C1

Edentatia este definita prin absenta unitatilor odonto-parodontale de pe arcada care

se constituie intr-o entitate patologica si care prin evolutia si complicatiile ei provoaca
dezechilibre grave ale aparatului dento-maxilar atat la nivelul componentelor sale cat
si la nivel de ansamblu, dezechilibre ce pot duce la instalarea unui sindrom
disfunctional.

Incidenta este egala la ambele sexe, maximum de varsta intre 30-40 de ani.

Edentatia partiala este o stare clinica orala caracterizata prin absenta unuia sau mai
multor dinti.
Este o maladie infirmizanta care se instaleaza in perioada de varsta activa.
Tramentul este prin aparate conjuncte ( restaurarea edentatiilor partiale de mica
intindere), proteze mobilizabile (scheletate ori nu) si prin restaurari combinate
(compozite) ori implanturi.
Tratamentul este unul invaziv, de ablatie de tesut sanatos urmat de substituirea
artificiala a elementelor odonto-parodontale absente.

1) Clasificarea edentatiei dupa numarul dintilor absenti:

-edentatie totala (absenta tuturor dintilor)

-edentatie subtotala (pe arcada mai sunt prezenti cel mult 3 dinti)
-edentatie partiala (lipsa a cel mult 12 dinti)

Edentatia partiala se subimparte in:

-edentatie partiala redusa (lipsesc cel mult 3 dinti consecutiv sau cei patru incisivi);
-edentatie partiala intinsa (lipsesc mai mult de 3 dinti consecutiv (cu exceptia celor 4
incisivi)
-edentatia extinsa (edentatia care cuprinde si caninul).

Edentatia poate interesa arcada maxilara sau mandibulara sau ambele.

2) Dupa poziotionarea dintilor restanti edentatia poate fi:

-edentatie terminala- bresa edentata este limitata mezial de dinti restanti;

-edentatie intercalata-bresa edentata este limitata atat mezial cat si distal de dinti
restanti;
-edentatie frontala-reprezinta o forma particulara; dintii restanti care limiteaza bresa
edentata sunt localizati distal de aceasta.
Aspecte clinice ale edentatiei partiale: etiopatogenie, clinica, clasificare, aspecte
diagnostice.

Etiopatogenie

Etiologia edentatiei partiale este una complexa in care sunt implicati:

-factori congenitali
-factori aparenti
-factori dobanditi

1) Cauze ereditare (congenitale)

Factorii actioneaza din saptamana a 6-a de viata intrauterina in etapa de proliferare;

perturbarea acestei etape rezulta modificari de numar ale formulei dentare (in plus sau
minus) atat in dentitia temporara cat si in cea definitiva; corespunzand formelor
cicatriciale ale distrofiilor dentare primare (dupa Magitot).

Formele clinice ale reducerii numarului de unitati dento-parodontale:

-anodontia- lipsa unitatilor odonto-parodontale

-hipodontia-lipsa a cel mult 5 unitati dento-parodontale
-oligodontia-lipsa a mai mult de 5 unitati dento-parodontale

Anodontia poate fi: partiala, extinsa, subtotala (cand pe arcada exista 1-3 dinti), totala.

Frecvent: absenta molarului 3

-incidenta incisivului superior

-premolarul 2

Prima cauza a unei edentatii partiale este anodontia partiala. Afecteaza cel mai
frecvent molarii de minte. Peste 30,5% din populatia actuala nu dispune de molarii de
minte. Absenta molarilor de minte este si cea mai putin tratata forma de edentatie.
Urmeaza apoi anodontia de incisivi laterali maxilari, absenta acestora cerand
aproape intotdeauna restaurarea protetica. Rar se intalnesc anodontii mai intinse
pluridentare, a caror terapie este destul de complicata.

2) Cauze aparente:
Dintii inclusi ( de regula molarii de minte si caninii maxilari) pot furniza tabloul unei
edentatii partiale unidentare. Existenta unei treme ar trebui sa sugereze clinicianului
absenta posibila a unui dinte vecin.
Dintele este inclus, absent de pe arcada, cu morfologie desavarsita si sac pericoronar
integru

Incluzia poate fi : totala sau completa sau partiala, poate fi profunda sau superficiala.

