DEZVOLTAREA COLONULUI

Colonul ascendent și 2/3 drepte din colonul transvers se formează din brațul inferior al ansei
ombilicale.
Este fixat la peretele abdominal printr-un segment al mezenterului dorsal comun (mezocolon).
Din brațul inferior al ansei ombilicale se dezvoltă diverticulul cecal.
Diverticulul cecal va participa la rotația de 180 de grade și din poziție anteroinferioară stângă
ajunge în poziție anteroposterioară dreaptă, subhepatică, după care coboară în poziția normală.
Mezocolonul colonului ascendent suferă un proces de coalescență și astfel colonul devine parțial
retroperitoneal.
2/3 drepte ale colonului transvers își păstrează mezocolonul care crește odată cu dezvoltarea
colonului transvers.
Restul colonului și rectul se dezvoltă din metenteron.
Din brațul inferior al ansei ombilicale se dezvoltă diverticulul cecal.
METENTERONUL
Este ultimul segment al tubului digestiv din care se va dezvolta ultima parte a colonului
transvers, colonul descendent, colonul sigmoid, rectul și parțial canalul anal.
Este vascularizat de artera mezenterică inferioară.
Se termină cu cloaca, o cavitate situată la extremitatea caudală a tubului digestiv primitiv, care
este separată de proctodeum prin membrana cloacală.
În partea superioară a cloacăi se deschide allantoida, o anexă fetală inițială care participă la
formarea vezicii urinare și a uracăi.
În S7 cloaca se împarte în două cavități prin formarea septului urorectal:
- Rectul, situat posterior, obstruat de membrana anală
- Sinusul urogenital primitiv, situat anterior și obstruat de membrana orogenitală.
DEZVOLTAREA COLONULUI ȘI A RECTULUI
Se realizează din brațul inferior al ansei ombilicale și din metenteron.
Colonul și rectul sunt fixate la peretele abdominal posterior prin mezocolon și mezorect.
Colonul transvers este unit cu peretele abdominal posterior prin mezocolonul transvers.
Mezocolonul colonului descendent suferă un proces de coalescență, astfel colonul descendent
devine parțial retroperitoneal.
Colonul sigmoid este unit de peretele abdominal posterior prin mezocolon.
Rectul se dezvoltă din cloacă, iar canalul anal din cloacă și proctodeum.
Canalul anal prezintă două linii de demarcație între epiteliul de origine endodermică și
ectodermică:
- Linia anocutanată situată proximal
- Linia pectinată situată distal
MEZENTERONUL
Este ultimul segment al tubului digestiv din care se va dezvolta ultima parte a colonului
transvers, colonul descendent, colonul sigmoid, rectul și parțial canalul anal.
Este vascularizat de artera mezenterică inferioară.
Se termină cu cloaca, o cavitate situată la extremitatea caudală a tubului digestiv primitiv, care
este separată de proctodeum prin membrana cloacală.
În partea superioară a cloacăi se deschide alantoida, o anexă fetală inițială care participă la
formarea vezicii urinare și a uracăi.
În S7 cloaca se împarte în două cavități prin formarea septului urorectal:
- Rectul, situat posterior, obstruat de membrana anală
- Sinusul urogenital primitiv, situat anterior și obstruat de membrana orogenitală.
INTESTINUL GROS
• Începe la orificiul ileocecal și se termină la orificiul anal. Formează un cadru în jurul
viscerelor din etajul submezocolic. Prezintă trei segmente: cecul, colonul și rectul.
• Are forma literei U răsturnat, o lungime de 1,6 m și un calibru mai mare la nivelul
cecului.
• Cecul și colonul ascendent corespunde porțiunii iliace a coxalului drept și coastei a zecea
drepte.
• Colonul transvers trece peste L2.
• Unghiul colic stâng corespunde C8 stângi.
• Colonul descendent coboară lateral de procesele costiforme lombare stângi.
• Colonul sigmoid corespunde porțiunii iliace a coxalului stâng, L5, fața anterioară a
sacrului, până la S3 unde se continuă cu rectul până la vârful coccigelui.
CONFORMAȚIE EXTERIOARĂ
• Intestinul gros este mai scurt, are un lumen mai larg și o mobilitate mai redusă față de
intestinul subțire.
 • Teniile intestinului gros sunt trei benzi musculare care iau naștere la nivelul inserției
apendicelui vermicular, diverg și se răspândesc anterior, posterolateral și posteromedial.
Își pierd individualitatea la nivelul rectului, unde se continuă cu stratul muscular
longitudinal al acestuia. O tenie este vizibilă în tot lungul intestinului gros și se numește
tenia liberă, a doua corespunde inserției mezocolonului dorsal primar și se numește tenia
mezocolică, iar a treia dă inserție omentului mare pe colonul transvers și se numește tenia
omentală.
• Haustrele colice sunt porțiuni dilatate, separate prin șanțuri transversale care proemină în
lumenul intestinului gros sub forma unor creste falciforme numite plice semilunare.
