CABINETUL MEDICULUI DE
FAMILIE
CURS 7
MGVI
CUPRINS
• CATAGRAFIA VACCINARILOR
• EXAMENE PARACLINICE DE BILANT; IDENTIFICAREA FACTORILOR DE
RISC
PROGRAMUL DE IMUNIZARI
• Vaccinul=preparat biologic cu proprietăţi antigenice, care declanşează
apariţia răspunsului imun la organismele supuse vaccinarii.
• Vaccinurile convenţionale pot fi:
• - microorganisme vii atenuate
• - microorganisme inactivate
• - componente microbiene purificate, proteice ori polizaharidice
conjugate proteic
• - proteine recombinate.
VACCINOPROFILAXIA
• POATE FI:
1. În cadrul programelor obligatorii de imunizare specifice fiecarei ţari,
2. Cu ocazia declanşării anumitor focare infecto-contagioase ale căror
boli beneficiază de un vaccin corespunzător (gripa)
3. Inaintea calatoriilor planificate in tari cu risc epidemiologic ridicat
pentru anumite boli infecto-contagioase (febra galbena, malarie-
America de Sud, Africa, meningita meningococica- Armenia,
difterie, tetanus, pertusiss-Gabon) - vaccinarea se va face cu 6-8
saptamani inainte de calatorie (minim 4 sapt)
PROGRAMUL DE VACCINARE IN ROMANIA
• Schema de imunizări în România cuprinde:
• vaccinări obligatorii: vaccinarea BCG, DTP DT, antipolio, antihepatită B,
antirujeolică- rubeolică-urliană
• vaccinări obligatorii în situaţii epidemiologice speciale, în teritorii cu
risc mare de îmbolnăvire sau în caz de necesitate: vaccinare antitifoidică,
antidizenterică, antimalaric, antirabic
• vaccinări opţionale: vaccinare anti Haemophilus influenzae tip B (HiB),
antivariceloasă, antihepatită A, antigripală, antimeningococică,
antipneumococică.
PROGRAMUL DE VACCINARE IN ROMANIA
În România există un program obligatoriu de vaccinare care se desfășoară după următoarea schemă:
- primele 24 ore - Vaccin hepatitic B - în maternitate;
- 2-7 zile - Vaccin BCG - în maternitate;
- 2 luni - Vaccin hexavalent (DTP-VPI-Hib-HepB) - medicul de familie;
- 4 luni - Vaccin hexavalent (DTP-VPI-Hib-HepB) - medicul de familie;
- 11 luni - Vaccin hexavalent (DTP-VPI-Hib-HepB) - medicul de familie;
- 12 luni - Vaccin ROR (rujeolic-rubeolic-oreion) - medicul de familie;
- 5 ani - Vaccin tetravalent (DTP-VPI) - medicul de familie;
- 7 ani (clasa I)- DT, ROR – campanii scolare
- 9 ani (clasa III-a)– VPO, HepB – campanii scolare
- 12-13 ani (clasa a VI-a)- HPV
- 14 ani ( clasa VIII-a) - DT/DTP – campanii scolare;
- 18 ani –Hep B
- studenti anul I Facultati de Medicina, Stomatologie - hepB
VACCINARI OBLIGATORII
1. BCG - se administrează o primă doză la externarea din maternitate. Ulterior se
poate administra încă o doză, în funcţie de rezultatul testării IDR la PPD, în clasa
a 8-a.
2. DTP - se administrează, ca primo-vaccinare, la 2, 4 şi 6 luni, cu rapelul I la 12
luni şi rapelul II la 2,5-3 ani.
3. DT - se administrează la 6 - 7 ani (clasa I) şi la 13-14 ani (clasa a 8-a).
4. DT - la gravide în luna a 8-a de sarcină şi periodic adulţii de ambele sexe, ca
rapel (la intervale de 10 ani).
5. Antipolio (VPI) - se administrează ca primo-vaccinare la 2, 4 şi la 6 luni urmată
de doze de rapel la 1 şi la 9 ani (clasa a 3-a).
6. HB - se administrează la naştere, la 2 şi la 6 luni, urmat de un rapel la vârsta de
9 ani (clasa a 3-a).
7. ROR - se administrează în locul vaccinului antirujeolic, o primă doză între 12-15
luni şi o doză de rapel în clasa I.
8. anti HPV - la fetele de 12-13 ani, în clasa a Vl-a, se administrează 3 doze.
VACCINARI OPTIONALE
1. Anti - HiB - se administrează ca primo-vaccinare la 2, 4 şi 6 luni cu un rapel la 12 luni de
la ultima doză. Intre 6-11 luni, la cei nevaccinaţi anterior, se administrează 2 doze, la
interval de 4-8 săptămâni. La copiii de peste 12 luni nevaccinaţi şi la adulţii care
prezintă factori de risc se administrează o singură doză de vaccin.
2. Antivariceloasă se recomandă vaccinarea începând de la vârsta de 1 an astfel: la cei
între 1-12 ani, 2 doze la interval de cel puţin 6 săptămâni, şi o doză unică la cei peste 12
ani.
