ANATOMIE

CURS 2

Dr.Oprescu Constantin
 Situat pe portiunea superioara a coloanei
vertebrale.

Forma ovala, mai lat anterior.

Format din oase turtite, neregulate, care nu se

misca unul fata de celalalt cu exceptia mandibulei.

CRANIU Scheletul capului este reprezentat de craniu,

format din

- neurocraniu (cutia craniană).

- viscerocraniu (oasele feţei).

Neurocraniul este alcătuit: patru oase perechi - parietale,
- temporale.
patru oase neperechi - frontal, occipital
- etmoid şi sfenoid.

Oasele viscerocraniului sunt în număr de 14, dintre care:

- două sunt neperechi :vomer, mandibula.
- iar restul sunt perechi :maxilare, nazale, lacrimale, zigomatice,
palatine, cornete nazale inferioare.
 Bolta (calota) craniului
Neurocraniului i se descrie o parte superioară - calvarie (calota craniană) şi una
inferioară - baza craniului.

Bolta craniului formata din:

- osul frontal, prin portiunea lui verticala

- osul occipital, prin partea sa superioara;

- cele doua oase parietale, în întregime

- si cele doua oase temporale, prin partea lor mai latita, numita
solzul temporalului.
Aceste oase se unesc între ele prin suturi.
 Sutura sagitală este situată median, între cele două oase parietale;

 Sutura coronală este situată între scuama frontalului şi cele două

parietale;

 Sutura lambdoidă este situată între scuama occipitalului şi marginile

posterioare ale celor două oase parietale.

 Uneori pe scuama frontalului poate persista sutura frontală metopică.

 La nou născut osificarea nu e completă iar la intersecţia dintre aceste
şuturi se delimitează spaţii membranoase numite fontanele.

Fontanela anterioară (bregmatică) este situată la joncţiunea suturilor

coronală şi sagitală. Are formă romboidală cu diametrul antero-
posterior de 4 cm şi transvers de 2-3 cm şi se închide după 18 luni.

Fontanela posterioară (lambdoidă) se află la intersecţia suturilor

sagitală şi lambdoidă, are formă triunghiulară şi se închide după 3-6
luni.
• Bolta craniului, privita pe dinauntru (partea
concava), prezinta pe linia mediana a osului
frontal o creasta osoasa, numita creasta frontala,
pe care se prinde coasa creierului.
 din sase oase, dintre care unele, prin forma lor si
legaturile pe
care le au, iau parte si la formarea segmentului facial:

- posterior: osul occipital, care ia parte la formarea

bazei, prin portiunea sa inferioara;

Baza - transversal se afla osul sfenoid;

craniului - anterior se afla osul frontal ce închide portiunea

(endobaza) interioara a bazei.
Spatiul ramas liber între osul frontal si osul sfenoid
este completat de lama ciuruita a osului etmoid.
Partile laterale ale bazei craniului sunt închise de o
parte si de alta de
stânca osului temporal.
• Endobaza contine
trei depresiuni
numite fose
craniene:
anterioara,
mijlocie, si
posterioara

adapostesc diferiti
lobi ai creierului.
 Fosa
craniana •
•
frontal, ethmoid si sfenoid
Adaposteste lobii frontali
anterioara
 • formata de sfenoid (de la aripile mici la
Fosa cele mari), o parte din oasele
temporale si parietale.
craniana • Pe ea: lobii temporali ai creierului.
mijlocie
• Portiunea mijlocie a fosei este ocupata
de sella turcica, adapostind hipofiza.
 • Cea mai adanca si mai mare

Fosa • Adaposteste trunchiul cerebral,

cerebelul, si lobul occipital al
craniana creierului.

posterioara • Foramen magnum ocupa cea mai

profunda parte.

