleul tractului spinal; el se intinde de la niv mielomerului cervical C2
si pana la niv polului inf al nucleului pontin si primeste fibrele nervoase ale trigemenului care conduc
sensiblitatea termica si dureroasa si mai putin pe cea tactila.
b)Nucleul pontin poarta denumirea de nucleul principal al trigemenului iar fibrele care fac sinapsa in
acesta conduc sensibilitatea epicritica/fina.
Axonii neuronilor din nucelul bulbar si pontin formeaza LEMNISCUL TRIGEMINAL.
c)Nucleul mezencefalic poarta denumirea de nucleul tractului mezencefalic si se considera ca la acest
niv fac sinapsa fibrele proprioceptive care aduc excitatii proprioceptive de la niv m pielosi si m
masticatori.
Originea aparenta este pe f ant a puntii, la limita dintre aceasta si pedunculii cerebelosi mijl prin 2 rad:
44

a)laterala- senzitiva,voluminoasa
-formata din pana la 40 filete nervoase
-de la originea aparenta strabate fosa craniana post fiind situata in unghiul ponto-cerebelos al lui
MINGAZZINI
-in apropierea marg sup a stancii temporalului, aceasta rad incruciseaza marg, orientandu-se inf si spre
ant, se ramifica bogat determinand aparitia unui plex care poarta denumirea de plexul triunghiular al lui
VALENTIN care patrunde in concavitatea gg lui GASSER
-datorita faptului ca o mare parte din fibrele nervoase ale acestui plex au un traiect aberant, fiind
rasucite si impletite se considera ca totalitatea lor formeaza PLEXUL LUI SANTORINI SI GIRARDI
b)mediala- motorie, subtire
-formata din 7-8 filete nervoase
-la origine este sit med de cea senzitiva dupa care se aseaza inf de aceasta, fiind situata intr-o dedublare
a durei mater
-incruciseaza fata inf a gg semilunar si a plexului triunghiular, alunge la niv cornului lat al gg lui
GASSER si se alatura nv mandibular
Ggl lui GASSER
Ete cel mai voluminos gg cerebro-spinal
Are forma semilunara prezentand:
-O marg post concava care primeste plexul triunghiular al lui VALENTIN
-O marg ant convexa de unde pleaca cele 3 ramuri terminale ale trigemenului care dinspre med spre lat
sunt nv oftalmic, nv maxilar, nv mandibular
-Mai prezinta o fata sup care este usor concava, o fata inf care este usor convexa
-2 coarne/extrem(med si lat) care se prind prin intermediul unor ligam Princeteau de fosa semilunara a
stancii temporalului
Sta in foseta gasseriana de pe fata ant- supa stancii temporalului, intr-o dedublare a durei materCAVUMUL LUI MECKEL. Acesta, la randul lui, este format din 3 portiuni: vestibulara-inveleste
plexul triunghiular al lui VALENTIN; loja semilunara- coresp ggl trigeminal; segm ant- zona celor 3
tunele, corespund portiunii initiale ale celor 3 ramuri terminale.
Ramurile colaterale
-putine si f subtiri
-reprez de filete osteo-periostice ptr stanca temp si corpul sfenoidului
-cateva ptr sinusul carotidian
48+49. 1. Nv. OFTALMIC (al lui WILLIS)
-in intregime senzitiv
-se desprinde din portiunea cea mai mediala a marg ant a gg lui Gasser
-situat la origine sup si med fata de nv maxilar
-patrunde prin tunelul med al cavumului lui Meckel
-are un traiect spre ant, sup si med, angajandu-se prin peretele lat al sinusului venos carotidian
-la acest niv are rapoarte cu perechea III si IV de nv cranieni care sunt situati in peretele sinusului
cavernos si sup fata de oftalmic cu nv abducens si a carotida int care sunt situati medial fata de el in
plin sange venos al sinusului carotidian
-da un sg ram colateral care se num N RECURENT AL LUI ARNOLD care inerveaza cortul
cerebelului si inainte cu 3-4 mm de fisura orbitala sup se imparte in ramurile lui terminale care sunt: Nv
NAZO-CILIAR, Nv FRONTAL, Nv LACRIMAL
1)Nv NAZO-CILIAR- patrunde in orbita prin fisura orbitala sup, trecand prin inelul tendinos al lui
ZINN
45

-parcurge dinspre post spre ant peretele med al orbitei, fiind situat intre m drept sup si marele oblic
-la niv gaurii etmoidale ant se termina dand n etmoidal ant si n infratrohlear.
a)Nv etmoidal ant
->parcurge conductul etmoidal ant alaturi de a omonima si ajunge in etajul ant ai endobazei pe lama
ciuruita a etmoidului
->de aici, printr-o cel etmoidala patrunde in fosele nazale unde se termina, dand un ram medial care
inerveaza septul nazal si sinusul frontal si un ram lateral care inerveaza cornetele nazale, vestibulul
nasului si lobulul nasului
b)Nv
infratrohlear
->continua directia nv nazal, ajunge la rebordul orbital unde se va imparti in 3 categ de ramuri:
palpebrale ascendente(ptr pleoaopa sup), lacrimale(ptr sacul lacrimal si conductele sale) si nazale(ptr
tegumentul radacinii si dosului nasului) si mucoase(pt conjunctiva oculara)
-ramuri colaterale:
a)Rad lunga senzitiva a gg oftalmic/ciliar
b)Nv ciliari lungi care patrund in globul ocular pe traiectul lor venind filetele nervoase simpatice ptr m
dilatator al pupilei si fibre senzitive ptr iris, corpul ciliar si cornee
c)Nv etmoidal post(nv sfeno-etmoidal al lui LUSCHKA) care patrunde prin conductul etmoidal post
impreuna cu a omonima si se distribuie sinusului sfenoidal si cel etmoidale post
2)Nv FRONTAL- patrunde in orbita prin fisura orbitala sup in afara inelulul tendinos al lui ZINN
-parcurge dinspre post spre ant peretele sup al orbitei, fiind situat intre plafon si m ridicator al pleoapei
sup
-la cativa mm inapoia marg supraorbitale se termina dand n supraorbital si n supratrohlear
a)Nv supraorbital
->iese din orbita prin inciz supraorbitala si inerveaza pielea fruntii pana la vertex, tegumentul si
conjunctiva pleoapei sup, osul frontal si sinusul frontal
b)Nv supratrohlear
->continua directia nv frontal si inerveaza pielea fruntii, pleoapei sup si tegumentul radacinii nasului
3)Nv LACRIMAL- patrunde in orbita prin fisura orbitala sup
-parcurge dinspre post spre ant peretele lat al acesteia, mergand pe marg supa m drept lat al globului
ocular
-se termina in vecinatatea glandei lacrimale, dand filete ptr glanda lacrimala si ptr pleoapa sup
-se anastomozeaza cu ramul zigomatic al nv maxilar, formand ARCADA ZIGOMATICA MAXILARA
-pe traiectul acesteia vin filete viscero-motorii de la gg sfeno-palatin al lui MECKEL ptr glanda
lacrimala
*Nv oftalmic si tuturor ramurilor terminale ale trigemenului ii este anexat un gg nervos vegetativ
parasimpatic-> GG OFTALMIC SAU CILIAR. Acesta este situat pe fata lat a nv optic si de la el
pornesc nv ciliari scurti care patrund in globul ocular, ajung la niv irisului si produc irido-constrictia.
Pe traiectul sau prezinta anastomoze cu plexul simpatic pericarotidian int cu nv III, IV, VI.
50. 2. Nv MAXILAR
-in intregime senzitiv
-se desprinde din portiunea mijl a marg ant a gg lui Gasser si parcurge initial tunelul mijl al cavumului
lui Meckel, fiind situat lat si inf fata de nv oftalmic si medial fata de nv mandibular
-strabate fosa craniana mijl, fiind situat lat de peretele sinusului venos carotidian intr-o dedublare a
durei mater.
-are rapoturi cu nv din grosimea peretelui sinusului venos
-iese din craniu prin gaura rotunda si din acest moment i se desscrie un traiect in forma literei Z sau in
46

baioneta.
-ajunge initial in portiunea cea mai inalta si ant a fosei zigomatice unde are un traiect f scurt(de cativa
mm) si prin fisura pterigomaxilara patrunde in fosapterigopalatina pe care o traverseaza in port ei cea
mai inalta
-pe traiectul lui in diagonala prin fosa pterigomaxilara, nv ii este anexat gg pterigo-palatin sau
sfenopalatin al lui Meckel situat intotdeauna inf si med fata de nv si tot aici, inf si lat fata de nv se
gaseste a maxilara.
-prin fisura orbitala inf, nv patrunde in orbita si se angajeaza prin s si apoi canalul suborbital situate pe
planseul acesteia si va iesi din orbita prin gaura suborbitala, luandu-si in acest moment numele de nv
suborbital
-pe traiectul sau prin fisura orbitala inf si pe planseul orbitei este insotit de a suborbitala, iar la
exteriorizare prin gaura suborbitala de ram acesteia impreuna formand BUCHETUL VASCULONERVOS SUBORBITAL
*NV SUBORBITAL- sg ram terminal al n maxial si se imparte in: ramuri sup(ascendente) ptr pleoapa
inf; ramuri inf(descendente jugo-raviale) ptr tegument si mucoasa obrajilor si a buzei sup; ramuri med
sau nazale ptr tegumentul aripii nasului
-Ramuri colaterale:
1)RAMUL MENINGEAL MIJL care merge impreuna cu a meningee mijl prin gaura spinoasa
2)RAMUL ZIGOMATIC se desprinde din nv maxilar imediat sub gaura rotunda si are un traiect paralel
cu acesta pana cand patrunde in orbita; la acest nivel nv zigomatic da un ram palpebral ptr pleoapa inf
si un ram temporo-malar care patrunde in canalul in forma de Y a osului zigomatic si va inerva reg
temporale si tegumentele pometilor obrajilor. Nv zigomatic se anastomozeaza cu nv lacrimal al
oftalmicului, formand ARCADA ZIGOMATICO-LACRIMALA; ram zigomatico-facial si zigomaticotemporal.
3)Nv SFENO-PALATINI- cel mai imp grup de ramuri colaterale care isi au orig in nv maxilar, la niv
plafonului fosei pterigo-palatine
-ajung la gg sfeno-palatin al lui Meckel, schimba filete cu acesta si vor da:
a)Nv sfenopalatini- merg impreuna cu a sfeno-palatina prin orificiul omonim, ajungand in fosele nazale
si distribuindu-se cel etmodiale post, meatului sup si mijl
Dintre nv nazali sup, unul este mai voluminos si cu un traiect constant, poarta denumirea de nv
faringian al lui BOCK si inerveza mucoasa faringiana din jurului trompei lui EUSTACHIO, parcurgand
canalul pterigo-palatin impreuna cu a omonima
b)Nv nazo-palatini- inerveaza mucoasa septului nazal si portiunea ant a boltii palatine
c)Nv palatini- se impart in:
->nv palatin ant/mare- trece prin canalul palatin mare impreuna cu a palatina descendenta si inerveaza
mucoasa palatului dur, valul palatin si m pteristafidii;
->nv palatini mijl si post/mici- care coboara prin canalele palatine mici si inerveaza bolta
palatina(portiunea post) si mucoasa valului palatin
d)Nv dentari sau alveolari post-sup- coboara pe tuberozitatea maxilei si se angajeaza prin canalele
alveolare sapate de aceasta ajungand la molarii 2 si 3 sup unde se ramifica bogat formand un plex
dentar ce asigura inervatia acestora
e)Nv dentari sau alveolari ant-sup- se deprind din nv maxilar cand acesta se gaseste in canalul
suborbital si se angajeaza printr-un canal propriu sapat in peretele ant al sinusului maxilar, ajungand
astfel la caninii si incisvii sup.
-se mai descriu un grupde nervi dentari sup si mijl care sunt inconstanti, iar atunci cand exista se
deprind din portiunea suborbitala a nv maxilar si ajung la primul molar sup.
Anastomoze:
47

->cu nv oftalmic la niv arcadei zigomatico-lacrimale;

->cu nv mandibular la niv ramului zigomatico-temp al nv zigomatic si nv temporal profund ant din
mandibular;
->cu nv facial intre ram infraorbitale ale nv supraorbital si ram transverso-faciale ale nv facial;
->cu nv gloso-faringian;
->cu sist nervos vegetativ prin filete simpatice din jurul plexului carotidian int.
Vascularizatia- asigurata din ram a carotidina int si a meningee la niv fosei craniene mijl din ram din a
maxilara in fosa pterigo-palatina si de a suborbitala.
Nv maxilar, in portiunea sa infraorbitara, este despartit de sinusul maxilar printr o lama subtire de
os(peretele sup al sinusului) care uneori poate fi dehiscenta, ducand la nevralgie de trigemen(de
maxilar) in sinuzita maxilara. Portiunea nv maxilar situata in fosa pterigo-palatina reprezinta tronsonul
chirurgical al nv maxilar.
51. 3. Nv MANDIBULAR
-cel de-al 3-lea ram terminal al trigemenului
-nv mixt format din fibre motirii si senzitive
-se formeaza prin unirea a 2 rad:
1-senzitiva, groasa, care provine din port cea mai lat a gg lui Gasser care se angajeaza prin tunelul lat al
cavumului lui Meckel patrunzand astfel in etajul mijl al endobazei;
2-motorie care provine din nucleul motor al trigemenului care traverseaza fata inf a gg lui Gasser fara a
face sinapsa in acesta, ajunge la niv cornului lat al gg, se aseaza sub rad senzitiva, fiind separate de
aceasta printr-o dependinta a durei mater
-cele 2 rad strabat fosa craniana mijl si ies din craniu prin gaura ovala; la niv acesteia sau imediat sub
ea cele 2 rad fuzioneaza ->TRUNCHIUL Nv MADIBULAR
-sub baza craniului, nv patrunde in fosa infratemp si dupa un traiect f scurt de 3-4 mm intre cei 2 m
pterigoidieni se termina impartindu-se in ramurilelui terminale
-ramuri colaterale:
NV RECURENT MENINGEAL insoteste a mica meningee, inervand sinusul sfenoidal si cel
mastoidian.
-ramurile terminale: Dupa un traiect scurt printre m pterigoidieni, nv se termina impartindu-se intr-un
trunchi ant si unul post; la nivelul gaurii ovale.
Din trunchiul ant se desprind:
1)NV TEMP PROFUNZI(post,mj,ant)-mijl- merge prin m pterigoidieni si aripa mare sfenoid, se
reflecta la niv crestei infratemp si patrunde in m temporal(mijl) pe care il inerveaza motor
2)NV TEMPORO-BUCAL- se imparte in nv temporal profund ant care inerveaza motor fibrele ant ale
temp si nv bucal care inerveaza senzitiv tegumentul si mucoasa obrajilor
3)NV TEMPORO-MASETERIN- merge intre m pterigoidian lat si plafonul fosei infratemp, iar la niv
crestei infratemp se imparte intr-un ram maseterin care trece prin incizura ramurii mandibulare si
patrunde in m maseter si un ram temp profund post care inerveaza fibrele post ale m temp
*la ora actuala, nomina anatomica considera ca nv temporali profunzi sunt ramuri independente ale
trunchiului ant care impreuna cu a omonime formeaza 3 PVN :temporal profund ant, mijl si post
destinate inervatiei si vascularizatiei m temporal
*nv bucal si nv maseterin sunt considerate ramuri independente
4)UN TRUNCHI COMUN DE NV ptr m pterigoidian med, peristafilin ext si m ciocanului
Din trunchiul post se desprind:
1)NV AURICULO-TEMPORAL- dupa ce se desprinde din nv mandibular formeaza o butoniera prin
care trece a meningee mijl
48

-trece apoi prin butoniera retrocondiliana a lui JUVARA impreuna cu a maxilara

-patrunde in loja gl parotide pe traiectul lui venind filete secretorii ptr gl parotida de la gg otic al lui
ARNOLD
-iese din loja parotidei impreuna cu a temporala superf, trece ant de conductul auditiv ext si se termina
inervand: tegumentul portiunii lat a capului, gl parotida, art temp-mand, conductul auditiv ext, membr
timpanului si pavilionul urechii
2)NV DENTAR SAU ALVEOLAR INF- merge impreuna cu a omonima si patrunde in canalul
mandibular prin gaura mand de pe fata med a ramurii mand
-il strabate ramificandu-se bogat si formand plexul dentar sau alveolar inf care inerveaza toti dintii
mand
-iese din canalul mand prin gaura mentoniera sub denumirea de nv mental care inerveaza senzitiv buza
inf, pielea barbiei si gingia inf
-se considera ca din nv dentar inf se desprinde un ram motor ptr m milo-hiodian si pantecele ant al
digastricului
*anesteziat de stomatologi cand lucreaza pe dintii inf mandibulari(&ram gingivale), practicata la
intrarea in canalul mandibular, cu pct de reper-spina lui Spix/lingula; frecvent cuprinde si teritoriul nv
lingual- situat la 1 cm ant nv alveolar inf.
3)NV LINGUAL- coboara intre m pterigoidieni, patrunde in groismea limbii si inerveaza: mucoasa
lingual dinaintea V-ul lingual, valul palatin, amigdala palatina, iar pe traiectul sau sunt anexati 2 gg
vegetativi parasimpatici: gg submandibular si gg sublingual.
- in felul acesta fibrele viscero-motorii care pleaca din nucleul salivator sup si iau calea nv intermediar
si apoi a nv coarda timpanului ajung pe anastomoza dintre coarda timpanului si nv lingual la gg
submand si sublinguali.
-fibrele postganglionare inerveaza secretor glandele salivare submandibulara si sublinguala
Nv mandibular ii este anexat un gg parasimpatic care poarta numele de gg otic al lui Arnold. Acesta
este situat in fosa infratemp, sub gaura ovala si are lat trunchiul nv mand, medial m peristafilin int si
post a meningee mijl. Gg otic i se descriu 2 rad:
1.principala parasimpatica care provine de la niv nucleului salivator inf din bulb pe calea ramurilor nv
glosofaringian, deci se poate afirma ca desi este anexat nv mand, d.p.d.v. funct gg otic apartine nv IX;
2.simpatica care provine din plexul simpatic pericarotidian int si din jurul a meningee mijl.
Fibrele postganglionare care pleaca din gg otic sunt ramuri comunicante ptr nv auriculotemp al nv
mand inervandu-se astfel motor parasimpatic gl parotida.
Anastomoze:
-cu celelalte ramuri terminale ale trigemenului
-cu nv facial prin nv coarda timpanului
-cu nv glosofaringian prin nv lingual
-cu simpaticul cervical cu plexul cervical superf.
Vascularizatia:
-asigurata in mare parte de a maxilara si ramurile ei colaterale
52. Plexul cervical prezinta 2 componente, una superficiala care se distribuie pielii regiunilor cervicala
si supero-laterala a toracelui si o portiune profunda care se distribuie muschilor antero-laterali ai gatului
si diafragmei.
Este format din ramurile anterioare ale nervilor cervicali C1-C4 si din cele 3 anse cervicale
anastomotice latero-transversale care ii unesc.
Primul nerv cervical este pur motor si iese din canalul vertebral prin spatiul dintre occipital si atlas,
merge pe fata superioara a procesului transvers al atlasului, unde se imparte in 2 ramuri: ventral si
49

dorsal.
Ramul ventral se anastomozeaza cu ramul ventral al celui de-al doilea nerv cervical cu care formeaza
prima ansa cervicala, ansa superioara sau ansa atlasului care dupa unii autori este cea mai importanta
ansa ea nelipsind niciodata.
Ramul ventral al celui de-al doilea nerv cervical este situat intre atlas si axis si patrunde apoi in primul
spatiu intertransversar intre cei 2 muschi intertransversari. La varful procesului transvers al axisului se
bifurca, ramul ascendent anastomozandu-se cu C1, iar ramul descendent anastomozandu-se cu ramul
ascedent al lui C3 cu care formeaza cea de a doua ansa cervicala, ansa mijlocie sau ansa axisului.
Ramul ventral al celui de al treilea nerv cervical strabate al doilea spatiu intertransversar, se bifurca,
ramul ascendent anastomozandu-se cu C2, iar ramul descendent cu ramul ascendent al lui C4 cu care
formeaza cea de a treia ansa cervicala sau ansa inferioara.
Ramul ventral al celui de al patrulea nerv cervical merge prin al treilea spatiu intertransversar si se
bifurca, ramul ascendent anastomozandu-se cu ramul descendent al lui C3, iar ramul descendent
anastomozandu-se cu ramul ventral al lui C5, participand la formarea trunchiului superior al plexului
brahial.
Ramurile care intra in structura plexului cervical ajung in spatiu prevertebral la nivelul trigonului
Carot. Plexul cervical este situat profund in regiunea laterala a gatului, fiind acoperit de lama
prevertebrala a fasciei cervicale si situat intre muschii prevertebrali situati medial si insertiile muschilor
splenius, ridicatorul scapulei si scaleni dispusi lateral. Anterior are raporturi cu muschiul
sternocleidomastoidian si manunchiul vasculo-nervos al gatului, in special cu vena jugulara interna.
Primele 2 anse cervicale, prin intermediul lamei prevertebrale vin in raport cu elementele spatiului
retrostilian.
Cea de a treia ansa cervicala corespunde trigonului carotic, venind in raport cu elementele vasculonervoase ale acestuia.
Ramurile plexului cervical
Dupa raporturile si teritoriul de distributie, ramurile plexului cervical se impart in superficiale si
profunde.
1.Ramurile superficiale sau cutanate formeaza plexul cervical superficial si aceste ramuri se
exteriorizeaza la mijlocul marginii posterioare a muschiului sternocleidomastoidian, intr-o zona numita
punctul nervos, care este folosit ca punct de reper in anestezia ramurilor superficiale ale plexului. De la
acest nivel, aceste ramuri trec pe fata superficiala a muschiului, ramificandu-se in evantai spre
teritoriile cutanate pe care le inerveaza. Aceste ramuri sunt reprezentate prin: nervii occipital mic,
auricular mare, transvers al gatului si supraclavicular.
a)Occipitalul mic- urca de-a lungul marginii posterioare a sternocleidomastoidianului si dupa ce
traverseaza fascia cervicala merge posterior pavilionului urechii, inervand tegumentele regiunilor
occipital, parietala laterala, mastoidiana si tegumentele treimii superioare ale fetei mediale a
pavilionului urechii.
b)Nervul auricular mare- inconjoara marginea posterioara a sternocleidomastoidianului, perforeaza
fascia cervicala si urca pe fata anterioara a sternocleidomastoidianului impreuna cu vena jugulara
externa si in apropierea pavilionului urechii se imparte intr-un ram anterior pentru tegumentele regiunii
parotideo-maseterine si un ram posterior pentru 2/3 inferioare ale fetei mediale a pavilionului urechii,
pentru tegumentele meatului acustic extern si pentru o parte a tegumentelor regiunii mastoidiene.
c)Nervul transvers al gatului- se numeste si nerv transvers cervical, este cel mai voluminous ram
cutanat al plexului cervical are 2 feluri de ramuri: superioare, pentru tegumentul regiunii
submandibulare si inferioare care traverseaza platisma pentru a se distribui tegumentului regiunii
antero-inferioare a gatului.
d)Nervii supraclaviculari- sunt 3 grupe, medial, intermediar si lateral, sunt acoperiti de muschiul
50

platisma pe care il vor traversa pentru a se distribui tegumentelor regiunii supraclaviculare. Nervii
supraclaviculari mediali se mai numesc si anteriori sau suprasternali deoarece inerveaza tegumentele
regiunii supraclaviculare mici si tegumentul regiunii sternale. Nervii supraclaviculari intermediari
mijlocii sau supraclaviculari propriu-zisi trec anterior claviculei si ei vor inerva tegumentul regiunilor
supra si subclaviculare, pana in dreptul coastei a 3-a. Nervii supraclaviculari laterali sau posteriori sau
acromiali inerveaza pielea regiunii deltoidiene.
2.Ramurile profunde sunt motorii, formeaza plexul cervical profund: ramurile ascendente sunt
reprezentate prin fibre nervoase pt m drept lateral si drept anterior al capului, descendente reprezentate
prin ansa cervicala si nervii frenici, mediale sau interne pentru muschiul lung al gatului si laterale sau
externe pentru sternocleidomastoidian, trapez, ridicatorul scapulei si romboid.
3.Ramurile musculare sunt destinate si muschilor intertransversari, scaleni anterior si mijlociu, mai
prezentand si ramuri anastomotice bogate.
Ansa cervicala
Este formata din 2 radacini: o radacina superioara cu originea in C1-C2 si o radacina inferioara cu
originea in C2-C3. Cele 2 radacini se unesc la nivelul muschiului omohioidian. Radacina superioara
este insotita de filete nervoase din hipoglos destinate muschiului tirohioidian si probabil si muschiului
geniohioidian. Nomenclatura anatomica mentioneaza ca la formarea ansei ar participa si un nerv
tiroidian.
Inerveaza muschii infrahioidieni, cu exceptia tirohioidianului.
Anastomozele plexului cervical
-cu simpaticul cervical prin 3-4 ramuri care provin din primele 3 ramuri cervicale si gg cervical
simpatico superior
-cu nervul accesor se anastomozeaza in grosimea sternocleidomastoidianului
-cu nervul subclavicular anastomoza se realizeaza pe fata anterioara a scalenului anterior, in apropierea
intrarii nervului frenic in torace
-cu nervul hipoglos prin intermediul acelei anse cervicale
-cu nervul vag undeva inferior ganglionului cervical simpatic superior
53. Ganglionul cervical sup este cel mai voluminous gg cervical, avand o lungime de aproximativ
4 cm cu o latime intre 5 si 10 mm, aspectul sau fiind fusiform. Prezinta prin fuzionarea primilor 4
ganglioni segmentati cervicali si se intinde de la un punct situat la 2 cm sub gaura carotidiana pana la
nivelul celei de a patra vertebre cervicale, C4. Este situat in regiunea retrostiliana, corespunde posterior
lamei prevertebrale care acopera muschiul lung al gatului si primii 4 nervi cervicali sub muschi
gasindu-se procesele transverse cervicale 2 si 3. Anterior se afla carotida interna si vena jugulara
interna.
Ramuri colaterale
a)nervul jugular al lui Arnold care ia nastere la polul superior al ganglionului, ajunge in gaura jugulara
si se termina prin ramuri care patrund in ganglionul inferior al glosofaringianului si gg superiori si
inferiori ai vagului si prin ramurile simpatice pe care le da participa la inervatia simpatica a viscerelor
din teritoriu acestor nervi, inervand de asemenea si meningele din etajul posterior al craniului.
b)nervul carotidian intern se desprinde tot de la nivelul polului superior si merge pe fata posterioara a
arterei carotid interne, unde formeaza plexul carotidian intern, putandu-se anastomoza cu plexul
carotidian de partea opusa prin fibre care se ramifica in jurul arterei comunicante anterioare. Din plexul
carotidian intern se desprind ramuri pentru anastomoza cu nervul VIIbis, nervul pietros profund,
formand nervul canalului pterigoidian sau nerv vidian; da de asemenea ramuri comunicante pt
oculomotor, trohlear, abducens, oftalmic, pt gg ciliar, pt gg pterigopalatin, gg submandibular. Da un
51

ram communicant pt nv trigemen si un ram communicant pt gg trigeminal. Da ramuri meningeale pt

meningele de la baza craniului, ramuri pentru mucoasa sinusului sfenoidal, pentru glanda pineala, nerv
carotico-timpanic care participa la formarea plexului timpanic al nervului glosofaringian.
c)nervii carotidieni externi participa la formarea plexurilor carotidiene extern si comun, de la care
pleaca fibre periarteriale pe ramurile carotide externe, adica toate cele 6 ramuri colaterale.
Se mai desprind din gg cervical simpatic superior ramuri laringee, faringiene fie impreuna fie
separat.
Tot din gg se desprinde nervul cardiac cervical superior din partea inferioara a ganglionului, uneori
chiar din ramul de sub ganglion care coboara posterior tecii carotidiene pentru a intalni nervul cardiac
mijlociu cu care va cobori impreuna in dreapta terminandu-se in plexul cardiac posterior, iar in stanga
fie in plexul cardiac anterior fie in plexul cardiac posterior.
54. Ganglionul cervical mijlociu este inconstant, cand exista este mic pana la 1 cm si avand o
forma foarte variabila, poate fi situat fie deasupra fie dedesubtul arterei, anterior tuberculului anterior
al procesului transvers al lui C6.
Ramul interganglionar care il uneste de gg inferior este complex, el mai intai se dedubleaza
formand o butoniera pt artera tiroidiana inferioara, dupa care se imparte in 2 ramuri: un ram posterior
care trece indaratul arterei vertebrale si se termina in gg cervical simpatic inferior si un ram anterior
care trece succesiv anterior arterei vertebrale si dupa aceea pe fetele anterioara, inferioara si posterioara
ale arterei subclaviculare pentru a ajunge de asemenea la gg stelat formand asa numita ansa a lui
Vieussens sau ansa subclaviculara.
Ramuri colaterale
-ramuri comunicante cu nv cervicali 4 si 5, precum si ramuri inconstante pentru nervii frenic si
laringeu inferior
-ramuri vasculare destinate arterelor carotida comuna, participand la formarea plexului carotidian
comun si arterei tiroidiene inferioare realizand plexul cu acelasi nume
-ramuri viscerale reprezentate prin ramuri tiroidiene pentru glanda tiroida si nervul cardiac cervical
mijlociu care participa la formarea plexului cardiac posterior
*Atunci cand gg cervical mijlociu lipseste, nervul cardiac se desprinde din cordonul
intermediar sau din gg inferior.
Ganglionul cervical inferior rezulta prin fuzionarea gg segmentari cervicali C7 si C8 care pot
fi fuzionati cu primul ganglion toracic. Asa se explica si denumirea de gg cervico-toracic si datorita
faptului ca are o forma stelata se mai numeste si gg stelat. Se gaseste situat in foseta
supraretropleurala a lui Sebileau care este delimitata astfel: anterior cupola pleurala, posterior
procesul transvers al celei de-a 7-a vertebre cervicale si colul primei coaste, lateral ligamentul costopleural, medial ligamentul vertebro-pleural. Gg corespunde anterior arterei subclaviculare, iar posterolateral nervilor spinali C8-T1, medial corespunde la stanga ductului toracic, iar la dreapta canalului
limfatic drept.
55.A subclaviculara- cele 2 artere isi au origini diferite, cea stg din crosa aortei, alaturi de carotida
comuna stg si trunchiul arterial brahiocefalic, iar cea dr din tr arterial brahiocefalic impreuna cu a
carotida comuna dr.
Subclavia stg- datorita originii sale este mai lunga decat cea dr cu aprox 3 cm, corespunzator
lungimii tr brahiocefalic. Comparativ cu sublavia dr, cea stg prezinta si o portiune intratoracica, nivel
la care prezinta urmatoarele raporturi: ant carotida comuna st si vag stg, post corpul primelor 2 vert
toracale, medial traheea, esofagul, ductul toracic, iar lat pleura si plamanul stg.
52

Celor 2 a subclaviculare li se descriu 3 portiuni: prescalenica, intersalenica, postscalenica.