3. Antihepatită A - începând cu vârsta de 1 an şi 9 luni, o doză iniţială urmată de un rapel
peste 6 luni.
4. Antigripal - după vârsta de 6 luni, anual, înaintea sezonului gripal (luna octombrie).
5. Antipneumococică - la categoriile de risc şi la persoanele de peste 60 ani. Vaccinul
heptavalent se administrează copiilor între 2 luni şi 2 ani. Vaccinul 23-valent se
administrează de la vârsta de 2 ani.
6. Antimeningococică - la sugari şi copiii mici, cu vârsta de 2 luni - 2 ani, se recomandă
administrarea vaccinului antimeningococic C conjugat. După vârsta de 2 ani se indică
vaccinarea cu vaccin antimeningococic A + C
CONTRAINDICATII SI PRECAUTI LA VACCINARE
Vaccinurile cu virus viu sunt contraindicate în următoarele situaţii:
- femei însărcinate - datorită riscului malformaţiilor la făt (numai dacă gradul
expunerii este foarte mare)
- administrarea de imunoglobuline cu 3 saptamani inainte sau dupa vaccinare
- persoanele cu malignităţi (leucemie, limfoame, tumori)
- imunodeprimaţi (HIV pozitiv, imunosupresoare, corticosteroizi, radioterapie)
- Reactie pozitiva la tuberculina, infectie HIV – pt vaccinarea BCG
De retinut!
• boli acute cu evoluţie moderată sau severă, cu sau fără febră/ tratamentele
imunosupresive, chimio şi radioterapia, corticoterapia impun amânarea vaccinării
cu 3 luni
• infecţiile respiratorii uşoare, reacţiile locale uşoare şi moderate, terapia cu
antibiotice, convalescenţa bolilor acute, antecedentele postvaccinale severe în
familie, diareea nu constituie contraindicaţii.
VACCINAREA ANTI-HPV
• HPV (Human Papilloma Virus – virusul Papiloma uman) este un virus cu
transmitere sexuala care s-a dovedit a fi agentul cauzator pentru aproape
toate formele de cancer al colului uterin. Au fost identificate in laborator
mai mult de 100 tipuri de HPV, dintre care insa doar 70 sunt implicate in
infectiile la om.
• In functe de frecventa identificarii tulpinilor HPV din leziunile canceroase,
virusul se imparte in tulpini “high risk” si “low risk”.
• In cazul cancerului de col uterin s-a constatat ca doua tulpini, anume 16 si
18, sunt raspunzatoare de mai mult de 70% dintre leziunile canceroase.
VACCINAREA ANTI-HPV
• In România vaccinul a fost introdus în anul 2007, iar în anul 2008 a fost vaccinată
o parte din fetele din clasa a Vl-a
• Există două vaccinuri împotriva HPV:
- Gardasil/silgard (conţine antigene împotriva serotipuriloi 6,11,16,18 de HPV
microparticule asamblate prin recom binare genetică)
- Cervarix (conţine antigene împotriva serotipurilor 16,11 de HPV microparticule
asamblate prin recombinare genetică).
Studiile au arătat că la fetiţele din grupa de vârstă 10-11 ani, răspunsul imun al
organismului la vaccinarea anti-HPV măsurat prin nivel de anticorpi specifici anti-
HPV este de două ori mai ridicat decât la fetele şi femeile din grupa de vârstă 16-25
de ani.
• In 6% din cazuri s-au inregistrat reactii adverse majore (deces, TEP, sdr. Guillain-
Barre)
EXAMENELE PERIODICE DE BILANŢ
• Prevenția presupune:
• SCREENING prin TESTUL BABEȘ-PAPANICOLAU:
• Se recomandă: în fiecare an, femeilor active sexual sau după vârsta de 18 ani. Dacă
3 determinări anuale sunt negative, se poate face testul la 3 ani.
• VACCINARE anti-HPV - la toate fetițele de la 12-13 ani
FACTORII DE RISC SI PREVENTIA CANCERULUI DE
SAN
Factorii de risc implicaţi în etiologia cancerului mamar sunt:
1. Factori genetici: mutaţiile liniei germinative a genei supresoare
tumorale p53, BRCA-1 (situată la nivelul locusului q21 al
cromozomului 17), BRCA-2 (situată pe cromozomului 17).
2. Factori endogeni : vârsta primei sarcini duse la termen, vârsta
instalării menopauzei, nuliparitatea sau prima sarcina după 30 de
ani, alăptatul considerat factor de protecţie, obezitatea, în special în
postmenopauză, tumorile benigne ale sânului (fibroadenom,
adenomul juvenil), tulburările endocrine (hipo-, hipertiroidia,
excesul estro- genic)
3. Factori de mediu: iradierea înainte de 30 de ani, dieta bogată în
proteine animale, grăsimi şi dulciuri, traumatismele mamare, mici
repetate, alcoolul, stresul.
FACTORII DE RISC SI PREVENTIA CANCERULUI
DE SAN
• Factori de protecție
• Vârsta tânără a primei sarcini;
• Alăptatul;
• Instalarea precoce a menopauzei;
• Exercițiul fizic.