• In plus: foramenele jugulare

 • Este strabatuta de o serie de gauri mari si mici,
precum si de fisuri, (crapaturi).
Baza
• Aceste gauri sunt locul de trecere pentru cele 12
craniului perechi de nervi cranieni, pentru bulbul rahidian
care continua cu maduva spinarii, precum si
pentru arterele si venele craniului si encefalului.
 IMPARE ŞI MEDIANE:

1) alveolar = punctul cel mai anterior al

rebordului alveolar superior

2) nasion = punct median al suturii

PUNCTE frontonazale
ANTROPOMETRICE
3) glabela = punct median supra- şi
intersprâcenar

4) bregma = situat la nivelul întâlnirii

suturii coronale cu sutura sagitală
 5) vertex = situat la nivelul punctului cel mai
înalt al bolţii (variabil)

5’) obelion = situat la nivelul orificiilor

parietale

6) lambda = locul de întâlnire al suturii

sagitale cu sutura lambdoidă
PUNCTE 7) inion = la nivelul protuberanţei occipitale
ANTROPOMETRICE externe

8) opisthion = punct median situat la nivelul

marginii posterioare a găurii occipitale mari

9) basion = punct median la nivelul marginii

anterioare a găurii occipitale mari
 II. PUNCTE BILATERALE

10) punctul malar = proeminenţă maximă

a feţei externe a zigomaticului

11) gonion = la nivelul unghiului

PUNCTE
mandibulei
ANTROPOMETRICE
12) pterion = la nivelul suturii complexe în
H a fosei temporale

13) asterion = pe locul fontanelei asterice.

Puncte
craniometrice
(Broca).
•PUNCTE IMPARE ŞI MEDIANE.
1.alveolar ; 2.nasion ; 3.glabela ;
4.bregma ; 5.vertex ; 5’.obelion ;6.
lambda ; 7.inion ; 8.opisthion ; 9.basion.
•PUNCTE BILATERALE. 10.punctul malar;
11.gonion ; 12.pterion ; 13.asterion
 • Orbita: portiuni din frontal, maxilla,
etmoid, palatine, sfenoid, zygoma,
si lacrimal. Concavitatea sa
adaposteste globul ocular, muschi,
vase, nervi, si tesut conjunctiv.

CRANIU- • Cavitatea nazala – situata pe linia

cavitati mediana sub orbite, acoperita de
oasele nazale pereche. Peretele
medial e format de osul etmoid, in
timp ce cel lateral e format de
zygoma. Osul frontal formeaza
peretele superior, in timp ce maxilla
formeaza planseul.
Orbita drepta – vedere anterioara.
nasul
Nasul,
orbita,
sinusul
maxilar.
Sinusurile
 • Cavităţile pneumatice ale oaselor din jurul
cavităţii nazale sunt numite sinusuri paranazale.
Sinusurile sunt săpate în aceste oase şi comunică cu
cavitatea nazală.

• Sinusul frontal este situat în grosimea osului

frontal, este separat de un sept median, în două
Sinusurile cavităţi frecvent inegale.
• Sinusul frontal se poate prelungi pe tot
paranazale tavanul orbitei.
• Peretele anterior corespunde rădăcinii
nasului, iar cel posterior vine în contact cu polul
frontal al emisferelor cerebrale.
• Se deschide în meatul mijlociu prin
intermediul unor celule etmoidale.
Sinusul maxilar este cel mai mare dintre sinusuri şi se
afla în grosimea maxilarului.

Peretele superior formează podeaua orbitei, peretele

lateral corespunde fosei infratemporale, cel anterior
regiunii infraorbitale.

Peretele medial este format din maxilar, palatin şi

cornetul nazal inferior; acesta îl desparte de cavitatea
nazală şi prezintă deschiderea în meatul mijlociu.
Sinus frontal, Sinus sfenoidal.
 • Sinusul sfenoidal prezintă un sept osos care
îl separă complet sau incomplet în două cavităţi.
• Tavanul este format din fosa hipofizei şi
tuberculul şeii turceşti, inferior vine în raport cu
cavitatea nazală, lateral are raport cu şanţul carotic;
• Deschiderea sinusului sfenoidal se găseşte în
Sinusurile meatul nazal suprem.

