Loja hepatică

Chiric Diana-Elena
Oprișan Dragoș
Drilea Ionut-Adrian
Medicina ,anul1
2018-2019
 Obiectivele urmarite

 Caracteristicile ficatului: -Greutatea si dimensiunile

-Culoarea
-Consistenta.Elasticitatea.Plasticitatea
-Situarea
-Aspectul
-Loja hepatica
-Mijloace de fixare
 Conformatia Exterioara si Raporturile
 Structura ficatului
 Impartirea segmentara a ficatului
 Vascularizatia
 Inervatia
 Functiile ficatului
1. Caracteristicile
FICATUL ESTE CEL MAI VOLUMINOUS VISCER.
ESTE UN ORGAN GLANDULAR CU FUNCTII MULTIPLE SI IMPORTANTE IN CADRUL ECONOMIEI
GENERALE A ORGANISMULUI –ACESTA SECRETA BILA PE CARE O VARSA IN DUODEN PRIN
CAILE BILIARE EXTRAHEPATICE BILA INTERVINE IN PROCESUL DE EMULSIOANRE A
GRASIMILOR
ESTE UN ORGAN METABOLIC FOARTE IMPORTANT INTERVENIND IN METABOLISMUL
INTERMEDIAR AL –GLUCIDELOR
-PROTEINELOR
-LIPIDELOR
-DETOXIFICA ORGANISMUL( TRANSFORMAND UNELE SUBSTANTE TOXICE IN COMPUSI
NENOCIVI)
-SINTETIZEAZA PROTEINELE PLASMATICE ,PRINTRE CARE SI UNII FACTORI AI
COAGULARII
-ROL IN APARATUL CIRCULATOR: FICATUL NU PRIMESTE NU NUMAI SANGE ARTERIAL , CI SI
SANGE INCARCAT CU PRINCIPII NUTRITIVE PRIN VENA PORTA DE LA NIVELUL TUTUROR
ORGANELOR DIGESTIVE ABDOMINALE
LA IESIREA DIN FICAT ,SANGELE DIN VENELE HEPATICE ATINGE 40 GRADE CELSIUS
Greutate si dimensiuni: Greutatea ficatului depinde de cantitatea de sange
pe care o contine, fiind un organ foarte vascularizat si cel mai greu viscer.
Cantareste in medie: la cadavru 1400-1500 g,iar la omul viu cu 500-700 mai
mult .
Dimensiunile:28cm in sens tranversal(lungimea)
8 cm in sens vertical la nivelul lobului drept (grosimea)
18cm in sens antero-posterior(largimea)
Volumul:variaza in functie de varsta,sex,dupa cantitatea de sange continut,
cu perioadele digestiei,starile patologice.
Ficatul sufera o micsorare la batranete(atrofie senila)
• Culoarea este rosie-bruna cu un aspect granitat.
• consistenta:prezinta o consistenta mai mare decat
celelalte organe glandulare ,este dur ,friabil si putin
elastic(de aceea se intalnesc frecvent rupturi sau
zdrobiri ale acestui organ).
• Ficatul are o mare plasticitate(ceea ce ii permite sa se
muleze dupa organele invecinate)
Situatie: este un organ asimetric-> cea mai mare parte a lui
(3/4)se gaseste in jumatatea dreapta a abdomenului , iar
restul (1/4) in jumatatea stanga.
Raspunde hipocondrului drept,epigastrului si unei parti din
hipocondrul stang.
Ficatul+stomacul patrund adanc in cavitatea diafragmei
care urca pana la nivelul coastei a 5 -> proiectia si
raporturile lui se vor face si cu toracele.

Aspect:ficatul are un aspect lucios si e foarte neted, dar

versantul posterior al fetei diafragmatice,care este lipsit de
peritoneu,are un aspect aspru,rugos.
• Loja hepatica: ficatul este
situate in etajul
supramezocolic :
 -in jos –colonul si
mezocolonul tranvers
 -inainte ,lateral si posterior
de peretii corespunzatori ai
abdomenului si de baza
toracelui
 -In sus-de bolta diafragmei
 -medial-loja hepatica
comunica larg cu loja
gastrica
• Mijloacele de fixare:
• 1.presa abdominala
• 2.vena cava inferioara
• 3.venele hepatice
• 4.o serie de formatiuni peritoneale (ligamentul
falciorm,ligamentul coronar,ligamentele
triunghiulare,omentul mic)
• 5.Tracturi fibroase –de diafragma-pe partea posterioara
Conformatia exterioara
• Ficatului i se descriu doua feţe: una
inferioarã, visceralã şi alta superioarã,
diafragmaticã.