• Apendicele epiploice sau omentale sunt ciucuri grăsoși, cu forme diferite și înveliș
peritoneal, care se inseră la nivelul teniilor. Împiedică erodarea seroasei în timpul
mișcărilor intestinului gros.
COLONUL ASCENDENT
• Este cuprins între cec și flexura colică dreaptă. Se întinde de la creasta iliacă dreaptă până
la o linie orizontală trasată prin C 10.
• Are o lungime de 12-15 cm și se îndreaptă oblic anteroposterior, cu extremitatea
superioară mai profundă.
• Este un segment fix, alipit de peritoneul parietal posterior cu ajutorul mezocolonului
ascendent, prin intermediul fasciei de acolare a lui Toldt dreaptă.
• Colonul ascendent prezintă trei tenii: tenia liberă (anterior), tenia omentală
(posterolateral) și tenia mezocolică (posteromedial).
• Numărul haustrelor colice este de 7-8, iar apendicele epiploice sunt mai rare decât pe
colonul stâng.
RAPORTURILE COLONULUI ASCENDENT
• Anterior are raport cu peretele abdominal anterolateral, unele anse intestinale și
marginea laterală dreaptă a omentului mare.
• Posterior are raport cu peretele abdominal posterior, mușchiul iliac, creasta iliacă,
marginea laterală a mușchiului pătratul lombelor și fața anterioară a rinichiului drept.
• Medial are raport cu mușchiul psoas, ureterul drept, vasele genitale și ansele intestinale.
• Lateral se găsește spațiul paracolic drept și peretele abdominal anterolateral.
FLEXURA COLICĂ DREAPTĂ
• Este situată la nivelul extremității anterioare a coastei a X-a și a XI-a drepte.
• Se prezintă sub forma unui unghi de 60-80 grade sau mai ascuțit când colonul transvers
este coborât.
 • Flexura colică dreaptă este imobilă, fixată de ligamentul colofrenic drept, ligamentul
hepatocolic, cisticocolic și cisticoduodenocolic.
• Anterior și superior are raport cu fața viscerală a ficatului pe care determină amprenta
colică.
• Posterior se găsește polul inferior al rinichiului drept și porțiune descendentă a
duodenului și flexura duodenală inferioară.
• Inferior și medial se află ansele intestinale.
• Obliterarea omentului colic drept alipește cele două laturi ale unghiului colic drept.
COLONUL TRANSVERS
• Reprezintă porțiunea mijlocie a colonului, situat între flexura colică dreaptă și stângă, cu
un traiect oblic ascendent de la dreapta la stânga (C10 dreapta – C8 stânga) și o lungime
medie de 50-60 cm.
• Prezintă multiple haustre colice.
• Teniile musculare se orientează anterior, posterosuperior și posteroinferior.
• Pe marginea inferioară se inseră omentul mare.
• Segmentul drept, scurt, relativ fix se întinde de la flexura colică dreaptă până la
încrucișarea cu vasele mezenterice superioare.
• Are următoarele raporturi:
• Anterior cu ficatul și peretele abdominal anterolateral.
• Posterior cu rinichiul drept, duodenul și capul pancreasului.
• Superior se află fața viscerală a ficatului de care este legat prin ligamentul hepatocolic.
• Inferior se găsesc ansele intestinului subțire și flexura duodenojejunală.
• Segmentul stâng este mai lung, mai mobil, datorită mezocolonului transvers care îl
ancorează la peretele abdominal posterior. Este cuprins între porțiunea descendentă a
duodenului și flexura colică stângă. Descrie o curbă cu concavitatea posterosuperior.
• Are următoarele raporturi:
• Anterior cu peretele abdominal anterolateral.
• Posterior este unit prin mezocolonul transvers de peretele abdominal posterior. La acest
nivel se află pancreasul, potcoava duodenală, fața anterioară a rinichiului stâng și flexura
duodenojejunală.
• Superior are raporturi cu curbura mare a stomacului prin intermediul ligamentului
gastrocolic.
 • Inferior se găsesc ansele intestinului subțire.
FLEXURA COLICĂ STÂNGĂ
• Se situează între colonul transvers și descendent sub forma unui unghi ascuțit, la nivelul
C8.
• Este situată profund, în hipocondrul stâng.
• Mijloace de fixare:
• Ligamentul colofrenic stâng, provenit dintr-un diverticul stâng al pungii epiploice la
care se adaugă și o prelungire a mezocolonului transv.
• Fascia de acolare Toldt stângă, prin extremitatea superioară.
• Anterior are raport cu fața posterioară a curburii mari a stomacului.
• Posterior cu fața anterioară a rinichiului stâng și cu sinusul renoparietal stâng.
• Superior și lateral se află fața colică a splinei.
COLONUL DESCENDENT
• Continuă flexura colică stângă și se termină la creasta iliacă stângă. Are o lungime de 14-
20 cm și un calibru mai redus. Este situat în profunzime, cu un traiect vertical, în șanțul
delimitat de rinichiul stâng și de peretele abdominal anterolateral.
