COMUNICAREA ȘI

CONFIDENȚIALITATEA ÎN
ACTUL MEDICAL
ACTUL TERAPEUTIC
Actul terapeutic reprezinta o simbioza dintre cunostintele despre
boala si arta de a astabili relatiile interumane. În cadrul actului
terapeutic, are loc ameliorarea conditiei umane, are loc nasterea
valorii, pregatita prin cunoastere si faurita prin actiune.
Pacientul are diferite atitudini fata de boala, dar si fata de echipa medicala.
Unii pacienti sunt mai increzatori in echipa medicala si in succesul terapeutic,
altii mai rezervati. Este cert insa, ca echipa medicala trebuie sa-i treateze
neconditionat pe toti si sa se creeze cu acestia un canal de comunicare
favorabil.
O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna nici umilinta si nici o
diminuarea personalitatii medicului. In practica medicala se cere de multe ori
consimtamantul pacientului, care are rezonante etice si implica libertatea
acestuia de a fi informat si de a decide fata de propria viata.
 Din studiile ultimilor ani, rezultă faptul ca o bună
comunicare medic-pacient poate avea un impact
benefic asupra stării de sănătate a pacientului, precum

COMUNIC și asupra creșterii gradului de siguranță si satisfacţie a

pacientului.

AREA Nevoia de comunicare este evidentă si necesară, la fel

si cerințele pacienților de a primi informații mult mai
MEDIC- bine structurate. In acest sens, este important ca
personalul medical sa practice mai mult procesul de
PACIENT comunicare si relaționare cu pacientul.
Aceasta implică cunoștințe, abilitatea de a obtine
informații, capacitate de relationare
interpersonală.
Procesul de prestare a serviciilor de îngrijiri de sănătate trebuie sa fie conform cu
exigențele pacientului. Realizarea unui asemenea desiderat implică identificarea
tuturor conexiunilor personalului sanitar cu beneficiarii serviciilor medicale.

Din păcate, mediul in care se desfășoara actul medical nu e intodeauna propice

comunicarii. Cauzele sunt numeroase si țin de: lipsa de timp, supraaglomerarea,
diferentele de cultura, anxietate din partea pacienților, teama de conflict si de
reclamații, asteptari nerealiste.
Comunicarea medic- pacient
constitue un aspect important cu
care se ocupă psihologia medicală.
Conform P.Popescu-Neveanu,
psihologia medicală este “ştiinţa
care studiază psihologia
bolnavului şi a relaţiei sale cu
ambianţa, legăturile sale subiective
cu pesonalul medico-sanitar şi cu
familia; ea priveşte bolnavul nu
numai din punct de vedere al
organismului dereglat, ci şi din
punct de vedere al subiectivităţii
sale, al naturii sale umane”.
În acest context putem spune că a
comunica cu pacienţii este un
proces complex care cere atenţie,
timp, efort, implicare, pregătire.
• Confidentialitatea este un concept vechi in medicina, care
se regaseste chiar in juramantul hipocratic, “Ceea ce vad sau
aud in cursul tratamentului sau chiar in afara tratamentului
legat de viata oamenilor, ceea ce cu nici un chip nu trebuie
raspandit, voi pastra pentru mine considerand aceste lucruri
rusinoase pentru a fi raspandite”.
• Principiul etic al respectului fata de persoane dicteaza dreptul
la intimitate care ar fi violat daca am comunica altora
informatii personale. Astfel, confidentialitatea faciliteaza
deschiderea la comunicare si o relatie bazata pe incredere
intre medic si pacient sporind astfel eficienta terapeutica.