FACTORII DE RISC SI PREVENTIA CANCERULUI
DE SAN
• Recomandări pentru depistarea precoce a nodulilor:
- examinarea proprie a sânilor efectuată lunar, de către toate femeile
peste 20 de ani
- examinarea clinică a sânului efectuată anual, tuturor femeilor peste
40 şi o dată la 3 ani femeilor între 20 şi 40 de ani.
- examinarea ecografică a sânului efectuată anual, tuturor femeilor
peste 40 şi o dată la 3 ani femeilor între 20 şi 40 de ani, după ce o
primă examinare ecografică nu a arătat leziuni suspecte oncogene
- examinarea mamografică a sânului efectuată anual, tuturor femeilor
peste 50 şi o dată la 1-2 ani femeilor între 40 şi 49 de ani.
FACTORII DE RISC PENTRU CANCERUL COLO-RECTAL
• Factorii de risc pentru apariţia cancerului colorectal sunt:
- prezenţa polipilor adenomatoşi la nivelul mucoasei intestinului gros
(polipoza adenomatoasa familială)
- bolile colonice inflamatorii
- existenţa în antecedente heredocolaterale a cancerului de colon
(modificări ce privesc cromozomii 17, 18, 5)
- alimentaţie bogată în grăsimi animale, colesterol şi acizi biliari
- alimentaţie săracă în fibre alimentare
- constipaţia
- iradierea
FACTORII DE RISC PENTRU CANCERUL COLO-
RECTAL
• Prevenția necesită:
• CONSILIERE:
• Modificarea stilului de viață;
• Alimentația corectă - consum de fibre alimentare și reducerea consumului de
grăsimi; creșterea consumului de fructe, legume, cereale, cu un conținut
ridicat de fibre (rol protector).
• SCREENING - se face prin testul hemoragiilor oculte.
• COLONOSCOPIA este indicată anual persoanelor peste 50 ani care
prezintă RISC FOARTE MARE (persoanelor cu predispoziție genetică,
polipoză familială, etc).
FACTORII DE RISC PENTRU CANCERUL PROSTATIC
Factori de risc:
• - bărbați, peste 65 ani:
• - antecedente hereolo-colaterale - prezența în familie a cancerului de
prostată.
Prevenția se face la bărbații între 50-70 ani, prin:
• - determinarea PSA (Antigen specific prostatic);
• - tușeu rectal;
• - ecografia de prostată
FACTORI DE RISC PENTRU HEPATITA B SAU C
• In România prevalenţa infecţiei cronice cu virus hepatic C este de
4,9%
• Depistarea şi diagnosticul precoce al acestor boli sunt necesare
pentru tratamentul precoce şi corect, în vederea evitării evoluţiei
spre ciroză hepatică sau cancer hepatic.
FACTORI DE RISC PENTRU HEPATITA B SAU C
• Factorii de risc pentru infecţia cronică cu virusul hepatic B şi C
- transfuzii de sânge sau produse din sânge
- efectuarea unei intervenţii chirurgicale înainte de 1992
- profesii care expun la producerea unor răni artificiale sau la contactul
accidental cu sângele altor personae
- efectuarea dializei renale
- utilizarea în comun a seringilor sau acelor de către utilizatorii de
droguri
- practicarea de tatuaje sau piercing realizate în condiţii de sterilizare
neeficientă
- partener sexual infectat cu virusul hepatic B şi C, contacte sexuale
întâmplătoare neprotejate.
FACTORI DE RISC PENTRU HEPATITA B SAU C
• Prevenirea infecţiei cronice cu virusul hepatic B şi C se poate face prin
cunoaşterea şi respectarea următoarelor reguli:
- obiectele de igienă individuală (lame-aparate de bărbierit, periuţă de dinţi,
instrumente folosite la manichiură) să fie individuale.
- evitarea folosirii în comun a acelor sau seringilor în cazul nedorit de
utilizare a drogurilor
- folosirea doar a seringilor de unică folosinţă şi a instrumentarului
chirurgical sterilizat - corect
- efectuarea tatuajelor sau piercing doar în condiţii autorizate, care să
garanteze utilizarea instrumentarului sterilizat correct
- evitarea contactelor sexuale întâmplătoare neproteja
- personalul implicat în meserii cu risc trebuie să protejeze cu mănuşi, să
evite rănirea sau înţeparea accidentală cu ace, seringi sau instrumentar
chirurgical folosit şi nesteril.
• Dacă pacienţii prezintă unul sau mai mulţi factori de risc prezentaţi
sau au valori anormale ale transaminazelor (ALT, AST) sau prezintă
anomalii hepatice la ecografia abdominală se indică efectuarea
testelor pentru depistarea infecţiei cu virus hepatic B sau C:
• AgHBs, AgHBe, Atc anti Hbe, Atc anti HCV
• Dacă rezultatele testării sunt pozitive, atunci pacientul este trimis la
medicul gastroenterology, internist sau infecţionist pentru investigaţii
suplimentare în vederea tratamentului.