• Feţele sunt separate in partea anterioarã

printr-o margine inferioarã,totdeauna bine
exprimatã .În partea posterioarã, cele douã
feţe se continuã una cu cealaltã, aşa cã
limita separativã dintre ele apare foarte
ştearsã.
• La exterior ficatul apare format din doi lobi,
unul drept şi unul stâng.
• Separaţia lor e indicatã pe faţa
diafragmaticã a organului prin inserţia
ligamentului falciform. Acest ligament e
situat in planul medio-sagital al corpului,
aşa cã lobul drept e mult mai voluminos
decât lobul stâng. Pe faţa viscerului linia de
separare între cei doi lobi e datã de şanţul
sagital stâng
 Faţa visceralã(inferioara)
 Pe aceastã faţã se gaseşte
o regiune deosebit de
importantã-hilul ficatului.
Faţa este planã şi priveşte
în jos, înapoi şi spre
stânga. Se continuã cu
porţiunea posterioarã a
feţei diafragmatice.
 • 2.Santul sagital drept 2seg.:
• -este prezent un desen 1.inainte-fosa veziculei biliare
format din 3 santuri sub
forma literei “H”: sunt 2 2.inapoi-santul venei cave
santuri cu directe antero-
posterioara:1. Santul sunt separate printr-un parenchim
sagital stang(separa lobul hepatic: procesul caudat
stang de cel drept) 2
segmente:
1. anterior lig. rotund al 3. Santul tranversal sau Hilul
ficatului ficatului: prin el trec elementele
2. posterior lig.venos al pediculului hepatic (vena porta,artera
hepatica, ductul hepatic,vase limfatice, nervi)
lui Arantius
Prezenta acestor 3 santuri imparte fata viscerala a ficatului in 3 zone:doua
zone marginale si o zona mijlocie

• Zona marginala dreapta • Zona marginala stanga

corespunde lobului drept si
prezinta 4 impresiuni largi si
putin adanci ,care isi iau
numele dupa organele cu
care vin in raport:
1) Impresiunea colica
2) Impresiunea renala
3) Impresiunea duodenala
4) Impresiunea suprarenala
corespunde lobului stang si
prezinta 2 impresiuni si o
tuberiozitate:
1. Impresiunea gastrica
2. Tuberiozitatea omentala a ficatului
3. Impresiunea esofagiana
Zona mijlocie este impartita de hilul
ficatului in 2 lobi:lobul patrat(inaintea
ficatului) si lobul caudal(inapoia lui)
 .
 Faţa diafragmaticã priveste în sus si înainte , de aceea o numesc faţa superioarã.
 Ea este acoperitã pe cea mai mare întindere de peritoneu, cu excepţia porţiunii sale
posterioare care aderã strâns la diafragmã.
 Aceastã faţã diafragmaticã este convexã,pãtrunde in torace si se ascunde in cea mai
mare parte sub cupola diafragmei; numai o micã parte se pune in contact cu peretele
abdominal anterior. Faţa diafragmaticã este intinsã si datoritã convexitãţii sale i se
descriu patru porţiuni orientate în direcţii diferite, cu patru feţe diferite care se
continuã intre ele fãrã limite evidente .
 Avem astfel trei porţiuni: superioarã,anterioarã si posterioarã.
 Primele trei porţiuni sunt acoperite de peritoneu si se intind de la marginea
inferioarã a ficatului pânã la foiţa superioarã a ligamentului coronar ;ele formeazã
împreunã partea liberã a feţei diafragmatice.
• Marginea inferioara –este subtire si taioasa, se
indreapta oblic de jos in sus si de la dreapta la stanga,
proiectandu-se pe epigastru si prezinta 2 scobituri:
• -la stanga: incizura ligamentului rotund
• -la dreapta: incizura cistica
• Extremitati:
2extremitati: dreapta(foarte voluminoasa,ocupa
hipocondrul drept)
stanga (subtire si turtita, patrunde intre
stomac si diafragma)
Structura ficatului
• Ficatul este învelit de douã
membrane, peritoneul si
tunica fibroasã.
• Parechimul ficatului este
format din lame
anastomozate între ele de
celule hepatice, cuprinse intr-
o vastã reţea de capilare
sanguine; între lamele de
celule hepatice se formeazǎ
un sistem de canalicule
biliare.
 .