paranazale • Labirintul etmoidal este format din

totalitatea celulelor etmoidale şi este situat între
cavitatea nazală şi peretele medial al orbitei.
• Se deschide separat la nivelul meaturilor
nazale.
Sinus
maxilar,
Sinus
frontal,
Sinus
etmoidal.
 • Capul şi gâtul sunt despărţite printr-o linie,
numită linie craniocervicală, formată din trei porţiuni:
două orizontale şi una verticală.
•partea orizontală – între protuberanţa occipitală
• externă şi mastoidă.
•partea verticală – de-a lungul marginii anterioare a
• muschiului
Gatul sternocleidomastoidian.
•partea orizontală – continuă marginea inferioară a

• mandibulei, până la întâlnirea cu

• muschiul
sternocleidomastoidian
 • Limita inferioară se trasează de la nivelul
incizurii jugulare a sternului, fata superioară a
articulatiei sternoclaviculare şi a claviculei
până la articulatia acromioclaviculară.

Gatul • Posterior limita este reprezentată de linia

conventională transversală care uneşte cele
două articulatii acromioclaviculare, trecând
prin procesul spinos al celei de-a 7-a vertebre
cervicale.
Regiunile
topografice
ale capului
si gatului.
Glandele
Submandibulara
si sublinguala
Principalele
repere la
nivelul
• C3 se gaseste la
capului si
gatului • nivelul hioidului

• iar C4, C5 la

• nivelul

• cartilajului tiroid.
Repere
anatomice
externe
Repere
anatomice
externe
 • Trigonul carotic este o regiune topografică
foarte importantă, datorită elementelor vasculare şi
nervoase ce se găsesc la acest nivel.
• Ea reprezintă o regiune reflexogenă, la nivelul
ei alfându-se glomusul şi sinusul carotic.

•Delimitare:
TRIGONUL •- posterior: m. sternocleidomastoidian.
•- superior: pântecele posterior al m. digastric şi m.
CAROTIC stilohioidian.
•inferior: m. omohioidian.

•Importanţă practică:
•- aa. carotide comună, internă şi externă precum şi
sinusul carotic, pot
• fi descoperite şi abordate la nivelul trigonului.
 •Stratigrafie şi conţinut:

•- tegument.
•- m. platysma.
•- lama superficială a fasciei cervicale.
TRIGONUL •- aa. carotide comună, internă şi externă.
•- v. jugulară internă.
CAROTIC •- nn. X, XI .
•- ansa cervicală.
•- lanţul simpatic cervical.
•- ganglionii limfatici cervicali profunzi.
•- lama prevertebrală a fasciei cervicale.
•- mm. prevertebrali.
Trigonul carotic
 •Toracele osos are formă de trunchi de con cu baza
mare situată inferior, turtit antero posterior cu
diametrul antero-posterior de 18-19 cm şi diametrul
transvers de 25 cm.

SCHELETUL •Toracele osos este format din: stern, 12 perechi de

coaste şi vertebrele toracice şi prezintă două

TORACELUI deschideri: superioară şi inferioară.

•Apertura toracică superioară este un orificiu îngust,
cu dimensiuni de circa 5-12 cm. Este delimitat
posterior de vertebra T1, prima pereche de coaste şi
incizura jugulară a sternului. Planul aperturii toracice
este oblic, înclinat anterior. La bărbaţi este mai puţin
înclinat decât la femei, iar incizura jugulară a
sternului se proiectează la nivelul vertebrei T2. La
femei incizura jugulară a sternului se proiectează la
nivelul vertebrei T3.
 • Apertura toracica inferioară este mai
neregulată şi este inchisă de diafragmă. Este
delimitată dinspre anterior spre posterior de procesul
xifoid, ultimele cinci perechi de coaste şi vertebra T 12.

SCHELETUL • Cartilajele coastelor VII, VIII, IX şi X îndreptându-

se spre stern formează anterior arcul costal.
TORACELUI • La acest nivel se descriu:
• anterior - unghiul infrasternal format între
arcurile costale drept şi stâng. Vârful său se
proiectează la T9. La bărbaţi este de 700 , iar la femei
de 750.
• lateral – punctul cel mai decliv în dreptul L 3
(situate pe linia axilară).
• posterior – unghiul lombocostal între coaste şi
coloana vertebrală lombară.
 • Sternul este un os lat, situat în partea
anterioară a toracelui. Este format din 3 segmente:
manubriu (în partea superioară),
• corpul sternal
• procesul xifoid (inferior).

