Conduita medicului stomatolog si relatia interumana stabilita cu pacientul in

timpul exercitarii profesiei

Universitatea de Medicina si Farmacie “IULIU HATIEGANU” Cluj-Napoca

Facultatea de MEDICINA DENTARA

Std. Iulia Cristina MICU

MD an 5 seria II grupa 27

ASPECTE SOCIALE ALE PRACTICII ODONTOLOLOGICE

 Conduita medicului stomatolog si relatia interumana stabilita
cu pacientul in timpul exercitarii profesiei

Teorie versus practica

In teorie prin conceptul de “relatie medic – pacient” se descrie o legatura intre medic si pacient, in
care acesta din urma se lasa sfatuit ori tratat de cel dintai. Datorita faptului ca de regula exista
diferente mari de cunostinte respectiv competente, aceasta relatie este asimetrica. Pilonii in relatia
medic-pacient ii reprezinta anamneza si dialogul terapeutic, dar si interactiunea dintre cei doi in
vederea stabilirii diagnosticului sau in timpul manoperelor terapeutice.

Practic, conexiunea dintre medic si pacient este mult mai mult decat atat, daca ne gandim la faptul
ca fiecare dintre cei doi prezinta un tablou psihologic particular, bine conturat. Astfel, in cele mai
multe cazuri vor interactiona personalitati diferite, care se situeaza pe pozitii diferite, de aici si tipul
de relatie asimetrica amintita mai devreme.

Este de la sine inteles ca pentru a conduce cu succes pana la final un act terapeutic in toata
complexitatea sa, medicul stomatolog trebuie sa stapaneasca nu doar cunostinte in domeniul
medicinii dentare, ci si din medicina generala (cele doua conditionandu-se reciproc, daca privim
corpul uman ca un tot unitar) si foarte important, sa aiba abilitatile practice necesare in aceasta sfera.
Acesta trebuie totodata sa fie si un bun psiholog, cu abilitati de comunicare deosebite. Desigur ca
aceasta trasatura ca si celalate enumerate, se dezvolta si se modeleaza in timp, dupa acumulare de
experinta in practica medicala, dar in fond toate aceste abilitati luate la un loc creioneaza portretul
robot al unui medic profesionist.

Cunoasterea pacientului

Este bine de stiut care sunt asteptarile pacientului fata de medicul sau curant. Acesta isi alege
medicul de la care spera ca va primi intelegere, ca il va vindeca de suferinta provocata de boala, ca
acesta detine competentele necesare atat de importante, si nu in ultimul rand el nadajduieste la o
atitudine plina de grija, de bunavointa, de prietenie din partea cadrului medical

Pe de alta parte, medicul are si el anumite aspiratii in ceea ce priveste comportamentul pacientului.
Una dintre cele mai importante aspiratii este aceea ca pacientul sa fie dornic de o cooperare totala cu
medicul. Desigur ca aceasta aspiratie a medicului se regaseste doar in rare cazuri. Exista totusi o
solutie care in marea majoritate a cazurilor, poate salva relatia medic – pacient. Este vorba despre
arta comunicarii.

Comunicarea

Numerosi medici, unii chiar cu o pregatire medicala extraordinara, sunt lipsiti de competente psiho-
sociale si nu stapanesc arta comunicarii cu pacientul. Studii efectuate in tari ca Germania si Austria,
au demonstrat faptul ca in cadrul vizitei la medic, relatarea introductiva a pacientului este intrerupta
de intrebarile medicului deja dupa primele 15 secunde ale intrevederii. Mai mult, chiar in 50% din
cazuri, medicul desfasoara in aceasta perioada activitati secundare, cum ar fi scrisul in registre,
operarea calculatorului, etc. Astfel, aspecte cu o semnificatie importanta in anamneza pacientului
pot fi omise, ca de pilda dieta pacientului. Pe de alta parte, in astfel de situatii, increderea pacientului

2
 Conduita medicului stomatolog si relatia interumana stabilita
cu pacientul in timpul exercitarii profesiei

in respectivul medic are vizibil de suferit. Un fenomen interesant il reprezinta pacientii cu boli
cronice, la care “discutia” cu caracter anamnestic dureaza in medie 7 secunde.