1)Cea prescalenica- subclavia dr va avea raporturi ant de jos in sus cu vagul, frenicul, vena
subclaviculara dr, clavicula, m subclavicular si m subhioidieni, post cu nv recurent drept si ggl stelat,
inf cu domul pleural care urca la aprox 8 mm deasupra arterei. Subclavia stg nu are raporturi cu
frenicul, nv recurent stg nu trece pe sub ea si se considera ca portiunea inertoracica a subclaviei stg face
parte din portiunea prescalenica. 2)Portiunea intersalenica- a trec din spatiul scalenic mj delimitat intre
scalenul ant si cel mj, stau pe fata sup a coastei 1, post de tuberculul lui Lis-Franc, iar post si sup de ele
se afla trunchiurile primare ale plexului brahial. 3)Portiunea postscalenica- a stau pe prima digitatie
enuntata ant, sunt acoperite de clavicula si m subclavicular, iar post de ele se afla plexul brahial.
Ramuri colaterale: a vertebrala, toracica int, trunchiul intercostalelor sup, a cervical profunda,
tiroidiana inf, cervicala ascendenta, cervicala transversa, scapulara sup. Aceste ramuri se desprind din
portiunea prescalenica, pe cand a scapulara post isi are originea in portiunea interscalenica sau
postscalenica.
1)A vertebrala- de la origine urca vertical intre scalenul ant si m prevertebrali, inaintea ggl stelat si
procesului transvers C6. Este dispusa post carotidei comune si v vertebrale, patrunde impreuna cu nv
vertebral prin gaurile transverse cericale, urca spre baza craniului, traverseaza ligam occipito-atloidian
post, patrunde in craniu prin gaura occipitala, inconjoara bulbul si se anastomozeaza pe linia mediana
cu cea de parte opusa, formand a bazilara.
Colaterale:
-la gat- da ramuri musculare pt m gatului, ram spinale pt maduva spinarii
-in craniu- a meningee post pt fosele cerebeloase
-a spinale ant si post pt bulb
-a cerebeloase int si post
2)A toracica int- se desprinde de pe fata inf a a sublaviculare, coboara in torace, merge la 15-18mm de
marg sternului, se situeaza intre 2 planuri: 1 ant format de coaste si spatii intercostale si 1
post/muscular reprezentat de m triunghiular al sternului. In dreptul fiecarui spatiu intercostal, va da a
intercostale ant, cate 2 pt fiecare spatiu, se angajeaza prin triunghiul retrocostal al diafragmului, ajunge
in abdomen unde se continua ca a epicastrice sup.
3)Trunchiul intercostalelor sup- coboara ant gatului, coastelor 1,2,3 si da pt fiecare spatiu un ram
dorso-spinal si un ram intercostal.
4)A cervicala profunda- se distribuie m post ai cefei: marelui complex, transvers-spinalul,
interspinosilor.
4)A tiroidiana inf- de la origine urca vertical pana la 1 cm de tuberculul lui Chasseiang turbercul ant
C6, situata medial de scalenul ant, isi schimba directia, coborand spre medial si se situeaza intre
carotida com ant si a vertebrala post, dupa care isi schimba din nou directia, devenind vertical
ascendenta, avand raporturi cu traheea si esofagul. Ajunge la baza lobului tiroidian, unde va da ramuri
terminale inf, lat, medial ce se anastomozeaza cu cel de parte opusa=>arcada subistmica; un ram post
ce se anastomozeaza cu ram din tiroidiana sup=>arcada retrolobara si un ram profund ce abordeaza
parenchimul tiroidian.
5)A cervicala ascendenta- urca intre scalenul ant si m prevertebrali si se term la nivelul celei de-a 2 a
vertebre cervicale.
6)A cervicala transversa- traiect transversal lat, indreptandu se spre fosa subclaviculara mare, dand un
ram muscular pt trapez.
7)A scapulara sup si post se anastomozeaza cu scapulara inf din axilara, formand cercul arterial
periscapular.
A subclaviculara este insotita de v subclaviculara care continua a axilara. In dreptul primei articulatii
sterno-costale, vn subclaviculara se anastomozeaza cu v jugulara int, formand trunchiul venos
53

brahiocefalic. Prin unirea celor 2 tr venoase brahiocefalice, dr si stg se formeaza vena cava sup ce
aduna sangele de la niv extremitatii cefalice si a membrelor sup si se va deschide in atriul drept, la
nivelul peretelui post al acestuia.
56. Cele 2 artere carotide commune, dreapta si stanga isi au origini diferite si anume cea stanga in crosa
aortei cu tr brahiocefalic si a subclaviculara stg iar cea dreapta din trunchiul arterial barhiocefalic.
Artera carotida comuna stanga(primitiva)
-originea in crosa aortei alaturi de artera subclaviculara stanga, mai lunga decat cea dreapta cu 3 cm,
prezentand si o portiune intratoracica in care are o directie oblica supero-lateral si posterior avand
urmatoarele raporturi: anterior trunchiul venos brahiocefalic, posterior artera subclaviculara stanga si
ductul toracic, la dreapta traheea si esofagul, iar la stanga nervul vag stang, pleura si plamanul stang.
Artera carotida comuna dreapta
-originea in trunchiul arterial brahiocefalic, mai scurta decat cea stanga, diferenta de lungime dintre
cele 2 fiind data de lungimea trunchiului arterial brahiocefalic. Nu prezinta segment intratoracic.
Segmentul cefalic al carotidelor commune prezinta aceleasi raporturi atat pe stanga cat si pe
dreapta: anterior-lobii glandei tiroide, muschiul omohioidian, aponevroza cervicala mijlocie,
sternocleidomastoidianul, aponevroza cervicala superficiala, platisma si cel mai superficial pielea,
posterior- muschii prevertebrali inveliti de aponevroza prevertebrala, fascia cervicala profunda, medialfaringe, laringe, traheea si esofagul si lateral-vena jugulara interna.
Fiecare carotida comuna este invelita intr-o teaca vasculara in care se gaseste nervul vag si vena
jugulara interna, ansamblul celor 3 elemente formand PVN al gatului.
La nivelul unui plan orizontal dus prin marginea superioara a cartilajului tiroid, iar posterior prin
procesul transvers al lui C4/6- limita la niv careia artera carotida comuna se bifurca in 2 ramuri si
anume: artera carotida externa si artera carotida interna. Posterior de aceasta bifurcatie se afla
corpusculul/glomusul carotidian care este o formatiune ce contine celule epiteliale, capilare si filete
nervoase ce apartin glosofaringianului si vagului, el avand rol de chemoreceptor instiintand SNC
despre variatiile compozitiei chimice a sangelui, iar pe cale reflexa modifica ritmul respirator.
57. Artera carotida externa
Reprezinta ramul antero-medial de bifurcatie al carotidei primitive fiind considerate artera fetei,
durei mater si artera gatului. Isi are originea in carotida comuna, la nivelul acelui plan orizontal dus
prin marginea superioara a cartilajului tiroid sau procesul transvers C4. Din punct de vedere al
traiectului, initial este antero-mediala fata de carotida interna, se indreapta supero-lateral incrucisand
fata anterioara si apoi fata externa a carotidei interne dupa care urca in santul carotidian. La nivelul
unghiului mandibulei traverseaza muschii buchetului lui Riolan, trece in regiunea subparotidiana apoi
in cea parotidiana, iar la nivelul marginii posterioare a colului condilului mandibular se termina prin
cele 2 ramuri ale sale: artera temporala superficiala si artera maxilara(maxilara interna).
O portiune cervicala propriu-zisa, una subagulomandibulara si intraparotidiana. a)Portiunea
cervicala propriu-zisa: de la origine->pantecele postal digastricului->santul carotidian, reprezentand
locul de ligatura al carotidei externe, in loja carotidiana de forma prismatic-triunghiulara, cu 3 peretilat=piele,platisma, fascia cerv superf si un t cel subcutanat cu nv superficiali: nv transvers al gatului,
ramurile cervico-faciale ale nv facial, vn jugulara ext. Perete medial=cornul mare al osului hioid, post
de care se gasesc constrictorii sup si mj ai faringelui. Perete post= procese transverse cervicale si m
prevertebral, inveliti de fascia prevertebrala in dedublarea careia se gas lantul simpatic cervical.
Continutul lojei carotidiene pe 4 planuri: 1)pl celulo-nodular cu t cel si grupul nodular jugular int.
2)planul venos reprez de jugulara int. 3)planul nervos format de vag, situat in unghiul post form de v
jugulara int si carotida int, nv hipoglos care incruciseaza carotida ext, trecand in afara ei, chiar la
54

nivelul lobului unde se desprinde a occipitala. Nv hipoglos delimiteaza trigonul lui Farabeuf in aria
caruia se gas carotida ext, delimitata astfel: sup-hipoglosul, ant-trunchiul venos tiro-lingo-faringo facial
iar post- v jugulara int. Daca inlocuim limita sup a acestui trunghi: hipoglosul cu pantecele post al
digastricului, se obt un alt triunghi, al lui Guyon. 4)plan arterial. b)Portiunea subangulo-mandibulara
traverseaza diafragmul stiloidian, lat-pantecele post al digastricului si stilohioidian, medial m stilo-glos,
stilo-faringian si ligam stilo-mandibular care o separa de carotida int.
In concluzie, carotida ext trece prin furca m stilieni, iar in furca carotidelor stau m stilo-glos si stilofaringian. Aici, carotida ext descrie o curba cu convexistatea post, apropiindu se se eretele lat al
faringelui, prin intermediul careia vine in rap cu reg para-amigdaliana.
In mod normal, carotida ext se afla aprox la 1cm jum de aceasta reg. insa, se poate descrie o curba mai
exagerata care apropie carotida ext la 5-6mm de amigdala palatina; a putand fi lezata in aceasta situatie
in cazul amigdaletomiilor(ablatia, scoaterea lor). In aceasta portiune carotida ext are raport cu
glosofaringianul si facialul.
c)Portiunea intraparotidiana-intra in loja, patrunde in gl parotida, urca vertical spre marg post a colului
condilului mandibular, devenind din ce in ce mai superf si terminandu-se prin bufurcare in a temporala
superf si a maxilara/maxilara int.
In loja parotidiana exista 3 planuri dispuse dinspre profunzime spre superficial: 1)un plan arterial
reprezentat de carotida externa, 2)un plan venos reprezentat de vena jugulara externa si ramurile sale
care la origine este mai apropiata de carotida externa, iar pe masura ce coboara se departeaza de aceasta
intre cele 2 elemente vasculare interpunandu-se o lama de tesut parotidian. Tot in planul venos gasim
noduli parotidieni profunzi, grupati in jurul venei jugulare externe si arterei carotide externe. 3)Planul
nervos reprezentat de facial care este elementul cel mai superficial, se indreapta postero-anterior si de
sus in jos in grosimea gl parotide dand ramuri terminale cervico-facial, transverso-facial si temporofacial. Tot in acest plan gasim nervul auriculo-temporal, ram din mandibularul trigemenului situat in
grosimea polului superior al parotidei, este nervul satelit al arterei temporale superficiale fata de care
se dispune posterior si tot in planul nervos nervul auricular mare, ram din plexul cervical care prin
ramul sau parotidian traverseaza glanda, urca de la polul inferior unde nu furnizeaza nici un ram si doar
inerveaza tegumentul regiunii parotidiene.
Carotida externa este inconjurata de un plex nervos venind in raport cu un ganglion mic
simpatic-ganglionul lui Scarpa.
Ramurile colaterale ale carotidei externe
Sunt in numar de 6 si anume: tiroidiana superioara, linguala, faciala, faringiana ascendenta, occipitala
si auriculara posterioara.
58. Artera tiroidiana superioara
Ia nastere pe fata anterioara a carotidei externe, imediat deasupra originii sale sau chiar la nivelul
bifurcatiei carotidei comune. La origine apare in unghiul inferior al trigonului lui Farabeuf si
incruciseaza intern trunchiul venos tiro-lingo-faringo-facial.
Din punct de vedere al traiectului, merge paralel si dedesubtul cornului mare al hioidului, indreptanduse anterior si medial. Dupa 1 cm isi schimba directia si se indreapta in jos, descriind o curba cu
concavitatea inferioara. Ajunge la varful lobului tiroidian unde isi da ramuri terminale.
Ramurile colaterale ale tiroidienei superioare
-artera subhioidiana pentru muschii subhioidieni
-artera sternocleidomastoidiana mj pentru sternocleidomastoidian
-ramuri pentru muschii subhioidieni
-artera laringee superioara pentru laringe, epiglota, mucoasa santurilor laringo-faringiene
-artera laringee inferioara pentru muschiul cricotiroidian, etajul subglotic al laringelui, corzile vocale si
55

se anastomozeaza cu cea de partea opusa formand arcada intercricotiroidiana

Ramurile terminale ale tiroidienei superioare
-un ram intern ce reprezinta ramura principala destinata lobului tiroidian, ea se anastomozeaza cu cea
de partea opusa formand arcada supraistmica
-un ram posterior ce se anastomozeaza cu ramura posterioara ascendenta din artera tiroidiana
inferioara(din subclaviculara) formand arcada retrolobara
-ramul extern care abordeaza lobul tiroidian pe fata lui antero-externa
59. Artera linguala
Se desprinde de pe fata anterioara a carotidei externe, cam la 1 cm deasupra tiroidienei superioare si
sub/inf artera faciala. Se indreapta supero-medial descriind o curba cu concavitatea inferior, se apropie
de osul hyoid, nivel la care isi schimba directia devenind ascendenta si flexuoasa. Se angajeaza sub
muschiul milohioidian dupa care da artera sublinguala. Din acest punct se va numi artera ranina care va
deveni din ce in ce mai flexuoasa, mergand pe fata externa a muschiului genioglos spre varful limbii,
nivel la care se termina fie separate fie prin anastomoza cu cea de partea opusa formand in 25%din
cazuri arcul ranin al lui Mayer.
Prezinta 4 portiuni: 1- la nivelul originii, mergand pe marginea posterioara a muschiului hioglos, se afla
in aria triunghiului lui Farabeuf avand raporturi mediale cu constrictorul mijlociu al faringelui si cu
nervul laringeu superior, 2- subhioidiana trece succesiv prin triunghiurile lui Bechad delimitat posterior
de marginea posterioara a hioglosului, antero-superior de pantecele posterior al digastricului si inferior
de cornul mare al hioidului apoi trece prin trigonul lui Pirogoff delimitat superior de nervul hipoglos si
vasele linguale, anterior de marginea posterioara a muschiului milohioidian, iar inferior de tendonul
intermediar al digastricului. Locul ideal de practicare a ligaturii arterei lingual se afla in aria
triunghiului lui Bechard. 3- portiunea sublinguala, iar 4- cu terminarea in grosimea limbii.
Ramurile colaterale ale arterei linguale
-ramuri musculare pt toti muschii limbii
-artera suprahioidiana pentru portiunea superioara a acestor muschi
-artera dorsala a limbii se termina ramificandu-se la nivelul muschilor si mucoasei V-ului lingual, da
ramuri pentru pilierul anterior al valului palatin, pentru amigdala palatina si pentru epiglota
-artera sublinguala, cea mai importanta destinata planseului gurii, muschilor suprahioidieni si glandei
sublinguale, este insotita de nervul lingual al trigemenului si se termina prin 2 ramuri, unul superior sau
maxilar destinat barbiei osoase si altul inferior sau mentonier pentru partile moi ale acestei regiuni
putandu-se anastomoza cu cea de partea opusa si cu artera submentala.
60. Artera faciala
Se desprinde de pe fata anterioara a carotidei externe, deasupra lingualei, are un traiect oblic superior si
inauntru/medial, ajunge la extremitatea posterioara a glandei submandibulare, careia ii formeaza un
sant sau un canal complet, inconjoara marginea inferioara a mandibulei inaintea maseterului, ajunge la
fata, devine sinuoasa si se indreapta spre unghiul intern al ochiului. La acest nivel da ramul sau
terminal- artera angulara care se anastomozeaza cu artera dorsala a nasului, ram din oftalmica.
Prezinta 2 portiuni: o portiune cervicala unde se gaseste succesiv in triunghiul lui Farabeuf, trece prin
furca muschilor stilieni apoi prin regiunea paraamigdaliana ajungand submandibular si o regiune
faciala, trece peste muschiul buccinator, peste canini, ridicator al buzei superioare, ridicator comun al
buzei superioare si aripii nasului fiind acoperita de platisma, rizorius, micul si marele zigomatic.
Vena faciala este dispusa posterior arterei, reprezentand coarda arcului descris de artera.
Ramuri colaterale ale facialei
-in portiunea cervicala- artera palatina ascendenta pentru amigdala palatina, muschii limbii. muschiul
56

stilofaringian si pterigoidian intern, artera pterigoidiana pentru muschii pterigoidieni, artera

submandibulara pentru glanda cu acelasi nume si artera submentala pentru glanda submandibulara,
digastric si milohioidian.
-in portiunea faciala- artera maseterina inferioara pt muschiul maseter, artera coronara sau labiala
inferioara, artera labiala superioara care se unesc cu cele de partea opusa formand cercul arterial
coronar sau labial situat intre patura musculara si cea glandulara a buzelor, artera aripii nasului pentru
aripa nasului, dosul nasului si lobului acestuia, din arcada superioara- a subcloazonului ramuri pentru
peretii narinelor si pentru lobului nasului.
Ramuri terminale ale facialei
-artera angulara
61. Artera faringiana ascendenta- al 4- lea ram din carotida ext
Se desprinde de pe fata mediala a carotidei externe la acelasi nivel cu faciala sau putin mai sus. Este cel
mai subtire ram colateral, avand un traiect vertical fiind aplicata pe peretele lateral al faringelui.
Vascularizeaza constrictorii superiori si mijlociu ai faringelui, muschii prevertebrali, peristafilini si ai
trompei lui Eustachio.
Ramurile colaterale
-ramuri musculare pentru muschi enumerate mai sus
-artera timpanica ce patrunde in casa timpanului prin canalul lui Jacobson, distribuindu-se ferestrelor
ovala si rotunda
-arterele meningee in numar de 2, destinate durei mater, una posterioara care se angajeaza prin gaura
jugulara si una inconstant ce se angajeaza prin gaura condiliana
-artera prevertebrala pentru muschii prevertebrali si aponevroza prevertebrala
-ram ganglionar pentru ganglionul simpatic superior
-ram tubar pentru peretele inferior al trompei lui Eustachio
5)Artera occipitala
Se desprinde de pe fata posterioara a carotidei externe, deasupra facialei, cam la nivelul unghiului
postero-superior al trigonului lui Farabeuf. Se indreapta oblic superior si postero-lateral in lungul
pantecelui posterior al digastricului. Incruciseaza vena jugulara interna, iar in apropierea protuberantei
occipitale externe devine ascendenta, perforeaza muschiul trapez, devenind superficiala. Se termina
prin doua ramuri, unul intern si altul extern care se vor distrubui regiunii occipitale si parietale
posterioare.
Prezinta 3 portiuni:
-prima portiune in triunghiul lui Farabeuf unde incruciseaza carotida interna, vagul si vena jugulara
interna
-o portiunea profunda fiind acoperita de sternocleidomastoidian, de digastric si splenius
-o portiune ascendenta sub trapez pe care il perforeaza si devine superficiala
Este insotita de vena occipitala de calibru mai redus.
Ramurile colaterale ale occipitalei
-artera sternocleidomastoidiana superioara pt portinea sup a m.
-ramuri musculare pentru digastric- pantecele posterior, pentru splenius, micul si marele complex
-artera stilomastoidiana se desprinde cam in 20% din situatii din occipitala si in 80% din auriculara
posterioara. Cand se desprinde din occipitala insoteste facialul prin gaura stilomastoidiana.
-artera meningee posterioara da un ram ce poate patrunde in craniu fie prin gaura condiliana fie prin
gaura mastoidiana, distribuindu-se durei mater din regiunea mastoidiana-2
Ramurile terminale ale occipitalei
-ramul intern ce se aastomozeaza cu un ram din temporala superficiala si cu cea de partea opusa
57

-ramul extern ce se anastomozeaza cu auriculara posterioara

6)Artera auriculara posterioara
Ia nastere de pe fata posterioara a carotidei externe, deasupra occipitalei sau printr-un trunchi comun cu
aceasta. Patrunde in loja parotidiana, iar dupa un scurt traiect o paraseste cam la nivelul varfului
mastoidei. Urca vertical in santul retroauricular dand 2 ramuri terminale: un ram anterior sau auricular
pentru fata interna a pavilionului urechii si un ram posterior, mastoidian, pentru tegumentul regiunii
mastoidiene, anastomozandu-se cu occipitala si un ram din temporala superficiala.
Ramurile colaterale ale auricularei posterioare
-ramuri muscular pt m auriculari
-ramuri glandulare pentru parotida
-ramuri tegumentare
-artera stilomastoidiana in 80% din cazuri
-artera timpanica posterioara
-un ram pentru muschiul scaritei
62. Artera temporala superficiala- reprezinta ramura externa si superf de bifurcatie a carotidei externe,
ia nastere in loja parotidiana la nivelul marginii posterioare a colului condilului mandibular. Urca
vertical si iese din loja parotidiana impreuna cu nervul auriculo-temporal care este dispus posterior fata
de a. Incruciseaza in unghi drept radacina posterioara a procesului zigomatic, iar la 2-3 cm deasupra ei
se termina prin bifurcare, vascularizand pielea capului, fruntii, aponevroza epicraniana, muschiul
frontal si cel auricular superior.
Ramurile colaterale ale temporalei superficiale(4)
-artera transversa a fetei ia nastere in loja parotidiana, se indreapta transversal mergand paralel cu
arcada zigomatica. Trece peste maseter si buccinator fiind situat intre arcada zigomatica si ductul lui
Stenon(canalul excretor al glandei parotide) dupa care se termina in partile moi ale fetei. Se
anastomozeaza cu faciala pe care o poate suplea si da ramuri parotidiene, auriculare si musculare.
-artera zigomatica merge paralel si deasupra arcadei zigomatice si se termina la nivelul unghiului
extern al pleoapelor/ochiului, vascularizand orbicularul pleoapelor
-artera temporala profunda posterioara perforeaza muschiul temporal si aponevroza acestuia si il
vascularizeaza
-arterele auriculare anterioare in numar de 3: inferioara pentru lobul urechii, mijlocie pentru partea
anterioara a concai si radacina helixului si superioara pentru portiunea superioara a helixului si
muschiul auricular anterior/SUP.
Ramurile terminale ale temporalei superficiale
-ram anterior/frontal ce se anastomozeaza cu artera supraorbitala
-ram posterior/parietal ce se anastomozeaza cu ramuri din occipitala si auriculara posterioara
63. Artera maxilara/maxilara interna- reprezinta ramul medial de bifurcatie interna si profunda a
carotidei externe, se intinde din loja parotidiana pana in profunzimea fosei pterigopalatine, nivel la care
se termina cu artera sfeno-palatina, trece prin butoniera retrocondiliana a lui Juvara delimitata de colul
mandibulei si marginea posterioara a aponevrozei interpterigoidiene, are raporturi cu nervul auriculotemporal situat deasupra arterei in 65% din cazuri se aseaza pe fata externa a pterigoidianului extern,
mergand intre acesta si muschiul temporal cu un traiect oblic antero-superior si medial pana in partea
superioara a tuberozitatii maxilei, aici descrie o curba cu concavitatea anterior, se angajeaza prin partea
cea mai superioara a fosei pterigo-palatine dand artera sfeno-palatina. In 35% din cazuri ea ramane
intre muschii pterigoidieni, apoi il perforeaza pe cel extern trecand printre cele 2 capete de origine ale
acestuia dupa care traiectul este identic/comun.
Artera maxilara da 14 ramuri colaterale si anume: 5 ascendente, 5 descendente, 2 anterioare,
58

2 posterioare.
Ramurile ascendente
-artera timpanica anterioara pentru mucoasa si membrana timpanului si ciocanului
-artera meningee mijlocie cu un traiect vertical ascendent trecand prin bucla auriculo-temporalului,
intra in craniu prin gaura spinoasa dand ramuri orbitare, ganglionare, temporale si pietroase
-artera meningee mica patrunde in craniu prin gaura ovala situata anterior de nervul mandibular al
trigemenului
-artera temporala profunda mijlocie pentru muschiul temporal
-artera temporala profunda anterioara ce se anastomozeaza cu celelalte 2 artere temporale profunde
Ramurile descendente
-artera alveolara inferioara ce merge impreuna cu nervul alveolar inferior catre orificiul superior al
canalului mandibular pe care il parcurge pana la nivelul orificiului mentonier/gaurii mandibulare. Aici
da 2 ramuri, un ram mentonier pentru partile moi ale barbiei si un ram incisiv pentru incisivi, canini si
mandibula.
Da o serie de ramuri colaterale desprinse de pe traiectul sau cum ar fi ramuri pterigoidiene pentru
pterigoidianul intern, artera milohioidiana pentru muschiul omonim, ramuri osoase pentru mandibular
si ramuri dentare pentru dintii acesteia.
-artera maseterina superioara destinata maseterului
-artera bucala se termina ramificandu-se pe fata superficiala a muschiului buccinator,
irigand/vascularizand muschiul buccinator, canalul lui Stenon si bula adipoasa a lui Bichat.
-arterele pterigoidiene in numar de 4-6 destinate muschilor pterigoidieni(2)
-artera palatina descendenta superioara ce coboara prin canalul palatin mare, da un ram anterior pentru
mucoasa palatului dur care se va anastomoza cu artera palatina anterioara ram din sfenopalatina si va
mai da un ram posterior pentru valul palatin
Ramurile anterioare
-artera alveolara postero-superioara da un ram extern pentru buccinator si un ram intern pentru peretele
anterior al sinusului maxilar
-artera sub/infraorbitara ia nastere in fosa pterigo-palatina dupa care trece prin fisura orbitara inferioara,
ajunge in orbita, se angajeaza prin santul suborbitar si apoi canalul suborbitar, paraseste orbita prin
orificiul infraorbital ajungand la fata unde se imparte in ramuri ascendente pentru pleoapa superioara,
ramuri descendente pentru buza superioara si obraji, un ram, a orbitara pentru glanda lacrimala si
pleoapa inferioara si un ram alveolar supero-anterior pentru incisivi si canini
Ramurile posterioare
-artera pterigoidiana sau vidiana strabate canalul omonim si se termina in mucoasa faringelui si in
ganglionul pterigo-palatin al lui Meckel
-artera faringiana sau pterigo-palatina se angajeaza impreuna cu nervul pterigo-palatin sau nervul
faringian al lui Bock in canalul cu acelasi nume terminandu-se in mucoasa boltii faringelui/palatine?
Ramul terminal al maxilarei interne- artera sfeno-palatina ce se angajeaza in gaura sfeno-palatina,
ajunge in fosa nazala si se termina prin bifurcare intr-un ram intern sau artera cloazonului, merge pe
peretele intern al foselor nazale pana la canalul incisiv pe care il parcurge, ajunge la nivelul boltii
palatine unde se anastomozeaza cu un ram din artera palatina descendenta si al doilea ram- ramul
extern sau artera cornetelor si meaturilor se distribuie peretilor laterali ai foselor nazale, sinusurilor
frontale, celulelor etmoidale, canalelor lacrimo-nazale precum si sinusului maxilar.
64- 65 document PDF; sub 68-76 document pdf

59

77. Nasul extern este preominena mediana, situat in mijlocul fe ei, incluznd i oferind protec ie
cavitii nazale.Nasul extern are forma unei piramide triunghiulare cu vrful in sus si cu baza in jos,
creia i se subscriu urmtoarele elemente:
rdcina (Radix nasi), situata sub glabel, in spatiul dintre cele dou sprncene;
dosul nasului (Dorsum nasi), format de dou versante sau fee laterale, ce se unesc anterior intr-o
margine mai ascutita sau mai turtit, terminat in jos prin vrf (Apex nasi);
aripile nasului (Naras), separate intre ele prin septul membranos al nasului.
Nasul extern difer de la individ la individ, de la ras la ras. El este forma iunea care imprim in cea
mai mare masur fizionomia fetei. Forma i dimensiunea nasului variaza foarte mult. Datorita
importantei estetice ce i se d, chirurgii sint solicitati uneori s remodeleze nasul extern considerat
"inestetic", dei funcional doar rareori astfel de operaii se justific. Structura nasului extern este
alctuit de la suprafata inspre profunzime din patru planuri: pielea, esutul subcutan, stratul muscular si
cheletul. Scheletul nasului este cptusit la interior de o mucoas, care frecvent este studiat mpreun
cu cavitatea bucal. Pielea la nivelul radacinii este groas si mobila, ea devine subtire si aderenta in
portiunile corespunzatoare cartilajelor, deci la nivelul aripilor nasului.Pielea contine numeroase glande
sebacee. Tesutul subcutan este un tesut conjuctiv, lax, slab reprezentat. Stratul muchilor conine:
muchiul procerus, muchiul nazal cu cele dou doua fascicule ale lui(compresor i dilatator/lrgitor al
nrii), muchiul ridictor al buzei superioare si al aripii nasului.
Scheletul nasului extern este alctuit din oase, cartilaje i o lam fibroas.
Oasele sunt cele doua nazale, cele doua procese frontale ale maxilelor si spima nazala.
78 document PDF
79-87 document PDF
88.
TRAHEEA CERVICALA= segment al cailor respiratorii situat in partea inferioara agatului-- este unita
cu laringele prin lig. cricotraheal, in dreptul vertebrei C6si ajunge pana la orificiului superior al
toracelui-- are lungimea de 12--13 cm si diametrul de 16--18 mm-- isi modifica lungimea in deglutitie,
fonatie, respiratie-- corespunde regiunii infrahioidiene a gatului
Raporturi:
-- anterior - mm. infrahioidieni si lama superficiala si pretraheala afasciei cervicale-- inele II si III sunt
acoperite de istmul glandei tiroide-- inferior de istm se afla a. si v. tiroidiana inferioara si a.
tiroidianaima; la copil timusul si v. brahiocefalica stanga urca pe ultimele inelecervicale-- deasupra
istmului nu are raporturi vasculare, deci se pot practicapunctii si traheotomii inalte-- posterior are
esofagul, care o depaseste in stanga, in santul dintreele se afla n. laringeu recurent si a. laringiana
inferioara-- lateral se afla lobii glandei tiroide care ajung inferior pana la inelulal V-lea
Structura:
-- 16-20 de inele cartilaginoase incomplete, completate posterior cu omembrana in care se afla m.
traheal-- primul inel este legat de cartilajul cricoid prin lig. cricotraheal-- lig. inelare formate din fibre
conjunctive si elastice solidarizeazainelele-- mucoasa cuprinde un epiteliu cilindric ciliat si corionul cu
glandemucoase
60

Vascularizatie:
-- aa. si vv. tiroidiene inferioare
Inervatie:
-- vegetativa parasimpatica: n. vag --> nn. laringei recurenti-- vegetativa simpatica: trunchiul simpatic
cervical
Limfatice:
-- ganglionii cervicali profunzi
89. Esofagul Cervical
Generalitati:
- Lungime: 5 cm;
- Forma: in stare de vacuitate (golire), este turtit antero-posterior (din fata in spate), lumenul sau avand
pe sectiune forma unei deschizaturi transversale, (deoarece presiunea atmosferica apasa asupra partilor
moi ale gatului)
Limite:
- superior: corespunde unui plan ce trece prin marginea inferioara a cartilajului cricoid, si proiectat pe
schelet la nivelul vertebrei C6 [1];
- inferior: planul ce trece prin incizura jugulara a manubriului sternal, proiectat pe schelet in dreptul
vertebrelor T3 T4 [1], planul aperturii (deschiderii) toracice superioare;
Raporturile esofagului cervical:
- anterior (in fata):
- partea membranoasa a traheii [1];
- de la nivelul C7, esofagul incepe sa depaseasca la stanga traheea, astfel, in partea inferioara a gatului,
va avea raport anterior si cu lobul stang al glandei tiroide, nervul laringeu recurent si artera tiroidiana
inferioara [1];
- posterior (in spate):
- muschii prevertebrali, acoperiti de lama prevertebrala a fasciei cervicale [1];
- corpurile vertebrale [1];
- tesut conjunctiv lax, care comunica superior cu cel aflat inapoia faringelui, si inferior cu cel
mediastinal [1];
- lateral in dreapta:
- nervul laringeu recurent, trece pe latura dreapta a esofagului [1];
- trunchi simpatic cervical [1];
- artere tiroidiene inferioare [1];
- la 8 10 mm lateral se afla manunchiul vasculo-nervos al gatului [1];
lateral in stanga:
- nervul laringeu recurent, trece pe fata anterioara a esofagului, in unghiul dintre esofag si trahee [1];
- trunchi simpatic cervical [1];
61

- artere tiroidiene inferioare [1];

- la 8 10 mm lateral se afla manunchiul vasculo-nervos al gatului
90- 93 in PDF + sub aici
90. Datorita continutului fosa devine loja parotidiana. Ei I se descriu 6 pereti: lateral, medial, anterior,
posterior, superior, inferior.
Peretele lateral e format de lama superficiala a fasciei cervicale. Peretele posterior e format de procesul
mastoidian pe care se insera muschiul sternocleidomastoidian, pantecele posterior al muschiului
digastric, iar mai profund se gaseste buchetul stilian.