CONFIDENȚIALITATEA
 Avand in vedere ca pacientii
aflati in situatie de boala
Confidentialitatea are rolul
descriu medicului cu lux de
de garant in procesul de
amanunte viata si trecutul
comunicare dintre medic si
lor, fiecare medic trebuie sa-
pacient, sporind astfel
si dezvolte deliberat
eficienta terapeutica.
obisnuinta de a pastra
discretia.
Exista totusi unele situatii in
care medicul este obligat sa
comunice informatii despre
pacient. Într-o astfel de situatie
pacientul va fi informat si
medicul se va asigura de
permisiunea sa.
Medicul va explica pacientului ca
este obligat de lege sa predea
aceste informatii organelor
sanitare, in diagnostice ca: lues,
tuberculoza, HIV si alte boli
contagioase.
Va fi mult mai usor sa obtinem
consimtamantul pacientului
daca i se vor oferi bolnavului
motivele fundamentale pentru
care aceasta informare trebuie
facuta: contagiozitate,
protejarea comunitatii etc.
Desi medicina este o activitate
colegiala si clinicienii
functioneaza ca membrii ai
unor echipe si prin urmare am
avea dreptul sa discutam
despre pacienti cu semenii
nostri consultanti si alti
profesionisti din domeniul
medicinei, acest lucru devine o
lezare a dreptului la
confidentialitate al pacientului
atunci cand discutia se face
fara un motiv medical, se
refera la aspecte triviale sau
pune in discutie statutul socio-
economic sau marital al
pacientilor.
Mai mult uneori sub acoperirea
discutiei profesionale se
vorbeste despre paciente in
lifturi, pe culoarele spitalului
sau in alte locuri aglomerate.
In spital, prezentarea pacientului la pat este o buna tehnica de predare,
dar poate leza confidentialitatea daca toti bolnavii dintr-un salon aud
discutandu-se despre viata personala a pacientului, despre modul in
care s-a imbolnavit, despre eventualele interventii pe care aceasta
urmeaza sa le sufere.
Un alt model important de pastrare a confidentialitatii este notarea
exclusiv a informatiilor necesare in fisa clinica a pacientului. Mai ales in
legatura cu informatiile sensibile, cel care noteaza ar trebui intotdeauna
sa se intrebe daca un anumit exemplu din fisa este important pentru
ingrijirea pacientului.
Medicii sun supusi adesea unui adevarat asalt pentru a
divulga amanunte privind aspecte clinice si nu numai in
legatura pacientii lor. Sub nici un pretext nu este
justificata raspandirea unor astfel de informatii care
este in acelasi timp o abatere etica si morala de la
profesiunea medicala dar si consecinta unui profil
profesional fragil, cu lacune.
Exista un adevarat asalt al presei pentru informatii
privind starea de sanatate a unor personalitati publice,
dar si privind circumstantele de imbolnavire a acestora
precum si unele posibilitati evolutive. Consideram un
comportament anetic orice tentatie a medicului sau
psihologului de a oferi astfel de informatii sau, mai mult
spus, orice fel de informatii obtinute in relatia medic-
pacient.
Increderea pacientilor este un concept complicat, multidimensional, descris in multe
variante in literatura de specialitate.
Unii teoreticieni sunt de parere ca increderea pacientului este un set de convingeri sau
asteptari asupra faptului ca un medic se va comporta intr-un anumit mod.

ÎNCREDREA
PACIENȚILOR ÎN
CADRELE MEDICALE

Altii au subliniat o natura mai activa
a increderii, identificand increderea
pacientului ca un sentiment linistitor
de incredrea in medic si in si in
intentia sa.
Printre cele mai frecvente
dimensiuni descrise ale
comportamentului medicului care
sunt propuse ca reprezentand bazele
prin care pacientii isi intemeiaza
increderea sunt: competenta,
compasiunea,
confidentialitatea,fiabilitatea si
comunicarea.
BIBLIOGRAFIE
•https://dpo-net.ro/confidentialitatea-actului-medical-intre-obligatie-etica-si-obligatie-
legala/
•o.scribd.com/presentation/461815101/Comunicare-şi-confidenţialitate-in-actul-
terapeutic-curs-4-pptx-3Fembed-1
•https://www.qreferat.com/referate/psihologie/COMUNICARE-SI-CONFIDENTIAL
ITAT143.php
•https://colegiulpacientilor.org/articol/comunicarea-in-relatia-medic-pacient
VĂ MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIA ACORDATĂ!