• Sternul are o faţă anterioară, mai neregulată pe

care se pot vedea 3-4 linii transversale la locul de
unire între sternebre (portiuni osoase).
STERNUL
• De-o parte şi de alta a liniei mediane se inseră
muşchiul pectoral mare.
• La nivelul manubriului sternal se inseră
muşchiul sternocleidomastoidian, iar la nivelul
procesului xifoid se inseră muşchii drepţi abdominali.

• Între manubriu şi corp se formează un unghi

anterior (unghiul sternal Louis), ce poate fi palpat sub
tegument şi care reprezintă reperul de început în
numărarea coastelor (lateral îi corespunde coasta 2).
STERNUL INFUNDAT
 •Faţa posterioară este netedă şi uşor concavă.
Superior la nivelul manubriului se inseră muşchii
sternohioidian şi sternotiroidian, la nivelul corpului se
inseră muşchiul transvers toracic, iar pe procesul
xifoid diafragma.

•Marginile laterale prezinta incizuri costale, pentru

STERNUL primele 7 perechi de coaste.

•Baza este situată superior, la nivelul manubriului, şi

are incizura jugulară, situată median şi incizuri
claviculare, pentru articularea cu clavicula, situate
lateral.

•Vârful este reprezentat de procesul xifoid.

 • Coastele sunt în număr de 12 perechi.
• Primele 7 perechi se articulează direct cu sternul
(se numesc
•
coaste adevarate),
• Perechile de coaste VIII-XII nu se articulează direct
cu sternul şi se numesc coaste false.
COASTELE • Coastele VIII, IX, X se articulează cu sternul prin
intermediul coastei a VII-a.
• Ultimele 2 perechi (XI, XII) sunt coaste flotante
(extremitatea lor anterioară se pierde în peretele
anterolateral al trunchiului).
• O coastă este alcătuită dinspre posterior din
capul coastei, colul, tuberculul şi corpul coastei.
•Orientare: capul coastei este situat posterior, faţa
convexă - lateral şi şanţul coastei – inferior.
• Directia coastelor variaza,
astfel ca cele de jos sunt mai
oblice decat cele de sus
(maximum de oblicitate- c 9).

• Intre ele: spatii intercostale.

• Cresc in dimensiuni pana la a
7-a si apoi scad spre a 12-a.
   
• 2 extremitati, una posterioara
sau vertebrala, si una
anterioara sau sternala, si o
portiune intermediara— corp
 • Fiecare coasta poseda propria sa varietate de
miscari, dar miscarile tuturor se sumeaza in excursiile
respiratorii ale toracelui.

Mecanismul • Fiecare coasta trebuie privita ca o parghie al carei

punct de sprijin este situat imediat in afara
de miscare a articulatiei costotransverse, astfel incat cand corpul
coastei este ridicat, gatul este coborat si vice versa;
Toracelui
• Datorita disproportiei in lungimea bratelor
parghiei o miscare usoara la capatul vertebral al
coastei se traduce printr-o miscare mult amplificata la
nivelul extremitatii anterioare.
Privire laterala a coastelor 1 si
7. Miscarea costelor si Linia intrerupta arata pozitia
sternului in A expiratie.B inspir coastei in inspir.
superficial. C inspir profund.
 SUBIECTE CURS 2
 
1.NEUROCRANIUL – ALCATUIRE.
2.VISCEROCRANIUL – ALCATUIRE.
3.BOLTA CRANIULUI – ALCATUIRE / SUTURI.
4.FONTANELELE.
5.BAZA CRANIULUI – ALCATUIRE.
6.ENUMERATI SINUSURILE PARANAZALE. DEFINITIE. DESCRIETI SINUSUL FRONTAL.
7.ENUMERATI SINUSURILE PARANAZALE. DEFINITIE. DESCRIETI SINUSUL MAXILAR.
8.ENUMERATI SINUSURILE PARANAZALE. DEFINITIE. DESCRIETI SINUSUL SFENOIDAL.
9.TRIGONUL CAROTIC – DEFINITIE, STRATIGRAFIE, CONTINUT.
10.STERNUL.
11.COASTELE.