Peretele anterior e alcatuit de ramurile mandibulei cu muschiul maseter si pterigoidian median.

Peretele median e faringele.
Peretele superior e dat de articulatia temporomandibulara si meatul acustic extern. Peretele inferior e
alcatuit de o lama fibroasa care e despartitoarea submandibulo-parotidiana.
Parotida are o forma neregulata cu o portiune principala care e corpul glandei si are o forma prismatic
triunghiulara cu o fata externa, una anterioara, alta posterioara, o margine interna uneori latita ca o fata
la nivelul faringelui. De asemenea glandei I se descrie o fata superioara si una inferioara. Are o culoare
cenusie rosiatica, iar in timpul activitatii glanda are un aspect lobulat. Greutatea este de 25-30g,
volumul e variabil in limitele normalului, iar capacitatea dintre glandele mici si mari poate fi de 1:5.
Parotida se muleaza pe elementele invecinate, e continuata intr-o teaca fibroasa numita fascia
parotidiana care e o dedublare a lamei superficiale a fasciei cervicale. Glanda adera la peretii lojei si
extirparea sa e dificila. Glanda stabileste raporturi extrinseci cu elemente ce formeaza peretii lojei. De
mentionat este ca intre mandibula si parotida este un tesut grasos ce permite miscarile mandibulei care
are rolul de a masa glanda parotida. Prelungirea anterioara sau geniana are forma unei lame
triunghiulare care insoteste ductul parotidian si se gaseste pe fata laterala a muschiului maseter.
Prelungirea mediala sau faringiana vine in raport cu faringele, cu muschiul pterigoidian medial, cu
nervul mandibular si artera maxilara. Prelungirea posterioara e de mici dimensiuni. Patrunde intre
muschiul sternocleidomastoidian si pantecele posterior al muschiului digastric.
Parotida stabileste si raporturi intrinseci cu carotida externa si cu ramurile terminale ale acesteia, cu
vena retromandibulara care colecteaza venele parotidiene, cu noduri limfatice superficiale si profunde,
cu nervul auriculotemporal si cu nervul facial.
Nervul facial apare din orificiul stilomastoidian, patrunde in parotida unde se desface in ramuri dispuse
sub forma unui evantai ce separa lobii parotidei intr-o portiune superficiala situata lateral de nerv si alta
profunda situata medial de nerv.
Ductul parotidian sau canalul lui Stenon reprezinta canalul excretor al glandei parotide. Se formeaza
62

din unirea canalelor interlobulare, de multe ori se formeaza doua conducte mai mari. Are o lungime de
5cm, diametrul de 4mm. Seamana cu o vena goala si poate fi sediul unor calculi. Impreuna cu
prelungirea anterioara a glandei se gaseste pe fata laterala a maseterului, la un cm inferior de arcada
zigomatica inconjurand corpul grasos al obrazului, strapunge muschiul buccinator si se deschide in
vestibului cavitatii bucale printr-un orificiu situat n dreptul colului molarului 2 superior.
Orificiul se gaseste pe o proeminenta numita papila parotidiana. Glanda parotida e o glanda lubuloacinoasa de tip seros, secreta un lichid clar albuminos, bogat in saruri minerale si nu contine mucus.
Limfaticele sunt drenate de nodurile superficiale si profunde si ulterior de nodurile jugulare profunde.
Inervatia e vegetativa. Fibrele simpatice provin din plexul carotidian extern. Fibrele parasimpatice
provin din nervul auricul-temporal care le aduce de la ganglionul otic. Parotida e moale, nu se simte la
palpare, pentru studiul ei se practica sialografia, se injecteaza in ductul parotidian o substanta
radioopaca.
91. GLANDA SUBLINGUALA
Este cea mai mica din glandele salivare mari. Este deasupra diafragmului bucal, in loja sublinguala.
Aceasta loja are 4 pereti. Unul medial format din muschiul genioglos si hioglos, un perete lateral
alcatuit de fata mediala a corpului mandibulei in care se gaseste foseta sublinguala. Un perete superior
alcatuit de mucoasa regiunii sublinguale si unul inferior alcatuit de muschiul milohioidian. Glanda are
aspectul unui ovoid turtit al carui ax e paralel cu corpul mandibulei. E formata dintr-o portiune
principala si 15-20 lobuli accesori. Are o lungime de 3 cm, un diametru de 1 cm si o greutate de 3- 5g.
Raporturile glandei sunt date de peretii lojei. Marginea superioara a glandei ridica mucoasa sublinguala
si ii da aspect de plica. Glanda are mai multe ducte excretoare din care unul e principal, si anume
ductul sublingual mare ce se alatura de ductul glandei submandibulare si ambele se deschid pe
carancula superioara. Ductele accesorii 15-30 se deschid prin orificii separate situate pe un traiect liniar
pe plica sublinguala.
Structura este asemanatoare cu a celorlalte glande salivare dar secretia e bogata in mucina. Este irigata
de artere provenite din artera linguala si sublinguala. Venele sunt drenate de vena profunda a limbii,
limfaticele sunt drenate de nodurile submandibulare, inervatia este vegetativa.
92. GL SUBMANDIBULARA
Se gaseste intr-o loja osteofibroasa numita loja submandibulara. Ea e delimitata de 3 pereti. Unul lateral
format de corpul mandibulei, unul superomedial alcatuit de muschiul milohioidian si de muschiul
hipoglos. Peste milohioidian este dispus pantecele anterior al muschiului digastric. Peretele inferior
format de lama superficiala a fasciei cervicale acoperita de muschiul platisma si de piele.
Glanda are o forma neregulata. I se descriu un corp si o prelungire. Acestea formeaza o potcoava cu
deschiderea anterioara. Glanda are o lungime de 7cm si o greutate de 7g. Corpul are un aspect
prismatic triunghiular cu trei fete si doua extremitati. Fetele sunt stabilite de elementele celor trei pereti
ai lojei. Fata laterala a glandei e incrucisata de artera faciala, tot aici se gasesc un numar variabil 7-8-11
noduri limfatice. Extremitatea anterioara corespunde pantecului anterior al digastricului. Extremitatea
posterioara corespunde despartitoarei submandibuleiparotidiene. De pe fata profunda a glandei se
desprinde o prelungire ce inconjoara marginea posterioara a muschiului milohioidian. Insoteste ductul
submandibular, tece prin loja sublinguala. Ductul submandibular (sau canalul lui Whuarton) seamana
cu o vena goala, insoteste prelungirea glandei si inconjoara muschiul milohioidian. In loja sublinguala
63

trece medial de glanda salivara sublinguala. Orificiul de deschidere se gaseste pe caruncula

sublinguala. Ductul are o lungime de 5cm si se incruciseaza cu nervul lingual. Structural seamana cu
parotida, fiind o glanda tubulo-acinoasa compusa. Glanda e invelita intr-o capsula proprie.
Vascularizarea arteriala provine din artera faciala si submentala. Venele sunt drenate de vena faciala,
limfaticele de nodurile submandibulare si cervicale profunde. Inervatia este vegetativa. Fibrele
parasimpatice vin pe calea nervului lingual.
93. Tiroida e nepereche situata pe partea anteromediana a gatului, are forma literei H, iar bratele
verticale sunt mai volminoase si inclinate inspre medial si inferior purtand numele de lobi. Cei doi lobi
sunt uniti de o portiune orizontala care e numita istm. Pe o sectiune orizontala glanda are forma de
potcoava cu concavitate posterioara. In concavitate se gaseste laringele, traheea si esofagul. De pe istm
uneori se desprinde o prelungire ascendenta care se numeste lob piramidal. Are forma piramidala cu
baza la istm.
De regula e situat pe partea stang, uneori e detasat de istm si e segmentat in doua sau trei glande tiroide
accesorii. Culoarea glandei este cenusie rosiatica, cu consistenta moale, se muleaza pe organele vecine.
Dimensiunea transversala e de 5-7cm, inaltimea la nivelul lobilor este de 4-8cm, iar istmul are 1cm
inaltime, 5mm grosime. Grosimea lobilor e de 3-4cm, greutatea tiroidei este de 25-50g. Tiroida e fixata
de vasele sangvine si e legata de laringe printr-un ligament median si doua laterale. Glanda e acoperita
de o lama fibroasa numita capsula peritiroidiana, ea poate fi desprinsa relativ usor in interventiile
chirurgicale. Ea se desprinde de lama pretraheala si lateral se continua cu teaca manunchiului
vasculonervos al gatului. Fata anterioara a glandei e in raport cu muschii infrahioidieni, cu lama
pretraheala, muschiul platisma si piele. Glanda are o fata mediala care vine in raport cu cartlajul cricoid
al laringelui, cu primele 5 inele traheale, cu faringele si esofagul. Mai are o pata posterolaterala care e
in raport cu manunchiul vasculo-nervos al gatului. La nivelul acestei fete se gasesc si glandele
paratiroide. Lobilor tiroidieni li se descrie o baza situata cu 1-2cm deasupra manubriului sternal si un
varf care se gaseste la nivelul laringelui. Tiroida e bine vascularizata de doua perechi de artere: artere
tiroidiene superioare dreapta si stanga, ramuri din carotida externa. Inconstant se gaseste artera
carotidiana. Venele glandei formeaza un plex venos subcapsular din care se formeaza 3 perechi de vene
tiroidiene: superioare, mijlocii si inferioare. Acestea sunt drenate de jugulara interna. Limfaticele sunt
dispuse in doua retele: una in jurul foliculilor tiroidieni si alta subcapsulara. Unele vase limfatice au un
traiect ascendent si sunt drenate de nodurile jugulare profunde si perilaringiene. Alte limfatice au un
traiect descendent fiind drenate de nodurile pretraheale si de jugulare profunde. O parte din vasele
limfatice se incruciseaza pe linia mediana. Inervatia e vegetativa, fibrele simpatice provin din lantul
simpatic cervical, cele parasimpatice provin din nervul vag.
Glandele paratiroide sunt glande endocrine, au dimensiune comparabila cu un bob de linte. Inaltimea
este de 4-8mm, latimea de 2-4mm, grosimea 1-2mm. Greutatea este de 50g. Glandele sunt de regula 4.
Ele sunt alaturate glandei tiroide dar difera de ea atat ca dezvoltare embrionara cat si ca structura si
functii. Pot exista si paratiroide accesorii cu un aspect lenticular avand suprafata neteda si de culoare
mai deschisa decat tiroida. Consistenta este mai moale decat la tiroida. Se gasesc doua glande
paratiroide superioare situate pe fetele posterolaterale ale lobilor tiroidieni. Uneori sunt cuprinse in
glanda tiroida. Celelalte sunt glande paratiroide inferioare, se gasesc la baza lobilor tiroidieni si sunt
situati superficial fata de tiroida. Se vascularizeaza si se inerveaza din vasele si nervii tiroidei
Glandele paratiroide (glandulae parathyroideae), sau corpusculii epiteliali, se dezvolt din recesele
64

branhiale III i IV. Sunt cele mai mici glande cu secre ie intern, avnd greutatea de aproximativ 0,05 g
fiecare. n numr de patru, dou superioare i dou inferioare, se afl pe fa a posterioar a fiecruia din
lobii laterali ai glandei tiroide, n interiorul capsulei fibroase, dependen a fasciei cervicale mijlocii.
Sunt formate din strom conjunctiv i esut glandular. Hormonul paratiroidian - parathormonul regleaz metabolismul calciului i fosforului; stimuleaz osteoclastele i destrucia esutului osos,
acionand la nivel intestinal, renal i osos.
94. Cutia toracica
Cutia toracic
Sub aceast denumire se nelege ansamblul formaiunilor osoase (coastele) i musculare (muchii
intercostali) ce formeaz pereii verticali ai cutiei, i muchiul diafragm (care nchide cutia n partea
inferioar, separnd organele toracice de cele abdominale).
Pereii costali
Este cunoscut faptul c omul posed un numr de 12 perechi de coaste, egal la ambele sexe, toate
angrenate posterior n articulaii speciale, mobile, la coloana vertebral. Coastele au o form de
potcoav i o aezare special: sunt nclinate n jos i spre lateral. Simpla ridicare a curburilor laterale
sporete volumul interior. Ridicarea lor este dat de contracia muchilor intercostali inspiratori.
Primele 10 perechi se ntlnesc i n partea lor anterioar unde se unesc cu sternul o formaiune
osoas, aezat pe mijlocul pieptului, ntre sni; legtura coastelor cu sternul se face prin intermediul
unor cartilagii costale, ce permit un grad de rsucire elastic n timpul micrilor respiratorii. Osificarea
lor la btrnee reduce mult mobilitatea natural a cutiei toracice.
Calitatea principal a cutiei toracice este elasticitatea structurilor componente prin care, dup
inspiraie, cutia tinde s revin pasiv la dimensiuni mai mici, fr efort muscular important.
Diafragmul este un muchi plat, aezat orizontal i boltit n sus, ca o paraut deschis, fixat pe
conturul inferior al cutiei toracice pe care o nchide la fel cum podeaua nchide o camer prin unirea
cu pereii pe tot conturul odii. Prin contracia sa, muchiul diafragm tinde s se aplatizeze, la un nivel
mai cobort, cu dou consecine:
- mrete volumul cutiei toracice prin creterea diametrului longitudinal (cel mai mare spor de volum,
peste 60%) cu scderea presiunii n torace
- mrete presiunea asupra organelor abdominale. Acest efect nedorit este anulat prin relaxarea
concomitent a celorlali muchi abdominali, astfel c efectul va fi doar de deplasare uoar a organelor
abdominale. Contracia concomitent i a diafragmului i a musculaturii abdominale nu este posibil
dect voluntar.
Mrirea dimensiunilor cutiei este un proces activ, cu efort muscular de care nu suntem ntotdeauna
contieni i determin dilatarea volumului interior. Aceast dilatare este esenial deoarece, datorit
adeziunii mobile a pleurelor, plmnii urmeaz aceeai micare i sunt obligai s-i sporeasc i ei
volumul, aspirnd prin cile aeriene o cantitate important de aer atmosferic proaspt. Este actul
inspiraiei. Expiraia adic evacuarea unui volum echivalent de aer, cu coninut modificat datorit
schimburilor gazoase petrecute n alveole este pasiv n proporie de 90% datorit elasticitii
cartilajelor costo-sternale, a ligamentelor articulaiilor costo-vertebrale, ct i elasticitatera (reculul
elastic) al plmnului propriu-zis.
65

Aerul va iei din plmni aa cum ar iei dintr-un balon de cauciuc ai crui perei elastici tind s revin
la dimensiunea iniial.
95. Cavitatea toracic
Aceasta este delimitat de coaste, de muchii toracelui, de stern i de partea toracic a coloanei
vertebrale. Ea cuprinde:
cavitatea pericardic.
cavitile pleurale situate ntre foiele pleurei pulmonare, ce conin o cantitate mic de lichid.
mediastinul este partea central a cavitii toracice. Este situat ntre stern i coloana vertebral, i
ntre gt i diafragm, incluznd toate viscerele toracice, cu excepia plmnilor. Inima, esofagul,
traheea, timusul i vasele sanguine mari sunt structuri ale mediastinului
+ mediastin din fisier PDF
96+ 97 Este un sept musculoaponevrotic ce separa cavitatea toracica de cea abdominala. Fata
superioara este convexa si formeaza baza cavitatii toracice, iar fata inferioara este concava si formeaza
bolta cavitatii abdominale. Este orientat oblic de sus in jos si dinainte inapoi.
Cupola diafragmatica nu este uniforma; ea prezinta o depresiune centrala ce corespunde inimii,
depresiune ce delimiteaza doua bolti secundare, una dreapta (care se proiecteaza in spatiul IV
intercostal drept, pe linia medioclavicularA) si una stanga (care se proiecteaza in spatiul V intercostal
stang, pe linia medioclavicularA).
Din punct de vedere structural, diafragmul prezinta 2 portiuni:
centrala, aponevrotica sau centrul tendinos
periferica, musculara

COMPONENTA APONEVROTICA
Numita si centrul tendinos, este o puternica lama fibroasa (comparata de Winslow cu un trifoI) care
prezinta o foliola anterioara (cea mai micA), o foliola dreapta (cea mai marE) si o foliola stanga
(intermediarA). In structura ei distingem o portiune centrala delimitata intre orificiul esofagian si
orificiul venei cave. Superior, centrul tendinos ia contact cu pericardul fibros, la care adera prin
ligamentele frenicopericardice.
COMPONENTA MUSCULARA
Formeaza partea periferica a diafragmei, avand originea pe circumferinta inferioara a toracelui, de unde
fibrele musculare converg spre centrul tendinos. Acestea pot fi grupate in 3 portiuni:
lombara
costala
sternala
66

Portiunea lombara
Porneste de pe vertebrele lombare prin stalpii musculari, precum si de pe doua perechi de arcade
aponevrotice, denumite ligamentele arcuate medial si respectiv lateral.
Stalpii diafragmatici sunt doi:
stalpul drept: mai puternic si mai lug decat cel stang, porneste de pe corpurile primelor 3 vertebre
lombare si de pe discurile intervertebrale corespunzatoare
stalpul stang: ia nastere doar de pe primele 2 vertebre lombare si discurile invecinate.
Marginile mediale tendinoase ale celor doi stalpi se intalnesc in planul median pentru a forma o arcada
inaintea aortei: ligamentul arcuat median.
Ligamentul arcuat medial: sau arcada muschiului psoas, este un arc aponevrotic care trece ca o punte
peste muschiul respectiv; este intins de la corpul celei de-a 2 vertebre lombare, la procesul transvers al
primei vertebre lombare.
Ligamentul arcuat lateral: sau arcada muschiului patrat al lombelor, este un arc aponevrotic ce trece ca
o punte peste acest muschi si se intinde de la procesul transvers al primei vertebre lombare la marginea
inferioara a ultimei coaste.
Portiunea costala
Isi are originea pe fata mediala si pe marginile superioare ale ultimelor 6 coaste de fiecare parte, prin
digitatii ce se incruciseaza cu cele ale muschiului transvers al abdomenului.
Portiunea sternala
Ia nastere prin 2 fascicule de pe fata posterioara a procesului xifoidian.
HIATURILE DIAFRAGMEI
Intre diferitele portiuni musculare pot exista o serie de hiaturi, reprezentand puncte slabe ale diafragmei
prin care se pot face hernii ale organelor din abdomen spre torace. De asemenea, prin aceste spatii
comunica tesutul celular mediastinal cu cel extraperitoneal, creand posibilitatea propagarii unor colectii
purulente din torace spre abdomen sau in sens invers.
Aceste hiaturi se pot forma:
intre portiunea lombara si costala (trigonul lombocostaL)
intre portiunile costala si sternala (trigonul sternocostaL)
intre cele doua fascicule ale portiunii sternale
In diafragma se mai gasesc:
hiatul esofagian: are forma eliptica. Este asezat intre fibrele stalpului drept. Prin el trec esofagul,
nervii vagi si ramurile esofagiene ale vaselor gastrice stangi. Pe aici se produc cele mai frecvente hernii
diafragmatice.
hiatul aortic: asezat postero-inferior fata de cel esofagian, este delimitat intre coloana vertebrala, cei
doi stalpi ai portiunii lombare si ligamentul arcuat median. Prin el trec aorta si canalul toracic.
67

 orificiul venei cave: este situat in centrul tendinos la unirea foliolei anterioare cu cea dreapta. Prin el
trece vena cava inferioara.
Trunchiurile simpaticului trec de obicei prin portiunea lombara, nervii splahnici mare si mic trec prin
grosimea stalpilor diafragmei, venele lombare ascendente trec spre torace pentru a deveni venele
azygos si respectiv hemiazygos.
RAPOARTE
Fata superioare corespunde urmatoarelor organe toracice:
central, pericardului care adera de foliola anterioara
de o parte si de cealalta, pleurei si bazei plamanului
Fata inferioara este acoperita de peritoneu si raspunde urmatoarelor organe:
- fata conexa a ficatului
- fundul stomacului
- fata laterala a splinei
- in partea posterioara vine in raport cu rinichii si glandele suprarenale
Stalpii difragmei vin in raport inainte cu bursa omentala a peritoneului care ii separa de fata posterioara
a stomacului. Mai vin in raport cu duodenul, pancreasul si cu importante vase din abdomen.
ACTIUNE
Este in principal un muschi inspirator, care prin contractia sa mareste cele 3 diametre ale toracelui
(vertical, transversal si antero-posterioR). Muschiul contractat impinge in jos si inainte viscerele,
urmand ca in expiratie acestea sa revina la pozitia initiala. Intervine totodata si in importante acte
fiziologice, precum: rs, sughit, cascat, creste presiunea abdominala favorizant defecatia, voma,
expulzarea fatului din uter.
INERVATIA
Este data de nervii frenici si ultimii 6-7 nervi intercostali.
Sub 98-115 in document PDF

116. LANTUL SIMPATIC TORACIC

- reg toracica are 11 gg simpatici uniti prin rr intergg, legati si prin rr comunicante albe si cenusii denv
spinali coresp(al 12-lea gg se uneste cu gg cerv inf rezultand gg cervico-toracic
68

sau stelat)
Raporturi:
- asezat cel mai prof in mediast sup si post, pe linia articul costo-vert
post: in fiecare sp intercostal: man vasc-nerv resp
ant: fascia endotoracica pleura parietala costala prin care vine in rap cu plamanul
med: trunchiul com al aa intercostale sup
inf : dr: med: vena azygosst: med: aorta desc toracica sivv hemiazygos
Ramuri:
-somatice
-rr comunicante cenusii,care se ataseaza rr nv sp
-viscerale
1 .Pt viscerele toracice :
nv cardiaci toracici :
in primii 5 gg simp toracici - fs din MS segmente T2-T5- cu nncardiaci din gg cerv si din vag form
plexul cardiac
rr pulmonare : pe aa bronsice si pe bronhii
Fibre simp din gg simp toracici part la form :
-plexului aortic-toracicfcu fibre din plexul cardiac si din nn splanchnic!)- plexului esofagian(cu rr
cardiace toracice, din plexul cardiac ,aortic, nvsplachnici si nv vagi)2.Pt viscerele abdominale :- nv
splanchnici:
-pornesc din ult 5-6 gg toracici-orig lor reala coarnele lat ale maduvei toracicen splachnic mare
-orig: gg toracici 5-9-traiect: med spre col vert,ant de A,V,N intercostali strabate diafragmaajungand la
gg celiac-se termina in plexul celiac- n splachnic mic
-orig: gg 9-10-rap: lat.: lant simp toracic med.:n splachnic mare-strabate diafragma cu n
-se distribuie gg aortico-renali si gg mezenterici sup
-poate da r. renala- n splachnic inf
-e inconst-orig ult gg sau n splachnic mic-strabate diafragma cu lantul simpatic razultand
plexul renal
117. Timusul este un organ bilobat, situat in mediastinul superior, in spatele sternului. Timusul este un
organ limfoid primar, alaturi de maduva hematogena, care intervine in maturarea si selectia limfocitelor
- celule esentiale ale sistemului imun.
Timusul are functionalitate maxima la pubertate, cand are o greutate medie de 70 de grame, dupa care
se atrofiaza progresiv. La varstnici, greutatea medie este de 3 grame.
Examinat atunci cand este complet dezvoltat, timusul are o lungime de 5 centimetri, latime de 4
centimetri si o grosime de 6 milimetri.
De obicei, cei 2 lobi au dimensiuni diferite. Pot fi uniti pe linia mediana, formand o masa unica de
tesut, sau, in alte cazuri pot fi uniti de un al treilea lob.
Timusul este localizat partial in torace, partial la nivelul gatului si se extinde de la al 4-lea cartilaj costal
spre superior pana la nivelul glandei tiroide. La nivelul gatului are raporturi cu partea anterioara si
zonele laterale ale traheei. Inferior are raporturi cu pericardul si este separat de crosa aortica si marile
vase de o fascie.
118.Nervul frenic
69

