APARATUL DIGESTIV

CURS 1
Dr.Oprescu Constantin
 Impartire topografica
Abdomenul este împărţit conventional într-o serie de
regiuni anatomice ce corespund pereţilor antero-
laterali ai abdomenului.
Această împărţire are importanţă deosebită în practica
medicală deoarece proiecţia organelor abdominale
precum şi descrierea simptomatologiei diverselor
afecţiuni se raportează la aceste regiuni.
 Abdomen
• Se imparte in 9 regiuni delimitate conventional
prin 4 linii:
• 2 verticale-prin marginea laterala a dreptilor
abdominali-drept si sting
• 2 orizontale:
– linia ce trece prin virful coastelor X
– linia bispinoasa-prin crestele iliace
anterosuperioare
 Impartire topografica
9 regiuni:
• Hipocondrul drept +sting
• Epigastrul
• Flancul drept+sting
• Mezogastrul
• Fosele iliace-dreapta+stinga
• Hipogastru
Hipocondrul drept Lobul drept al ficatului;
Fundul veziculei biliare;
1/3 proximala a colonului transvers

Epigastru Lobul stang al ficatului;

O parte din fata anterioara a stomacului
Corpul pancreasului
Trunchiul celiac,
Coloana vertebrala, aorta, vena cava inferioara, canalul toracic

Hipocondrul stang Marea curbura a stomacului;

Splina;
Unghiul splenic al colonului;
Coada pancreasului

Flancul drept si stang Colonul ascendent la dreapta/ descendent la stanga

Regiunea ombilicala Marele epiploon;
1/3 mijlocie a colonului transvers;
O parte din intestinul subtire;
Mezenterul;
Aorta si Vena cava inferioara

Fosa iliaca dreapta Cecul cu apendicele; portiunea terminala a ileonului

Fosa iliaca stanga Colonul sigmoid
Hipogastru Marele epiploon
O parte din ileon;
Vezica urinara, cand e destinsa
 Cavitatea abdominală
• Cavitatea abdominală conţine două compartimente:
– cavitatea peritoneală

– spaţiul extraperitoneal subîmpărţit

topografic în:
• spaţiul retroperitoneal
• spaţiul subperitoneal
• Spaţiul preperitoneal.
Anatomia Peritoneului
2 – Cavitatea Peritoneala.
3- Spatiul RetroPeritoneal.
4 – Spatiul SubPeritoneal.
5 – Spatiul PrePeritoneal.
 Cavitatea Peritoneala
• Spatiul virtual dintre foitele:
– parietala
– Viscerala
• adaposteste organe,, peritoneale’’ invelite in
foita viscerala a peritoneului.
 Cavitatea Peritoneala
• este impartita de colonul transvers si mezocolonul
transvers in:
– etajul abdominal superior (glandular)-supramezocolic
• contine: ficatul, splina, stomacul
– etajul abdominal inferior (intestinal) inframezocolic
• contine: intestinul subtire, cecul si colonul
Cavitatea
Peritoneala
 Spatiul Retroperitoneal
• e cuprins intre peretele posterior abdominal si
peritoneul parietal posterior
• contine
– organe primitiv retroperitoneale:
• rinichi si glandele suprarenale,uretere,aorta si vena
cava inferioara, ganglioni limfatici
– organe secundar retroperitoneale:
• ultimele 3 parti ale duodenului,capul si corpul
pancreasului, colonul ascendent si descendent
 Spatiul Subperitoneal