Anclavarea dentara (coroana dentara este partial degajata de os este situata sub
mucoasa gingivala dar comunica prin sacul pericoronar cu cavitatea orala; eruptia fiind
oprita de un obstacol mecanic.

3) Cauze dobandite
-cuprinde totalitatea afectiunilor aparatului dento-maxilar care prin evolutia lor sau prin
esecul terapeutic (inclusiv iatrogeniile) conduc la extractia dentara.

In lumea moderna cauza numarul doi a pierderilor dentare este reprezentata de

traumatismele de tot felul: copii ce practica sporturi nesupravegheati, sporturi de
echipa, sporturi cu pedale, motociclete, automobil, relatii violente etc.

In tari cu un nivel economico-educational si de asistenta medicala mai scazut, la

populatia tanara, procentul cel mai mare de edentatii partiale il ofera caria dentara si
complicatiile ei netratate ori tratate incorect (afectiunile odontale: caria dentara,
etiologie plurifactoriala; triada Keyes: alimentatie, flora cariogena si mediu favorabil la
care se adauga si factorul timp si care predomina elementul infectios).

Complicatiile cariei dentare care impun extractia unor dinti sunt: parodontitele
apicale acute ori cronice, complicatiile acestora din urma: chisturile radiculare, osteitele
si osteomielitele maxilarelor, etc.

● Afectiunile parodontale: parodontopatia marginala cronica progresiva livreaza

edentatii partiale dupa 40 de ani. Se face o remarca speciala pentru dintii mobili
(parodontotici) aflati alaturi de dinti integri. La acesti dinti s-a instalat o parodontita
marginala localizata a carei patogenie este alta si anume ei sunt victima
suprasolicitarii lor in cadrul unei disfunctii ocluzale. De aceea, se impune ca
anterior restaurarii se se faca o analiza si o corectare a o ocluziei dentare.

● Extractii in scop ortodontic

● Boala de focar
● Osteomielite maxilare
● Tumori benigne si maligne
● Nevralgii trigeminale
 ● Conditii socio-economice
● conditii biologice

Iatrogenia stomatologica. Avand in vedere ca niciodata actiunile terapeutice ale

medicului dentist nu pot fi incununate de succesul maxim, rezulta ca un procent de
pierderi dentare se datoreaza nefinalizarii complete a actelor terapeutice, deschizand
astfel capitolul iatrogeniei in medicina dentara ce presupune:

1. tratamentul afectiunilor coronare odontale incorect

2. tratamentul afectiunilor pulpo-periapicale inadecvat
3. tratamentul bolii parodontale insuficient
4. tratamentul anomaliilor dento-maxilare incorect si incomplet
5. tratamente chirurgicale incorecte
6. tratamente protetice
7. masurile de pregatire preprotetica a campului protetic neadecvate
8. masuri inadecvate in etapa proprotetica (neechilibrare ocluzala)
9. etapa protetica propriu-zisa
-instrumente neadecvate
-viteze mari si fara racire
-prepararea substructurilor organice vitale in lipsa anestziei
-folosirea turatiilor inalte (absorbtia odontoblastilor in canaliculele dentinare si
distrugerea lor
-ignorarea protectiei substructurii organice
-amprenta intempestiva
-executia tehnologica gresita
-dispensarizarea
ANATOMIA CLINICA A EDENTATIEI PARTIALE

Campul protetic edentat partial cuprinde in componenta sa o multitudine de

elemente aflate intr-o stransa interdependenta morfologica, functionala si clinica.
Elementele componente ale campului protetic sunt:
-unitatile odonto-parodontale
-creasta edentata acoperita de mucoperiost
-elementele morfologice periferice ale campului protetic, dar care vin in contact cu piesa
protetica (mucoasa jugala si labiala, limba, elementele mobile de la periferia campului
protetic).

Tabloul clinic al edentatiei partiale este compus dintr-un complex de simptome

subiective si obiective care afecteaza morfologia arcadelor dento-alveolare, grevand si
asupra morfologiei si functiei principalelor elemente ale aparatului dento-maxilar.