-cel mai lung ram al plexului cervical, fiind un nerv mixt care inerveaza diafragma, pleura parietala,
pericardul si peritoneul diafragmatic, continand atat fibre motorii cat si fibre vegetative. Clasic, se
formeaza dintr-o radacina principala reprezentata de ramul ventral al lui C4 care este cea mai constanta
si cea mai voluminoasa si 2 radacini secundare, nervii frenici accesori, care provin din ramurile
ventrale ale nervilor C3 si C5, un nerv accesor putand veni chiar si din C4.
-la intrarea in torace, este dispus intre artera subclaviculara situata anterior si vena subclaviculara
dispusa posterior, incruciseaza artera cel mai frecvent la nivelul originii din aceasta a peritoracice
interne, incruciseaza fata anterioara a toracicei interne, frenicul stang trecand lateral de crosa canalului
toracic, iar frenicul drept coboara pe partea postero-laterala a venei brahiocefalice drepte si apoi pe fata
laterala a cavei superioare. Ambii frenici trec anterior pediculului pulmonar si apoi pe laturile
pericardului pana la nivelul diafragmei.
-frenicul drept traverseaza diafragmul fie prin orificiul venei cave inferioare, fie pe laturile acesteia.
-frenicul stang ajunge pe diafragma putin inapoia varfului inimii nivel la care strabate diafragma deci
mai anterior si mai lateral decat cel drept.
-la nivelul gatului nervii frenici nu dau nici un ram.
-la torace, unde ei sunt insotiti de vasele frenice superioare dau ramuri timice, pleurale, unul sau mai
multe ramuri pericardice si ramuri pentru vena cava inferioara.
-nervii frenici se termina cu nervii frenico-abdominal, anterior, posterior si lateral. Cel posterior se
termina in ganglionul celiac, iar celelalte 2 ramuri se distribuie portiunii musculare a diafragmei.
-ramurile terminale ale frenicului se impart in ramuri musculare superioare si un ram abdominal.
a)ramurile musculare superioare vor patrunde in diafragma, unde se dispun radiar. Ele strabat intreg
muschiul, ies pe fata inferioara a acestuia si merg pana in apropierea insertiei osoase a partii musculare
a diafragmei. La acest nivel ele prezinta si o anastomoza cu un ram analog al frenicului de partea
opusa, formand o anastomoza prepericardica.
b)ramul abdominal intra in grosimea pilierului corespunzator si da ramuri si pentru vena cava
inferioara, peritoneu si chiar pentru suprarenala dreapta. Se anastomozeaza cu ramuri din plexul celiac,
formand plexul diafragmatic drept.
119. Nervul vag
Perechea a 10a de n cranieni(n vag)
Un nerv mixt
Originea reala a fibrelor senzitive somatice si viscero-aferente generale si speciale se gaseste in doi ggl
senzitivi situati pe traiectul nervului, ggl sup sau ggl jugular situat la nivelul gaurii jugulare si ggl inf
sau plexiform sau nodos situat sub precedentul la aprox 1 cm. Amandoi ggl sunt form din neuroni
pseudo-unipolari. Prelungirile periferice ale acestor neuroni din ggl superior sunt fibre somatoaferente
generale care conduc pe calea nervului auricular impulsurile senzitive din zona Ramsay-Hunt si de la
nivelul meningelor din fosa craniana post. Prelungirea centrala patrunde in trunchiul cerebral pe la
nivelul originii aparente si face sinapsa cu deutoneuronul in nucleul tractului spinal al n 5. Prelungirea
periferica a neuronilor pseudo-unipolari din ggl inf form doua cat de fibre: fibre viscero aferente
speciale (sezorial gustative) care receptioneaza inf legate de gust de la niveul mucoasei paltine ,
valeculei , epiglotei , bucofaringelui. Prelungirea centrala a cestor neuroni patrunde in trunchiul
cerebral pe nivelul originii aparente si face sinapsa cu deutoneuronul in nucleul gustativ a lui
Mageotte.a doua categ de prelungiri periferice form fibre viscero-aferente generale ce culeg stimuli
legati de distensia viscerelor de la nivelul laringelui, traheei , faringelui , esofagului, tubului digestiv
pana la niveul unghiului stang al colonului de la nivelul zonei cardio-aortice si de la nivelul plamanilor.
Prelungirea centrala a acestor neuroni pantrunde in trunchiul cerebral pe la nivelul origini aparente sin
70

face sinapsa cu deutoneuronul in 1/3 inf a nucleului tractului solitar din bulb.
Originea reala pentru fibrele viscero eferente speciale-se gaseste in treimea mijlocie a nucleului ambigu
din bulb. Originea reala pt fibrele vegetative parasimpatice(visero-eferente preganglionare)-se gaseste
in nucleul dorsal al vagului numit si nucleul cardio-penumoenteric situat sub planseul ventricolului 4
cerebral la nivelul trigonului bulbar. Acest nucleu contine neuroni preganglionari parasimpatici ai caror
axoni intra in constitutia nervului 10 si fac sinapsa cu neuronii post-ganglionari ai plexurilor
previscerale si intramorale din torace si abdomen astfel axonii proveniti din treimea sup a nucleului
dorsal asigura inervatia parasimpatica a traheei si esofagului. Cei din treimea mij a cordului si
viscerelor abdominale si cele din treimea inf asigura inervatia parasimpatica a plamanilor.
Oirignea aparenta-in santul retro-olivar sau dorso-lat al bulbului sub nervul 9 si deasupra n 11.
Traiect si rapoarte
N vag prez 3 seg maari: intracranian, de la nivelul gaurii jugulare si seg extracranian in care i se descriu
nervului o portiune cervicala, toracica si o portiune abdominala.
In primul segment intracranian-se gaseste in fosa craniana post
Al doilea seg la nivelul gaurii jugulare.
Traiectul extracranian-portiunea cervicala si extracraniana traiectul nervului este foarte ramificat
strabatand succesiv spatiul retrostilian (la faringe) patrunde in trigonul carotic si apoi in portiunea inf a
regiunii SCM. In toate aceste segmente succesive nervul face parte din PVN al gatului fiind situat in
unghiul diedru psot dintre artera carotida interna si vena jugulara interna si apoi intre artera carotida
comuna si vena jugulara interna. La baza gatului nervul vag drept incruciseaza fata anterioara a arterei
subclaviculare si trece apoi intre aceasta si vena subclaviculara. Nervul vag stang coboara de-a lungul
fetei lat a carotidei primitive stangi si trece apoi antero-lat de arcul aortic.
Ramuri colaterale in regiunea cervicala
Ramul meningeal-pleaca din ggl sup , reintra in craniu prin gaura jugulara si se anastom cu fibre
simpatice ce provin din ggl cervical sup asigurand inervatia senzitiva a dureimater din vecinatate.
Ramul auricular-originea lui este in ggl sup de unde patrunde in portiunea mastoidiana a canalului
facialului alaturandu`se nervului intermediar. Iese din craniu prin gaura stilomastoidiana se desparte de
nervul intermediar si inerveaza senzitiv zona Ramsay-Hunt. Este singurul ram cutanat al n 10 si se
anastom cu ramul comunicant a perechii a 9a de n cranieni.
Ramul comunicant cu nervul 9Ramurile faringiele isi au originea in ggl inf , in nr de 2-3 cuboaara ajung pe peretele lat al faringelui
unde se anastom cu fibre din n 9 si din ggl cervical sup form plexul faringian din care se desprind
ramuri ce inerveaza m constrictor inf al faringelui , m valului palatin si mucoasa laringo-faringelui.
Nervul laringeu sup isi are originea din ggl inferior sau din trunchiul nervului 10 sub ggl inf. Coboara
spre anterior si medial intreptandu`se spre peretele lat al faringelui incruciseaza fata mediala a carotidei
externe ajunge inf de artera linguala si in vecinatatea acesteia si a cornului mare a osului hioid se term
dand un ram extern si un ram intern.
Ramul extern sau inf parcurge lama laterala a cartilajului tiroid intre m constrictor inf al faringelui pe
care il inerveaza si gl tiroida, da ram pt plexul faringian, ajunge la m cricotiroidian, il inerveaza dupa
care perforeza membrana cricotiroidiana patrunde in laringe si asigura inervatia glandelor laringiele.
71

Se anastom cu ramurile cardiace sup ale n 10 form nervul depresor. Conform anatomiei clasice din
acest ram se desprinde ramuri terminale pt mucoasa etajului subglotic al laringelui si ramuri
anastomotice pt simpaticul cervical part la form plexului lui Haller.
Ramul intern sau sup peforeaza memb tirohioidiana si ridica mucoasa laringelui form plica nervului
laringeu si pe peretele post al laringelui se anast cu un ram din n recurent form ansa lui Galemus. Acest
ram (intern) inerveaza mucoasa laringelui , mucoasa peretelui post a laringo-faringelui , mucoasa
traheala in portiunea ei superioara , mucoasa linguala in dreptul valeculei o parte din glandele linguale
si asiguara inervatia propioceptiva a m laringelui.
Ramurile cardiace cervicale sup( ale vagului) isi au originea din n 10 sub ggl inf si participa la form
plexului cardiac ant
Ramurile carotidiene-isi pot avea originea din ggl inf di nervul recurent sau din plexul faringian si se
anastom cu ramul din n 9 si din smpaticul cervical form plexul nervos intercarotidian.
Nervul laringeu recurent(drept)-isi are originea din nervul vag anterior de artera subclaviculara
dreapta , trece apoi inf si post de aceasta descriind o ansa in jurul arterei subclaviculare drepte. In acest
moment are rapoarte cu cupola pleurala. Ia apoi un traiect ascendent si se aseaza pe marginea laterala
dreapta a esofagului urcand astfel pana in dreptul vertebrei cervicale 7 in unghiul diedru traheoesofagian. Isi continua traiectul ascendent pana in dreptul laringelui.
Nervul laringeu recurent(stang)-originea din n vag, in torace ant de arcul aortic, trece inf si apoi post de
acesta descriind o ansa in jurul lui. Ia traiect ascendent si urca asezat pe fata stanga a esofagului.
Ramuri colaterale ale n faringeu recurent
Ramurile cardiace cervicale inferioare( in anat clasica sub denumirea de nervi cardiaci mijlocii)participa la form plexului cardiac
Ramurile esofagiene
Ramurile traheale
Cele esofagiene si traheala inerveaza musculatura si mucoasa.
Ramurile faringiene pt m constrictor iinf al faringelui.
Portiunea terminala a nervului faringeu recurent numita si ramul lui terminal se numeste nervul
laringeu inf care da ramuri musculare pt muschiul cricoaritenoidian posterior si lat , m
interartenoidian , m tiroaritenoidian si de asemeni da un ram anastomotic ce se anastomozeaza cu un
filet al nervului laringeu sup form anasa lui Galemus.
120, 122 in document PDF
121. Trahee (trahee) mparte n dou bronhiile principale (de asemenea, mainstem bronhii), stnga i
dreapta, la nivelul unghiului sternal de la punctul de anatomic cunoscut sub numele de Carina.
Bronhia principala dreapta este mai mare, mai scurt, i mai mult pe vertical dect bronhiilor stnga
principale . Bronhia principala dreapta se mparte n trei lobara bronhiilor , n timp ce bronhiilor stnga
principal mparte n dou. Decalajul lobara bronhiilor n teriar bronhiilor , de asemenea, cunoscut sub
numele de segmentalinic bronhiilor, fiecare dintre care alimenteaz un segment bronhopulmonar . Un
segment bronhopulmonar este o divizie a unui pulmonar separat de restul pulmonar de un tesut
conjunctiv sept . Aceast proprietate permite un segment bronhopulmonar care urmeaz s fie
ndeprtate pe cale chirurgical, fr a afecta alte segmente. Exist zece segmente de pe pulmonar, dar,
datorit dezvoltrii anatomice, bronhiilor mai multe segmente, n sigurana plamanul stang, care dau
natere la opt. Segmentara decalajul bronhiilor n mai multe bronhiole primare , care mpart n
72

bronhiole terminale , fiecare dintre care apoi d natere la mai multe bronhiolelor respiratorii , care
merg pe pentru a mpri n dou la 11 conductele alveolare . Exist cinci sau ase saci alveolare
asociate cu fiecare canal alveolar. Alveol este unitatea de baz anatomic a schimbului de gaze in
plamani.Nu este cartilaj hialin prezent n bronhii, prezent ca inele neregulate n bronhiile mai mari (i
nu la fel de regulat ca n trahee), precum i plci mici i insule n bronhii mai mici. muscular neted este
prezent permanent in jurul bronhiilor.n mediastin , la nivelul celei de a patra vertebre toracice , traheea
mparte n bronhiile primare dreapta i de stnga. Ramur bronhiilor n pasaje mai mici i mai mici,
pn la capt, n saci de aer mici, numite alveole.
Cartilajului i membrana mucoasa a bronhiile primare sunt similare cu cele n trahee. Ca ramificare
continu prin arborele bronsic, suma de cartilaj hialin n pereii scade pn cnd acesta este absent n
cele mai mici bronhiole. Ca cartilajului scade, cantitatea de musculaturii netede creste. Mucoasa sufer,
de asemenea, o tranziie de la ciliata epiteliu columnar pseudostratified la simplu epiteliului cuboidal la
simplu epiteliului scuamos .Cele conductele alveolare i alveole constau n principal de simplu
epiteliului scuamos , care permite difuzarea rapid de oxigen i dioxid de carbon . Schimbul de gaze
ntre aerul din plmni i snge n capilarele apare pe pereii conductelor alveolare i alveole.
123 in doc PDF
124. Arborele bronsic: reprezinta totalitatea bronhiilor intrapulmonare care rezulta din ramificarea
bronhiilor extrapulmonare. Bronhiile principale se ramifica progresiv. Bronhia principala dreapta se
imparte mai intai in bronhia lobara superioara care merge la lobul superior si in trunchiul bronsic
intermediar. La randul lui se imparte in doua ramuri : bronhia lobara mijlocie si bronhia inferioara.
Structura peretelui bronhiilor intrapulmonare difera in raport cu calibrul acesteia.
Bronhiile lobare si segmentare: au o structura asemanatoare cu cea a traheei cu deosebirea ca lumenul
lor este mai mic iar inelele sunt complete. Bronhiile interlobare au mucoasa de tip traheal iar in
corionul acestuia se gasesc glande de tip seromuculos. Scheletul fibrocartilaginos este format din
segmente de arcuri de forma lenticulara. Muschiul neted este slab dezvoltat. Adenticea este formata din
tesut conjunctiv lax.
Bronhiile intralobare care provin din diviziunea dicotomica a bronhiilor interlobare, au epiteliul
mucoasei monostratificat, prismatic sau cubic, corionul este lipit de glande. Scheletul cartilaginous
lipseste fiind inlocuit de un inel musculos.
Bronhiile terminale au o structura mult mai simpla. Epiteliul lor este cubic sau usor turtit, lipsit de cili
si de celule caliciforme. Corionul este slab dezvoltat.
Bronhiile respiratorii sau acinoase se caracterizeaza prin faptul ca peretele lor este prevazut din loc in
loc cu alveole pulmonare.
125- lobi + segmente din document pdf
126. Vascularizatia functionala mica circulatie:
incepe la nivelul ventricolului drept de unde porneste artera pulmonara ce se imparte in cele 2 ramuri
artera pulmonara dreapta si artera pulmonara stanga
73

acestea se gasesc la nivelul hilului pulmonar, patrund in plaman si se impart in ramuri lobulare,
segmentare si ajung pana la capilare arteriale
la nivelul membranei alveolo-capilare are loc schimbul de gaze, artera pulmonara lasa CO2
de la nivelul membranei alveolo-capilare sangele incarcat cu O2 este preluat de capilarele venoase
acestea dreneaza in venule, se aduna in capilare din ce in ce mai mari, formeaza cele 2 vene
pulmonare care duc sangele incarcat cu O2 si substante nutritive in atriul stang unde se incheie circuitul
vascularizatiei functionale (mica circulatie)
127. Vascularizatia nutritiva marea circulatie:
Vascularizatia plamanilor este dubla: functionala si nutritiva.
Vascularizatia functionala este asigurata de trunchiul pulmonar cu cele doua ramuri ale lui: artera
pulmonara dreapta si artera pulmonara stanga si de cele patru vene pulmonare: doua drepte si doua
stangi.
Trunchiul pulmonar porneste din ventriculul drept al inimii si duce la plamani sange sarac in oxigen, iar
venele pulmonare aduc sangele bogat in oxigen de la plamani la atriul stang al inimii. Trunchiul
pulmonar si venele pulmonare alcatuiesc vasele circulatiei mici, prin care se asigura schimbul
permanent de gaze: cedarea bioxidului de carbon din sange in aerul alveolar si trecerea oxigenului din
aerul alveolar in sangele capilarelor perialveolare.
Artera pulmonara dreapta situata inaintea, apoi dedesubtul si in cele din urma postero-lateral fata de
bronhia principala, se divide chiar inainte de patrunderea ei in hil, in patru ramuri:
Ramura superioara (a lobului superior) da cinci diviziuni segmentare: apicala, pentru segmentul apical;
anterioara ascendenta si anterioara descendenta, pentru segmentul anterior; posterioara ascendenta si
posterioara descendenta, pentru segmentul posterior.
Ramura mijlocie (destinata lobului mijlociu) da doua diviziuni segmentare: laterala si mediala pentru
segmentul lateral, respectiv medial.
Lobul inferior primeste doua ramuri:
Ramura superioara, independenta, destinata segmentului apical.
Ramura inferioara, puternica, numita Pars basalis, care se distribuie celorlalte segmente ale lobului
inferior, dand urmatoarele ramificatii: bazala mediala, bazala anterioara, bazala laterala, bazala
posterioara.
Artera pulmonara stanga este situata anterior, deasupra, apoi postero-lateral fata de bronhia principala,
in hil se divide in trei ramuri pentru cei doi lobi ai plamanului stang:
Ramura superioara (pentru lobul superior) cu cinci diviziuni segmentare: apicala si posterioara, pentru
segmentul apico-posterior; anterioara ascendenta si anterioara descendenta, pentru segmentul anterior;
lingulara, pentru cele doua segmente lingulare: superior si inferior.

74

Lobul inferior are o dispozitie arteriala identica cu cea din dreapta.

Ramura superioara, independenta, pentru segmentul superior.
Ramura inferioara, puternica, numita ca si la plamanul drept, Pars basalis; este destinata celorlalte
segmente ale lobului inferior: bazala anterioara, bazala laterala, bazala posterioara; mai este prezenta si
ramura bazala mediala, chiar in lipsa segmentului bronhopulmonar corespunzator.
Ramurile arterelor segmentare insotesc bronhiile si strabat impreuna segmentele bron-hopulmonare.
Ramificatiile lor ajung la lobulii pulmonari unde se dezvolta in reteaua de capilare perialveolare. O
parte din aceste capilare stabilesc legaturi cu capilarele arterelor din jurul bronhiolelor respiratorii.
Venele pulmonare se formeaza din reteaua de capilare, perialveolare, de unde transporta sangele bogat
in oxigen. Aceste vene realizeaza legaturi cu reteaua capilara bronhica apoi formeaza vene perilobulare,
intrasegmentare si intersegmentare (se remarca calibrul mare al venelor intersegmentare care strabat
tesutul conjunctiv din jurul segmentelor).
Din unirea tuturor acestor afluenti se formeaza cate doua vene pulmonare la dreapta si la stanga: una
superioara si alta inferioara, care fac parte din pediculii pulmonari.
Vena pulmonara dreapta superioara primeste sangele oxigenat din lobul superior si mijlociu,
Vena pulmonara dreapta inferioara primeste sange din lobul inferior;
Vena pulmonara stanga superioara primeste sangele din lobul superior;
Vena pulmonara stanga inferioara primeste sangele din lobul inferior.
Vascularizatia nutritiva este asigurata de catre arterele bronhice (din aorta toracica) si artera toracica
interna, respectiv de catre venele bronhice (tributare venelor brahiocefalice la stanga si venei azigos la
dreapta).
Arterele bronhice insotesc bronhiile si se distribuie peretilor acestora, peretilor vaselor pulmonare si
stromei pulmonare. Arterele bronhice ajung numai pina la nivelul bronhiolelor respiratorii; aici se
termina in reteaua capilara din care pornesc venele bronhice. Arterele bronhice nu asigura nutritia
parenchimului respirator, a acinilor pulmonari; nutritia parenchimului este asigurata de catre vasele
circulatiei functionale, adica de ramurile pulmonarei.
Prin vasele bronhice trece circa l% din cantitatea de sange destinat plamanilor. In conditii patologice
insa (de ex.: insuficienta cardiaca) aceste vase pot drena pina la 80% din totalul sangelui pulmonar.
Derivarea sangelui se datoreste in aceste cazuri anastomozelor dintre retelele de capilare ale vaselor
bronhice si ale vaselor pulmonare. Anastomozele sunt foarte numeroase la fat si la nou-nascut, dar ele
se oblitereaza cu varsta.
Venele bronhice se formeaza din reteaua subpleurala, din stroma pulmonara si din reteaua capilara din
jurul bronhiolelor intralobulare.

75

128.
Limfaticele plamanilor. Se grupeaza subpleural si intrapulmonar. Cele superficiale, subpleurale, merg
in profunzime si conflueaza cu limfaticele intrapulmonare, situate perilobular (in lobuli nu exista vase
limfatice), interseg-mentar si peribronhovascular.
Vasele limfatice trec prin nodurile limfatice pulmonare, bronhopulmonare, traheobronhice,
mediastinale anterioare si mediastinale posterioare. De aceea carcinomul pulmonar primar, metastazat
dealungul acestor noduri, poate da paralizia nervului frenic.
Nervii plamanilor. Fibrele nervoase care deservesc plamanii formeaza la nivelul pediculului pulmonar
un plex anterior si altul posterior. Fibrele sunt parasimpatice (din nervul vag) si simpatice (din
ganglionii simpatici toracali doi si pina la ganglionii simpatici toracali cinci). Ele insotesc bronhiile
intrapulmonare si arterele.
Fibrele parasimpatice eferente (motoare) au pe traseul lor microganglioni intrapulmonari, la nivelul
carora se realizeaza numeroase sinapse. Ele sunt destinate: a) musculaturii bronhiale, dand
bronhoconstrictia si b) glandelor din mucoasa bronhica, determinind secretia acestora.
Fibrele simpatice sunt vasomotoare: regleaza calibrul vaselor si implicit, debitul sanguin pulmonar. Ele
au in acelasi timp actiune relaxanta asupra musculaturii bronhice.
Exista fibre aferente (viscerosenzitive) care conduc stimulii porniti de la nivelul alveolelor pulmonare,
de la mucoasa bronhiilor si de la nivelul afluentilor venosi.
129.
Interstitiul pulmonar
= complex anatomic careinclude bronsiolele terminale cu vasele adiacente, nervi si componentele
conjunctiveinvecinate, plus unitatilede schimbgazos(acini, alveole, capilare).
130 in document pdf
131. Scheletul capului este alcatuit din 22 de oase, dintre care opt formeaza craniul cerebral
(neurocraniul sau cutia craniana) care adaposteste encefalul, iar 14 formeaza craniul visceral
(viscerocraniul sau oasele fetei). Craniul cerebral (neurocraniul sau cutia craniana), cu o capacitate
medie de 1.400-1.500 m3, are forma unui ovoid cu partea posterioara mai voluminoasa si prezinta o
baza si o bolta.
Dintre oasele care-1 alcatuiesc, patru sunt mediane si neperechi: frontal, etmoid, sfenoid si occipital, iar
patru sunt perechi si asezate lateral: oasele temporale si parietale. Craniul visceral (viscerocraniul,
oasele fetei) - este format din 14 oase, dintre care doua neperechi: vomerul si mandibula, si 12 grupate
in perechi: oasele maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornetele nazale inferioare. in afara
craniului mai exista un os asezat in grosimea muschilor gatului, osul hioid si de el se prind o parte din
muschii limbii.
131-144- regiuni
145 in document pdf
76

145.
SINUSURILE PARANAZALE
Se deschid n cavitatea nazal.
SINUSUL FRONTAL
- n grosimea scuamei osului frontal
perei:
unghiul format de prile osului frontal: - scuama- partea orbital- partea nazal
raporturi:
- rdacina nasului anterior
- polul frontal al emisferelor cerebrale posterior cavitatea nazal inferior
Se deschid n meatul nazal mijlociu prin
canalul frontonazal
,
prin intermediul unor celule etmoidale.Fiecare sinus prezint un orificiu care se continu prin canalul
frontonazal.Cele dou sinusuri sunt inegale uneori, separate de un sept care poate s nu fie median.
n sinuzitele frontale se palpeaz gurile supraorbitale, care sunt dureroase.
SINUSUL MAXILAR cel mai mare sinus paranazal
- n grosimea corpului maxilarului
perei:
- superior - podeaua orbitei
(artera i nervul infraorbital n anul infraorbital )
- inferior an scobit n procesul alveolar
-medial - peretele nazal
din: - maxilar - palatin- cornet nazal inferior - deschiderea sinusului n meatul nazal mijlociu prin
hiatusul semilunar
- lateral - fosa infratemporal
- anterior - regiunea infraorbitalposterior - peretele pterigomaxilar
n sinuzitele maxilare se palpeaz gurile infraorbitale, care sunt dureroase.
SINUSUL SFENOIDAL
- n corpul sfenoidului
perei:
-superior -aua turceasc cu fosa hipofizeiinferior - peretele superior al cavitii nazalelateral - anul carotic cusinusul cavernos
anterior - deschiderea n recesul sfenoetmoidal , ntre cornetul nazal superior i faaanterioar a
corpului sfenoidului
77

LABIRINTUL ETMOIDAL
- masele laterale ale osului etmoid, formate din grupuri de celule etmoidale
- anterioare- mijlocii - posterioare
Se deschid separat la nivelul celor trei meaturi nazale - superior - mijlociu- inferior
perei:
superior continua lateral lama ciuruita a etmoiduluilateral - formeaz peretele medial al orbiteimedial - formeaz peretele lateral al cavitii nazaleanterior - osul lacrimal- procesul frontal al maxilaruluiPrezint - cornetele nazale - suprem- superior mijlociu- procesul uncinat al etmoidului ( delimiteaz mpreun cu bula etmoidal
hiatusul semilunar )
146 regiune
147. Este un organ musculo-membranos cu o forma conica, mobil, care participa la formarea peretelui
inferior al cavitatii bucale. Reprezinta organul gustului intervenind in masticatie, deglutitie, iar la nou
nascut si in supt. Intervine in fonatie in articuarea consoanelor linguale.
Conformatia exterioara: limba nu poate fi evidentiata in totalitate, chiar daca gura este larg deschisa, ea
fiind formata din 2 portiuni, una verticala sau radacina, denumita si portiunea faringiana si o portiune
orizontala sau corpul sau portiunea bucala. Separatia dintre cele doua portiuni se face printr-un sant
denumit V-ul sau santul terminal. El este dispus la cativa mm in spatele V-ului lingual si prezinta in vf
sau o depresiune denumita gaura oarba.
Radacina limbii este portiunea situata post santului terminal, fiind situata in faringe. Prin extremitatea
sa superioara se continua cu portiunea bucala, pe cand extremitatea inferioara este legata de epiglota
prin 3 plici mucoase si anume plicile gloso epiglotice: una mediana si doua laterale, intre care se gasesc
depresiuni faveolele/valeculele gloso-epiglotice. Radacina limbii prezinta o fata anterioara ce se
continua cu restul organului, o fata posterioara ce corespunde faringelui si pe care se gaseste amigdala
linguala. Doua margini laterale ce vin in raport cu loja amigdalei palatine si doua extremitati:
superioara si inferioara.
Corpul limbii este portiunea situata anterior santului terminal; se gaseste in cavitatea bucala, denumita
deci segmentul bucal. Prezinta doua fete,doua margini, o baza si un varf. Fata superioara sau dorsala
prezinta un sant median la care vin si se termina randurile de papile ale limbii. Fata inferioara mai putin
intinsa decat cea superioara, deoarece portiunea ei posterioara este ascunsa in regiunea sublinguala.
Prezinta pe linia mediana fraul limbii, iar in afara acestuia cate o dunga albastra, reprezentata de venele
profunde ale limbii. Marginile limbii corespund arcadelor alveolo-dentare. Baza se uneste cu radacina
limbii, iar varful este subtire si ascutit si vine in raport cu portiunea anterioara a arcadelor alveolodentare.
Topografii document separat in pdf
148.
Mijloace de explorare: explorarea faringelui se face pe caile naturale : bucofaringele direct prin
cavitatea bucala; nazofaringele si laringofaringele se exploreaza indirect cu ajutorul unor oglinzi
speciale. Faringele se poate descoperi pe cale anterioara si laterala prin spatiul mandubulo78

faringian(diafragm stilian=>in portiunea prestiliana cu indepartarea parotidei(unghi mandibula),

retrostiliana are vase mari). Laringofaringele- capul in extensie, explorare cartilaj tiroid; incizie sub os
hioid->epiglota, fara lezarea nv laringeu sup. Orofaringele- supra hioid->margini SCM; ridicare glande
submandibulare din loje cu sectiunea muschilor. Taiere unghi mandibula.
Endolaringele se studiaza prin laringoscopie care poate fi indirecta cu ajutorul unor oglinzi
laringiene(raze luminoase) si directa prin introducerea unui laringoscop, adica endoscop cu fibre
optice.
Cai de acces pe faringe: Abordul (calea de acces la un organ) regiunii cervicale a faringelui se face
prin faringotomie ant transhioidiana- de VALOIS. Pentru faringele cefalic se constata dificultatea
interventiilor chirurgicale la acest nivel avand in vedere raporturile sale laterale, este obligatoriu sa se
sacrifice planurile de acoperire si mai ales ramura mandibulara. Aceasta rezectie (taierea si scoaterea,
indepartarea partiala sau totala a unui tesut sau organ) temporara sau definitiva este primul tip al
faringectomiilor largite care se practica in special in interventiile pe faringele oral.
Amigdalita si amigdalectomia: Infectia amigdalei palatine/Faringiana- poarta numele de amigdalita,
este bacteriana-streptococ si trebuie tratata deoarece tratamentul inadecvat cu antibiotice poate avea
urmari nefaste asupra organismului. Amigdalele sunt mase de tesut limfatic situat de o parte si de alta a
gatului, deasupra si in spatele limbii, facand parte din sistemul imun al organismului. Tratament
chirurgical- amigdalectomie. Antibiograma; penicilina; beta-hemolitic grupa A; moldamin; musca
cordul si linge articulatiile. Este indicata in caz de infectiile cronice sau repetate, sau cand amigdalele
hipertrofice impiedica respiratia. Operatia- sub anestezie generala de scurta durata, la 24 h dupa
intervin sangerari, pacientul sa stea intins, culcat pe o parte, pt a putea inghiti mai usor.
Adenoidita- inflamatia tonsilei faringiene, infectie microbiana sau virotica a t glandular din regiunea
nazo-faringiana; care apar mai frecvent la copii dar si la adulti, se caracterizeaza printr-o respiratie pe
gura cu posibilitatea ca infectia de la tonsila faringiana sa se extinda la tonsila tubara si de aici sa
ajunga in urechea medie.
149.
Indicele facial- se obtine prin raportul dintre inaltimea viscero-craniului si latimea lui. Este un
indicator al dezvoltarii armonioase.
Unghiul maxilar al lui Camper- se creeaza printr-o linie verticala ce poate fi dusa prin punctul cel
mai proeminent al fruntii si al maxilarului in plan median si un plan ce trece prin planseul cornetelor
nazale, prim meatul acustic extern. La copil, din cauza ca fruntea e mai bombata, iar maxilarul este mai
mic, unghiul este de 90 grade si scade la adult.
Unghiul simfizian format de planul tangent la regiunea mentonier i planul orizontal, trasat prin
marginea inferioar a corpului mandibular. E deschis posterior i n funcie de valoarea lui sedisting trei
tipuri: normal, infantil i simian.
Triunghiul lui Bonwill- unind punctul interincisiv mandibular cu centrii imaginari ai condililor, se
formeaza un triunghi echilateral cu latura de 10-11 cm.
Unghiul nazo-malar al lui Flower- e deschis posterior i e format de planurile tangente la baza
orbitelor.
Punctele craniometrice centrale, apoi laterale
1.Gnation punctul cel mai inferior de pe simfiza mentonier.
2.Punctul mentonier (simfizian) cel mai anterior (mai proieminent) punct de pe eminenamentonier.
3.Punctul inciziv inferior (infradental) situat pe arcul alveolar, ntre incizivii mediani.
4.Punctul inciziv superior (prostion) aflat pe apofiza alveolar a maxilei ntre inciziviimediani.
5.Punctul nazospinal (spinal) situat pe spina nazal anterioar.
6.Rhinion punctul inferior al suturii dintre ambele oase nazale.
79

7.Nasion punctul de intersecie a suturii frontonazale cu linia median.

