Scheletul capului (craniul) constituie un complex de oase unite între ele, care servesc

drept suport şi protecţie a encefalului, a organelor senzoriale, a porţiunilor iniţiale ale sistemului
digestiv şi respirator. Este format din:

 craniul cerebral (neurocraniul) -8 oase-: două sunt pereche (parietale, temporale) şi patru
nepereche (frontal, etmoid, sfenoid, occipital); impreuna ele formeaza calvaria sau bolta
craniului si baza craniului;

Frontalul este un os median, nepereche, situat în partea anterioară a cutiei craniene; ia

parte la formarea cavităţilor nazale şi a orbitelor şi este format din: o portiune verticala
(solzoasa) si o portiune orizontala, formata la randul ei, dintr-o scobitura etmoidala;
inaintea ei este portiunea nazala, iar de o parte si de alta se afla 2 lame osoase, care formeaza
portiunea orbitara.

Orientare: se aseaza in jos portiunea ce prezinta o mare scobitura, iar inainte portiunea
mai boltita a osului.

Partea verticală sau solzoasă (scuama) formează fruntea si face parte din calvarie;
prezinta 2 fete si o margine.

Faţa externă (exocraniana) prezintă pe linia mediană:

- sutura metopică care reprezintă linia de unire dintre cele două jumătăţi laterale din care
a fost format frontalul în perioada intrauterină;

- glabela este o suprafaţă plană situată inferior de sutura metopică.

De o parte şi de cealaltă a liniei mediane prezintă:

- eminenţele sau tuberozităţile frontale, două proeminenţe rotunjite situate lateral de

sutura metopică;
 - arcadele sprâncenoase situate inferior de eminenţele frontale, sunt două proeminenţe
arcuate dispuse transversal.

Limita de demarcaţie dintre scuamă şi porţiunea orizontală este dată de marginea

supraorbitală. Marginea supraorbitală se continuă spre lateral cu procesul zigomatic, care se
articulează cu procesul frontal al osului zigomatic şi spre medial cu procesul orbital
intern, care se articulează cu procesul frontal al maxilei.

Faţa internă (endocraniana) prezintă pe linia mediană, dinspre posterior spre anterior
următoarele elemente:

-gaura oarbă (Foramen caecum) în care pătrunde o prelungire a durei mater şi unde îşi
are originea sinusul sagital superior;

- creasta frontală pe care se prinde coasa creierului (Falx cerebri);

- şanţul sinusului sagital superior situat în continuarea crestei frontalului.

De o parte şi de alta a liniei mediane prezintă:

- fosele frontale cărora le corespunde la nivelul feţei externe eminenţele

frontale;

- şanţuri arteriale străbătute de ramuri din artera meningee anterioară;

- foveole granulare care adăpostesc granulaţiile lui Pacchioni ale durei mater.

Marginea parietala se articuleaza cu oasele parietale, formand sutura coronara.

Porţiunea nazală este situată între procesele orbitale interne. Ea prezintă:

-spina nazală care este o proeminenţă osoasă prevăzută anterior cu un şanţ sagital median
care serveşte la articularea cu oasele nazale, iar posterior cu o creastă şi două şanţuri. Creasta se
articulează cu lama perpendiculară a etmoidului, iar şanţurile situate de o parte şi de alta a crestei
participă la formarea boltei foselor nazale;

- marginea nazală se articulează cu oasele nazale şi cu procesul frontal al maxilei;

 Porţiunea orizontală prezintă incizura etmoidală situată median si două suprafeţe
orbitale situate de o parte şi de alta a incizurii etmoidale. Incizura etmoidală are forma literei "U"
cu concavitatea îndreptată posterior. În această incizură pătrunde lama orizontală a etmoidului.
Prezintă două canale ce se deschid prin două orificii:

-gaura etmoidală anterioară străbătută de artera etmoidală anterioară, de nervul etmoidal

anterior şi de venele etmoidale;

-gaura etmoidală posterioară prin care trec artera etmoidală posterioară, nervul etmoidal
posterior şi venele etmoidale.