Intr-un studiu de caz realizat la Viena, s-a analizat daca medicul poate sa acorde atentie informatiilor
impartasite de pacient timp de 1 minut si impactul psihologic care il are acest gest asupra
pacientului. In cazul in care medicul a indeplinit acest criteriu, a crescut semnificativ multumirea si
increderea pacientului vis-à-vis de medic.

Asadar, este important ca medicul sa aloce timpul necesar discutiilor cu pacientul, sa fie in stare sa
conduca dialogul cat mai bine, cu scopul de a culege informatii legate atat de datele personale ale
pacientului si mediul social din care provine acesta, cat si de suferintele acestuia si circumstantele
care au determinat decompensarea starii de sanatate. Se poate astfel obtine un tabloul clinic general
al pacientului si forma o parere de ansamblu asupra cazului care sa ajute semnificativ apoi la
diagnosticarea pacientului. Este de subliniat faptul ca stabilirea unui diagnostic corect este mai
presus de un tratament bine efectuat. Stabilirea unui diagnostic corect garanteaza un procent
deosebit de ridicat din rata succesului in tratamentul planificat si efectuat ulterior.

Nu trebuie uitat faptul ca un numar mare de pacienti care se prezinta cu afectiuni in serviciile
medicale, nu au studii superioare. Asta nu insemna ca nu au dreptul de a cunoaste problemele cu
care se confrunta. Explicatiile pe care medicul este obligat sa le furnizeze, se constituie procedurile
specifice de pregatirea a pacientului. Aceste explicatii ce trebuiesc date la un nivel adecvat astfel
incat sa fie cat mai usor intelese, fac parte din pregatirea psihica a pacientului si implica clarificarea
aspectelor legate de afectiune si modul de tratare a ei. Asadar, medicul
are datoria de a familiariza pacientul cu bolile de care sufera si manifestarile acestora prin explicatii
simple si la obiect.

„Adevaratul medic trebuie sa aiba un orizont de cuprindere shakespeariana, atât pentru destepti cât
si pentru prosti, pentru vanitosi si pentru umili, pentru eroii stoici si pentru vagabonzii plâgareti.
Lui îi pasa de oameni!”
(dupa HARRISON – Principiile medicinei interne, 2003)

Deasemenea, elaborarea planului de tratament stomatologic sau chirugical, constand in alternativele

de tratament si planul recomandat cu argumentele de rigoare, trebuie expuse in detaliu bolnavului.
Tratamentul se alege impreuna cu pacientul în functie de afectiunile asociate de care acesta sufera,
de indicatiile de tratament pentru diagnosticul dat, de competenta si limitele medicului, de
posibilitati tehnice si materiale ale clinicii, dar si de posibilitatile financiare si motivarea pacientului.

Castigarea increderii

Increderea pacientului in medicul sau are o pozitie aparte in relatia medic – pacient.

“Increderea in medic reprezinta pentru bolnav cel mai puternic tonic al sistemului nervos.”
“Chirurgul” - Tiberiu CHIRITESCU, 1979

3
 Conduita medicului stomatolog si relatia interumana stabilita
cu pacientul in timpul exercitarii profesiei

Nu trebuie sa uitam faptul ca vizita bolnavului in cabinetul de medicina dentara determina un grad
de stress deosebit de mare. Pe de alta parte mai trebuie avut in vedere si faptul ca mediul spitalicesc
este asociat de bolnav cu “teritoriul medicului”. Aceste aspecte ii produc teama chiar pana la
anxietate, cu alte cuvinte o stare de tensiune interioara. Ba mai mult decat atat, medicul, prin actul
sau terapeutic, ii violeaza bolnavului spatiul intim, lucru deosebit de neplacut care ii poate provoca
acestuia nesiguranta. Medicul trebuie sa castige increderea pacientului, nu doar prin manoperele
corect efectuate, ci si printr-o atitudine responsabila dar in acelasi timp calda, deschisa, primitoare.

Pe langa ambianta cabinetului, comportamentul medicului stomatolog poate sa influenteze starea de

spirit si confortul suferindului. In al doilea rand, nu este vorba doar de castigarea increderii ci si de
mentinerea ei, lucru si mai important. Un simplu gest necugetat din partea medicului poate conduce
la pierderea irecuperabila a acesteia.