8.Glabella corespunde ariei mediane, situate ntre arcurile superciliare.
9.Ofrion punctul de intersecie al diametrului frontal minim (distana cea mai mic dintreambele
creste temporale ale osului frontal) cu linia median.
10.Bregma punctul n care se ntlnesc suturile coronar i sagital i corespunde
vertexului(sinciputului) celul mai superior punct al craniului.
11.Obelion punctul n care sutura sagital e ntretiat de linia dintre ambele orificii parietale.
12.Lambda punctul unde se unesc suturile sagital i lamboid.
13.Opistocranion punctul cel mai posterior din planul sagital al craniului.
14.Innion punctul, ce corespunde protuberanei occipitale externe.
15.Opistion punctul median pe de marginea posterioar a orificiului occipital.
16.Bazion punctul median de pe marginea anterioar a orificiului occipital.
1.Punctul maxilofrontal aflat la nivelul suturii dintre apofiza frontal a maxilei i osulfrontal.
2.Dacrion punctul unde se ntlnesc suturile lacrimomaxilar i lacrimofrontal.
3.Punctul malar cel mai proeminent punct al osului zigomatic.
4.Pterion punctul n care se ntlnesc solsul temporalului, parietalului, aripa mare asfenoidului i
frontalul.
5.Punctul coronar cel mai lateral punct de pe sutura coronar.
6.Stefanion punctul n care linia temporal superioar ntlnete sutura coronar.
7.Gonion corespunde unghiului mandibulei.
8.Punctul auricular aflat n mijlocul conductului auditiv extern.
9.Eurion cel mai ridicat punct de pe eminena parietal.
10.Asterion punctul din locul ntlnirii temporalului, parietalului i occipitalului
150.
Proiectie si descoperire a temporala superficiala- reperele pt descoperire sunt condilul mandibulei si
vasele temporale superficiale. Capul este usor inclinat de parte opusa, se palpeaza colul condilului si se
examineaza tragusul. Imediat anterior tragusului se duce o incizie verticala de 4 cm lungime, jumatate
situata deasupra arcadei zigomatice si jumatate sub aceasta. Se incizieaza pielea(tesutul cel subcutanat
si fascia invelitoare). Dupa sectionarea fasciei apare vena, iar imediat posterior ei apare artera. Nervul
este situat si mai posterior arterei. VAN
Faciala- este ramura a arterei carotide externe. Dupa un scurt traiect cervical, patrunde in glanda
submandibulara, iar la iesirea din aceasta glanda, inconjoara marginea inferioara a mandibulei si trece
in regiunea fetei si ajunge pana la nivelul unghiului intern al ochiului. Artera faciala se descopera la
iesirea din glanda submandibulara, la 3 cm ant de unghiul mandibulei. Capul va fi intors in partea
opusa. Se exploreaza unghiul madibulei si depresiunea premaseterina. Incizia are o lungime de 3 cm,
iar mijlocul sau corespunde depresiunii maseterine si merge de-a lungul marginii inferioare a
mandibulei. Se sectioneaza pielea si platisma, iar artera se va gasi imediat inaintea maseterului,
cuprinsa intr-un invelis fibros. [se face o incizie mediana, incepand de la incizura supraorbitala pana
sub nas si de la comisura buzelor pana la marginea ant a mastoidei. Se ridica pielea porinind din
regiunea incizurii supraobritale. In unghiul medial al ochiului, la nivelul santului nazo-genian sub m
zigomatici, se identifica artera si post vena faciala.
Occipitala- ram al carotidei externe, ce pleaca din reg gatului si merge oblic postero-superior, trecand
intre mastoida si atlas. Trece apoi pe sub insertiile sup ale spleniusului. Artera occipitala prezinta 3
portiuni: una initiala la nivelul cervical, una mijlocie situata intre procesul transvers al atlasului si
mastoida si ultima portiune situata in reg occipitala. Descoperirea arterei se face doar la nivel cervical
si la niv reg occipitale, la nivelul mijlociu artera fiind prea profunda pentru a putea fi descoperita.
80

DESCOPERIREA la niv liniei nucale: cadavrul se gaseste culcat pe fata ant. Se exploreaza linia sup si
apoi mastoida. La jumatatea distantei dintre protuberanta occipitala externa si vf mastoidei se face o
incizie verticala. Se sectioneaza pielea, t cel subcutanat, splenius. Sub spleniusul sectionat se cauta
artera. DESCOPERIREA la niv mastoidei: capul este intors de parte opusa si se exploreaza mastoida.
Incizia merge paralel cu marginea post a mastoidei si este situata la 1 cm post ei. Incizia incepe la
nivelul vf mastoidei si se termina la 4 cm de la origine. Se sectioneaza pielea, t cel subcutanat, SCM si
m splenius, complex m. La un deget departare de marginea post a inciziei se gaseste artera .. pe osul
occipital.
Nervul suboccipital al lui Arnold- cel mai sigur mod de a identifica nv este de a-l cauta sub m trapez.
Cadavrul va fi situat cu fata in jos, iar capul este pus in usoara flexie. Se exploreaza protuberanta
occipitala externa si marginea post a SCM. Incizia pielii se va exectua transversal la 3 degete sub
protuberanta occipitala externa, plecand de la linia mediana catre SCM. Se sectioneaza pielea, t cel
subcutanat si m trapez, se ridica buza sup a plagii si apare m coplex mare, acoperit de o fascie subtire.
Se sectioneaza aceasta fascie si se evidentiaza nv ce se exteriorizeaza din complexul mare. Situarea
noului nerv occipital fata de linia mediana variaza, putandu-se afla la o distanta de 1-4 cm de aceasta
linie.
PVN supraorbital+ occ.- se incizeaza de la protuberanta occipitala ext pana la radacina nasului. Se
ridica lamboul cutanat incepand cu radacina nasului. In regiunea ant se observa pvn supraorbital; post
ramurile terminale ale a occiptiale.
Buchetul SUBORBITAR- iese prin gaura omonima si se raspandeste la fata. Gaura suborbitara este
situata la 5 mm sub marg inf a orbitei, de-a lungul unei linii verticale ce trece intre primul si al 2lea
molar. Pentru descoperirea nervului este nevoie de o incizie situata in depresiunea premolara, la 5 mm
sub marginea orbitara si paralela cu aceasta. Capul este intors de partea opusa celei care vrem sa
operam. Palpam pometele si se simte marginea inf a orbitei si se masoara 5 mm sub ea. Incizia pielii
este curba, paralela cu marg inf a orbitei si merge la 5 mm sub.., intinzandu-se de la pomete la
proeminenta nazala. Se departeaza buzele inciziei si se identifica m orbicular care va trebui sectionat,
sub el aparand insertia superioara a m ridicatori. Sub m ridicatori se gaseste un testu celular in care se
gaseste nv. Descoperirea nv se va face imediat dupa gasirea orificiului suborbitar.
151.
Leziunile capului: Leziunile la nivelul extremitatii cefalice figureaza printre cauzele cele mai
frecvente si majore ale mortalitatii si invaliditatii, ele avand consecinta hemoragii, infectii, osteomielita
sau inflamatia maduvei osoase si a osului subiacent, putand merge pana la leziuni ale encefalului si ale
nervilor cranieni. Cand sunt mai grave se insotesc de pierderea constiintei care este simptomul frecvent
al leziunilor cefalice. Un alt simptom care insoteste leziunile extremitatii cefalice este durerea care
poate insa fi si rezultatul existentei unor tumori craniene.(durerea de cap=cefalee). [Leziunile la nivelul
extremitatii cefalice au devenit frecvente din a doua jumatate a secolului XX, datorita proceselor de
industrializare si a stilului de viata actual. De asemenea, este o cauza de mortalitate statistic mai
frecventa la persoanele tinere si de invaliditate. In SUA se apreciaza ca aproximativ 10% din decese se
datoreaza leziunilor cefalice, encefalul fiind implicat in jumatate din decesele prin traumatism, aceste
accidente sunt mai frecvente la barbati(de 3-4 ori mai mult).
Leziunile arcadelor sprancenare: Arcada sprancenara este o proeminenta osoasa sub tesutul
subcutanat, sub forma unei creste si printr-o lovitura directa se produce compresiunea tesuturilor moi
pe portiunea osoasa, cu rupturi ale vaselor si formarea unui hematom. In lezarea arcadelor, hematomul
se poate intinde si spre pleoapa superioara sau inferioara dand asa numitul ochi in bereneaga.
Nevralgii : Durerea, simptom caracteristic leziunilor capului, poate fi cu caracter lancinant(durere
intensa) si poarta numele de nevralgie, ea fiind pe traiectul unui nerv si fiind provocata de o leziune
81

nervoasa demielinizanta. Aceste nevralgii sunt frecvente la nivel facial. Nevralgia faciala este o
senzatie dureroasa difuza, fara o localizare precisa, atunci cand are o localizare precisa luand numele
zonei respective(odontalgie-la niv dintilor etc.) Nevralgia este insotita de cefalee, febra, o tensiune
nervoasa, oboseala si in cel mai grav caz este produsa de o tumora cerebrala putand fi produsa si de o
hemoragie subarahnoidiana, o meningita. Cauze necunoscute sau rezultat al virusului herpetic
zosterian.
Fracturi maxilare: Le Fort(chirurg, ginecolog) le imparte in 3 categorii:
1)fractura orizontala care trece deasupra procesului alveolar, prin portiunea osoasa a septului nazal si
prin procesele pterigoide.
2)le fort 2- fractura care merge din partea posterioara si laterala a sinusului maxilar, se indreapta
supero-medial prin foramenul infraorbitar, interesand osul lacrimal si ajungand la radacina nasului.
Acest tip de fractura desolidarizeaza portiunea centrala a fetei (procesul alveolar si palatul dur) de resul
masivului facial.
3)le fort 3- de asemenea o fractura orizontala care trece prin fisura orbitara superioara, prin osul
etmoid, oasele nazale, aripa mare a sfenoidului si sutura fronto-zigomatica. Cand este insotita si de
fractura arcului zigomatic desolidarizeaza oasele maxilla si zigomatic de restul craniului.
Provocate de sco violent, exista vascularizatie importanta->hematoame serioase; diagnostic pe baza
examenelor radiologice+ tomograf si scanner.
Fracturi mandibulare: Frecvent este dubla, dar cu animate particularitati. Fractura procesului
conoid(capul mandibular) este o fractura simpla, traiect orizontal. Fractura colului mandibular este
transversala si se insoteste de luxatia temporo-mandibulara homolaterala. Iese capul mandibular din
fosa mandibulara ANT. Fractura la niveul ramurii mandibulare- orizontala. Fractura la nivelul
unghiului mandibular are un traiect care de obicei trece prin molarul 3 inf (maseaua de minte). Aceste
fracturi sunt cel mai frecvent oblice. Fractura corpului mandibular, cea mai frecventa trece prin alveola
caninului.
Rezorbtia osoasa alveolara: In urma extractiilor dentare sau a caderii dintilor, alveola se umple cu
tesut osos fiind urmata de o resorbtie alveolara care in cazul edentatiei extinse sau totale are ca urmare
ascensionarea foramenului mentonier catre marginea alveolara sup, putand chiar sa si dispara, fiind
urmata de tulburari nervoase prin compresiunea in timpul masticatiei a PVN. In astfel de situatii, ridica
si presiunea exercitata asupra nervului de catre proteza dentara, masticatia fiind foarte dureroasa. In
edentatiile totale(pierderi dinti) apare un prognatism mandibular si apar niste pliuri verticale in afara
comisurilor bucale.
152.
Fracturile boltii craniene : Se produc cel mai frecvent ca urmare a unor lovituri puternice la acest
nivel, care au ca urmare infundarea osului cu comprimare sau lezare a encefalului subiacent. Aceste
fracturi pot fi -liniare, care se produc la nivelul actiunii factorului traumatizant sau se pot produce si la
distanta de locul agresiunii, iradiere. -cominutive, se caracterizeaza prin existenta mai multor fragmente
osoase, dintre care unele pot patrunde in masa encefalului. Pot interesa meningele si subst nv a
emisfeului, avand un prognostic si o evol complicate; tratament mai greu. Regenerarea osoasa la niv
craniului- slaba; subst, materiale, fire metalice.
In zonele in care grosimea boltii este mare, nu se produc fracturi ci se produce o incurbare a osului
respectiv. Se descriu si asa numitele fracturi in contralovitura, adica agentul traumatizant este aplicat de
o parte si fractura apare de partea cealalta. In aprecierea localizarii fracturilor, pterionul este reperul
important in clinica, fiind situat la 2 degete deasupra arcadei zigomatice si un deget inapoia procesului
frontal al osului zigomatic. Importanta pterionului consta si in faptul ca la acest nivel se gaseste artera
cerebrala anterioara/Meningee mijlocie! cu ramurile sale care poate fi lezata in fracturi in aceasta
82

zona(fata interna a osului temporal). In afara solzului temporalului, dura mater este aderenta de fata
interna a oaselor cutiei craniene. Neaderenta/decolabil durei materului la nivelul solzului temporalului
face ca lezarea arterei sau a unui ram din cerebrala anterioara sa permita formarea unui hematom cu
compresiune pe substanta encefalica subiacenta/lobul temporal al emisferului cerebral si daca nu se
intervine in timp util individul poate muri(4h)- este asa numita zona decolabila a lui GerandMarchand(Ferre). La tampla- poti muri; solz temporal subtire, aproape transparent.
Dezvoltarea craniului : zona faciala are dimens dif in functie de sex, varsta. La nou-nascut craniul are
cam 1/8 din dimensiunea craniului facial. La adult este cam 1/3 datorita dezvoltarii masivului facial.
Dimensiunile mici ale masivului facial la nou-nascuti se datoreaza urmatorilor factori: maxila are
dimensiuni reduse, sinusul maxilar fiind foarte redus sau absent, la fel are si mandibular. Sinusurile
paranazale sunt foarte reduse sau chiar inexistente. Reduse sunt cavitatile nazale, se mentine sutura
frontala, sutura inter-maxilara si sutura inter-mandibulara. Este absent procesul mastoidian si procesul
stiloidian. Absenta acestor procese osoase face ca traiectul nervului VII sa fie superficial, putand fi
lezat cu usurinta in interventiile chirurgicale, o compresiune exercitandu-se si in timpul nasterii; se
foloseste forcepsul. La nou-nascut oasele cutiei craniene sunt netede si unilaterale. Zona alveolara nu
are dinti- in fiecare jum de maxila si mand se gasesc 5 muguri deciduali=> dintii temporali/ de lapte(20
dinti). Avand in vedere structura oaselor, precum si absenta unor procese osoase, craniul nou-nascutului
poate fi lezat in timpul nasterii, cand nasterea este greoaie, care poate leza si nervul facial, care mai
poate fi lezat si in timpul interventiilor chirurgicale, in special pe cele care necesita incizii posterior
pavilionului urechii. La nastere, oasele sunt netede, subtiri, unilamelare, intre oasele boltii cutiei
craniene exista spatii care sunt acoperite de membrane fibroase, aceste spatii purtand numele de
fontanele, ele sunt in numar de 6, 2 pe linia mediana- anterioara si posterioara si celelalte 4 pe partile
laterale- 2antero-laterale(sfenoidale) si 2postero-laterale(mastoidiane). Aceste fontanele ne dau indicatii
asupra procesului de crestere osoasa a gradului de hidratare a nou-nascutului(cand hidratarea este
deficitara se produce o infundare a fontanelei) si asupra presiunii intracraniene(cand este crescuta
tesutul fibros este bombat). Ele servesc pt recoltari de sg si pt administrare de sol medicamentoase/
hranitoare- fontanela ant.
Fontanela anterioara: bregmatica/ fronto-parietala, forma aprox rombica si se sudeaza la aproximativ
18-24 de luni. Anterior se continua cu sutura metopica, care se sudeaza incepand de la varsta de 2 ani,
putand persista pana la 8 ani si uneori mai mult sub forma de creasta metopica la adult. Posterior se
continua cu sutura sagitala.
Fontanela posterioara: lambdatica/ parieto- occipitala, forma rombica cu baza la solz occ si se osifica
spre sf primului an de viata extrauterin. Se sudeaza in jurul varstei de 1 an.
In special cea anterioara poate fi folosita si pentru recoltari venoasa, cand nu este posibila recoltarea
din alte zone sau pentru administrarea de solutii medicamentoase sau hranitoare.
Fontanela antero-laterala/sfenoidala- corespunde pterionului si cea postero-laterala/mastoidianacorespunde asterionului= asterica.
Cea anterioara este acoperita de muschiul temporal, sunt mai putin importante si fiind protejate de catre
muschi nu sunt folosite in clinica. Oasele nou-nascutului sunt foarte elastice. Ele se osifica de pe la 6
luni, persista peste 1 an, dar au putina importanta in clinica. O caract a oaselor boltii cutiei cranieneelasticitatea lor. In timp nasterii, extremitatea cefalica sufera presiune trecand prin canalu de nastere.
Frontalul se aplatizeaza, occipitalul se alungeste si parietalele se acopera partial unul pe celalalt la niv
marg sup. Datorita elasticitatii la cateva zile de la nastere, oasele isi reiau pozitia normala, craniul
revenind, foarte rar raman deformate frontalul si occipitalul; parietalul isi revine. Craniul nounascutului cunoaste o dezvoltare accentuata la nivelul neurocraniunul in primii 2 ani datorita
dezvoltarii mari/rapide a encefalului si creste progresiv pana la 15-16 ani.
Modificarile fetei cu varsta: La nivel facial mandibula este osul dinamic si osificarea simfizei
83

mentoniere incepe la varsta de 2 ani- 8 ani. Protuberanta mentoniera apare la aproximativ 2 ani si se
dezvolta pana la pubertate. Masivul facial creste si datorita aparitiei dintilor, prima eruptie dentara
avand loc la 6 luni. Corpul mandibular se alungeste mai ales prin dezvoltare inapoia gaurii mentoniere,
aceasta crestere fiind marcata in special o data cu aparitia dentitiei definitive. Eruptia dintilor temporali
determina o crestere rapida, iar cresterea verticala a partii superioare a fetei se datoreaza dezvoltarii
alveolare. Largirea frontofaciala se datoreaza sinusurilor paranazale, iar cresterile fetei sunt insotite si
de modificari ale vocii, sinusurile constituind camerele de rezonanta.
Inchiderea suturilor craniene: Suturile craniene se inchid initial pe fata interna, incepand cu varsta de
30-40 de ani. Inchiderea suturii pe fata externa incepand de la varsta de 40-50 de ani. Prima care se
inchide este sutura bregmatica, urmata in ordine de sagitala, coronara, lambdoida. Odata cu inaintarea
in varsta, oasele cutiei craniene devin mai subtiri si usoare deoarece tesutul osos spongios de la nivelul
diploei prezinta o substanta gelatinoasa care inlocuieste maduva osoasa. Sunt situatii in care suturile se
inchid premature, aceasta malformatie craniana purtand numele de craniosinostoza primara si care
are o frecventa 1 la 2000 de nn. IDIOPATICA- factor genetic. Aceasta anomalie de dezvoltare poate sa
cuprinda si baza craniului si ea exercita o tensiune pe dura mater ducand la perturbarea dezvoltarii
normale a suturilor. Este mai frecventa la baieti decat la fetite, fiind insotita si de alte anomalii ale
scheletului. Inchiderea prematura a suturii sagitale face ca fontanela anterioara sa se reduca in
dimensiuni sau chiar sa dispara, craniul se va alungi antero-posterior, luand un aspect angular, afectiune
care poarta numele de scafocefalie, reprezentant aproximativ 50% din craniostenoze. Inchiderea
prematura unilaterale a suturii coronare/ lambdoide da nastere la un craniu rasucit, asimetric ce poarta
numele de plagiocefalie. Inchiderea prematura a suturii coronare(30% din craniostenoze) da nastere
unui craniu alungit vertical, numit oxicefalie/ turicefalie fiind mai frecventa la sexul feminin.
Inchiderea prematura a tuturor suturilor craniene= microcefalie, determina o lipsa de dezvoltare a
encefalului. Celelalte malformatii nu sunt insotite de tulburari ale acestuia.
153.
Fracturile bazei craniului : Poate fi o simpla fisura, dar cea mai periculoasa este atunci cand traiectul
de fractura trece prin sinusul cavernos/carotidian(cu sange venos- este tr a carotide int; nv III,IV,VI,
ram oftalmic,maxilar trigemen) pe fata lat a corpului sfenoidului si cand prin lezarea carotidei interne
se poate crea o fistula a arterei->hemoragie; fistula arteriovenoasa. Aceasta are ca urmare prin trecerea
sangelui arterial in sinus o crestere a presiunii si volumului sangvin de la acest nivel, sangele deviind in
vene colaterale si in special in vena oftalmica, carora le depaseste presiunea. Trecerea sangelui in vena
oftalmica determina producerea unei exolftalmii(proeminenta in afara a globului ocular) care are
caracter pulsatil, asemanatoare cu pulsul arterial(alftel, hipertiroidie)- odata cu ochiul ant. De asemenea
apar rupturi ale vaselor mici de la nivelul partii anterioare a ochiului, la nivelul conjunctivei oculare
dand asa numitul hemozis. Tinand cont de nervi, accidentul poate fi agravat de aparitia tulburarilor
nervoase pe traiectul nervilor III,IV,VI, precum si pe ramurile oftalmic si maxilar ale nv V(nv raport cu
sinus/peretii lui).
Fracturile orbitei: pot fi directe(rebord orbitar si pereti orbitari)/ iradiate(fractura baza craniu).
Fractura masivului maxilo-facial- Le Fort:
- fractura le Fort I linia de fractura merge din loja canina spre piramida nazala
- fractura Le Fort II linia de fractura merge descendent de la apofiza zigomatica pe planseul orbitei
incalecand apoi piramida nazala,
- fractura Le Fort III linia de fractura porneste de la apofiza zigomatica se continua pe peretele extern
al orbitei si fanta sfenoidala ajungand pe peretele intern al orbitei.
Fractura planseului orbitar este insotita de fractura rebordului orbitar. Situatia tipica in care se produce
este contuzia orbitara cu mingea de tenis care cauzeaza o crestere brusca a presiunii intraoculare.
Planseul orbitei fiind mai subtire este cel care cedeaza. Fractura peretelui medial apare arareori izolata.
84

Fractura tavanului orbitei se produce in general in urma caderii bolnavului pe un obiect ascutit.
Fractura craniului poate iradia spre varful orbitei si produce leziuni ale nervului optic manifestate clinic
prin sindromul de canal optic.
Cefalee de origine durala: Reducerea volumului de lichid cefalorahidian (LCR) scade suportul
cerebral, astfel ca atunci cand pacientul este in pozitie verticala, structurile de sustinere a creierului sunt
probabil dilatate si tensioneaza sinusurile durale sensibile la durere, lucru ce are ca rezultat aparitia
cefaleei. Hipotensiunea intra-craniana se produce adesea, dar cefaleea severa dupa punctia lombara
poate fi prezenta chiar la pacientii care au presiunea LCR normala. Cefaleea Cluster -3 atacuri scurte de
durere periorbitala, zilnice, pe un interval de 4-8 saptamani, urmate de intervale fara durere de cap de
pana la un an. Atacurile dureroase sunt frecvent asociate cu inrosirea homolaterala a ochiului,
lacrimare, ptoza si obstructie nazala.
Echimoze periorbitare- Ochii de raton sunt echimoze periorbitare bilaterale ce nu sunt rezultatul
traumatismelor tesuturilor moi faciale. Fiind de regula un indicator al fracturii bazei craniului, acest
semn se dezvolta atunci cand fractura fisureaza meningele si cauzeaza scurgerea sinusurilor caversoase
in vilii arahnoidieni si in sinusurile craniene. Echimozele periorbitale pot fi singurul indicator al
fracturii bazei craniului ce nu este intotdeauna vizibila pe radiografii. Aparitia lor semnaleaza nevoia
unei examinari riguroase pentru a detecta orice trauma de fond deoarece o fractura a bazei craniului
poate leza nervi cranieni, vase de sange si trunchiul cerebral. Echimozele periorbitale pot de asemenea
aparea dupa o operatie de craniotomie, daca aceasta provoaca ruperea meningelui./ sau in forme de
cancer.
Tumorile orbitare- Tumorile intraorbitare sunt relevate cel mai adesea de exoftalmie unilaterala
(ochiul pare iesit mai in afara orbitei) cu sau fara afectarea vederii. Ele pot proveni din tesuturile
existente in orbita, sau pot fi extinderi orbitare ale tumorilor craniene. Neoplasmele orbitare primare
sunt rare (angi-oame, tumori dermoide, meningioame sau glioame de nerv optic). Tumorile secundare
sunt mai frecvente. Reticulozele pot forma depozite orbitare (examineaza ficatul, splina, ganglionii
limfatici; fa o hemograma completa). La copii, exoftalmia unilaterala poate fi primul semn al unui
neuroblastom. Rareori tumorile nazofaringiene pot inunda orbita - ca in cazul mucocelelor si piocelelor
si originea in sinusurile etmoidale si frontale. Imaginile orbitei obtinute prin CT ofera o reprezentare
clara a acesteia.
Hidrocefalia- este acumularea anormal de lichid cefalorahidian (LCR) n cavitile creierului
determinat de anomalii de circulaie sau de reabsorbie sau, mai rar, datorit unei produceri excesive
de lichid cefalorahidian. LCR, un lichid clar ca apa de stanca care este produs n permanen n
cavitile, sau ventriculii, din interiorul creierului. El trece de la un ventricul la cellalt (patru la numr)
prin ci nguste, apoi circul n jurul suprafeei creierului o parte din el merge de asemenea i n
mduva spinrii i este absorbit napoi n circuitul sanguin. Absorbia are loc prin vene specializate
din interiorul craniului care au o suprafa asemntoare unei site. Se acumuleaz i duce la creterea
presiunii din interiorul creierului. Ventriculii se dilat, iar esutul cranian este comprimat.
Puncia cisternala- foloseste un ac plasat sub osul occipital (partea din spate a craniului). Poate fi
periculos, deoarece este foarte de aproape de trunchiul cerebral. Ea se face ntotdeauna cu fluoroscopie.
Are riscuri suplimentare, producand leziuni cerebrale sau ale mduvei spinrii i sngerare n creier.
Pierderi de LCR- In fracturile nazale cu lezarea meningelui, se poate deschide spatiul
subarahnoidian=> scurgeri LCR prin fosele nazale ca urmare unei fracturi a lamei ciuruite a
etmoidului, care poate afecta spatiul subarahnoidian cu scurgere de lichid. Daca persista mai mult de 48
de ore, se poate complica cu meningita. Prin una sau ambele narine ca urmare a unei fracturi a lamei
ciuruite a etmoidului (cel mai frecvent) sau a unei fracturi longitudinale de stnc temporal cu
implicarea urechii medii, dar fr ruptura timpanului, astfel nct LCR-ul se exteriorizeaz n
rinofaringe prin trompa lui Eustachio; -prin una sau ambele conducte auditive externe ca urmare a unei
85

fracturi longitudinale de stnc temporal cu implicarea urechii medii cu ruptura timpanului; -prin
cavitatea oral n cazul fracturilor dehiscente ale bazei craniului; -pe la nivelul sacului conjuctival n
cazul fracturilor cranio-orbitare.
154.
Leziunile nv III, IV, VI- Lezarea nv III poate fi uni- sau bilateral. Lezarea unilateral poate fi:
parial->deficitul motor intereseaz doar o parte din muchii inervai ,n grad de parez si total>deficitul motor intereseaz att musculatura intrinsec, ct i musculature extrinsec; apare rar izolat;
apare concomitent cu leziuni ale altor nervi cranieni.Bilateral apare n afeciuni pedunculare:
polioencefalita acut hemoragic Gayet-Wernicke(apariia de focare hemoragice n nucleii oculomotori
si oftalmoplegia cronic progresiv(=>n final la o paralizie total a globilor oculari).
Lezarea nv IV poate fi singular (mononevrit->diabetic) sau n contextul lezrii n.III. Poziia
globului ocular nu se modific, dac ceilali nervi oculomotori sunt integri. Explorarea motilitii
globilor oculari d foarte puine date n leziunile exclusive de IV (chiar deloc), micrilecomandate prin
nervul trohlear (patetic) fiind foarte bine compensate de micrile comandate prin III(muchiul drept
inferior) i VI (muchiul drept extern). Diagnosticul de leziune este deci mai mult de excludere, dup
eliminarea posibilitii lezrii nervilor III i VI. Este relevant examenul diplopic efectuat la
oftalmologie
Lezarea nv VI poate fi pe traiectul extracerebral(apare n procese vasculare i tumorale din zona fosetei
ganglionului Gasser de pe faaantero-superioar a stncii) si intracerebral (intrapontin)-heterolateral
hemiparez/hemiplegie, rar.
Sindromul Claude Bernard-Horner- apare ca urmare a unei leziuni la nivelul lantului simpatic
cervical si se caracterizeaza prin triada: ptoza palpebrala, enoftalmie si mioza. Leziunea in sindromul
Horner poate fi localizata la nivelul primului neuron(leziuni centrale care implica calea spinohipotalamica), la nivelul deutoneuronului(leziuni preganglionare- cum se intampla in tumorile Pancoast
Tobias) sau la nivelul celui de-al treilea neuron(leziuni postganglionare- cum este cazul unei tromboze
de sinus cavernos).
Ulcerul si transplantul cornean- inflamatie a corneei, care devine tulburare si isi pierde luciul,
conjunctiva fiind congestionata. Bolnavul are dureri de ochi, vedere incetosata, lacrimare. Tratamentul
chirurgical este indicat in cazurile de evolutie avansata, care nu au fost tratate la timp si care s-au
complicat cu opacifierea permanenta a corneei. O optiune terapeutica este transplantul corneean, insa
acesta trebuie realizat doar dupa ce inflamatia oculara s-a remis. Daca inflamatia este acuta poate
determina aparitia complicatiilor si chiar a rejectului de grefa.
Cataracta- este o pelicula fina opaca aparuta la nivelul cristalinului, care blocheaza pasajul
fasciculului luminos catre retina(componenta nervoasa a globului ocular la nivelul careia se formeaza
imaginea), cauzand tulburari de vedere.
Glaucomul- se produce lezarea nervului optic, rezultand in final pierderea vederii. La inceput, se
pierde campul vizual periferic. Daca nu se trateaza, se agraveaza, ducand in timp la orbire definitiva.
Obstructia arterei si venei centrale a retinei- Ocluziunea venei centrale a retinei poate fi ntlnita n
principiu, la pacienii de vrst naintat i de regul se limiteaz la un ochi. nceputul este brusc i este
nsoit de o scdere brusc a vederii. Un tablou caracteristic a trombozei VCR este creat de o
multitudine de hemoragii n form de flcri n jurul discului edemaiat a nervului optic. Deseori apare
edemul zonei maculare. Dac nu se restabilete, atunci n zona lezat a retinei se formeaz zone
ischemice; complicaia frecvent reprezint un glaucom repetat.
Obstrucia arterei centrale a retinei- la baza stau astfel de stri: spasmul, embolia, arteritele i tromboza.
Afeciunea ncepe printr-o scdere brusc a vederii, cel mai des la orele dimineii. Cteodat pacienii
observ prevestitori de scdere a vederii n form de licriri, apariia scnteilor, pierderea de scurt
86