Cele două găuri etmoidale realizează comunicarea între fosa craniană anterioară şi
cavităţile orbitale.

Suprafeţele orbitale, situate de o parte şi de alta a incizurii etmoidale au formă

triunghiulară participând la formarea bolţii cavităţiilor orbitale.

Fata inferioara, orbitara a suprafetelor orbitale, in porţiunea laterală prezintă foseta

glandei lacrimale, iar în porţiunea medială prezintă foseta trohleară.

Fata superioara, cerebrala a suprafeţelor orbitale prezintă bosele orbitale presărate cu mici
şanţuri – impresiuni digitale – corespunzătoare circumvoluţiunilor emisferelor cerebrale şi cu
mici proeminenţe – eminenţe mamilare – corespunzătoare şanţurilor care separă
circumvoluţiunile.

Marginea anterioara se confunda cu marginea supraorbitala a

scuamei. Marginea mediala raspunde scobiturii etmoidale.

Marginea posterioara se articulează cu marginea anterioară a aripilor mici ale osului

sfenoid.

Sinusurile frontale sunt două cavităţi situate între lama externă şi lama
internă a
frontalului de o parte şi de alta a liniei mediane la nivelul joncţiunii dintre porţiunea
verticală şi cea orizontală. Aceste sinusuri sunt tapetate de o mucoasă provenită din fosele
nazale ceea ce
explică posibilitatea propagării unei infecţii de la fosele nazale la sinusurile frontale
(afecţiune
numită sinuzită frontală). Sinusurile au forma unei piramide triunghiulare prezentând trei pereţi,
o bază şi un vârf. Baza sinusurilor frontale prezintă un orificiu de la nivelul căruia porneşte
canalul fronto-nazal, care se deschide printr-un infundibul la nivelul meatului mijlociu al foselor
nazale.

Osul occipital formează peretele postero-inferior al cutiei craniene. El este format din
corp (partea bazilară), solz şi două părţi laterale, care înconjoară marea gaură occipitală.

Partea bazilară este situată anterior de marea gaură occipitală şi concreşte cu corpul
osului sfenoid.

Pe faţa inferioară a părţilor laterale se află condilii occipitali, cu o suprafaţă

articulară.

Solzul (scuama) osului occipital este situat posterior de marea gaură

occipitală.

Faţa externă este convexă, iar pe linia mediană a ei se evidenţiază protuberanţa occipitală
externă, de-a lungul ei trec linia nucală superioară şi cea nucală inferioară, iar în jos – creasta
occipitală externă. Pe faţa internă a solzului se află proeminenţa occipitală internă, unde prin
încrucişarea şanţurilor largi ale sinusurilor venoase (transversal şi sagital) se formează eminenţa
cruciforma.

Oasele parietale au formă aproximativ pătrată, sunt situate în partea superioară şi

laterală a craniului. Prezinta 2 fete, 4 margini si 4 unghiuri.

Faţa externă este convexă, în centrul ei se află eminenţa parietală – o porţiune ceva mai
bombată.

Faţa internă a osului este concavă, are numeroase şanţuri pentru vasele sangvine şi
impresiunile circumvoluţiunilor cerebrale.

Oasele temporale sunt situate pe părţile latero-inferioare ale cutiei craniene. La ele
distingem următoarele porţiuni: solzul, partea timpanică, procesul stiloidian, mastoida şi stânca
sau portiunea pietroasa.

Solzul este partea cea mai subţire şi mai mare a osului temporal, situat în regiunea
superioară a lui, are o formă semicirculară. Pe solz se profilează apofiza zigomatică, orientată
anterior, care se uneşte cu osul zigomatic. Sub baza ei se află o fosetă articulară şi un tubercul
pentru articularea cu mandibula.

Porţiunea timpanică este mai mică decât celelalte, mărgineşte orificiul auditiv extern.
Faţa ei inferioară este în raport cu baza apofizei stiloide.