• e delimitat: superior de peritoneul parietal

pelvin si inferior de diafragma pelvina si
diafragma urogenitala.
• contine: prostata,o parte a vezicii urinare si
rectului, o parte din colul uterin si vagina,
ureterele pelvine.
Spatiul Subperitoneal
 Spatiul
Preperitoneal
• E delimitat posterior de peritoneul
parietal anterior si fascia vezicala iar
anterior de fascia transversalis si
celelalte straturi ale peretelui
abdominal anterior.
 Esofagul
• Este un conduct musculo-membranos prin care
trec alimentele din faringe in stomac.
• Limita superioara e data de marginea inferioara a
fasciculului cricoidian al constrictorului inferior al
faringelui.
• Limita inferioara e formata de cardia,orificiu prin
care esofagul se deschide in stomac.
 In timpul deglutitiei, bolul
alimentar este impins din
cavitatea bucala catre stomac.
El strabate esofagul, o structura
musculo-fibroasa lumenala al
carei rol este de transport.
 Esofagul
• strabate regiunea gitului,a toracelui,diafragma
si ajungind in abdomen se termina in stomac.
• topografic are 4 portiuni:
– cervicala-5 cm
– toracica-16 cm
– diafragmatica-1,5 cm
– abdominala-2,5 cm
Esofagul nu este implicat efectiv
in digestie, el nu secreta sucuri
digestive si nici enzime, ci doar
mucus care faciliteaza
alunecarea alimentelor.
 ESOFAGUL - RAPORTURI
• Are anterior peritoneul care trece de pe faţa
inferioară a diafragmei spre faţa anterioară a
stomacului şi lobul stâng al ficatului.

• Între esofag şi peritoneu coboară trunchiul vagal

anterior. Posterior este extraperitoneal şi are
raporturi cu trunchiul vagal posterior, aorta şi
vasele frenice inferioare stângi.

• La stânga delimitează cu fundul stomacului incizura

cardiei.
 Vascularizatia Esofagului
• Artere: ramuri din art.gastrică stângă, artera frenică
inferioară stângă şi art. gastrice scurte.

• Venele: Drenajul venos se realizează prin două plexuri

subseros şi submucos. Plexul venos submucos
realizează una dintre anastomozele porto-cave.
Pirozisul, clasica arsura pe care o resimtim din cand in cand,
este un simptom ce se datoreaza iritatiei mucoasei
esofagiene datorata refluxului continutului gastric acid in 
esofag.
Pirozisul este o acuza frecventa in cazul pacientilor cu 
boala de reflux gastroesofagian.
Daca agresiunea este frecventa, mucoasa esofagiana
incearca sa se apere si isi va modifica epiteliul. Procesul se
numeste metaplazie epiteliala si este cel care sta la baza
aparitiei asa numitului esofag Barrett, o conditie premaligna.
 Structura esofagului
• 4 straturi (tunici):
– musculara
– submucoasa
– mucoasa
– adventitia
• Tunica seroasa se gaseste numai in abdomen
si inveleste partial esofagul. Fata anterioara a
esofagului e invelita complet in peritoneu iar
cea posterioara e extraperitoneala.
 Structura esofagului

• Tunica musculara e formata din 2 straturi de

fibre unul longitudinal (mai bine dezvoltat)
altul circular.
• Contractia exagerata a musculaturii poate
produce stricturi spastice.
 Cand mananci ceva, mancarea nu cade pur si
simplu prin esofag pana in stomac.
Muschii esofagului se contracta si se relaxeaza ca
niste unde intr-o miscare denumita peristaltism,
care impinge alimentele prin micul canal pana in
stomac.
Datorita peristaltismului, chiar daca stam cu capul
in jos cand mancam, mancarea tot va ajunge in
stomac.
 Singurul mod de protectie al
esofagului de aciditatea gastrica
este sfincterul esofagian.
Acalazia
Cardiei
 Stomacul
• Stomacul este un organ musculo-cavitar ce se
găseşte în etajul supramezocolic şi se întinde
între esofag şi duoden.
• Prezintă doi pereţi: anterior şi
posterior şi două curburi: mare şi mică.
• Are mai multe părţi delimitate printr-o serie de
linii imaginare:
– regiunea cardială – este regiunea din jurul cardiei.
– fundul stomacului – este situat deasupra orizontalei
care trece prin cardia.
– corpul stomacului – se întinde de la orizontala ce
trece prin cardia până la linia ce prelungeşte inferior
porţiunea verticală a micii curburi.
– distal de această linie se continuă cu regiunea pilorică.
 Raporturile Stomacului
• Raporturi:
– faţa anterioară are raport cu lobul stâng hepatic,
cu rebord costal, cu peretele anterior al
abdomenului (trigonul lui Labbé); cu
diafragma şi prin intermediul ei cu recesul
costofrenic, baza şi marginea inferioară a
plămânului stâng precum şi cu cordul;
 – faţa posterioară are raporturi, prin bursa
omentală, cu splina, corpul şi coada pancreasului,
artera splenica, splina, rinichiul şi glanada
suprarenală stângă, diafragma prin intermediul
bursei omentale şi colonul transvers.