durat i spontan a vederii. Ca urmri ale necesitii acute ale arterei centrale a retinei reprezint
atrofia primar a nervului optic, degenerarea secundar a retinei i contracia brusc a vaselor retinei.
Tratarea efectiv este posibil n primele ore (tratare medicamentoas i cu laser) i dup nceputul
afeciunii (n cazuri rare n primele 24 de ore).
155.
Leziunile pielii capului : O leziune la nivelul pielii capului produce sangerari, deoarece pielea capului
este bine vascularizata! Intre vase se stabilesc > anastomoze situate in grosimea tesutului conjunctiv
dens. Duc la hemoragii si nu pot fi oprite decat prin aplicarea unui garou circular; in jurul fruntii; din
cauza numeroaselor anastomoze existente intre vase si pt ca ele se retracta in tesutul celular subcutanat,
neputand fi necomprimat, ligaturat. Hemoragiile de la nivelul pielii capului lezeaza vasele, dar nu
afecteaza planul osos care este vascularizat de ramuri ale arterelor meningee; ele participa redus la
vascularizatie, fasc fiind vascularizate de vase din interiorul cutiei craniene.
Plagile pielii capului(sangerande, nu pun probleme): Importanta deosebita a acestor leziuni o prezinta
in functie de profunzimea lor: atunci cand nu este interesata aponevroza epicraniana= leziune
superficiala, marginea plagii se indeparteaza datorita tesutului celular abundent. Sutura se face intr-un
singur strat; de asemenea intr-un singur strat se face si atunci cand aponevroza epicraniana este
sectionata antero-posterior= leziune profunda, deoarece cele 2 margini nu se departeaza una de cealalta
si nu necesita sutura aponevrozei. Este nevoie de sutura a aponevrozei cand leziunile sunt transversare,
cele 2 margini ale aponevrozei fiind trase de cele 2 corpuri musculare; se indeparteaza una de cealalta,
anterior fiind trasa de pantecele frontal, iar posterior de pantecele occipital. Refacerea vaselor se face
cu usurinta, imp deosebita in vasc si inervatia lambourilor cutanate. Hemoragie- ochi in bere neagra,
de la arcada sprancera in traumatisme. Cuprinde pleoapa superioara in totalitate si partial inferioara.
Infectiile pielii capului : Tesutul conjunctiv lax existent sub tegument este considerat o zona
periculoasa a pielii capului, deoarece la acest nivel se pot acumula colectii purulente/sangvinole. Prin
venele emisare care fac legatura intre circulatia endo-exo craniana si a caror lezare permite transmiterea
infectiei si in interiorul cavitatii craniene, interesand meningele si a emisferelor cerebrale determina
meningite si encefalului. Infectia nu se poate propaga la gat, pentru ca posterior este muschiul occipital
care nu permite extinderea ei. Nu se poate propaga posterior datorita insertiei occipitalului pe osul
respectiv si pe mastoida, impiedicand coborarea infectiei. Lateral nu se poate propaga datorita insertiei
aponevrozei epicraniene pe arcada zigomatica pe care se fixeaza si aponevroza temporala cu care intra
astfel in contact. Se poate propaga anterior, dar nu la gat, deoarece m frontal se insera pe suprafata
profunda a tegumentului, nu pe os si infectia se transmite la pleoape si radacina nasului(insertia m
occipital se face pe fata profunda a tegumentului si nu pe os).
Chiste sebacee : Firele de par/foliculii pilosi au anexate la radacina lor glande sebacee si canalele
excretoare ale acestor glande se pot obstrua. Sebumul se aduna si dau mariri de volum a glandei
formand chistele care se pot palpa si care sunt mobile o data cu pielea capului. Ele se pot rezolva
spontan fiind urmate de o perioada de repaus, dupa care pot sa reapara. Se acumuleaza, erupe, revine la
normal, dar poate RECIDIVA. Au faza de activitate si de repaus. Erup prin compresie cu degetul, se
refac la un anumit timp la nivelul aceluiasi folicul.
Volete osoase: Regenerarea osoasa a pericraniului la adult este slaba, greoaie si de aceea in caz de
fracturi cu fragmente mari repararea/ligatura se face cu fir metallic, insa aceasta este posibil numai
atunci cand nu exista pierderi mari. Cand pierderile sunt intinse, regenerarea nefiind posibila, se
practica inlocuirea portiunii osoase fie cu o placa metalica, fie cu o placa de natura sintetica/din plastic.
156.
Plagile fetei: O leziune la nivelul tegumentului facial face ca plaga sa ramana deschisa(buzele fetei se
departeaza), deoarece la nivel facial nu exista fascie profunda si tesutul subcutanat dintre fata profunda
a tegumentului si patura musculara este lax, de aceea sutura plagii trebuie facuta cu foarte mare atentie,
87

pentru a nu duce la cicatrici inestetice. Prezenta tesutului subcutanat lax premite acumularea exudatului
in inflamatii precum si a sangelui in hemoragii, de aceea inflamatiile faciale precum si hemoragiile duc
la tumefactii mari ale regiunii faciale. Datorita lipsei fasciale, suturile in caz de plagi ale fetei- facute cu
atentie, altfel dau nastere la cicatrici inestetice. Odata cu inaintarea in varsta, tegumentul facial isi
pierde elasticitatea, dand nastere la aparitia pliurilor sau a ridurilor(oblice sau verticale) care sunt
perpendiculare pe directia fibrelor musculare, de aceea inciziile la nivel facial, asa numitele incizii
Langer(pe directia pliurilor) se fac perpendiculare pe directia fibrelor musculare, avand drept urmare
formarea unor cicatrici minime.
Leziunile nervului facial: Este urmata de paralizia unor muschi ai fetei, in functie de ramurile faciale
lezate. Frecvent are loc inflamatia nervului facial la iesirea din gaura stilo-mastoidiana, inflamatia fiind
insotita de edem cu compresiunea nervului la nivelul canalului nervului facial. Este insotita de
disparitia tonusului muschiului orbicular al ochilui cu eversia pleoapei inferioare, care pierde contactul
cu globul ocular, cornea nu mai este astfel suficient hidratata, nemaifiind lubrifiata de lacrimi si devine
astfel vulnerabila la ulceratii. Bolnavul nu poate sufla, fluiera, prezentand si tulburari masticatorii
datorita unor muschi cutanati ce intervin in masticatie(buccinator, orbicularul buzelor). Atunci cand
muschii hetero/contralaterali nu sunt afectati se produce o cadere a comisurii bucale de partea afectata
cu scurgere de saliva sau alimente si aceste paralizii de facial pot avea mai multe cauze. Multe dintre
ele sunt necunoscute- paralizie idiopatica a lui Bell, altele pot sa apara prin expunere la frig- paralizii
afrigore. In timpul interventiilor chirurgicale, la nivelul parotidei in special, in diferite injectii,
anestezii, vaccinuri, infectii ale urechii medii(otita), in sarcina, sida etc.
Lezarea ramuri nv facial- paralizia m fetei, insotita sau nu de abolirea senzatiei gustative in 2/3 ant ale
limbii cu alterarea secretiei salivare si lacrimale. Leziunea apropiata de originea nv facial din Gasser
pietros mare superf + VII bis si determina perturbari ale functiei motorii, tulburari gustative si
autonome. Leziunea distala ale nv facial de ggl, dar ant orig nv coarda timpanului, determina aceleasi
tulburari, fara afectarea secretiei lacrimale. In vecinatatea gaurii stilo-mastoidiene- afecteaza numai
functia motorie. Ramurile nv facial- interesate in leziuni produse de cutit, taieturi accidentale,
voluntare, fracturi de temp. Un nv sectionat liniar poate regenera, cele 2 extrem sa nu fie prea
indepartate. Lezarea ramului zigomatic- paralizia pleoapei inf, m orbicular ochi, indepartarea pleoapei
inf- eversia. Paralizia ramului bucal- impiedica eliminare alimente din vestibului bucal; eliminare cu
deget pacient. Paralizie ram mandibular- pt scoatere gl submand, cadere disgratioasa a comisurii
bucale. Idiopatica- 30-55 ani.
Fanta labiala : este o afectiune la nou-nascut cu o frecventa 1 la 1000 cazuri, 60-80% fiind la sexul
masculin. Este localizata la nivelul buzei superioare, pornind de la o incizura redusa si mergand pana la
baza nasului. Poate fi unica sau bilaterala si se mai numeste buza de iepure(incizura in zona
tranzitionala a buzei inf) sau cheiloschizis(limitata/exista pana la baza nasului). Tratamentul sau este
chirurgical, interventia purtand numele de cheilorafie. = malformatii congenitale ale fetei caracterizate
prin absenta de subst la niv buzei sup, palatului bucal/cerului gurii determinata de lipsa fuziunii
mugurilor labiali/palatini in cursul dezvoltarii embrionare.
Fanta palatina: Exista frecvent o asociere a buzei de iepure cu gura de lup, care se numeste si fanta
palatina sau palatoschizis(incizura la nivelul palatului moale si dur). Fanta palatina se intalneste mai
frecvent la sexul feminin si frecventa sa este de 1/2500 cazuri. Poate fi limitata numai la nivelul luetei
care capata un aspect de coada de peste, sau poate sa cuprinda in totalitate palatul dur si palatul moale,
fiind o deschizatura completa a regiunii palatine, care favorizeaza astfel refluarea alimentelor din cav
bucala in cav nazala. Se datoreaza absentei de intalnire sau a unei fuziuni defectuoase a proceselor
palatine intre ele, sau cu marginea posterioara a palatului primar. Interventia chirurgicala(palatorafie);
afectiunea combinata buza de iepure, gura de lup- cheilopalatoschizis.rafie.
88

Fraul labial larg: formeaza de regula un spatiu intre incisivii centrali, in special la copil si produce
tulburari in vorbire si in alimentatie. Necesita frenectomie. La adult atunci cand exista produce o
regresie gingivala cu o expunere anormala a radacinii dintilor/cementului sub actiunea factorilor
externi. Te nasti cu el.
157.
Leziunea nervului hipoglos- cel mai frecvent se produce intr-un traumatism(fractura mandibulara) si
prin lezare se produce paralizia musculaturii de partea respectiva cu atrofia unilaterala a limbii. Limba
va fi deviata spre partea afectata in contrast cu paralizia muschiului genioglos care este deviata spre
partea neafectata. Paralizia nervului hipoglos, nervul cranian XII responsabil de inervarea
musculaturii limbii, are drept cauze leziuni intramedulare cum sunt : tumorile, poliomielita sau bolile
neuronului motor. Semne si simptome: hemiatrofie linguala; limba devine incretita, atrofiata si prezinta
fibrilatii musculare; tulburari de motilitate:jena in masticatie si deglutitie si dizartrie.
Rezorbtia sublinguala a medicamentului- sunt anumite medicamente(nitroglicerina) &comprimat>durerea dispare; care se aplica sublingual(pe fata inf a cavitatii bucale) sub forma de comprimat sau
spray, tratament folosit in insuficienta coronariana, angina pectorala, care se rezoarbe in maxim 1 min
si bolnavul isi revine. Medicamentul este absorbit intr-un minut prin mucoasa sublinguala si ajunge in
vena sublinguala profunda si de aici la inima.
Frenectomie- fraul limbii poate fi lung, dar poate fi scurt anchiloglosie, care afecteaza in special
sugarul si copilul mic si de accea trebuie sectionat pt deglutitie, vb.= interventia chirurgicala prin care
se indeparteaza, se repozitioneaza frenul.
Afectiunile dintilor si gingiilor:
1. Gingivite- inflamatie la nivelul gingiilor, care se datoreaza unei igiene incorecte si poate sa
afecteze tesutul de sustinere producand o periodontita cu alterarea, inflamatia si distructia osului
alveolar si a ligamentului alveolo-dentar. Periodontiul fiind tesutul conjunctiv care inconjoara
radacina dintelui, fixand-o in alveola. Are ca urmare o mobilitate a dintelui, daca nu se trateaza,
dintii cad. In ceea ce priveste extractiile dentare, in afara de obstructie osoasa care nu mai poate
fi recuperata prin tratament, se practica frecvent la al treilea molar.(de minte)
2. Abcesul alveolar dentar- colectie purulenta ce rezulta prin necrozarea tesutului inflamat.
Provoaca dureri. Se poate deschide si spontan in cavitatea orala sau in vestibulul cav bucale.
Septicemie->moarte.
3. Carii- tesut dentar, in camera pulpara doare(filete nervoase)
4. Pulpita- infectie a camerei dentare, care daca nu este tratata la timp duce la distrugerea
tesutului osos al alveolei dentare si la formarea unui abces dentar. O particularitate deosebita o
prezinta dintii de la nivelul maxilei, care au raporturi cu sinusul maxilar si radacinile chiar pot
patrunde la acest nivel, putand transmite o infectie la nivelul sinusului si invers, o sinuzita poate
afecta radacina dintelui, cu angia care se produce pe nervul dentar. Cand este vorba de un abces
dentar, acesta se poate transmite la nivelul sinusului, iar de la niv acestuia in unghiul intern al
ochiului, unde datorita anastomozelor dintre vena faciala si oftalmica infectia poate iradia
intracranian dand nastere la o meningita sau encefalita.
5. Extractii dentare- de multe ori dintele nu poate fi reconstituit, distructia fiind mare. Frecvent
trebuie scos al 3-lea molar, cel de minte care apare la varsta variabila/deloc, acesta este inclusse inflameaza sub a 2 lea molar, trebuie scos, extras sau readus in pozitie normala. Rasucire de

89

2-3 ori pt a rupe ligam aleveolo-dentar. [Dintele inclus definitiv- erupe, nu-si gaseste locul liber
si se dezvolta indaratul unui dinte ant->la cel de-al treilea molar.
6. Regresia gingivala- are ca rezultat descoperirea cementului/radacinile, care este vulnerabil la
factori externi si se datoreaza lipsei efectuarii detartrajului ce valorizeaza invazia microbiana si
distrugerea periodontului=> periodic detartrarea.
158.
Leziunea nervului trigemen: O lezare totala este urmata de o anestezie foarte intinsa care cuprinde
anterioara a pielii capului, a fetei cu exceptia unghiului mandibular, corneei si conjunctivei, mucoasa
nazala, mucoasa orala si mucoasa partii anterioare a limbii/cav bucala, precum si paralizia muschilor
masticatori.
Nevralgia de trigemen: Apare ca urmare a tulburarilor produse la nivelul radacinilor senzitive si se
caracterizeaza printr-o durere intensa la nivel facial care apare in crize repetate.(o criza=15 min) . In
nevralgiile trigeminale, cel mai frecvent este interesat nervul maxilar, urmand nervul mandibular si cel
mai rar fiind oftalmicul. Nu se stie cu precizie cauza aparitiei, insa se presupune gasindu-se in unele
cazuri o artera aberanta care exercita o compresiune asupra ramurii nervoase.
Explorarea functiei senzitive a trigemenului : Se face cu pacientul avand ochii inchisi si trebuind sa
raspunda la o atingere care poate fi un gaz sau lichid cald sau rece, sau o intepare de ac/ esarfa. Aer
cald/ rece/ apa pe tegument facial; ce simte,unde, comparativ Dr-Stg!. Explorezi sensibilitatea la
nivelul fetei, mandibulei, de regula se testeaza bilateral=> ce ramura trigemen este afectata. Cu precizie
durerea!
Herpes zoster : infectie virala, care produce leziuni (radacinilor nervoase) ale ganglionilor nervosi
spinali sau ai nervilor cranieni, se caracterizeaza prin aparitia de vezicule pe traiectul ramurii nervoase
la nivel cutanat, insotite de dureri si care in decurs de 5-7 zile erup singure, se usuca si se descuameaza.
Benzi eruptive pe o singura parte a corpului. Cel mai frecvent afectat (20%) este ganglionul trigeminal
si afectarea sa duce la aparitia herpesului in asa numita zona oftalmica. Boala comuna la pers
adulte/cele cu sistem imunitar slabit de stres, rani, medicamente/ alti factori.
159.
Anestezia nervului supraorbitar: locul de intepatura: in 1/3 interna a arcadei sprancenoase, medial de
orificiul suprorbitar.
Anestezia nervului suborbitar: Este necesara atunci cand se tenteaza a se face o interventie la nivelul
partii inferioare ale fetei, se intervine cu acul de anestezie la nivelul orificiului infraorbitar, cele 3
orificii supra, infraorbitare si mentonier, gasindu-se pe aceeasi linie vertical. Se patrunde cu acul prin
orificiul infraorbitar si inainte de a introduce anestezicul se aspira pentru a nu fi patruns in artera sau
vena infraorbitara. Ca accidente, transfuzional, cel mai periculos este ca se patrunde prea puternic si
anestezicul poate fi injectat in orbita cu anestezia temporara a muschilor extrinseci ai globului ocular.
Anestezia nervului alveolar inferior(ram din maxilar): Se face prin palparea spinei lui Spix sau
lingual de pe fata mediala a ramului mandibular, se aspira intai si dupa aceea se introduce anestezicul.
Daca patrunde sange in siringa, nu trebuie introdus anestezicul. Hematom. Ca accident este patrunderea
prea profunda ajungand in glanda parotida.
Anestezia nervului mentonier si nervului incisiv : Prin orificiul mentonier si este necesara pentru
interventii la nivelul tegumentului barbiei/ metonului si a pielii si mucoasei buzei inferioare; pt dintii
inf, langa nv lingual.
Anestezia nervului maxilar calea suprazigomatica= se introduce acul perpendicular pe piele
deasupra arcadei zigomatice si inaintea tuberculului zigomatic, 2 cm pana ajunge la osul temporal, apoi
este indreptat inferior mentinandu-se contactul cu fata externa a sfenoidului si coboara 5 cm pana
90

ajunge la fata externa a osului pterigoidian. De aici, este indreptat posterior si de depune anestezicul.
Anestezia nervilor dentari superiori si posteriori- calea cutanata: se introduce acul inferior de osul
zigomatic, anterior de muschiul maseter si posterior de creasta zigomato-alveolara, directia acului este
postero-superioara si medial pana la atingerea tuberozitatii maxilei, de acolo avanseaza inca 2-5 cm si
se depune anestezicul.
Anestezia nervului infraorbitar (ram din oftalmic): este necesara atunci cand se tenteaza a se face o
interventie la nivelul partii inferioare ale fetei, se intervine cu acul de anestezie la nivelul orificiului
infraorbitar, cele 3 orificii supra, infraorbitare si mentonier, gasindu-se pe aceeasi linie verticala. Se
patrunde cu acul prin orificiul infraorbitar si inainte de a introduce anestezicul se aspira pentru a nu fi
patruns in artera sau vena infraorbitara. Ca accidente, transfuzional, cel mai periculos este ca se
patrunde prea puternic si anestezicul poate fi injectat in orbita cu anestezia temporara a muschilor
extrinseci ai globului ocular.
160.
Fracturi nazale(piramida nazala)- trimea superioara a nasului prezinta suport osos, treimea inferioara
si septul sunt cartilaginoase. Frecvente in accidente de sport, dar si accidente domestice, casnice, de
masina etc. Este insotita de deformari osoase in special atunci cand impactul este lateral, insotita de
hemoragie- epistaxis si in traumatisme puternice se poate produce si fractura lamei ciuruite a
etmoidului, insotita chiar de lezarea meningelui si intarzierea in tratament duce la aparitia unei
meningite; encefalite. Se poate deschide spatiul subarahnoidian, scurgeri LCR.
Deviatia septului nazal- neregularitate, o deviere pe linia mediana a septului nazal osteocartilaginos;
poate fi la nastere ca urmare a unui travaliu indelungat, dar poate fi castigat ulterior dupa nastere ca
urmare a unui traumatism. Uneori deplasarea este foarte puternica incat septul nazal median intra in
contact cu peretele lateral al piramidei/fosei nazale, putand produce obstruarea cailor respiratoriiuni/bilaterala nazala. Necesita restaurare chirurgicala. Sunt cazuri cand este lezata intreaga piramida
nazala, nasul cade-> se pune la loc prin rinoplastie.
Rinita- congestie si o inflamatie a mucoasei nazale ca urmare a unei infectii, dar poate fi si ca urmare a
unei reactii alergice. Congestia apare imediat, datorita vascularizatiei bogate de la acest nivel. Se
manifesta cu rinoree, stranut, nas infundat, puruit nazal. Atunci cand este o infectie la nivelul mucoasei
nazale, datorita legaturilor anatomice ea se poate propaga in fosa craniana anterioara prin lama ciuruita
a etmoidului, se poate propaga la nivelul urechii medii prin trompa lui Eustachio, la nivelul
nazofaringelui si tesuturilor moi retro-faringiene, sinusurilor paranazale si la nivelul aparatului lacrimal
si conjunctivei oculare. Traumatism + hemoragie= epistaxis/rinoragia=sangerarea/hemoragia nasului.
Hemoragia nazala in hipertensiune, se linisteste cand presiunea revine la normal ca o supapa. La
nivelul foselor nazale, in sup sau mijlocie exista si asa numita pata vasculara a lui Kisselbach, care
poate fi lezata si da nastere unei hemoragii.
161.
Variatiile sinusului frontal : Sinusul frontal poate prezenta o serie de variante, foarte rar cele 2
sinusuri au aceeasi marimie si de asemenea foarte rar septul intersinusal care le separa poate fi vertical
si median, sunt situatii in care sinusul frontal este foarte mic- cm, situatii cand sinusul este foarte
mare intinzandu-se atat in portiunea solzoasa a frontalului cat si in portiunea orbitala a acestuia, mai rar
extinzandu-se si la aripa mare a sfenoidului. Sunt situatii in care sinusul frontal este multiplu si fiecare
compartiment se poate deschide separat in meatul mijlociu. Fiecare sinus cu canalul sau propriu;
sinusul frontal- voluminos.
Sinuzita: consta in inflamatia si congestia mucoasei sinusale(care captuseste interiorul foselor nazale si
sinusurile), care poate cuprinde un singur sinus sau poate sa cuprinda mai multe sinusuri- pansinuzita.
Poate apare si ca o complicatie a inflamatiei mucoasei nazale. Cand membrana mucoasa se inflameaza
blocheaza drenajul fluidului din sinus spre nas si gat, determinand durere si presiune in sinusuri.
91

Infectiile celulelor etmoidale- captusite de o mucoasa care se continua cu mucoasa nazala, se poate
inflama=>etmoidita. Procesul inflamator este propagat in directia orbitei si a neurocraniului,
determinand complicatii severe. Atunci cand se produc au drept consecinta o infundare a peretelui
medial al orbitei. Cand sunt afectate celulele etmoidale posterioare- complicatie majoracecitate(orbire) ca urmare a raporturilor care le au cu nervul optic si artera oftalmica. Afectarea
nervului optic se poate insoti numai de o infectie a acestuia- nevrita a nervului.
Infectia sinusului maxilar- colectia purulenta se elimina mai greu decat cel frontal; orificiul sinusului
maxilar este situat sus si el nu poate drena atata timp cat bolnavul este situat in 2 picioare, evacuarea lui
se face cand bolnavul este asezat in latero-statism. Se culca pe partea sinusului afectat pt drenaj. Poate
fi si bilateral. Se intervine pe la nivelul ostiumului, evacuandu-se deci golind sinusul si introducand si
solutii dezinfectante. Se poate interveni si cu o canula prin peretele medial al sinusului, care
favorizeaza astfel scurgerea rapida. Spalare sinus si dezinfectie. Poate produce nevralgie de nv maxilar
suborbital; peretele sup al sinusului are raport cu acest nv sau poate fi deshiscent.
Raporturile sinusului maxilar cu dintii: O particularitate deosebita o prezinta dintii de la nivelul
maxilei, care au raporturi cu sinusul maxilar si radacinile chiar pot patrunde la acest nivel, putand
transmite o infectie la nivelul sinusului si invers, o sinuzita poate afecta radacina dintelui, cu angia
care se produce pe nervul dentar. Cand este vorba de un abces dentar, acesta se poate transmite la
nivelul sinusului, iar de la niv acestuia in unghiul intern al ochiului, unde datorita anastomozelor dintre
vena faciala si oftalmica infectia poate iradia intracranian dand nastere la o meningita sau encefalita.
Transiluminarea sinusului : se face intr-o camera obscura prin introducerea unui fascicul de lumina in
cavitatea bucala spre unghiul intern al ochiului si apare o roseata deasupra orbitei(sinusul frontalroseata supraorbitala). Cand aceasta roseata este atenuata- prezenta unui lichid la niv sinusului. Pt
sinusul maxilar fasc de lumina se indreapta spre marginile laterale ale palatului dur si apare o roseata
semilunara infraorbitara. Cand este atenuata- sinuzita. Nu pot fi explorare sinusurile sfenoidal si
etmoidal. =opacifierea completa a acestuia cu ajutorul unei surse de lumina puternica. Transmisia
normala= absenta infectiei.
162.
Luxatia articulatiei temporo-mandibulare : Se produce ca urmare a unei deschideri exagerate a gurii
care are ca urmare o contractie puternica a m pterigoidian lateral, producandu-se astfel o luxatie
anterioara, cea posterioara fiind foarte rara din cauza tuberculului posterior existent- postglenoidian si
ligamentul lateral extern. Poate fi produsa si ca urmare a unei lovituri puternice in regiunea mentoniera,
atunci cand individul sta cu cavitatea bucala deschisa- iesire cap mandibula din fosa mandibulara in
aceeasi parte cu lovitura. Insoteste frecvent fractura. In astfel de cazuri, luxatia este unilaterala. De
regula se rezolva prin interventie chirurgicala si in astfel de cazuri trebuie sa se tina cont de existenta
celor 2 nervi in aceasta regiune: auriculo-temporal si facial, care nu trebuiesc lezati. Femei- vb mult,
tare. Uppercut-mandibula in pozitie normala.
Artroza articulatiei temporo-mandibulare: afectiune degenerativa, inflamarea articulatiei. Este o
degenerescenta la nivel atm care poate fi responsabila de o inflamatie a atm. Sunt afectate ocluzia
dentara adica atunci cand se produc miscari de ridicare-coborare ale mandibulei, se aud trepidatii
caracteristice la nivel articular, care se datoreaza unei intarzieri a deplasarii ant meniscului articular si
este afectata de asemenea masticatia.
163.
Leziunile urechii externe- orice traumatism la acest nivel este urmat de aparitia unui hematom
auricular, prin acumulare sange intre pericondru si cartilajul aleveolar. Atunci cand se formeaza
necesita aspiratie obligatorie, pentru ca daca se intarzie se produce formare de tesut fibros care se
dezvolta in tesutul cutanat dand nastere la o cicatrice vicioasa- ureche in forma de floare de varza.
Examenul otoscopic- permite studierea meatului acustic extern si a membranei timpanului. La adult
92

pentru a accesa mai usor otoscopul se trage de pavilionul urecii supero-lateral, iar la copil inferolateral. Pe fata interna spre urechea medie a membranei timpanului se gaseste lantul de oscioare are
urechii medii, ciocan, nicovala si scarita precum si nervul coarda timpanului. De aceea, atunci cand se
face incizia pentru evacuarea unei colectii din urechea medie, se face in cadranul postero-inferior.
Atunci cand nu este nimic, in acest unghi se vede un fond luminos. In unghi mort, 2 perpendiculare->
mb in 4 cadrane; incizia se face in cadranul potero- inf, de culoare gri-stralucitoare/ translucida.
Deschiderea accidentala sau terapeutica(paracenteza) a peretelui timpanului- o perforatie accidentala
a timpanului este provocata, in general, de otita acuta sau cronica, sau de introducerea in ureche a unor
instrumente cum ar fi un betisor invelit in vata.
Otita medie- infectiile/inflamatiile urechii medii sunt complicate, deoarece se pot complica cu o
mastoidita. Urechea medie comunica cu antrumul mastoidian prin aditus adantum cu cel mastoidiene,
iar prin tropa lui Eustachios(blocat u medie-faringe) cu rinofaringele. Presiune atmosferica mentinuta.
La obstructia trompei, aerul din urechea medie scade cu usurinta, tulburari de auditie. La colectia
purulenta se transmite cel mastoidiene=> mastoidita, in era antibioticelor mai rare. Mastoida este un
process osos care are o multime de celule, de spatii aeriene. Reprezinta infectia si inflamatia spatiilor
de aer cuprinse in osul mastoidian.
171.
Mijloace de explorare reg laringiana- Endolaringele se studiaza prin laringoscopie care poate fi
indirecta cu ajutorul unor oglinzi laringiene(raze luminoase) si directa prin introducerea unui
laringoscop, adica endoscop cu fibre optice. Capul in extensie fortata, se palpeaza marginea inf a osului
hioid, proeminenta cartilajului tiroid si cartilajul cricoid. Incizia incepe la nivelul osului hioid si merge
pe linia mediana pana la cartilajul cricoid. Se taie pielea, linia alba subhioidiana, descoperind
membrana tiro-hioidiana, cartilajul tiroid si membrana tiro-cricoidiana.
Manevra Valsalva- este o proba respiratorie constand in efectuarea unei expiratii fortate, cu glota
inchisa. Aceasta proba se efectueaza pentru aprecierea capacitatii de adaptare a aparatului
cardiovascular la efort, provoca in mod normal brahicardie si modificari de volum ale inimii.
Inhalarea corpilor straini- de regula se opresc in vestibulul laringian si blocheaza caile respiratorii. In
medie se considera ca apar tulburari care pot merge pana la moarte daca aceasta blocare dureaza mai
mult de 5 min, producandu-se o blocare prin contractia spasmodica a plicilor, ceea ce impiedica
patrunderea aerului in trahee. De regula bolnavul reactioneaza printr-o tuse violenta care de multe ori
poate exterioriza corpul strain. Atunci cand este deja in repaus respirator, se aplica asa numita manevra
Heimlich, care cu pumnul drept dispus in palma stanga se apasa pe abdomenul pacientului intre
ombilic si manubriul sternal. Daca nici asa nu se rezolva se poate interveni prin cricotirotomie. [Corpi
straini laringo-faringieni- sunt corpii straini care se opresc in recesul piriform, in general de corpi
straini subtiri ascutiti, os de peste, fire de par+coaja paine!!!. Uneori poate exista un tractus sinusal al
recesului piriform care consta intr-o legatura intre acesta si glanda tiroida si o infectie de la acest nivel
se poate complica cu o tiroidita care de multe ori necesita o tiroidectomie partiala.
Cancer laringian- formatiune tumorala maligna la nivelul laringelui. Primul semn este raguseala, insa
ca semn principal se palpeaza nodulii, jena in deglutitie- disfalgie. Semnul pantonomonic/pp
hipertrofia nodulilor pre si paratraheali. Diagnosticarea sa- obligatoriu interventie chirurgicala, iar la o
perioada variabila de timp trebuie executata reeducarea vocala. Se face cu un electrolarinx sau proteza
electroesofagiana. Este necesara traheotocmia, inelele 1,2; 2-4 suprasternal cu introducerea unui corp
tubular ce sa permita patrunderea aerului, pana la spital pt cagula traheala. Situatii in care se produc
inhalari sau patrunderea corpilor straini pana la niv laringofarinxului pana la recesul piriform se
cantoneaza. care sunt hipertrofiati, este necesara laringectomia.
93