A. Semne subiective:
1. fenomenul dureros:
hiperestezia alveolara
durerea fantoma
sindromul de bont dureros
durerea- componenta a sindromului disfunctional al aparatului dento-maxilar
2. insuficienta functionala:
insuficienta functionala masticatorie depinde de topografia si numarul de unitati
masticatorii desfiintate prin extractie.
insuficienta functiei fizionomice depinde de topografia si amplitudinea edentatiei de
gradul de cultura al subiectului si de atitudinea anturajului fata de infirmitatea
respectiva
insuficienta functiei fonetice (edentatia frontala induce des modificari )
insuficieta functiei de deglutitie
tulburari psihice
insuficienta functiei de automentinere

B. Semne obiective
-semne faciale
-semne intraorale

1. Semne faciale
Infundarea buzei superioare cu inversarea treptei labiale si modificarea
aspectului profilului (edentatia frontala)
accentuarea treptei labiale (edentatia grupului frontal mandibular)
 infundarea ambelor zone labiale (edentatiile paramediane)
infundarea simetrica sau asimetrica a obrajilor (edentatia cl a I si a II-a
Kennedy)
prabusirea ocluziei si micsorarea dimensiunii verticale a etajului inferior
(edentatii uniterminale, biterminale, intercalate cu multe brese cu migrari
dentare ce intereseaza ambele arcade pierderea unui numar mare de stopuri
ocluzale.
modificarea relatiilor mandibulo-craniene, afectarea profilului facial,
modificari ale simetriei faciale si a proportiilor fetei (edentatii intinse);
se modifica si indicele facial

2.Semne intraorale

1. Spatiul protetic potential

Se defineste drept spatiul ce apare la nivelul arcadei dentare consecutiv extractiei cu
urmatoarele limite:
mezial si distal: fetele proximale ale dintilor restanti
ocluzal: planul de ocluzie sau suprafata ocluzala a arcadei antagoniste sau suprafata
ocluzala a dintilor limitrofi edentatiei in cazul absentei dintilor antagonisti
inferior: muchia crestei alveolare edentate

● Parametrii spatiului protetic potential:

inaltimea ( plan vertical)
amplitudinea ( plan sagital)
latimea (plan frontal)

● Inaltimea spatiului protetic potential:

-se apreciaza pe baza distantei dintre limita inferioara (muchia crestei edentate) si cea
superioara (planul de ocluzie al arcadei antagoniste)
-inaltimea spatiului edentat poate fi marita sau micsorata

Inaltime marita atrofii accentuate ale crestei

alveolare
extruzii sau egresii ale dintilor
limitrofi in conditiile absentei
dintilor antagonisti bresei
edentate
ocluzie deschisa (subocluzia
arcadei antagoniste)
Inaltime micsorata 1.abraziunea sau distructia coronara
a dintilor limitrofi bresei edentate
2.subocluzia dintilor limitrofi
bresei edentate
3. egresiunea sau extruzia dintilor
antagonisti

● Amplitudinea spatiului protetic potential:

Se apreciaza ca fiind distanta dintre limitele meziala si distala ale spatiului protetic
potential
Amplitudine marita migrari sau versii ale dintilor
limitrofi edentatiei catre dintii
vecini sau alte spatii edentate
modificari de volum ale
substructurilor odontale prin
preparare sau distructie coronara

Amplitudine micsorata versii sau migrari corporeale ale

dintilor limitrofi spre bresa
edentata
modificari de volum ale dintilor
limitrofi prin obturatii
debordante sau tratamente

protetice necorespunzatoare.