• Stomacul prezintă o mucoasă plicaturată,

submucoasă, musculară şi adventice.
Capacitatea totală a stomacului,
în funcție de structura corpului,
variază între 1,5 și 4 litri. 
 Stomacul-Proiectie
• Proiecţie: cardia se proiectează posterior pe vertebra T11 (stânga)
şi anterior corespunde articulaţiei sternocostale VII stângi, iar
pilorul se proiectează pe vertebra L1(dreapta).

• Câmpul gastric sau trigonul Labbé (loc de abord

chirurgical) este delimitat la stânga de rebordul costal stâng,
la drepta de marginea inferioară a ficatului şi inferior de linia
orizontală care uneşte coastele X.

• Spaţiul semilunar Traube este delimitat inferior de rebordul

costal stâng şi superior de diafragmă.
 Stomac-Ligamente
• Ligamente: peritoneul acoperă stomacul, fără
partea posterioară a cardiei şi formează ligamente:
lig. gastrofrenic, lig. gastrolienal, lig. gastrocolic, lig.
hepatogastric (face parte din omentul mic).
Hernie
Gastrica
Transhiatala
Cancer
Gastric
 Vascularizatia Stomacului
• Stomacul prezintă cinci surse arteriale:
– Artera gastrică stângă - cu originea în trunchiul
celiac; după ce descrie o curbă concavă inferior
trece pe mica curbură a stomacului.
– Artera gastrică dreaptă - cu originea în artera
hepatică proprie – trece pe mica curbură a
stomacului unde se anastomozează cu artera
gastrică stângă şi formează un arc arterial al
micii curburi.
 Vascularizatia Stomacului
– Artera gastroepiploică stângă - cu originea în a.lienală
trece pe marea curbură a stomacului.

– Artera gastroepiploică dreaptă - este ramura a

arterei gastroduodenale şi trece pe marea curbura
unde se anastomozează cu cea stângă şi formează un
arc arterial al marii curburi.

– Ramurile gastrice scurte - cu originea în artera lienală

– vascularizează fundul stomacului şi esofagul
abdominal.
 Vascularizatia Stomacului
• Din arcadele marii şi micii curburi ale stomacului
situate la 1,5 cm de stomac se desprind ramuri
gastrice şi epiploice, dintre care se individualizează
două mai mari ce formeaza marele arc epiploic
(artera epiploică dreaptă şi stângă).
• Venele: se varsă în vena portă, vena mezenterică
superioară şi vena splenică.
Limfaticele si Inervatia stomacului
• Limfaticele:
– o cale ajunge ascendentă în jurul esofagului duce limfa în
ganglionii supraclaviculari stângi (semnul lui Troisier
pentru cancerul gastric);
– alta cale: stomacul are patru regiuni de la care pleacă limfa în
ganglionii celiaci, hepatici, pancreatico-lienali şi pilorici.
• Inervaţia:
• parasimpatică din trunchiurile vagale, prin nervii principali
anteriori şi posteriori ai micii curburi;
• simpatică din plexul celiac, pe calea vaselor de sange.
Ulcer Gastric Hemoragic
 Duodenul
• Duodenul se găseşte între pilor (L1) şi flexura
duodenojejunală (L2).

• Se găseşte în planul visceral al regiunii celiace şi este

organ retroperitoneal secundar având posterior fascia
de coalescenţă.