• Învelisurile ficatului. Ficatul este invelit in cea mai mare parte de peritoneul
visceral care îi formeazǎ tunica seroasã. Peritoneul acoperã faţa visceralã si majoritatea feţei
diafragmatice.
• Cele doua feţe (cea superioarã si cea inferioarã) tind sã se apropie pe portiunea posterioarã a
• feţei diafragmatice formând ligamentul coronar. Peritoneul ficatului, trecând de pe fantã pe
• organele învecinate,dã nastere unor formaţiuni peritoneale: omentul mic, ligamentul
• falciform, ligamentul coronar si ligamentele triunghiulare. Între diafragmã si organele din
• etajul supramezocolic-si dintre ele în primul rând ficatul- se formeazã douã depresiuni
• adânci ale peritoneului: recesurile subfrenetice,drept si stâng, separate intre ele de ligamentul
falciform . În aceste recesuri se pot forma abcesele subfrenice.
Bila. Caile biliare
• -este produsul de secretie
externa a ficatului , este
condusa de la nivelul
hepatocitelor pana in duoden,
printr-un sistem vast de
canale:caile biliare
intrahepatice si caile biliare
extrahepatice.
• Caile biliare intrahepatice
incep cu canaliculele biliare si
se termina cu cele doua ducte
hepatice drept si stang.
 Cele doua ducte hepatice principale ,drept si stang,parasesc
ficatul prin hil,dupa care se unesc si formeaza ductul hepatic
comun.
• Ductul hepatic • Ductul hepatic
drept=ramura stang=ramura
anterioara+ramura laterala+ramura
posterioara+un duct din medial+un duct din
jumatatea dreapta a jumatatea stanga a
lobului caudat lobului caudat
Caile biliare extrahepatice cuprind calea biliara principala, rezultata din unirea canalului hepatic
comun cu canalul coledoc si vezicula biliara sau calea biliara accesorie care se deschide in calea
biliara principala prin canalul cistic.

VEZICULA BILIARA este situata la jonctiunea

lobului hepatic drept cu lobul patrat. Se gaseste in
foseta cistica, fata ei fiind fixata la ficat de o tunica
de tesut celular care nu exista decat la nivelul
corpului.
 Vezicula biliara reprezinta un diverticul la nivelul coledocului
care are rolul de a depozita bila care se scurge, in mod
permanent, in caile biliare principale. Vezicula vine in raport cu
colonul transvers pe plan anterior, pe plan posterior repauzeaza
pe zona piloro-duodenala.
Vezicula biliara are ca parti componente un fund, un corp
si regiunea infundibulo-cistica cu o lungime de 7-10 cm si o
grosime de 3 cm, cu o capacitate de 30-50 cm3.

Rolul veziculei biliare este triplu:

 Prelucrarea bilei secretate in mod continu de ficat
 Stocarea bilei si concentrarea ei
 Eliminarea bilei in timpul digestiei
Umplerea veziculei biliare are loc in mod continuu, fiind
asigurata de functia valvulelor Heisters si sfincterul Lutkens.
Acumularea bilei in colecist este necesara pentru digestia
grasimilor care ajung in duoden si jejun. In momentul in care
aceste alimente grase ajung in duoden si jejun se secreta,
reflex, o enzima colecistochinina care produce contractia
energica a colecistului.
 CANALUL CISTIC este lung de 3-4 cm si larg de
2-3 mm, greu de cateterizat datorita curburilor si
valvulelor mucoase. Artera cistica merge la inceput
alituri de canal, ia nastere de obicei ndin ramura
dreapta a arterei hepatice bifurcandu-se la nivelul
colului intr-o ramura dreapta si una stanga.