Modificarile laringelui cu varsta- La barbat sub influenta androgenilor, la nivelul laringelui se

formeaza rapid un unghi de 90 in cartilajul tiroidian anterior, iar corzile vocale ale barbatului devin de
trei ori mai lungi decat la femei. Aceste modificari sunt responsabile pentru ingrosarea vocii.
172.
Chisturile canalului tireoglos- se constata o formatiune tumorala chistica(moale, elastica) sau dura pe
linia mediana, in aproierea osului hioid. Canalul tireoglos se deschide la nivelul foramenului cecum. Pe
traseul acestui canal, la terminarea sau in alte regiuni se pot forma chiste care cel mai frecvent se
dezvolta la nivelul sau sub nivelul osului hioid. Se prezinta sub forma unei tumefactii nedureroase, care
frecvent se poate deschide spontan la nivelul tegumentului, dand nastere unei fistule de tireoglos ce
trebuie rezolvata chirurgical; altfel recidiveaza(se form din nou chist).
Lobul piramidal al glandei tiroide- Sunt glande tiroide care prezinta absenta istmului tiroidian.
Lobii tiroidieni nemaifiind uniti median si pot sa nu prezinte nici piramida lui Lalouette care poate sa
lipseasca chiar si atunci cand exista istm tiroidian.
Glanda tiroida aberanta/ectopica- apare datorita unui viciu de dezvoltare a canalului tireoglos. Se
gasesc situate de-a lungul canalului tireoglos care poate persista, sau pe restul embrionar al acestui
canal. Frecvent sunt la nivelul radacinii limbii, putand fi situate chiar la nivelul foramenului cecum sau
frecvent la nivelul gatului, insa se impune obligatoriu sa se faca diagnosticul diferential cu glanda
tiroida necoborata. DDx care se face cu ajutorul scintigrafului si este absolut necesara, pentru ca uneori
confundand o glanda tiroida necoborata cu o glanda tiroida aberanta si extirpand-o, il privam pe
respectivul individ de hormonii tiroidieni. - pot exista glande tiroide linguale, la nivelul hioidului sau
sub acesta. Atunci cand exista este situata in planul regiunii mediane a gatului. Diagnosticul diferential
trebuie facut cu un chist de canal tireoglos.
Cresterea de volum a glandei tiroide=gusa simpla- apare secundar unei cresteri a nr celulelor
tiroidiene fara hipertiroidism si nelegata de un proces inflamator. Poate fi neneoplazica si
neinflamatorie, ea putand creste si in stari fiziologice cum ar fi in perioada menstruala sau sarcina. O
crestere a glandei da nastere asa numitei guse ce are ca urmare comprimarea traheei, esofagului, a
nervilor laringei. De regula glanda se mareste mai rar superior din cauza existentei muschilor
sternotiroidian si sternocleidomastoidian si se poate insoti de hipertiroidie sau hipotiroidie. De regula se
datoreaza unei tulburari a metabolismului iodului, apare in regiunile deficitare in iod. Necesita
extirparea sa chirurgicala- tiroidectomie, atunci cand este cancer de tiroida este o extirpare totala si se
recomanda o extirpare partiala, subtotala, pentru a pastra o portiune din partea sa posterioara
conservand astfel glandele paratiroide ce pot fi extirpate o data cu glanda tiroida. In tiroidectomie se
are in vedere sa nu se lezeze nervii laringei si recurenti pentru ca lezarea nervilor duce la paralizia
muschilor striati ai laringelui, iar a nervului recurrent este cea mai frecventa si care este lezat cand se
intervine pe polul inferior al glandei tiroide, dar si in alte interventii chirurgicale la nivelul gatului,
laringeul drept avand raporturi cu artera tiroidiana inferioara, trecand fie intre cele 2 artere tiroidiene,
fie printre ramurile tiroidienei inferioare si avand in vedere aceste raporturi de regula ligatura arterei se
face la distanta de glanda. Afectarea nervului laringeu este urmata de o raguseala, o afonie tranzitorie si
un spasm laringian. In interventiile pe tiroida pot fi extirpate din greseala glandele paratiroide situate pe
fata posterioara a lobilor tiroidieni, cea superioara mai sus de tiroida, cartilajul tiroid, iar cea inferioara
imediat sub acesta.
Tiroidectomia- indepartarea chirurgicala a unei parti sau a totalitatii glandei tiroide. Este o interventie
chirurgicala frecventa, indicata in mai multe boli tiroidiene.
94

173.
Traheea cervicala- este un organ tubular, care face parte din caile respiratorii. Limite: intre vertebrele
C6-T4 la adult, cu usoare modificari la nou-nascut. Aceste limite sunt relative: se alungeste atunci cand
laringele se ridica si se scurteaza cand acesta coboara. Localizare: inaintea esofagului; apartine atat
gatului, cat si toracelui. Patrunde in mediastin prin orificiul superior al toracelui. Traiect: relativ
superficial; directie oblica supero-inferior si antero-posterior. Forma: tub cilindric cu peretele posterior
turtit. Prezinta doua impresiuni: tiroidiana si aortica.
Mijloace de explorare- prin endoscopie. Se incizeaza pe linia mediana(piele, t cel subcutanat, linia
alba subhioidiana), taiem glanda tiroida. In tesutul celular se gasesc venele tiroidiene inf.
Traheotomia- interventie chirurgicala constand in practicarea unei deschideri a fetei anterioare a
traheei cervicale- intre al 3-lea si al 4-lea inel cartilaginos- si in amplasarea aici a unei canule pentru a
asigura trecerea aerului.
174.
Esofagul cervicalLeziuni ale esofagului- se produce foarte rar, deoarece este un organ profund. De regula apare ca o
complicatie pentru alte interventii chirurgicale, cele mai multe de asemenea in cazul de traumatisme.
Este asociat frecvent cu o leziune a cailor respiratorii care il protejeaza. Se spune ca lezarea esofagului
fara tratament este mortala. Si in interventiile chirurgicale, se poate muri in 50%din cazuri(2000).
Fistule traheo-esofagiene- anomalii congenitale care sunt asociate cu atrezie esofagiana. In 90% din
cazuri partea proximala a esofagului se termina cu un buzunar si partea inferioara comunica cu traheea.
In buzunaraul care se formeaza se depoziteaza mucus care este inghitit in timpul deglutitiei. Fistula tip
B- partea proximala a esofagului comunica cu traheea si partea distala cu stomacul. Fistula tip Cfistula pura, esofagul comunicand cu stomacul si din partea sa proximala desprinzandu-se o prelungire
spre trahee.
Aceste fistule apar datorita faptului ca persista o separare anormala intre esofag si trahee, prin
neconsolidarea septului traheoesofagian.
Cancerul esofagian- se traduce prin displagie(tulburari in deglutitie) deoarece reduce lumenul
esofagian pana la 30-50%. Esofagul se examineaza cu esofagoscopul si cand durerea devine marcata
semnaleaza faptul ca tumora s-a extins la tesuturile periesofagiene. Semnul este hipertrofierea
nodulilor cervicali profunzi inferiori care compreseaza si nervul laringeu recurrent; cu aparitia
raguselii.
175.
Loja parotidianaInfectiile glandei parotide- Interventiile la nivelul glandei parotide-necesita extirparea intregii glande.
Infectiile la nivelul glandei sunt foarte frecvente, sunt produse de un agent patogen, de un virus care se
transmite pe cale sangvina- parotidita epidemica(evolueaza in epidemii) consta in marirea volumului
glandei/hipertrofia glandei, limitata de existenta fasciei parotidiene, cu durere deoarece edemul glandei
parotide este limitat, aceasta durere se accentueaza in masticatie.
Obstructia canalului parotidian- Virusul poate determina si inflamatia canalului lui Stenon(canalul
excretor al glandei), care se poate depista prin cercetarea orificiului de deschidere a canalului lui
Stenon-M2 sup- papila parotidiana care este rosie atunci. Apar dureri la nivelul pavilionului urechii, la
nivelul meatului acustic extern, in reg temporala, la nivelul articulatiei temporo-mandibulare. Parotidita
epidemica se mai numeste oreion, apare in copilarie, dar poate sa apara si la adult. Pe canalul lui
95

Stenon se pot forma calculi salivari ce blocheaza eliminarea salivei in vestibulul bucal, secretia
salivara parotidiana fiind permanenta, acumularea salivei duce la marirea de volum a glandei parotide.
Cum ea e permanenta determina marirea de volum a glandei, putand confunda cu o parotidita.
Diagnosticul se pune prin examen radiologic sialografie-loc calcul- chirurgical- scoti, parotida revine la
dimensiuni. Canalul lui Stenon se poate explora si prin introducerea substantelor de contrast prin papila
parotidiana). Chirurgul ligatureaza anterior canalul Stenon anterior calcului, sub presiune saliva. Ca
posibile complicatii ale parotiditei Orhita = infectia testiculara care de cele mai multe ori produce
sterilitate/ impotenta.
Proiectia si descoperirea canalului Stenon- canalul excretor al glandei parotide, pleaca din regiunea
anterioara a glandei, merge postero-anterior si supero-inferior si se deschide la nivelul cavitatii bucale
printr-un orificiu situat deasupra primului molar superior. Exceptand portiunea initiala unde este
acoperit de prelungirea parotidiana si portiunea terminala care este profunda, canalul este superficial si
merge in tesutul celular subcutanat si poate fi descoperit imediat dupa sectiunea pielii si a fasciei. Capul
este intors in partea opusa operatiunii. Se examineaza tragusul si comisura bucala. Incizia merge de-a
lungul unei linii intinse de la tragus la comisura buzelor si are lungime de 5 cm, jumatate fiind situata
pe maseter si jumatate pe regiunea geniana. Dupa efectuarea inciziei, se taie tesutul celular subcutanat
si mai profund prelungirea din fascia parotidiana.
Sialografie- examen radiografic al canalelor excretoare ale unei glande salivare. O sialografie serveste,
in principal, la vizualizarea prezentei unor calculi intr-un canal excretor.
Glande parotide accesorii- pe suprafata muschiului maseter, de regula sunt 1,2,3 intre canalul
parotidian si arcada zigomatica. Fiecare prezinta un canal de excretie care se deschide fie singur fie
impreuna cu un canal vecin, in canalul principal, mai rar se deschid direct, separate, in vestibulul bucal.
176.
PVN gat- carotida ext/comuna, vene jugulara ext, vag.
Proiectia si descoperirea arterelor carotida comuna- artera carotica comuna- post prin intermediul
muschilor prevertebrali si pe procesele transverse cervicale: tuberculul ant al lui C6(tuberculul
Chassaignac) este cel mai proeminent, prin urmare are raportul cel mai intim cu artera. Datorita acestui
considerent reperul cel mai important pentru descoperirea carotidei comune va fi planul osos al acestor
procese transverse si in principal, tuberculul. Avand in vedere faptul ca artera carotida comuna vine in
raport exterior cu vena jugularei interne, la denudarea arterei se va evita lezarea venei. Medial, artera
carotida comuna are raporturi cu conductul laringo-traheal. Anterior, artera carotida comuna prezinta
raporturi cu pielea, lama cervicala superficiala si SCM(care este invelit in teaca sa). Dupa tuberculul lui
Chassaignac, SCM serveste ca reper pt descoperirea facila a arterei. Pozitie si explorare: capul va fi pus
in extensie si intors pe partea opusa executarii procedurii. Se exploreaza SCM, conductul laringotraheal si santul dintre cele 2. de-a lungul marginii ant a SCM se duce linia de operatie, mai exact de la
articulatia sternoclaviculara la scobitura parotidiana, situata post de unghiul mandibulei. Inzicia se face
de-a lungul liniei de operatie, mergand de la articulatia sternoclaviculara, pana la osul hioid. Dupa
incizia pielii, se va sectiona m platysma si fascia cerviala superficiala de-a lungul marginii ant a SCM.
In timpul acestei operatiuni se va evidentia marginea ant a SCM. Dupa evidentiere, se izoleaza fata
profunda a SCM de foita profunda a tecii si apoi se trage muschiul in afara. Laringele se tractioneaza
spre interior iar SCM in exterior. Cu indexul drept se palpeaza tuberculul carotidian. Dupa localizarea
acestuia, se rupe foita profunda a tecii musculare si tesutul celular care inveleste vasele. Externa si
interna la niv gatului. +VJI!!
Ligatura arterei carotide externe- urmata de diminuarea fluxului sangvin, dar nu de oprirea totala a
acestuia, datorita anastomozelor existente intre cele 2 carotide externe la nivel facial dar si la nivelul
extremitatii cefalice, ce permite restabilirea circulatiei retrograde. [Carotida externa este situata anterior
96

de procesele transverse. Medial vine in raport cu faringele, iar locul de ligatura al acestei artere este
locul unde artera vine in contact cu osul hioid. Lateral artera are raport cu a carotida interna si muschiul
venei jugulare interne, la care acesta primeste ca afluent trunchiul tiro-lingo-facial. Anterior carotida
externa este acoperita de piele, platysma, fascie cervicala superficiala, SCM, cuprins in teaca sa si
tesutul celular din planul omohioidianului. !!! deosebirea carotidei externe de cea interna prin faptul
ca la acest nivel, carotida interna nu are nici un ram! Descoperire- capul este pozitionat in extensie si
intors in parte opusa celei in care se opereaza. Linia de operatie este verticala si pleaca de la mijlocul
marginii anterioare a SCM si merge posterior de unghiul mandibulei. Incizia se va efectua pe o lungime
de 6 cm de-a lungul liniei de operatie si pleaca de la mijlocul cartilajului tiroid si se termina la
scobitura parotida, avand in mijlocul ei osul hioid. Dupa ce s-a sectionat pielea, se va sectiona platysma
si apoi fascia cerviala superficiala de-a lungul marginii ant a SCM. Se izoleaza aceasta margine si apoi
fata profunda a m de foita profunda a tecii sale. Prin intermediul foitei profunde a tecii aponevrotice se
poate identifica trunchiul venos tiro-lingo-facial. Se palpeaza apoi hioidul ca reper principal si la acest
nivel se va taia fascia de sus in jos. In acest fel se va pune in evidenta trunchiul venos tiro-lingo-facial
iar in sus, m digastric. Se tractioneaza in afara SCM, iar la nivelul hioidului se va palpa PVN gat. Se
separa cu ajutorul sondei canelate intre digastric si tr v tiro-lingo-facial tesutul sufunctiv care
mascheaza PVN-ul. Descoperirea carotidei int se face in acelasi loc ca si la cea externa.
Endarteriectomie carotidiana- o interventie chirurgicala care necesita anestezie generala, este
delicata dar cu riscuri mici, consta in izolarea portiunii arteriale afectate, de ciruculatie si incizarea
vasului respectiv pentru indepartarea portiunii bolnave sau a cheagurilor, dupa care incizia este
suturata. Arterele carotide pe peretii lor pot prezenta depuneri de plagi ateromatoase ce pot obstrua
lumenul arterial/carotidian producand o scadere a fluxului sangvin, depunere care poate fi pusa in
evidenta prin ecografie Doppler color care indica si gradul de obstructie. Diminuarea fluxului sangvin
duce la instalarea unui accident ischemic tranzitoriu-pierderea brutala, focalizata a functiei neurologice
care poate fi tranzitoriu sau de mai lunga durata, cel tranzitoriu dureaza pana la 24 de ore, este
caracterizat printr-o slabire accentuate a fortei musculare, abolirea sensibilitatii de o parte a corpului si
poate fi vindecat total in aproximativ 3 saptamani. De multe ori este necesar deschiderea arteriala si
eliminarea plagii de aterom cu administrarea medicamentelor anticoagulante. In deschiderea arterei trb
sa se evite lezarea nervilor IX, X, XI, XII precum si a nervului laringeu.
Puls carotidian- reprezinta inscrierea grafica a undei pulsatile la nivelul arterei carotide. Se ia intre
santul dintre trahee si m infrahioidieni, pe marginea anterioara a scm, la nivelul marginii sup a
cartilajului tiroid-degete. In reanimarea cardiaca cand se constata absenta sa, traduce cu certitudine
oprirea cordului.
Rolul glomusului carotidian- artera carotida comuna prezinta o usoara dilatare numita sinus
carotidian, in peretii caruia se gaseste glomusul carotidian, cu rol in reglarea presiunii arteriale, avand
baroreceptori si chemoreceptori.
177.
Proiectia si descoperirea arterei linguale- capul fiind in hiperextensie se face o incizie la nivelul
marginii inferioare a mandibulei, o incizie la nivelul marginii superioare a osului hioid si o alta
mediana intre cele 2. la nivelul triunghiului Beclard si Pirogoff se gaseste artera linguala. [Gatul se
gaseste in extensie, iar capul este intors de partea opusa executarii operatiei. Se palpeaza corpul
hioidului si cornul sau mare. Incizia pielii se face paralel cu marginea inf a mandibulei, pe o lungime de
5 cm la mijlocul distantei dintre mandibula si hioid. Se sectioneaza pielea, platysma si se identifica
fascia cervicala superficiala care inveleste gl submandibulara. Se sectioneaza apoi lama superficiala,
97

de-a lungul marginii inf a glandei, dupa care se ridica glanda. In triunghiul Pirogoff care apare la
nivelul tendonului inf al digastricului va apare m hioglos prin a carui indepartare vom gasi artera
linguala. In triunghiul Beclard, incizia va avea o lungime de 5 cm si este paralela cu hioidul, mergand
la 1 cm deasupra lui. Se sectioneaza pielea, platysma si fascia cervicala superficiala, deschizand loja
submandibulara si apoi se ridica glanda. Se identifica hioidul si apoi tendonul digastricului care
limiteaza antero-superior triunghiul Beclard. Se sectioneaza m hioglos, intre digastric si hioid si sub el
se va gasi artera linguala.
Artera linguala ia nastere din carotida externa si dupa un scurt traiect trece pe fata profunda a
higlosului, gasindu-se situata intre el si constrictorul mijlociu al faringelui, astfel incat intre a ajunge la
artera este evident ca se impune indepartarea hioglosului. In afara m hioglos exista un plan format de:
m milohioidian, tendonul intermediar al digastricului, m hipoglos si hioid. Aceste elemente determina
aparitia a 2 triunghiuri: a) unul ant situat ant de tendonul intermediar al digastricului=tr. Pirogoffformat de: milohioidian, tendonul digastricului(int), nv hipoglos. b)unul post situat post de tendonul
intermediar al digastricului=tr. Beclard- format de: tendonul digastricului(int), osul hioid. Descoperirea
arterei linguale se poate face in oricare dintre cele 2 triunghiuri. In afara lor, se gaseste glanda
submandibulara care va fi indepartata pentru a putea descoperi artera.
Nervul vag- pleaca din santul colateral posterior al bulbului, strabate gaura jugulara si ajunge la gat,
nivel la care este situat in unghiul diedru dintre carotida comuna si vena jugulara interna. De la nivelul
gatului, nv X va trece in torace si apoi in abdomen. Descoperirea nv se face identic cu cea a carotidei
comune. Dupa ce se descopera PVN, se izoleaza elementele lui si in unghiul diedru posterior dintre
artera si vena se va gasi vagul.
Laringeu superior- nervul laringeu superior este ramura a nv vag. Pleaca din ggl plexiform/inf si
merge catre laringe descriind o curba cu concavitatea antero-superior. Se descopera la nivelul
membranei tiroidiene, intr-un tesut celular foarte abundent situat intre membrana si muschiul tiroidian.
Capul va fi pus in extensie fortata. Incizura este verticala si este situata la doua degete in afara liniei
mediane, plecand de la marginea superioara a cartilajului tiroid si ajungand la osul hioid. Dupa
sectionarea pielii, platysma si fasciei cervicale superificale se observa m mastoidian care se gaseste
aplicat pe m tirohioidian. Se pune in evidenta m tirohioidian care va fi sectionat vertical pana la
intalnirea unui strat de tesut celular abundent ce acopera membrana tirohioidiana. In grosimea acestui t
celular, nv se va gasi deasupra cartilajului hioid, la intalnirea 2/3 superioare cu 1/3 inferioare.
Laringeu recurent/inf- este ram al nervului vag, din care se desprinde la locul in care acesta
incruciseaza artera subclaviculara(pe partea dreapta) si artera aorta(pe partea stg). Dupa ce inconjoara
aceste elemente vasculare, recurentul devine ascendent, ajunge la nivelul constrictorului inf al
faringelui si patrunde in laringe. Pe partea dr, recurentul se afla la marginea stg a esofagului. Pe partea
stanga, recurentul se afla in unghiul diedru dintre esofag si trahee. Astfel, descoperirea nv se face la
baza descoperirii esofagului.
178.
Cai de acces si descoperire ale plexului cervical si ramurilor sale- se face o incizie la nivelul mg inf
a mandibulei, o incizie de la incizura jugulara la acromion si o incizie mediana intre cele 2. imediat sub
piele se afla m platisma si nervii superficiali ai plexului cervical. Dupa sectionarea m platisma, se
gaseste vena jugulara externa. [Descoperirea ramurilor superficiale- cele 5 ramuri care alcatuiesc plexul
cervical superficial trec pe sub marg post a SCM si de acolo diverg cai teritoriale cutatante
corespunzatoare. Capul va fi dus de partea opusa efectuarii operatiei. Se exploreaza marg post a SCM.
Incizia se practica pe marg post a SCM si va masura 6 cm lungime, iar mijlocul ei corespunde mj
muschiului. Se sectioneaza pielea si platisma. Prin indepartarea marg inciziei se observa ramurile
plexului din care unele sunt subcutatante si altele sunt subfasciale. [Descoperirea ramurilor profunde
ale plexului cervical- plexul cervical profund este format din 3 arcade nervoase si este situat profund
98

inapoia m SCM, intre m prevertebrali si insertiile spleniusului si ridicatorul scapulei. Important de pus
in evidenta sunt ramurile plexului care merg catre SCM si m trapez. Atat plexul cervical cat si ramurile
sale sunt acoperite la origine de o fascie de natura fibroasa, provenite din fascia cervicala
profunda(pevertebrala) a carei sectionare necesara pt punerea in evidenta a ramurilor nervoase. Dupa
disecarea marg post a SCM se tractioneaza ant acest muschi, pe care il vom izola de foitele profunde
ale tecii sale. Se urmareste ramura transversa din plexul cervical superficial, pana la arcada din care
provine si care este situata la nivelul celei de-a 2-a sau a 3-a apofize/proces transvers. Sub aceasta
ramura va putea fi gasit dupa sectionarea fasciei nv trapezului care este un ram voluminos.
Descoperirea simpaticului cervicalAnestezia ggl cervico-toracic- Anestezia plexului cervical- ramurile plexului cervical se
exteriorizeaza la niv marg post a m scm. Anestezia sa se poate face pe o cale laterala introducand
anestezicul in 2 puncte, unul dat de intersectia liniei care merge de la vf mastoidei la tuberculul lui
Chasseiang la un lat de deget sub mastoida, respectiv la incrucisarea dintre orizontala prin marg sup a
cartilaj tiroid si marginea post a scm. Altii se recomanda ca anestezia prin 3-4 pcte prin marg post a
scm, mj acestei margini purtand numele de punctum nervosum/al lui Ernam.
Leziuni ale simpaticului cervical- trunchiului- se instaleaza asa numitul sindrom Claude BernardHorner caracterizat prin mioza= micsorarea fantei palpebrale, ptoza palpebrala=caderea pleoapei sup,
ca urmare a paraliziei ridicatorului pleoapei superioare, enolftalmie- infundarea globului ocular in
orbita ca urmare a paraliziei muschilor planseului orbitar, si roseata la nivelul pometului obrazului ca
urmare a vasodilatatiei si absenta transpiratiei, fenomene care se pot extinde si la niv cervical. O
vascularizatie crescuta si o scadere a transpiratiei la fata si gat ca urmare a lezarii simpaticului.
179.
Propagarea infectiilor la niv gatului- fascia cervicala superficiala contribuie la limitarea propagarii
infectiilor cervicale, cel mai frecvent sub abcese. Cand procesul infectios este situat intre lama
superficiala si cea mijlocie nu se poate propaga mai jos de manubriul sternal. Daca infectia se dezvolta
intre stratul muscular si lama pretraheala, infectia poate difuza in cavitatea toracica, anterior
pericardului. Puroiul care este situat inapoia fasciei profunde poate difuza prin partea laterala a gatului,
producand o tumefactie pe fata profunda a scm. Uneori, puroiul poate perfora lama prevertebrala,
ajungand in spatiul retrofaringian, bomband in faringe si formand un abces retrofaringian insotit de o
jena marcata in deglutitie/Disfagie, dizartrie- tulburari in vorbire. O colectie purulenta se poate
transmite din spatiul retrofaringian in jos, retroesofagian, si de aici in mediastinul posterior. Cand
colectia este localizata anterior traheei, se transmite inferior in mediastinul anterior. Sunt situatii cand
in urma traumatismelor se pot produce rupturi ale traheei, ale bronhiilor, mai rar a esofagului, cu
exteriorizarea aerului si formarea unui asa numit pneumo-mediastin, care poate ascensiona spre
regiunea cervicala.
Paralizia m platysma- La nivel cervical se poate produce o paralizie a muschiului platisma, care
duce la slabirea pielii gatului cu aparitia pliurilor/riduri ce se mobilizeaza cu usurinta si de multe ori
sunt inestetice, necesitand interventie chirurgicala, in care cu atentie deosebita trebuie acordata ramului
cervical al nervului facial.
Torticolis congenital si spasmodic- de 2 feluri, congenital si spasmodic. Cel congenital are drept
cauza cel mai frecvent o tumora a tesutului fibros- fibromatoza SCM.cervicala care se dezvolta in scm,
fiind urmata de o rotatie a capului de partea opusa, congenital pentru ca in timpul nasterii se trage nounascutul de cap, se rup vase la nivelul scm-ului si fibre musculare si se formeaza un hematom care se
99

transforma intr-o masa fibrotica ce poate cuprinde nervul XI, afectand astfel scm, se poate trata imediat
pentru ca netratat duce la aparitia torticolisului. Cel spasmodic se datoreaza unei distonii
cervicale/tonicitate anormala, adica existenta unei tonicitati anormale si ea poate apare intre 20-60 de
ani. Afecteaza muschii laterali ai gatului- trapezul si SCM, se caracterizeaza printr-o deformare
prelungita a gatului in rotatie, inclinare laterala si flexie de partea respectiva, sau uneori chiar in
extensie. Se pot produce miscari involuntare ale capului, care se fac lateral sau anterior. Umarul este
ridicat si usor deplasat anterior de partea spre care se indreapta si mentonul.
180.
Proiectia si descoperirea venei jugulare externeVena jugulara externa proieminenta- - in insuficienta cardiaca, ca urmare a stazei venoase
superioare, este proeminenta pe toata lungimea sa, insa ea este proeminenta si fiziologic pe o scurta
portiune deasupra claviculei servind ca barometru intern in decompensarea cardiaca pentru circulatia
jugulara. In afara de dilatarea ei, dilatata in insuficienta cardiaca. ?Ligatura carotidei externe- urmata
de diminuarea fluxului sangvin, dar nu de oprirea totala a acestuia, datorita anastomozelor existente
intre cele 2 carotide externe la nivel facial dar si la nivelul extremitatii cefalice, ce permite restabilirea
circulatiei retrograde.
Sectionarea venei jugulare externe- o gasim pe marginea posterioara a SCM si atunci cand este
sectionata ea ramane deschisa ceea ce face ca sa aspire aerul producandu-se o embolie gazoasa, care
fara interventie rapida este mortala. In dedublarea fasciei cerv superf.
Pulsul si cateterismul venei jugulare INT- acul de punctie catre unghiul dintre cele 2 portiuni ale
SCM: sternala si claviculara. Pulsul se ia deasupra mijlocului claviculei, avand capul indreptat de
aceeasi parte la 10-25de grade. Pulsul la nivelul jugularei interne da informatii asupra contractiilor
ventriculului drept si se palpeaza deasupra extremitatii mediale a claviculei, capul fiind aplecat lateral
de partea respectiva la 10-25 de grade. Acesta este afectat in special in patologia valvei tricuspide, care
este insotita frecvent de diminuarea presiunii in circulatia pulmonara- in dreapta a inimii.
V J EXTERNE- pentru explorarea cordului drept si se foloseste de regula vena jugulara dreapta care
este mai voluminoasa si mai verticala. Se palpeaza partea laterala a carotidei comune si se indreapta
cateterul sub un unghi de aproximativ 30 de grade spre vf triunghiul format de capetele clavicular si
sternal ale scm- spatiul supraclavicular si de la acest nivel se indreapta infero-lateral spre manubriul
sternal.
Sub 180- 190 regiuni