• Are 4 părţi: superior, descendent, orizontal şi

ascendent. Partea superioară este mobilă.
 Duoden-pars superior – DI

• Este primul segment al duodenului şi se găseşte între pilor şi

flexura duodenală superioară.

• Dl-este format din două parti:

• o primă parte este mobilă, fiind legată de ficat prin ligamentul

hepatoduodenal şi inferior prezintă ligamentul duodenocolic ce
se continuă cu omentul mare;
• partea a-ll-a este şi fixată cu restul duodenului şi capul
pancreasului prin fascia de coalescenţă duodenopancreatică
Treitz de peretele posterior abdominal.
 Duoden-pars superior – DI

• Datorită aspectului radiologic prima porţiune este

cunoscută şi ca bulbul duodenal.

• Are raport anterior cu lobul hepatic drept şi vezica

biliară, iar posterior cu vena portă, canalul coledoc şi
artera gastroduodenală şi inferior cu capul
pancreasului.
 Duoden-pars descendens – DII

• Se găseşte între flexura duodenală superioară şi cea inferioară.

• Peste el trece radăcina mezocolonului transvers.
• Are raporturi:
– anterior-cu radăcina mezocolonului transvers ce îl
intersectează, cu lobul drept şi vezica biliară supramezocolic şi
cu ansele ileale inferior de rădăcina mezocolonului;
– posterior are raport cu rinichiul drept şi pediculul renal
drept;
– medial cu capul pancreasului şi canalul coledoc.
 Duoden-pars orizontalis – DIII

• Se găseşte între flexura duodenală inferioară şi rădăcina

mezenterului.
• Are raporturi:
– anterior cu artera şi vena mezenterică superioară şi ansele
jejunale.
– posterior cu aorta şi vena cavă inferioară şi superior cu capul
pancreasului.
• Porţiunea orizontală a duodenului traversează pensa
aortomezenterică (între artera aortă şi artera mezenterică
superioară).
 Duoden-pars ascendens DIV

• Se găseşte între rădăcina mezenterului şi flexura

duodenojejunală.

• Are raporturi:
– anterior anse intestinale
– posterior vasele renale şi genitale stângi.
– la dreapta părţii ascendente are raport cu aorta şi flancul
stâng al coloanei vertebrale
– la stânga are raport cu vena colică medie şi mezenterică
inferioara.
 • Flexura duodenojejunală
Se găseşte între duodenul ascendent şi ansele
jejunale (flancul stâng al vertebrei L2).

• Are raport superior cu pancreasul şi mezocolonul

transvers. Prin muşchiul suspensor al duodenului
este legată de pilierul drept al diafragmei.
 Vascularizatia duodenului
• Duodenul are vascularizaţie comună cu cea a capului
pancreasului cele două organe fiind aşezate la limita
dintre teritoriile de vascularizaţie ale trunchiului
celiac şi al arterei mezemterice superioare.

• Vascularizaţia este asigurată de ramuri ce se desprind

din convexitatea arcadelor vasculare anterioare şi
posterioare ce se formează de-a lungul potcoavei
duodenale.
 Vascularizatia duodenului
• Arcada anterioară se formează din artera supraduodenală
superioară şi ramura anterioară a arterei pancreaticoduodenale inferioare.

• Arcada posterioară se formează din artera retroduodenala şi

ramura posterioară a arterei pancreaticoduodenale inferioare.

• Duodenul superior mai primeşte ramuri şi din artera gastrică dreaptă,

artera gastroepiploică dreaptă şi artera gastroduodenală. Duodenul
orizontal are ca sursă arterială şi colaterale desprinse din primele ramuri
jejunale ale a.mezenterice superioare.

• Venele sunt tributare venei porte.