Multi dintre pacienti se prezinta la medic cu prejudecati, unele dintre ele fiind fondate altele mai
putin. Pentru o colaborare eficienta intre cei doi, aceste prejudecati trebuie demontate de catre
medic. De cele mai multe ori, acest lucru nu este de loc usor. Este important ca relatia dintre medic
si pacientul sau sa fie armonioasa pentru ca in final satisfactia sa fie maxima pentru ambele parti. Pe
de o parte pacientului trebuie sa i se ofere cele mai bune terapii pentru a-si recapata sanatatea fizica
si psihica, iar pe cealalta parte medicul sa se poata bucura de satisfactiile de pe urma proprie munci,
sa castige prestigiu si recunoastere atat din partea bolnavilor care apeleaza la serviciile sale dar si din
partea colegilor de breasla.

Disponibilitatea medicului in fata afectiunilor pacientului

Cadrul medical se loveste de-a lungul cariei sale de diferite cazuri, unele dintre ele chiar deosebite
avand un grad ridicat de dificultate. In acelasi timp, multe dintre cazurile intalnite sunt comune
avand putine particularitati si de importanta redusa. Asta nu insemna ca medicul nu trebuie sa
prezinte acelasi grad de interes si aceeasi disponibilitate in a trata toate cazurile cu aceeasi atentie
ridicata si la cele mai inalte posibile standarde de profesionalism. Medicul trebui sa prezinte
curiozitate si perseverenta in fata oricarei probleme, indiferent de natura si gravitatea ei. Cu alte
cuvinte, orice boala sa reprezinte pentru el o provocare, sa aiba mereu dorinta de a gasii solutii
pentru orice situatie.

Nu trebuie ignorat nici o secunda faptul ca pacientii si mai ales cei aflati in suferinta, arata o
oarecare dependenta fata de medicul lor. Bolnavii se raporteaza la cadrul medical ca la o entitate
superioara, sau se comporta fata de medic de-a dreptul infantil, aproape ca un copil in fata parintilor
sai. Astfel, dupa ce s-a produs vindecarea organica, in unele cazuri pacientul trebuie ajutat si pentru
reintegrarea sa in societate. Asta insemna sa fie ajutat sa isi recapete increderea de sine, iar imaginea
asupra propriei persoane sa fie una pozitiva. Sigur ca gradul de implicare al medicului curant trebuie
sa se incadreze in niste parametrii. Nu in ultimul rand, este important sa isi reinsuseasca autonomia
pe care a detinut-o anterior. Rezulta de aici ca medicul poate reprezenta chiar puntea de legatura
intre bolnav si mediul social.

Ce fel de trasaturi apreciaza pacientii?

4
 Conduita medicului stomatolog si relatia interumana stabilita
cu pacientul in timpul exercitarii profesiei

Cunoscutii psihiatri francezi J. DELAY si P. PICHOT alcatuiesc o lista cu principalele calitati

solicitate de catre publicul francez medicilor. Aceste calitati, în ordinea frecventei, ar fi urmatoarele:
- constiinta profesionala
- devotament
- exactitatea diagnosticului (între 51 – 66%).

Pe al doilea plan apar calitati cum ar fi:

- cunostintele stiintifice (33%)
- franchetea (12%)

si la urma:
- dezinteresul material (11%)
- autoritatea (9%).

Din acest studiu reiese ca exista doua trasaturi importante pe care oamenii le astepta si le admira la
un cadru medical. Una dintre acestea este reprezentata de capacitatea acestuia de a relationa. Aceasta
subliniaza inca o data necesitatea unei bune colaborari intre cei doi. Asa cum era si de asteptat, cea
de a doua trasatura pretuita este calitatea etica, sau moralitatea. Cu alte cuvinte, pacientul are nevoie
de protectie si ajutor, doua lucuri in fata carora banii isi pierd o parte din valoare.

Desigur ca orice medic trebuie sa fie rasplatit si sa se bucure de satisfactie financiara de pe urma
muncii lui, insa poate mai important decat aceasta este satisfactia profesionala. Cei care se dedica
muncii lor cu adevarat si care pun pasiune in ceea ce fac, nu sunt trecuti cu vederea ci sunt respectati
si catalogati ca adevarate modele sociale.