CANALUL HEPATIC lung de 2-3 cm, larg de 5mm,

nascut din unirea hepaticului drept cu cel stang,
deschide in ligamentul duodenohepatic incrucisand
ramura dreapta a venei porte, fiind situata la
dreapta arterei hepatice.
CANALUL COLEDOC este lung de 6 cm si larg de
6mm, ancepe la jonctiunea cisticohepatica(situata
la 15 cm deasupra marginii superioare a
duodenului), trece inapoia primei portiuni a
duodenului, apoi inapoia capului pancreatic si dupa
un scurt traiect intraparietal duodenal, patrunde in
a doua portiune a duodenului. Este situate la
dreapta si anterior fata de vena porta. Artera
hepatica proprie se bifurca pe fata anterioara a
venei porte, putin la stanga coledocului.
SEGMENTUL TERMINAL AMPULA LUI VATER
In segmental terminal, coledocul merge in jos si la
dreapta, alaturi de canalul Wirsung, patruzand in
peretele duodenal si se deschid in D2 intr-un punct
situate la unirea treimii mijlocii cu cea inferioara la
nivelul Ampulei lui Water.
 Vascularizatia si inervatia caii biliare principale
Este asigurata de ramuri provenite din artera cistica, artera hepatica
proprie, artera gastroduodenala si artera retroduodenala. Artera cistica
iriga canalul hepatic comun si portiunea initiala a coledocului, iar artera
retroduodenala da ramuri pentru partea duodenala si retropancreatica;
cele doua se anastomozeaza formand arcada marginala pe flancul drept
al coledocului.
Circulatia venoasa este reprezentata de plexul venos pericoledocian
care dreneaza in vena porta sau afluentii acesteia.
Limfaticele caii biliare principale dreneaza in ganglionii hepatici si
pilorici, iar cele din partea superioara in ganglionii hepatici hilari.
Inervatia provine din plexul hepatic anterior, din care pleaca fibre
pentru canalul cistic si vezicula biliara si din plexul hepatic posterior
pentru canalul hepatic comun si coledoc.
 Vascularizatia
• Ficatul are o dublã circulaţie sanguinã: nutritivã si funcţionalã.
• Circulaţia nutritivã asigurã aportul de sânge hrãnitor, bogat in oxigen . Sângele este adus de artera hepaticã, ramurã a
• trunchiului celiac. Dupã ce a servit nutriţia oxigenului, sângele este condus prin venele hepatice în vena cavã inferioarã.
• Circulaţia funcţionalã este asiguratã de vena portã. Aceastã venã aduce sângele încãrcat cu substanţele nutritive absorbite la
nivelul organelor digestive abdominale si de la splinã ,substanţe pe care celulele hepatice le depoziteazã sau le prelucreazã.
De la ficat, sângele portal este condus mai departe tot prin venele hepatice. Sistemul vascular al ficatului este format din doi
pediculi. Pediculul aferent al circulaţiei de aport , este format de artera hepaticã si de vena portã; acestora li se adaugã
ductul hepatic, vasele limfatice si nervii ficatului, alcãtuind toate împreunã pediculul hepatic.Pediculul eferent (superior) al
circulaţiei de întoarcere este format de venele hepatice.
• Artera hepaticã pleacã din trunchiul celiac si dupã un traiect orizontal de-a lungul marginii superioare a corpului
pancreasului se bifurcã în artera hepaticã proprie si în artera gastroduodenalã . Artera hepaticã proprie urcã în pediculul
hepatic , între foiţele omentului mic, si la 1-2cm dedesubtul sanţului transvers, se divide in cele doua ramuri terminale ale
• sale-dreaptã si stângã.
• Vena porta colecteazã si transportã la ficat sângele venos de la organele digestive abdominale (stomac, intestin subţire si
gros, pancreas) si de la splinã. Ea are particularitatea de a poseda la ambele extremitãţi câte o reţea capilarã: una la
extremitatea perificã de origine, cealaltã la extremitatea perifericã centralã, terminatã in ficat.
• Venele suprahepatice formeazaã pediculul eferent. Ele culeg sângele adus la ficat de vena portã si artera hepaticã; nu
insoţesc ramurile pediculului portal, ci trec între acestea, având o direcţie perpendicularã pe ele. Sângele drenat din lobuli
prin venele centrale, trece in venele sublobulare, apoi în vene, din ce în ce mai mari, care în cele din urmã dau nastere la trei
• vene hepatice. Cele trei vene se varsã in partea superioarã a porţiuni hepatice a venei cave inferioare
 Inervatie

• Nervii provin din nervii vagi, din plexul celiac si din

nervul vag parasimpatic.
 Functiile ficatului
• Funcţia antitoxică constă în faptul că ficatul dispune de
activităţi prin care substanţele toxice
• FUNCŢIILE FICATULUI
• de origine exogenă, ca si acelea rezultate din
• 1. Eliminã pe cale biliarã pigmenþii biliari,
colesterol, unele metale grele si fosfataza metabolismele endogene sunt transformate în
• alcalinã. • substanţe mai puţin toxice si eliminate ca atare.
• 2. Intervine in metabolismul proteinelor, glucidelor, • 5. În perioada embrionarã are funcţie hematopoeticã.
lipidelor, vitaminelor si • 6. La adult sintetizeazã factorii coagulatorii si fibrinolizei.
• substanţelor minerale. • 7. Contribuie la transferul sângelui din sistemul port in
• 3. Are rol în termoreglare, sângele din venele marea circulatie si la depozitarea
hepatice având temperatura cea mai ridicatã în • sângelui (volumul stagnant).
• organism. • 8. Funcţia biligeneticã, de formare si excreţie a bilei
• 4. Are funcţie antitoxicã, capteazã particulele
strãine în intestin în circulaţia prin celulele
• Kupffer; în hepatocite se produce conjugarea ,
oxidarea si reducerea unor substanţe cu efect
• nociv:
• -formarea ureei din amoniac (functie ureoproteicã)
• -reducerea, conjugarea si inactivarea unor hormoni
• https://www.youtube.com/watch?v=lYmkdJJpiaM
 Bibliografie
• “Anatomia omului –Victor
papilian.vol2”
• Atlasul”Netter”
• Atlas of anatomy-Anne M Gilroy
www.Medicalplace.com
• www.Anatomie.romedic
• www.Hepatite.ro
• www.corpul-uman.com
• www.scritub.com
• www.esanatos.com
• www.sanatateanaturala.com
• Va multumim pentru atentie!