● -Latimea spatiului protetic potential: Se apreciaza in urma trasarii limitelor

vestibulara si orala ale spatiului protetic potential. Se traseaza 2 planuri imaginare
tangente la fetele vestibulare si orale ale dintilor limitrofi sau prin tangentele la
versantii vestibulari si orali ai crestei edentate
Latime marita inclinari vestibule-orale ale
dintilor limitrofi
tratamente odontale sau
protetice necorespunzatoare pe
dintii limitrofi
creste exostotice
Latime micsorata rotatii in ax ale dintilor limitrofi
preparari ale dintilor limitrofi
atrofia crestei alveolare

● Elementele spatiului protetic potential

a) Creasta edentata este reprezentata de osul alveolar restant in urma extractiilor

dintilor afectati ai zonei respective delimitand spatial protetic potential

Caracteristici:
amplitudine
inaltime
latime
muchie
baza
versanti
forma pe sectiune
profil
orientare

Amplitudinea crestei edentate similara cu amplitudinea spatiului protetic

potential fiind marita sau micsorata.
Latimea crestei edentate se masoara intre planurile virtuale ce trec prin versantii
vestibulari si orali ai crestei edentate.
Inaltimea crestei edentate: se masoara prin distanta de la limita de reflexive a mucoasei
mobile la varful crestei si este in mod normal de 4-6 mm. Crestele inalte depasesc 6 mm
iar cele joase se afla sub valoarea minima.
Muchia crestei: de aspecte diferite:
rotunjita
ascutita
concava
convexa
sau o suprafata in rezorbtiile accentuate.
exostotice in plan vertical fie datorita suportului osos ( tuberozitate plonjanta) sau
datorita unei egresii a dintilor sau pe seama suportului fibro-mucos.
Baza crestei:
Larga
Ingusta
Influenteaza raportul si pozitia corpului de punte cu aceasta.

Versantii:
orientare oblica
usor convecsi
cu convexitate accentuata
caracter de exostoze
concavi (datorita extractiilor laborioase) sau preexistentei afectarilor parodontale)

Forma pe sectiune
normal de triunghi cu baza spre osul maxilar/mandibular
dar poate fi trapezoidal

Profilul crestei edentate

Regulat sau neregulat (determinat de extractii fara regularizarea atenta a suportului osos)
sau extractii dentare efectuate in perioade diferite.
Orientarea crestei: poate fi ascendenta sau descendenta.

Sindromul de resorbtie si atrofie alveolara caracterizat prin creste cu resorbtie

accentuata chiar absente.
Cauze:
Extractii intempestive
Excesul de regularizare a septurilor osoase in extractiile alveolo-plastice
Hiper sau hiposolicitarea osului restant
Patologia anterioara extractiei ( boala parodontala, osteite, traumatisme, tumori)
Tulburari ale metabolismului fosfocalcic.

Modificari ale elementelor odonto-parodontale limitrofe spatiului protetic.

La nivelul arcadei afectate:
Aria ocluzala intrerupta (fie edentatie fie pierderea punctului de contact)
Solicitarea dintilor restanti cu aparitia fenomenelor de abraziune de diferite grade
(0,1,2,3)
Marginile incizale se transforma in suprafete
Reducerea inaltimii dintilor laterali pana la planarea suprafetei ocluzale

Dintii limitrofi bresei edentate

 Malpozitii cu expunerea altor suprafete decat cele normale desfiintand punctul de
contact cu dintii vecini perturband rapoartele ocluzale statice si dinamice
Migrarea dintilor antagonisti in plan vertical catre bresa edentata sub forma de
extruzii sau egresiuni

Patologia punctului de contact:

Modificari de pozitie:- primare-malpozitii dentare isolate
-secundare –deplasarea punctului de contact spre
apical
Modificari de forma-transformarea punctului de contact punctiform in suprafata
Desfacerea punctului de contact—sub actiunea fortelor ocluzale apar 2
mecanisme de desfacere temporara a punctului de contact :
au loc deplasari fiziologice ale dintilor
apoi desfiintarea punctului de contact

Absenta punctului de contact poate fi primara (anomalii dentare isolate, incongruenta

dento-alveolara prin spatiere; secundara-leziuni odontale coronare, edentatii etc.

Ambrazura cervicala. Punctele de contact delimiteaza ambrazurile cervicale ce

adapostesc papilele interdentare. Modificarea punctului de contact are impact direct asupra
starii de sanatate a papilei si implicit a parodontiului marginal si de sustinere.
Contactul punctiform asigura:
-sectionarea eficienta a alimentelor
-protectia papilei interdentare
Patologic papilla sufera o trauma constanta prin compactarea alimentara si drept rezultat
aparitia fenomenelor de atrofie. Aspectul este de papila sectionata sau gaura neagra
interdentara. Ulterior se suprapune flora microbiana cu aparitia fenomenelor inflamatorii
–papilite, gingivite marginale superficiale.