Cine poate beneficia de tratamente?

Unui medic:
Vazand ca pacientul iar
Veni la dansul fara dar,
Ii spuse medicul, taios:
- Sa fii matale sanatos!

epigrama de M. CAVADIA - Antologia epigramei romanesti, 2007

Orice pacient trebuie sa poata beneficia de terapie, indiferent de conditia sa sociala si mai ales
situatia financiara. Medicii, chiar daca au fost obligati de circumstante sa priveasca viata dintr-un
anumit unghi, nu trebuie sa uite totusi ca in fata bolii si a mortii oamenii sunt toti egali. Aceasta idee
este desprinsa din principiul universalismului descris de T. PARSOS. Asadar, recunostinta din
partea pacientilor nu trebuie sa ia forma materiala, palpabila, pentru ca disponibilitatea medicului sa
creasca.

Deontologie si legislatie versus moralitate

5
 Conduita medicului stomatolog si relatia interumana stabilita
cu pacientul in timpul exercitarii profesiei

Codul deontologic al medicului dentist intocmit in cadrul Adunarii Generale Nationale a Colegiului
Medicilor Dentisti si publicat in Monitorul Oficial in August 2005, are ca sop stabilirea normelor de
conduita morala si profesionala  privind exercitarea drepturilor si îndatoririlor stomatologului atat in
legatura cu pacientii, cat si cu ceilalti medici. Este de fapt o insiruire de legi care trebuie cunoscute
si respectate.

Cu totii stim ca exista nenumarate abateri de la acest cod deontologic, o parte dintre ele fiind
pedepsite, altele din pacate nu. Tendinta cresterii numarului reclamatiilor pacientilor împotriva
medicilor si încurajarea acestui fenomen este in zilele noastre in crestere. Insa nu doar frica fata de
justitie trebuie sa determine medicul sa-si exercite profesia la cele mai inalte standarde si sa respecte
principiile de etica ale societatii. In cariera sa, acesta nu trebuie sa isi piarda niciodata sentimentul de
responsabilitate morala fata de propria sa conduita, cu alte cuvinte constiinta.
Intrebarea este daca fiecare dintre medici a fost pregatit pentru asumarea unui asemenea angajament.
A fi medic reprezinta un subiect complex. Presupune a avea un anumit grad de maturitate, a fi
pregatit sa-ti asumi responsabilitati importante pe umeri, mai presupune autocunoastere, pregatire,
perseverenta si dedicatie, capacitatea de a-ti controla constient si in permanenta propriul
comportamentul, lista putand continua. Insa in ansamblu, cel mai important este ca medicul sa fie
pregatit sa lucreze cu oameni. Spre exemplu, medicul stomatolog nu lucreaza cu dintii unui oarecare
pacient ci cu un anume pacient care are probleme dentare.

In viata cotidiana, mai ales pentru anumite persoane, relatiile interumane sunt greu de legat, iar de
multe ori si mai greu de mentinut. Astfel, cel care se angajeaza sa isi dedice munca in slujba
bolnavilor, este totodata nevoit sa invete aceste doua lucruri, indiferent ca este medic de medicina
generala sau medic stomatolog.

Medicul profesionist

Am enumerat mai sus o parte din calitatile pe care trebuie sa le posede medicul dar si defectele de
care acesta trebuie sa se fereasca pentru dezvoltarea sa atat in plan personal cat si in cel profesional.
Consider ca aceste calitati iar permite sa atinga in ascensiunea sa varful carierei medicale.

Este interesanta viziunea pe care filosoful NIETZSCHE o are asupra competentelor pe care trebuie
sa si le formeze un medic. Aceasta presupune acumularea de calitati profesionale definitorii ale mai
multor profesii, si anume: detectiv cu spirit de observatie si intuitie, orator cu capacitate de
comunicare, elocventa, d
iplomat cu capacitate de adaptare în relatiile de comunicare, persuasiune, rabdare si luptator cu
energie, ambitie, dorinta de a învinge.

Oamenii sunt diferiti, la fel si medicii, insa toti trebuie sa aiba macar dorinta de a creste, de a se
autoeduca si de a se dezvolta.