Stânca (piramida) are forma unei piramide triunghiulare cu trei feţe: anterioară,
posterioară şi inferioară. Primele două sunt orientate spre cavitatea craniană, iar a treia spre
partea externă a bazei craniene. Pe faţa posterioară se află conductul auditiv intern, pe unde trec
nervul facial şi cel vestibulo-cohlear. De la faţa inferioară a piramidei porneşte apofiza stiloidă.
În stânca osului temporal se află cavitatea timpanică şi labirintul osos.

Posterior de orificiul auditiv extern este situată apofiza mastoidiană, palpabilă

sub piele.

Cavitatea timpanică comunică cu alveolele pneumatice ale apofizei mastoidiene, de

asemenea cu nazofaringele prin tuba auditivă.

Osul sfenoid este situat la baza neurocraniului şi se uneşte cu toate oasele acestuia,
participă la formarea orbitei, foselor temporale şi infratemporale. Osul are următoarele părţi:
corpul, aripile mici, aripile mari şi apofizele pterigoide.

Corpul osului sfenoid are formă de cub, conţine o cavitate – sinusul sfenoid, ce comunică
cu cavitatea nazală. Pe faţa superioară a lui se află o adâncitură, numită şaua turcească, unde este
situată hipofiza. Posterior şaua turcească este limitată de o ridicătură – lama patrulatera.

Aripile mici sunt orientate lateral şi anterior de corpul osului sfenoid, participă la
formarea orbitei.

Aripile mari sunt orientate lateral şi în sus de corpul osului sfenoid, iar faţa orbitală a lor
formează peretele lateral al orbitei.

Apofizele pterigoide ale sfenoidului prezintă două lamele (medială şi laterală) paralele,
care pornesc vertical de pe faţa inferioară a corpului. Intre ele se află fosa pterigoidă. Apofizele
servesc drept loc de inserţie a muşchilor pterigoidieni.
 Osul etmoid se află în partea anterioară a bazei cutiei craniene, între oasele frontale şi
sfenoid. El este format din lama ciuruită (orizontala), lama perpendiculară şi labirintele
etmoidale.

Lama ciuruită formează plafonul cavităţii nazale. Ea este străbătută de un număr mare de
orificii, prin care trec fibrele nervilor olfactivi. Pe linia mediană a lamei ciuruite în cavitatea
craniană se înalţă crista galii, asemanatoare cu creasta de cocoş, care inferior, spre
cavitatea nazală, se prelungeşte în lama perpendiculară. Ultima participă la formarea
septului nazal împreună cu vomerul.

Labirintele etmoidale sunt formate din lame osoase subţiri, orientate în diferite direcţii,
care alcătuiesc celule osoase pneumatice ce conţin aer şi comunică între ele şi cu cavitatea
nazală. Pe faţa medială a fiecărui labirint sunt situate cornetele nazale – superior şi mediu, între
care se află meatul nazal superior.
Ramurile se termină cu două perechi de apofize, dintre care cea anterioară (apofiza coronoidă)
serveşte ca loc de inserţie a muşchilor temporali, iar cea posterioară (apofiza condiliana) are cap
cu o faţă articulară şi col şi se articulează cu osul temporal.

Osul hioid e situat între mandibulă şi laringe, în partea anterioară a gâtului, suspendat de
baza craniului prin muşchi şi ligamente. Osul hioid în formă de potcoavă, este constituit din
corp şi două perechi de apofize: coarnele mari şi coarnele mici.

Bolta craniană este formată din solzul osului frontal, oasele parietale, solzul oaselor
temporale, osul occipital şi parţial din aripile mari ale osului sfenoid. Faţa externă a bolţii
craniene este relativ netedă, iar pe cea internă se observă o serie de şanţuri,
adâncituri şi proeminenţe osoase, care reproduc conturul encefalului.
 Baza craniului are o faţă externă (exobaza) şi una internă (endobaza).