Ulcer Duodenal
 Jejun-ileon (intestinul
mezenterial)
Reprezintă partea mobilă a intestinului subţire.
Se găseşte între flexura duodeno-jejunală şi valva
ileocecală, unde se deschide în colon.
Are o lungime variabilă de 7-8 m.
Limita dintre jejun şi ileon este discutabilă; se consideră
că ansele jeunale sunt aşezate mai ales orizontal
şi la stânga, iar cele ileale mai ales vertical şi la
dreapta.
• Jejun-ileonul este un organ intraperitoneal aşezat
în etajul inframezocolic, mai exact în spaţiile
mezentericocolice dreapt şi stâng. Inferior el coboară
sub strâmtoarea superioară a bazinului.

• Se proiectează anterior în mezogastru şi hipogastru.

Este învelit de peritoneu şi este legat prin
mezenter de peretele posterior al abdomenului.
 Mezenterul
Este o formaţiune peritoneală care are:
• o rădăcină ce pleacă de la flexura duodenojejunală şi
ajunge la articulaţia sacroiliacă dreaptă trecând peste
duodenul III
• o margine liberă prin care este legat de intestin.

Între cele doua foiţe peritoneale ale mezenterului se

găsesc vasele şi nervii jejunului şi ileonului.
 Jejun-ileonul. Raporturi
Anterior jejuno-ileonul are raporturi cu omentul
mare şi peretele anterior abdominal.

Superior cu colonul şi mezocolonul transvers.

Inferior cu organele pelvine (cu ovarele, trompele

uterine şi uterul la femeie, şi ampula rectală, vezica
urinară şi la bărbat şi la femeie).
 Jejun-ileonul. Raporturi
Posterior are raport cu organe
retroperitoneale.
– secundare – cap pancreas şi duoden sub
rădăcina mezocolonului transvers.
– primare – rinichi drept şi stâng, vena cavă
inferioară, aorta abdominală, uretere, vase
genitale şi colonul descendent.
 Jejuno-ileonul-Vascularizatie
• Vascularizaţia este asigurată de artera mezenterică
superioară, ramură din aortă şi prezintă 3 părţi:

– retropancreatică – posterior de corpul pancreasului.

– preduodenala – anterior de duodenul orizontal, pe care îl

cuprinde în pensa aortomezenterică.

– intramezenterică – între foiţele mezenterului, unde se

împarte în ramuri.
 Jejuno-ileonul-Vascularizatie
• Acestea sunt ramuri drepte şi stângi.

– Ramurile stângi sau jejunoileale sunt în număr de 9-17,

pătrund între foiţele mezenterului şi ajung după ramificare
la marginea intestinului unde formează o arcadă arterială
marginală.
Din aceasta se desprind ramuri drepte lungi şi scurte care trec
pe feţele jejun-ileonului.

– Ramurile drepte sunt reprezentate de artera ileocolică,

artera colică dreaptă, artera colică medie şi artera
pancreaticoduodenală inferioară.
 Jejuno-ileonul-Vascularizatie
• Vena mezenterică superioara se formează prin unirea a două
rădăcini:
– stângă, ce primeste toate ramurile jejunale şi ileale
– dreaptă ce primeşte vena ileocolică, vena colică dreaptă şi
vena colică medie.

• Vena mezenterică superioară se găseşte la dreapta arterei

omonime. Ea se uneşte cu trunchiul splenomezenteric
posterior de pancreas şi formează vena portă.
Videocapsula
 1.Abdomenul: impartire topografica.
2.Enumerati organele care se proiecteaza la nivelul – epigastrului.
3. Enumerati organele care se proiecteaza la nivelul – hipocondrului stang.
4. Enumerati organele care se proiecteaza la nivelul – regiunii ombilicale.
5. Descrieti impartirea abdomenului in functie de topografia peritoneului. Pentru
fiecare spatiu enumerati un organ care intra in alcatuirea sa.
6. Esofagul – definitie, portiuni.
7. Stomacul – definitie, portiuni.
8. Stomacul – definitie, vascularizatie arteriala (enumerare).
9. Duodenul – definitie, portiuni.
10. Jejun – Ileonul: definitie.