Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Articol
Discuție
Lectură
Modificare
Modificare sursă
Istoric
Frontalul se articulează posterior, prin sutura coronară, cu cele două oase parietale (constituind
punctul antropometric bregma) și cu sfenoidul, iar inferior cu etmoidul, cu nazalele, cu
zigomaticele, cu lacrimalele și cu maxila. De o parte și de alta, înaintea suturii coronare, frontalul
prezintă câte o proeminență, denumită tuber frontal (bosă), care este mai puternic dezvoltată la
nou-născut și de multe ori și la femei. Deasupra celor două tubere se află locul de implantare al
părului, punctul antropometric, numit trichion.
Orientare
Se așează în jos porțiunea ce prezintă o mare scobitură, iar înainte porțiunea mai boltită a osului.
Eminențele frontale sau tuberozitățile (tuber frontale - sunt două ridicături netede,
situate de o parte și de alta a liniei mediane).
Inferior de proeminențele frontale, de fiecare parte, osul frontal prezinta cate o
proeminența alungită transversal numită arc supraciliar (Arcus superciliaris).
O suprafață uneori proeminentă, alteori ușor deprimată numită glabela (Glabella)
cu o mare importanță în antropologie , situată între arcadele supraciliare pe linia
mediană.
Dedesubtul arcadelor supraciliare se gasește marginea inferioară a porțiunii
solzoase. Ea reprezintă limita dintre porțiunea solzoasă și cea orbitară a
frontalului. Această margine este curbă și groasă și poartă denumirea de margine
supraorbitară (Margo supra-orbitalis). Ea se termină lateral cu cate un proces
articular destinat osului zigomatic, numit procesul zigomatic al osului frontal
(Processus zygomaticus),care are forma unei prisme.
Marginea supraorbitară prezintă în porțiunea sa mediană 2 incizuri: incizura
supraorbitară (Incisura supraorbitalis) situată lateral, iar înspre medial se gaseste
incizura frontală (Incisura frontalis). Adesea cele două incizuri se transformă prin
cate o punte osoasă în gauri: gaura supraorbitară (Foramen supraorbitale)
respectiv gaura frontală (Foramen frontale) în care se află nervii si vasele
omonime ramuri ale arterei si venei oftalmice si a nervului oftalmic
Marginea laterală a procesului zigomatic se continuă înapoi cu linia temporală
(Linea temporalis), care delimitează o față mai mică, înspre lateral, numită fața
temporală (Facies temporalis) a osului frontal, ce se articulează cu aripa mare a
sfenoidului prin sutura frontosfenoidală. Linia temporală se continuă înapoi cu
linia temporală superioară și cu linia temporală inferioră de pe parietal.
Uneori pe linia mediană se află sutura frontală sau metopică (Sutura frontalis sau
Metopica ). Aceasta sutură există în viata intrauterină și la nastere, osul frontal
fiind format din două jumatați simetrice. Ea dispare începand de la varsta de 1 an.
Porțiunea orbitară
Situate de o parte și de alta a scobiturii etmoidale, se găsesc cele doua lame osoase care formează
porțiunile orbitare ale osului frontal. Aceste lame au forma triunghiulară și prezintă:
Porțiunea nazală
Este situată anterior de incizura etmoidala, între porțiunile orbitale ale osului. Este
constituită de o suprafață neregulată, dințată. Pe linia mediană prezintă o
proeminență orientată inferior numită spina nazală (Spina nasalis), care se
articulează anterior cu cele 2 oase nazale (fiind sprijin pentru acestea) și cu
procesul frontal al maxilei. Posterior, spina, se articulează cu lama perpendiculară
a etmoidului.
Marginea anterioară, neregulată, a porțiunii nazale se numește margine nazală
(Margo nasalis). Aci se articulează extremitățile superioare ale oaselor nazale și
procesele frontale ale maxilelor. Articulația dintre frontal și oasele nazale
costituie punctul antropometric nazion.
Conformația interioară
Frontalul este alcătuit ca și celelalte oase ale bolții craniului din două lame: lama
interioară (Lamina interna) și lama exterioară (Lamina externa) de os compact, iar
între ele se gasește os spongios numit diploe (Diploe).
În grosimea osului frontal, între cele două margini supraorbitare (la nivelul
glabelei) și deasupra rădăcinii nasului, a nazionului, este sapată o cavitate
pneumatică, asimetrică, de întindere și volum variabil, desparțită în două caviatați
printr-un sept osos (Septum intersinuale frontale), care de cele mai multe ori nu se
gasește situat median, ci deviat, este sinusul frontal. Acest sinus se deschide în
meatul mijlociu al cavitații nazale sub cornetul mijlociu al osului etmoid printr-un
canal, numit canalul fronto-nazal, al cărui orificiu (Apertura sinus frontalis) se
găsește la baza sinusului. Prin acest canal, mucoasa sinusului se continuă cu
mucoasa foselor nazale favorizând transmiterea proceselor inflamatorii în ambele
sensuri (determinând uneori sinuzita frontală).
Osul frontal este un os de membrană, a cărui osificare începe spre sfarșitul lunii a
doua intrauterine prin două puncte de osificare, care apar în dreptul tuberelor
frontale și cuprind osul divergent. Mai apar puncte de osificare accesori în
procesele zigomatice și spina nazală sau în partea posterioară a porțiunilor
orbitare. Sinusul frontal se ivește către sfârșitul primului an de viața, ajungând la
marimea unui bob de mazare de abia la vârsta de 6 ani si dezvoltat în întregime
începând de la vârsta de 12 ani, cateodată abia la 20 de ani, marimea lui fiind
variabilă, crescând la bătrânețe (după unii anatomisti).