Endobaza devine accesibilă numai după deschiderea cavităţii craniene, prin secţionarea
orizontală şi înlăturarea bolţii. Pe endobază se deosebesc trei fose craniene sub formă de
adâncituri: anterioară, medie şi posterioară.

F osa craniană anterioară este formată din porţiunile orbitale ale osului frontal,
lama
ciuruită a osului etmoid şi aripile mici ale sfenoidului. În centrul porţiunii anterioare a
acestei fose proemină creasta de cocoş.

F osa craniană medie este separată de cea posterioară prin muchia superioară a
piramidei osului temporal şi speteaza şeii turceşti.

F osa craniană posterioară o formează aproape complet osul occipital. În centrul fosei
este marea gaură occipitală.

Pe partea externă a bazei craniene – exobaza, se evidenţiază coanele, apofizele pterigoide

ale osului sfenoid, orificiul extern al canalului carotid, apofizele stiloide şi mastoidiene, condilii
osului occipital şi alte formaţiuni. Exobaza este divizata in 3 zone: anterioara (faciala), mijlocie
(jugulara) si posterioara (occipitala) de 2 linii transversale, care unesc tuberculii
articulari ai temporalelor, respectiv varful celor 2 procese mastoidiene.

Pe craniul facial se observă două orbite, cavitatea nazală şi bucală, fosele temporale,
infratemporale, pterigopalatine, precum şi palatul dur.

Orbita asigură suportul şi protecţia globului ocular. Ea are forma unei piramide cu baza
orientată anterior, varful indreptat inapoi, şi alcătuită din patru pereţi: superior, inferior, medial şi
lateral si 4 margini. În fundul orbitei se află fisura orbitală superioară, iar în unghiul extern se
găseşte fisura orbitală inferioară, prin care comunică cu fosa pterigopalatină. Fisura orbitală
superioară şi canalele optice se deschid în fosa craniană medie, iar canalul nazolacrimal – în
cavitatea nazală.
 Cavitatea nazală ocupă o poziţie centrală în craniul facial. Prezinta 4 pereti (inferior-
planseul, superior-bolta, medial-septul osos si lateral) si 2 orificii.

Anterior se află apertura piriformă, iar posterior – două coane. În adâncul cavităţii se
observă septul nazal osos, format din vomer şi lama perpendiculară a osului etmoid. Acest sept
împarte cavitatea nazală în două jumătăţi. Prin intermediul a trei cornete nazale (superior, mediu
şi inferior), cavitatea nazală este divizată în trei meaturi nazale: superior, mediu şi inferior. În
meatul superior se deschide sinusul sfenoid, în cel mijlociu – sinusul frontal şi sinusul maxilar
(Highmore), iar în meatul inferior se deschide canalul nazolacrimal. Concomitent, în
meatul mediu şi cel superior se deschid celulele labirintului osului etmoid.

Cavitatea bucală dispune numai de trei pereţi osoşi. Peretele superior este alcătuit din
palatul dur (oasele palatine şi apofizele palatine ale maxilei); iar pereţii anterior şi lateral sunt
reprezentaţi de apofizele alveolare ale mandibulei, maxilei şi dinţi.

Fosa temporală este formată din: solzul frontalului, aripa mare a sfenoidului si solzul
temporalului, iar în jos trece în fosa infratemporală. Este acoperita de fascia temporala si contine
muschiul temporal.

În adâncul fosei infratemporale se află fosa pterigopalatină, care are formă de pâlnie si
este situata intre tuberozitatea maxilei, procesul pterigoid si lama perpendiculara a palatinului.
Are forma de piramida patrunghiulara si prezinta o baza in sus, un varf orientat in jos si
4 pereti: anterior, posterior, medial; cel lateral lipseste, fiind inlocuit de fisura pterigomaxilara.

Fosa infratemporala prezinta: perete lateral, anterior, medial si superior; pertele inferior si
posterior lipsesc. Se gasesc cei 2 muschi pterigoidieni, nervul mandibular si artera maxilara.