Anatomia clinica a pulmonului si inimii = subiectele 190 -202

Leziunile pleurei cervicale si a varfului pulmonului
Deoarece varful pulmonului si cupola pleurala depasesc clavicula si prima coasta, o leziune la
nivelul cervical poate leza atat pleura cat si varful pulmonului. Prin lezarea pleurei cervicale se produce
intrarea aerului in cavitatea pleurala cu formarea unui pneumotorax, care are ca urmare comprimarea
pulmonului cu aparitia insuficientei respiratorii. Aceste leziuni se produc mai frecvent la nou-nascut si
la copilul mic, care prezinta regiunea cervicala mai scurta.
Leziuni ale pleurii in alte parti decat regiunea cervicala
Pleura depaseste limita inferioara a toracelui, mai prcis la nivelul partii drepte a unghiului
infrasternal si la nivelul unghiurilor costo-vertebrale drept si stang. Mai prcis, aceste zone care
100

depasesc limita inferioara a toracelui sunt localizate in partea posterioara a extremitatii superioare a
rinichiului, ceea ce face ca in interventii chirurgicale pentru abordul rinichiului, una din complicatii sa
fie si sectiunea pleurala.
Colapsul pulmonar
Cavitatea pleurala este o cavitate virtuala, cele 2 foite pleurale fiind alipite una de cealalta prin
adeziunea creata de catre lichidul pleural. Aceasta cavitate pleurala poate deveni reala prin patrunderea
aerului sau a sangelui ca urmare a ruperii pulmonului si a pleurei viscerale, sau ca urmare a perforarii
peretelui toracic si a pleurei parietale. Cand patrunde aerul, colectia poarta numele de pneumotorax si
poate fi produsa fie printr-o leziune pulmonara in care este afectata si pleura viscerala, fie printr-o rana
penetranta ce afecteaza si pleura parietala. Pleura parietala poate fi lezata si intr-o fractura costala.
Cand intre cele 2 foite se acumuleaza lichid seros, se formeaza hidrotorax.
Cand se acumuleaza sange, afectiunea se numeste hemotorax, acumularea datorindu-se fie
lezarii vaselor intercostale sau a lezarii parenchimului pulmonar.
Pleurectomia
Pleurectomia consta in excizia unei parti a pleurei. Obliterarea cavitatii pleurale, ca si
pleurectomia, nu dau tulburari functionale apreciabile. Pot apare dureri suportabile la efort. Uneori este
nevoie ca sa se practice o aderenta intre cele 2 foite pleurale cu ajutorul unei pudre usor iritanta, care
impiedica hemotoraxul spontan recidivant.
Pleurita
Foitele pleurale sunt foarte subtiri si aluneca una pe cealalta in timpul miscarilor respiratorii,
nedeterminand aparitia niciunui sunet care sa poata fi ascultat. In inflamatia pleurala(pleurita) foitele
pleurale se ingroasa si atunci cand se misca in timpul expirului sau inspirului, intre ele se produce o
frecare pleurala, care poate fi detectata stetoscopic ca si cum ai freca 2 bucati de matase. Aceste
ingrosari pleurale ca urmare a inflamatiei suprafetelor pleurale pot duce la aparitia aderentelor
pleurale, necesitand de multe ori pleurectomia.
In pleurita, apare o durere vie care se manifesta ca un junghi care apare in special la efort.
In aderentele pleurale se constata si o hipertrofie a nodulilor axilari, in care va drena limfa pleurala si a
pleurei viscerale care este incarcata cu particule de carbon.
Pulmonul beneficiaza de metode de explorare clinica cum ar fi inspectia, palparea, percutia si
auscultatia.
La inspectie trebuie sa constatam valoarea unghiului infrasternal care in mod normal trebuie sa
aiba aproximativ 90 de grade, cand este obtuz se pune problema existentei unui emfizem, cand acest
unghi este ascutit se pune problema unui torace paralitic, se apreciaza spatiile intercostale, frecventa si
amplitudinea miscarilor respiratorii.
Prin palpare se apreciaza dezvoltarea canaliculului adipos, a stratului muscular, se descopera
punctele dureroase, se pot descoperi noduli limfatici hipertrofiati cu posibilitatea existentei unui
emfizem subcutanat si se pot aprecia vibratiile vocale, manevra care completeaza auscultatia.
Percutia digito-digitala se face simetric, de sus in jos, mergand dinspre anterior spre lateral si
posterior. Se apreciaza amplitudinea sonoritatii normale, crescuta sau scazuta, timbrul sau timpanismul
care creste de sus in jos pentru ca depinde de grosimea paturii de aer.
Auscultatia se face cu stetoscopul si permite aprecierea zgomotelor respiratorii. Pacientul
examinat respira profund, cu gura deschisa, varful pulmonului se asculta supraclavicular. Pulmonul se
asculta de sus in jos, pana la baza vertebrei T10. Posterior se asculta intre marginile mediale ale
scapulelor, iar anterior la nivelul manubriului sternal si a liniilor sternale, parasternale si se asculta cu
atentie la nivelul primelor 2 spatii intercostale. La aceste zone se apreciaza zgomotele respiratorii
bronsice, care este un zgomot mai aspru si mai intens decat cel respirator normal. Zgomotul respirator
normal poarta numele de murmur vezicular. Este un zgomot filtrat de parenchimul pulmonar si de catre
101

peretele toracic, fiind generat de pasajul aerului la nivelul cailor respiratorii centrale si periferice, prin
transformarea fluxului de aer din turbulent in flux laminar la nivelul bronhiolelor. Este perceput in faza
inspiratorie ca un zgomot dulce si continuu ce dispare progresiv incepand cu 2/3 ale fazei expiratorii. In
diferite afectiuni, aceste zgomote respiratorii normale sunt modificate aparand asa numitele rauri
caracteristice afectiunilor pulmonare, rauri care pot fi: sibilante/siflante care sunt ascutite fiind
asemanate cu un ciripit de pasarele, romflante care sunt seci, sonore asemanate cu un sforait sau un
zgomot de porumbel, fiind grave, umede/crepitante asemanate cu zgomotul pe care il produce atunci
cand punem sare intr-o tigaie pe plita, mucoase asemanatare zgomotului pe care il produce apa care se
varsa dintr-o sticla rasturnata.
Vibratiile vocale
In timpul vorbirii, respiratiei corzile vocale vibreaza si aceste vibratii se transmit prin trahee,
bronhii, la nivelul parenchimului pulmonar si de aici peretelui toracic putand fi simtite la palpare.
Hemitorax- 33.
Vibratiile vocale diminua pana la disparitie in pneumotorax sau in pleurezie lichidiana si sunt
mai puternice, intarite in condensari ale parenchimului pulmonar- pneumonii.
Variatiile lobilor pulmonari
Pulmonul drept are 3 lobi ca urmare a existentei a 2 scizuri, cel stang 2 lobi. Sunt situatii cand
la pulmonul drept lipseste o scizura, sau la pulmonul stang avem si o scizura orizontala. Pe partea
dreapta, in aproximativ 1% din cazuri exista asa numitul lob azygos al pulmonului, este un lob
accesoriu care se datoreaza faptului ca vena azygos mare nu mai descrie crosa deasupra pediculului
pulmonar, ci trece pe deasupra apexului pulmonului drept si are drept urmare izolarea partii mediale a
varfului pulmonului cu formarea unui lob accesor care poarta numele de lob azygos.
Flotabilitatea pulmonului
Pulmonul proaspat si sanatos contine aer si daca se ia o portiune din parenchimul pulmonar si se
introduce intr-un vas cu apa, ea va pluti, proba care poarta numele de docimazie pulmonara.
Pulmonii patologici plin cu lichid sau pulmonul unui nou-nascut mort care nu a respirat,
fragmente din ei introduse intr-un vas cu apa se scufunda. Aceasta proba serveste in medicina legala
pentru a determina daca nou-nascut a fost mort sau a murit dupa ce a respirat, sau daca individul a
murit prin innec- a inghitit apa, pulmonul cu lichid se scufunda.
Inhalarea particulelor de carbon
Pulmonii persoanelor care traiesc in zone nepoluate, a persoanelor care nu fumeaza au o
coloratie rozie spre deosebire de pulmonii celor care fumeaza activ, pasiv sau traiesc in zone poluate,
care prezinta pulmoni inchisi la culoare cu zone de depozite de carbon.
In aerul inspirat si fumul de tigara inhalat se gasesc particule de carbon sau particule iritante,
care sunt ingerate de catre fagocite si care sunt transportate la nodulii limfatici care capata un aspect
gri-negru foarte bine vizibil la necropsie. Substantele iritante sunt raspunzatoare si de aparitia tusei
caracteristice-tuse tabacica.
Inhalarea corpilor straini
Bronhia dreapta este mai scurta, mai larga si mai apropiata de verticala si de aceea un corp
strain inhalat se deplaseaza catre bronhia dreapta si fie se opreste la acest nivel producand insuficienta
respiratorie fie merge mai departe catre bifurcatia traheei.
Bronhoscopia
Se face cu un aparat numit bronhoscop cu care se exploreaza suprafata interioara a traheei pana
la bifurcatia acesteia, unde se observa pintenele traheal care este o expansiune cartilaginoasa a
ultimului inel traheal, fiind dispusa in plan sagital si avand marginile bine delimitate. Se poate patrunde
pe bronhia principala si se pot aprecia diferite structuri sau compresiuni care pun problema existentei
unei tumori.
102

La nivelul toracelui se descriu anumite zone critice care se manifesta in special prin dureri, de
regula la palpare exacerbeaza, care sunt ca urmare a existentei unei patologii pleurale sau pulmonare.
Varful pulmonului este zona critica in TBC.
Durerile care sunt parasternale sunt caracteristice neoplasmelor si diverselor stenoze pulmonare.
Durerile spre baza pulmonilor sunt caracteristice bronsitei cornice si bronsiocaziei(dilatatia bronhiilor).
Astmul bronsic
Consta in retractia generalizata a cailor respiratorii cu diminuarea accentuata a fluxului de aer
spre plaman si aparitia insuficientei respiratorii si daca nu se intervine la timp se poate muri. Survine de
regula pentru scurte perioade si uneori vindecarea poate fi spontana, dar de cele mai multe ori este
necesar tratamentul. Se produce un spasm al musculaturii netede cu edematierea mucoasei si prezenta
de mucus in lumenul bronhiilor si bronhiolelor. Acest spasm este favorizat la nivelul bronhiolelor si ea
poate fi obstruata total. Episodul alergic este declansat de diferiti factori spasmogeni, eliberati de catre
corpul persoanei respective, eliberandu-se in acelasi timp si substante bazo-active. Spasmul bronhiogen
afecteaza in special expiratia.
Tromboembolia pulmonara
Consta in obstructia unei artere pulmonare sau a unui ram de-al sau ce duce la blocarea
circulatiei si privarea de sange a teritoriului sub obstructive(infarct pulmonar), de asemenea gravitatea
infarctului pulmonar depinde de rapiditatea instalarii. Obstructia lenta permite dezvoltarea unei
circulatii laterale, obstructia brusca este mortala. Cauzele sunt din cele mai variate, poate sa fie un
trombus, un embol grasos, o bula de aer care circula in curentul sangvin in directia pulmonului care
poate fi cu originea tocmai in membrul inferior.->varice(dilatatii venoase) favorizeaza un trombus,
cheag sangvin-> jum dr cord ventricul drept, artera pulmonara.
Leziunile pleurale in general
Pleura viscerala este insensibila la durere, deoarece este lipsita de fibre nervoase pentru
sensibilitatea generala.
Pleura parietala este dureroasa datorita fibrelor nervoase pe care le primeste de la nervii
intercostali si de la nervul III, de aceea iritatia sa produce durere locala dar si durere reflectata.
Pleura costala si pleura periferica diafragmatica isi propaga durerea pe aceleasi teritorii cu
peretele toracic si abdominal.
Pleura mediastinala si pleura centrala diafragmatica isi propaga durerea pe aceleasi teritorii
corespunzatoare bazei gatului si umarului. dermatoame C3,4,5
Cancerul pulmonar
Este cancerul care iti poate prinde cu masa pulmonara nervul frenic, producand paralizia
hemidiafragmului corespunzator. Poate ingloba de asemenea nervul laringeu recurent care are
simptomul principal acea raguseala(m.laringelui) si poate sa produca si paralizia corzii vocale.
Carcinomul bronhiolar
Are ca punct de plecare epiteliul arborelui bronsic, se spune ca el este cel care are drept cauza
fumatul(hartia tigarii cancerigena, nu tutunul). Acest carcinom bronhiolar da nastere la metastaze, care
urmeaza circulatia sistemica, invadand peretele sinusoidelor capilare sau venule intrapulmonare.
Carcinomul bronhogen
Se mai numeste si carcinom cu celule scuamoase sau in graunte de orez. Ia nastere in mucoasa
bronhiilor mari, manifestandu-se la inceput printr-o tuse persistenta, productiva si cu hemoptizie.
Metastazele se transmit la nodulii toracici, iar metastazele hematogene se pot localiza in creier, in os,
chiar in tesutul pulmonar, suprarenale, primii noduli limfatici atinsi sunt nodulii supraclaviculari.
Rezectiile pulmonare
Interventia chirurgicala este numai dupa o diagnosticare precisa si se poate face o rezectie
chirurgicala segmentara cand este vorba de abces pulmonar sau o tumora diagnosticata precoce, se
103

poate face lobectomie sau pleurectomie.

Puncte de auscultatie:
-tricuspida, medio-sternal la niv cart. 5
-orificiul pulmonar- spatiul 2 intercostal stg, langa stern
-orif aortic- spatiul 2 intercostal drept, langa stern
Mediastinoscopie si biopsia mediastinala
Introducerea mediastinoscopului printr-o incizie deasupra manubriului, aproape de incizura
sternala, cu ajutorul caruia se exploreaza nodulii limfatici mediastinali, se pot preleva segmente din
cartilajul costal, se pot rezecta tumori mici etc.
Tot prin examen radiografic se poate aprecia daca mediastinul este mai larg decat normal, care
se poate intalni intr-o hemoragie intramediastinala, in limfom malign, in hipertrofie cardiaca cu
decompensare.
Semnificatia chirurgicala a sinusului transvers al pericardului
Acest sinus serveste pentru oprirea sau derivarea circulatiei sangelui in vasele mari, in
interventiile pe cord, cum ar fi pontajul arterei coronare. Cand este nevoie sa se plaseze un plan, sau sa
se practice o ligatura pentru a introduce tuburile unui aparat de derivatie.
Accesul pe vena cava superioara si vena cava inferioara
Ambele artere au un segment intrapericardic si pt a fi accesate trebuie deschis sacul pericardic.
Pericardita
Este o inflamatie a pericardului, intre cele 2 foite ale pericardului seros apare frecatura
pericardica, care la stetoscop da zgomotul de frecare a 2 bucati de matase. Intre cele 2 foite ale
pericardului seros se poate acumula lichid care provine din capilarele pericardice si care are drept
consecinta comprimarea cordului, determinand incapacitatea sa de a se dilata si in felul acesta de a se
umple complet cu sange. De aceea trebuie eliminat acest lichid prin punctie pericardica sau
paracenteza pericardica, care se face in spatiul 5-6 intercostal stang, pe marginea sternului, pe
marginea superioara a coastei subiacente pentru a nu leza vasele toracice interne. La acest nivel atat
pulmonul cat si pleura stanga descriu acea incizura- trigonul pericardic, locul de punctionare. Se poate
punctiona si in unghiul infrasternal- procedeu infrasternal al lui Haller si aici poate fi lezata artera
toracica interna.
Atunci cand exista un pneumotorax se controleaza in mod obligatoriu daca nu exista si un
pneumopericard, pentru ca aerul poate sa se extinda de-a lungul planurilor de tesut conjunctiv in
cavitatea pericardica.
Decompensarea cardiaca congestiva
In pericardica ca urmare ca este comprimat cordul, nu se poate umple cu sange complet.
In decompensare, cordul nu expulzeaza sangele in ritmul in care il primeste, producandu-se astfel o
dereglare a circulatiei normale a sangelui cu formarea unui depozit de sange ce nu este expulzat ce
impiedica cordul de a se dilata complet, limitand astfel afluxul sangvin in ventricul, dand asa numita
tamponata cardiaca care cel mai frecvent este mortala. Printr-o lovitura de cutit la nivelul cordului se
formeaza un hemopericard ce determina compresiunea cordului care se poate produce si in infarct,
determinand astfel slabirea circulatiei ca urmare a comprimarii cordului, sangele refluand in VCS si
venele fetei si gatului care se dilata foarte puternic.
Anomalii de pozitie a inimii
Dextrocardia- inima este in partea dreapta, se datoreaza unei curburi anormale a tubului cardiac
embrionar ce are ca urmare o inversare a pozitiei cordului care se poate insoti de o inversare in oglinda
a pozitiei marilor vase si a arcului aortic.
Situsul inversus- situatia in care inversarea pozitiei cordului este insotita si de inversarea
pozitiei celorlalte organe.
104

Percutia cordului
Da informatie despre densitatea si dimensiunile cordului. Se practica in spatiile intercostale
3,4,5 intre cele 2 linii medio-axilare dreapta si stanga. Se constata ca rezonanta se reduce pentru a
atinge matitatea la aproximativ 6 cm de marginea stanga a sternului.
Anomalii ale septului interatrial
Este vorba de acea comunicare interatriala, ca urmare a comunicarii septului primum cu septul
secund, aceasta comunicare poate fi redusa fara probleme de circulatie, dar poate fi mare si in acest caz
prezinta repercursiuni hemodinamice grave, sangele trecand in atriul drept, determinand o crestere a
volumului atrial si Vd si o dilatatie a arterei pulmonare. Statisticile arata ca aceasta comunicare poate
exista intre 15-25% din adulti.
Anomalii ale septului interventricular
Intereseaza numai portiunea membranoasa, foarte rar portiunea musculara, orificiile de
comunicare interventriculara in portiunea musculara obstruandu-se spontan in copilarie. Aceasta
comunicare interventriculara poate fi izolata cel mai frecvent si reprezinta 25% din bolile cardiace
congenitale. Are diverse marimi, de la 1 la 25 mm, fiind raspunzatoare de aparitia hipertensiunii
pulmonare ce duce la decompensare cardiaca.
Stenoza valvei trunchiului pulmonar
Este o retractie a acestei valve, care are drept urmare reducerea debitului sangvin a ventriculului
drept, care este expulzat in artera pulmonara ceea ce determina o hipertrofie a acestuia. Valvulele
pulmonare sunt sudate intre ele si aceasta fuzionare micsoreaza foarte mult orificiul de pasaj al sangelui
din ventricul in pulmonara.
Insuficienta valvulara pulmonara
Valvulele au marginea libera si subtire. Daca se ingroasa, ele nu se mai inchid complet si
sangele reflueaza in ventriculul drept determinand aparitia unui suflu cardiac, cu toate urmarile sale.
Atac/accident cardio-vascular
Cand un tromb se formeaza sau ajunge in atriul sang, va fi expulzat in sistemul arterial
producand o obstructie a arterelor periferice, in special pe carotide determinand un accident vascular
cerebral-AVC ce are ca urmare o paralizie in partea corporala controlata de zona cerebrala ischemiata.
Ram cerebral stg- paralizie pe jum dr.
Insuficienta valvulara si suflul cardiac
Cea mai afectata este valva mitrala, la nivelul careia se formeaza noduli pe cuspide, aparand
astfel neregularitati sau tulburente in fluxul sangvin deoarece cuspidele se cicatrizeaza si se retrag
determinand instalarea insuficientei mitrale.
Insuficienta aortica
In aceasta situatie pulsul este depresibil, adica scade brusc in diastola si creste puternic in sistola
urmatoare. Obstructia fluxului sangvin sau pasajul sangelui sub forma afectata(dintr-un vas ingust in
vas larg) determina aparitia unui vartej ce produce vibratii auzibile sub forma de sunet. De asemenea,
determina aparitia unei senzatii vibratile superficiale ce se simte la nivelul tegumentului, deasupra unei
zone de tulburenta si care se numeste tri/frenisment.
Stenoza mitrala
Se caracterizeaza prin aparitia asa-numitului rulment diastolic, adica un suflu de tonalitate
grava, cu sonoritate maxima la nivelul varfului inimii. Stenoza mitrala se vindeca prin tratament
chirurgical, prin instalarea unei proteze valvulare.
Stenoza aortica congenitala
Este o micsorare a lumenului aortic, fie la nivel valvular, fie deasupra sau dedesubtul insertiei
valvulare, ce are ca urmare hipertrofie ventriculara stanga.
Anevrismul de aorta ascendenta
105

Este o dilatare a portiunii distale a aortei, favorizata printre altele si de faptul ca la acest nivel
aorta nu este acoperita de pericard.
Variatii ale arterelor coronare
De regula sunt 2 artere coronare, dreapta si stanga, sunt situatii cand una dintre coronare
domina in vascularizatia cordului 15%. Sunt situatii in care pot exista 3 artere coronare, cea de a treia
coronara putand fi o artera ventriculara anterioara(f ant Vd), sau o artera circumflexa 4%. Sunt situatii
in care coronara stanga prin interventriculara anterioara stanga nu trece pe fata posterioara a cordului,
se termina in santul interventricular anterior, in apropierea varfului inimii. Sunt situatii in care
interventriculara posterioara poate fi dubla sau chiar tripla, vascularizand si o mare parte din fata
posterioara a ventriculului stang. Sunt situatii in care artera circumflexa se termina ca interventriculara
posterioara. Sunt situatii in care artera circumflexa se termina cu 2 sau 3 ramuri pe toata fata
posterioara a ventriculului stang si chiar in santul interventricular stang.
Ateroscleroza coronariana si infarctul miocardic
Pe peretele intern al aortei se produc acumulari de lipide care obstrueaza lumenul aortic
formandu-se asa-numitele plagi de aterom si instalarea lenta a acestora permite dezvoltarea cailor
colaterale, insa miocardul nu este suficient vascularizat si se produce o ischemie a miocardului care
poate fi mortala. Circulatia cardiaca este terminala si de accea obstructia unei artere coronare sau a unui
ram arterial coronarian produce necroza teritoriului miocardic deservit ca urmare a insuficientei
vasculare, se produce infarct miocardic. Coronarele se anastomozeaza terminal!
Angina pectorala(angor pectoris)
Se manifesta prin dureri violente si constrictive care apar precordial, apar in stress ca urmare a
vasoconstrictiei arteriale, in efort fizic chiar dupa un plans bogat sau dupa o expunere brusca la frig.
Durerea se deosebeste de cea din infarct prin faptul ca dispare la repaus, la administrare de
nitroglicerina sublinguala.
Pontajul coronarian
Sunt situatii in care arterele coronare au lumenul obstruat 40->60%. Se folosea vena safena
mare ca segment venos, mai recent vena toracica mare. Deasupra, implantezi dedesbtul obstructiei, din
vena safena mare(are putine valvule, putini afluenti); in prezent a toracica int/epigastrica inf.
Angioplastia coronariana
Consta in introducerea unei sonde cu implantarea unui balonas la nivelul obstructiei coronariene
care se umfla si dilata vasul. Interventia necesita administrare de trombochinaza pentru a evita
formarea trombilor.
Lezarea nodulului si a fasciculului atrio-ventricular
Prin stenoza arterei interventriculare anterioare se produce o tulburare a vascularizatiei nodului
atrio-ventricular cu aparitia unui bloc atrio-ventricular, ceea ce necesita introducerea unui pace-maker,
un stimulator cardiac artificial. Tulburarea de circulatie poate atinge numai un ram din fasciculul atrioventricular, asa numitul bloc de ramura, stimulul este transmis prin ramul sanatos si declanseaza sistola
unui singur ventricul si ulterior stimulul ajunge si la celalalt ventricul, determinand asa-numita
contractie sincrona tardiva.
EKG
Determina potentialele de actiune ale tesutului miocardic embrionar si a miocardului. Este
metoda care pune diagnostic de tulburare cardiaca, de infarct miocardic si se face si dupa proba de efort
sau de toleranta la efort.
Reanimarea cardiaca
Se executa o presiune in partea inferioara a sternului care poate fi comprimat si infundat 4-5 cm
posterior, presiunea duce la expulzia sangelui din inima prin vasele mari, daca cordul se opreste in
timpul interventiei chirurgicale pe torace, se face un masaj cardiac direct/intern. Tuburarile de ritm se
106

corecteaza prin acel pace-maker cardiac artificial care nu este altceva decat un generator de
impulsuri(marimea unui ceas de buzunar), care are un fir conductor si un electrod care se introduce prin
sistemul vascular si se fixeaza pe fata interna a ventriculului, pe un trabecul carnos si emite impulsuri
de contractie cu frecventa stabilita de noi.
Fibrilatia cardiaca
Este o anomalie a activitatii musculare cardiace prin aparitia de contractii mici si multiple,
convulsive a fibrelor musculare, da nastere unor convulsii rapide a peretelui cardiac, neregulate, ca
urmare a unor impulsuri necontrolate pe care le primesc atriile, dar in cazul fibrilatiei atriale circulatia
ramane oarecum satisfacatoare.
Fibrilatia ventriculara
In caz de contractii neregulate ale fibrelor miocardice ventriculare nu este mentinuta circulatia
sistemica si coronariana. Este o consecinta a lezarii sistemului de conducere care face ca sa nu mai
existe nici un debit cardiac si daca persista cateva minute se ajunge la exitus/moarte. 90% dintre
mortile subite sunt produse prin fibrilatie ventriculara.
Socul electric extern
Se practica cu electrozi mari, palete, ce consta in aplicarea unui curent electric la o anumita
intensitate care inceteaza miscarile cardiace care se reiau in cateva zeci de secunde, dupa care cordul
incepe sa bata normal.
Durerea cardiaca referita
Inima este insensibila la atingere, la ranire, la frig, la caldura, fiind insa sensibila la ischemie si
la anumiti produsi de metabolism. Fibrele aferente ale durerii cardiace merg cu nervii cardiaci mijlocii
si inferiori dar si cu fibre simpatice la segmentele medulare T1-T4 in special la centrii de pe partea
stanga. Durerea cardiaca viscerala este transmisa prin fibre viscero-aferente care merg cu fibrele
simpatice, fiind vorba de fibre care transmit impulsuri de la structuri somatice, in special membrul
superior. Durerea anginoasa se transmite prin aceleasi cai care transmit durerea somatica din regiunea
retro-sternala si pectorala stanga spre umar si fata mediala a membrului superior stang, acesta din urma
fiind inervat de nervul cutanat medial al bratului, care se anastomozeaza cu ramuri perforante
anterioare laterale din nervii intercostali 2 si 3, pe acesti nervi transmitandu-se si impulsurile visceroaferente ale arterelor coronare.
Variatiile ramurilor arcului aortic
- 65% cazuri prezinta variante
-in 27% din cazuri carotida stanga ia nastere din trunchiul brahiocefalic
-din arcul aortic se poate desprinde o artera vertebrala(5%).
-artera tiroidiana mijlocie 10-15%
-2 trunchiuri brahiocefalice 1,2%
-artera subclaviculara dreapta cu traiect retroesofagian
Localizarea venei brahiocefalice stangi la copil
Poate fi apropiata de tegument, avand traiect cervical, gatul este scurt si poate fi lezata in
interventii la acest nivel.
Coarctatia de aorta
=stenoza aortei descendente, cea mai frecventa este postductala(inf de lig arterial) dar poate fi si
deasupra acestuia cu prognosticul mai putin grav, care permite circulatia colaterala prin intercostala si
toracica interna
Ruptura canalului toracic
Este situat post aortei si poate fi lezat in interventii chirurgicale la nivel toracic avand in vedere
faptul ca este mai greu vizibil si permite in felul acesta ca limfa sa se scurga in torace, dand chilotorax75-200ml/h. In viata embrionara exista 2 canale toracice dintre care la nastere unul se obstrueaza, rar
107

putand ramane 2 canale toracice care reprezinta de altfel singura varianta a canalului toracic.
Timusul este glanda copilariei si involueaza dupa pubertate, dar nu dispare complet, el
producand limfocite T si la adult, este glanda care intervine in apararea organismului si se spune ca
epuizarea sa se datoreaza tocmai utilizarii in diferite maladii pentru ca s-a constatat ca o persoana care
nu a fost bolnava si moarta accidental prezinta timusul dezvoltat ca si cum ar fi copil.

108