PLAGIARISM SCAN REPORT

Date 2023-04-23

0% 100%
Words 416
Plagiarised Unique

Characters 2983

Content Checked For Plagiarism

RUSU DANIELA
MG AN I
GRUPA IV

COMUNICAREA DIAGNOSTICULUI
LA PACIENTUL CU AFECTIUNI MEDICALE GRAVE

Comunicarea dintre medic si pacient este foarte importanta deoarece, o comunicare eficienta
si reala , are la baza diagnosticarea pacientului si realizarea corecta a ingrijirilor medicale si a
planului de tratament. Uneori nu doar diagnosticul grav al pacientului din punct de vedere
medical face dificila tratarea bolii ci si comunicarea unei informatii proaste poate influenta in
mod negativ asteptarile pacientului si totodata starea psihica si emotionala a pacientului.
De preferat este ca medicul sa-i comunice diagnosticul intr-un loc privat , cum ar fi un
cabinet medical , cu usa inchisa , sa permita pacientului daca este de acord sa asiste sau nu o
ruda apropiata al acestuia, astfel incat sa i se asigure suportul emotional de care are nevoie.
Empatia este foarte importanta in comunicare deoarece doctorul poate sa inteleaga mult mai
bine prin ce stari trece pacientul si poate sa-i ofere incurajare si acceptare pacientului , mai ales
daca acesta i-a spus ca boala de care sufera este foaste grava. Medicul trebuie sa ofere sustinere
emotionala oferind argumente optimiste , medicale si nu numai , pe intelesul pacientului in
ceea ce priveste evolutia bolii pe viitor. Si ascultarea lui este o tehnica foarte importanta pentru
pacient , care presupune neintreruperea pacientului cand acesta vorbeste si pune intrebari
referitoare la boala si la care medicul trebuie sa il sustina prin gesturi nonverbale care fac parte
din rolul comunicarii .
In opinia mea, familia trebuie sa fie implicata in comunicarea diagnosticului si a planului
terapeutic deoarece, isi asuma responsabilitati in ingrijire si cel mai important legatura cu echipa
de ingrijiri paleative , de aceea calitatea comunicării cu ei depinde în cea mai mare măsură
calitatea îngrijirilor paliative . Rolul familiei presupune ingrijirea pacientului prin asigurarea
igienei , curateniei , alimentatiei ,administrarea tratamentelor cat si luarea deciziilor importante
pentru bunastarea pacientului.
Este recomandat să se obţină consimţământul informat al pacientului ,care va propune persoana
în îngrijirea sa, atunci cand este cazul, pacientul fiind invitat întotdeauna să participe, dacă
dorește, la stabilirea planului de tratament.
La nevoie, la cererea aparţinătorilor, aceste intalniri se pot repeta, iar când apare o situaţie
de criză sau conflict, se recomandă să fie disponibil is un psiholog. In concluzie exprimarea unui
diagnostic ii revine intotdeauna numai medicului , in practica medicala si presupune o relatie
sincera si concisa intre medic – pacient, care are la baza intelegerea si comportamentul
pacientului , ceea ce intotdeauna va fi in beneficiul lui.

Page 1 of 2
 Matched Source

No plagiarism found

Page 2 of 2