Arcada antagonista:
Fenomene de abraziune leziuni odontale
Pierderea contactelor dento-dentare
Perturbarea planului de ocluzie.

Modificari parodontale:
Limita superioara a gingiei marginale delimiteaza extremitatea apicala a coroanei
clinice. In diferite afectiuni parodontale apare migrarea gingiei marginale catre
apical fenomen numit: recesiune gingivala.
Evolutia si complicatiile edentatie partiale

Evolutie locala:
● Suportul odontal (dintii stalpi):
fenomene de compensare consecutiva modificarilor morfologice care apar in urma
suprasolicitarilor acestora;
-remodelarea prismelor de smalt si a straturilor de dentina
-scaderea pragului de sensibilitate pulpara
-abrazii de gradul I-II (uzura mecanica lenta prin suprasolicitare)
-leziuni carioase cronice
Fenomene de decompensare:
fragilitatea tesuturilor dure dentare
afectarea integritatii camerei pulpare
afectarea frecventa a vitalitatii pulpare.

● La nivelul parodontiului
-ingrosarea cementului datorita solicitatilor mecanice
-fibrele desmodontale cresc ca numar devin groase asigurand dintelui o mai buna
implantare
-lamina dura se ingroasa

Stadiile de decompensare:
largirea spatiului periodontal
subtierea fibrelor desmodontale
distrugerea lor
dintele se mobilizeaza
lamina dura se subtiaza
chiar intreruperea si disparitia ei.

● La nivel gingival:
congestie a mansonului epitelial
afectarea integritatii insertiei epiteliale
aparitia pungilor parodontale
atrofia papilei interdentare a dintilor vecini

● La nivelul suportului muco-osos:

Fenomenele compensatorii constau in :
-ingrosarea trabeculatiilor cu dispozitie regulata paralela cu muchia crestei, compacta
ingrosata, mucoasa acoperitoare ingrosata.
Fenomenele de decompensare:
-fenomene de atrofie si resorbtie lenta
-suportul fibromucos sufera aceleasi fenomene de atrofie concomitant cu osul subiacent
sau in rate neconcordante avand rezultat grade diferite de
rezilienta.

● Tesuturile periferice regiunii edentate:

-afectate prin apropierea zonei ghirlandate de muchia crestei

Evolutia loco-regionala
Fenomene compensatorii:
-se manifesta lent afectand toate componentele: ATM, muschi, baza osoasa).
ATM:
-ingrosare a capsulei si ligamentelor articulare fara afectarea integritatii lor
-instalarea unor fenomene lente de uzura la nivelor pantelor articulare
-interliniul articular mentinandu-se la dimensiuni variabile.
La nivel muscular
-fenomene de hipertrofie a grupelor musculare dar cu o tonicitate normala
-EMG nu inregistreaza modificari in traseele inregistrate.

Structurile osoase:
-ingrosare a suprafetelor externe cu o orientare a trabeculatiilor uniform pe directia
liniilor de forta.

Fenomenele de decompensare constau in :

-capsula articulara fisurata
-afectarea meniscului (menisc perforat, plicaturat) dand nastere la cracmente si
crepitatii)
-fenomene de blocaj articular.
-subluxatii, luxatii
-fenomene dureroase consecutive
-ligamentele articulare devin laxe, subtiri
-suprafetele articulare denivelate

Segmentul muscular
-oboseala musculara
-spasme
-hiper si hipotonie
-accentuarea hipertrofiei
-dureri
La nivelul structurilor osoase:
-dezorganizarea arhitecturala a trabeculelor
-trabecule subtiri, intrerupte
-modificari ale compactei osoase

Dinamica mandibulara perturbata ce poate avea consecinte nefaste ducand la o

dishomeostazie a aparatului dento-maxilar

Complicatiile sunt:
-locale
-loco-regionale
-generale

Complicatiile locale:
Suportul dentar:
-fenomene de abrazie
-malpozitii dentare
-vestibulo-versii
-desfiintarea punctelor de contact
-deplasarea in evantai a grupului frontal
-modificarea morfologiei arcadelor dentare
-afectarea parametrilor ariilor ocluzale
-suprasolicitare parodontala
Suportul muco-osos
-resorbtie si atrofie osoasa dar si a fibro-mucoasei de diferite grade.