• Este fixat la peretele abdominal posterior prin mezocolonul descendent, cu ajutorul
fasciei Toldt stângă, peritoneul visceral acoperind fața sa anterioară și cele două fețe
laterale.
• Anterior are raport cu ansele intestinului subțire și omentul mare.
• Posterior se află diafragmul, mușchiul transvers abdominal și mușchiului pătratul
lombelor.
• Medial se află rinichiul stâng și arcul vascular al lui Treitz.
• Lateral cu spațiul paracolic stâng și peretele abdominal anterolateral.
COLONUL SIGMOID
• Este porțiunea terminală a colonului cuprinsă între creasta iliacă stângă și S3.
• Caracteristici: calibru uniform, cu ștergerea haustrelor colice și a șanțurilor profunde,
abundența apendicelor epiploici, reducerea teniilor musculare la două (anterioară și
posterioară) și o vascularizație mai bună.
• Morfologic prezintă trei porțiuni separate prin două unghiuri:
• Prima porțiune fixă denumită colonul iliac
• A doua porțiune este mobilă, cunoscută sub numele de ansă pelviană.
• A treia porțiune are mobilitate redusă, fiind denumită porțiunea rectosigmoidiană.
• Anatomotopografic prezintă două segmente: iliac și pelvin.
• COLONUL ILIAC
• Începe la nivelul crestei iliace stângi și se termină la marginea medială a mușchiului
psoas stâng.
• Se mulează pe concavitatea fosei iliace stângi, prezentând o curbură cu concavitatea
superomedial.
• Anterior are raport cu peretele abdominal anterolateral și ansele intestinului subțire.
• Posterior cu fascia Toldt stângă, vasele genitate stângi, vasele circumflexe iliace stângi,
vasele iliace externe stângi și nervul genitofemural stâng.
• COLONUL PELVIN
• Are originea la marginea medială a mușchiului psoas stâng și se termină la nivelul S3.
• Este mobil și are o lungime de 25-40 cm.
• Este suspendat de peretele abdominal posterior prin mezocolonul pelvin.
• Inițial are o direcție tranversală, ușor sinuoasă până la partea dreaptă a strâmtorii
superioare a pelvisului osos, după care se îndreaptă inferior, posterior și medial către rect.
• La origine încrucișează vasele iliace externe. Anteroinferior are raport cu vezica urinară,
iar la sexul feminin, cu uterul, ligamentee largi.
• Posterior corespunde rectului, iar superior, anselor intestinului subțire.
• Vascularizația arterială este realizată prin ramuri din artera mezenterică superioară
(prin artera ileocolică, artera colică dreaptă, artera unghiului drept, artera colică mijlocie)
și artera mezenterică inferioară (prin ramuri din artera colică stângă superioară și
trunchiul sigmoidienelor).
• Arterele colice se anastomozează, formând arcadele paracolice.
• Venele se varsă în cele două vene mezenterice: superioară și inferioară.
• Limfaticele se adună într-o arcadă de noduri paracolice din care pornesc vase limfatice
care se varsă în nodurile mezenterice superioare și inferioare.
• Colonul drept primește fibre simpatice din ganglionii celiaci și mezenterici superiori și
fibre parasimpatice din nervii vagi.
• Colonul stâng primește inervație simpatică prin intermediul plexului mezenteric
inferior, iar cea parasimpatică prin nervii splanhnici pelvieni.
• Mezenteron – partea mijlocie a tubului digestiv, de la diverticulul hepatic până la colonul
transvers (2/3 drepte), vascularizată de artera mezenterică superioară.
• Metenteron – partea distală a tubului digestiv de la 1/3 distală a colonului transvers până
la membrana cloacală, vascularizată de artera mezenterică inferioară.
• Arterele provin din artera mezenterica superioara (artera ileocolica, artera colica dreapta,
artera unghiului drept si artera colica mijlocie) si din artera mezenterica inferioara (artera
colica stanga si arterele sigmoidiene).
• Aceste artere colice ajunse in apropierea cadrului colic se anastomozeaza intre ele si dau
nastere unei arcade paracolice. In unele regiuni ale colonului se dezvolta arcade accesorii
cu importanta chirurgicala pentru ca in anumite imprejurari pot constitui cai anastomotice
suplimentare.
• Din arcada paracolica se nasc arterele drepte, lungi si respectiv scurte, care abrodeaza
colonul pe cele doua fete, anterioara si posterioara.
• Arterele drepte sunt de tip terminal; ele iriga arii de forma triunghiulara din suprafata
peretelui colic. Din arterele drepte se formeaza retele subseroase, din care pornesc apoi
ramuscule pentru tunicile intestinului gros.
• Venele se formeaza din retele dispuse la nivelul tunicii mucoase si a celei musculare.
• De aici venele insotesc arterele omonime si se varsa in cele doua mezenterice: superioara
si inferioara, ambele tributare ale venei porte.