Complicatiile loco-regionale

-destabilizarea completa a relatiilor cranio-mandibulare

-dishomeostazie avansata a aparatului dento-maxilar
-instalarea malpozitiilor consecutive edentatiilor
-malrelatii (de postura si centrice)

Complicatii generale
-la nivelul sistemului nervos
-digestiv
-complicatii psihice
-complicatii digestive
Complicatiile psihice:
-nevroze
-psihoze
Complicatiile digestive:
-afectata functia masticatorie
-gastrite
-ulcer
-tulburari de peristaltism intestinal
-modificarea secretiei pancreatice si biliare
-colite
-enteocolite
-cancer digestiv

Formele clinice ale edentatiei partiale

Edentatia partiala poate fi definita ca o absenta a unui dinte pana la 15 dinti de pe
arcada. Absenta dintilor in diverse forme de edentatie creeaza o multitudine de forme
clinice ce variaza intre 65.000 pana la 200.000 Pentru clasificare s-au utilizat o
diversitate de criterii.

Clasificarea Friedman
Utilizeaza criteriul functional (adica functia pe care o indeplineste in actul
masticator segmental edentat si exista 3 clase:
Clasa I –edentatiile care afecteaza incizia (zona anterioara)
Clasa a II-a edentatiile care afecteaza triturarea cu varianta A si B (delimitate de
dinti restanti mezial si distal sau numai mezial)
clasa a III-a care afecteaza incizia si triturarea

Clasificarea Osborne
-foloseste o clasificare terapeutica
-Clasa I –edentatiile care se trateaza cu aparate cu sprijin dento-parodontal
-clasa a II-a edentatii ce se trateaza cu aparate cu sprijin muco-osos
-clasa a III-a edentatii ce se trateaza cu aparate cu sprijin mixt

Clasificarea Cummer
-foloseste drept criteriu de clasificare plasarea liniei care uneste crosetele
si in jurul careia apare miscarea de basculare a protezei-fulcrum line.
-clasa I- linia crosetelor este diagonala
Clasa a II-a linia crosetelor este transversala
Clasa a III-a linia crosetelor este plasata lateral
-clasa a IV linia crosetelor defineste un poligon
Clasificarea Kennedy
-foloseste criteriul topographic
-Clasa I edentatii bilaterale limitate mezial de dinti restanti

-clasa a II-a edentatiile unilaterale; limitate mezial de dinti restanti (doar pe o singura
hemiarcada)
-Clasa a III-a cuprinde edentatiile situate in zonele laterale ale arcadei bresa este
limitata mezial si distal de dinti restanti (uni sau bilateral)
-Clasa a IV-a cuprinde edentatiile din zona frontala a arcadei bresa fiind limitata distal
de dinti restanti; (de o parte si de alta a liniei mediene)
Orice bresa suplimentara se numeste modificare. Clasa de edentatie se va defini
dinspre distal. Denumirea bresei edentate o da edentatia cea mai distala pozitionata.
Celelalte brese se numesc modificari. Fiecare clasa de edentatie are 4 modificari iar
clasa a IV a nu are nici una.
Applegate completeaza aceasta clasificare cu 2 clase in care include edentatiile
subtotale.
Clasa a V-a in care dintii restanti sunt plasati in zona laterala
Clasa a VI –a in care dintii restanti sunt situati frontal.

Clasificarea Eugen Costa

-criteriul topographic
-enuntarea edentatiei se incepe de la maxilar dreapta si se termina la mandibula in
partea stanga
Dupa Costa exista:
-edentatie frontala: absenta unor incisivi sau canini
-edentatie laterala: lipsa dintilor din regiunea premolara si molara
-edentatie terminala: spatiul edentat delimitat numai mezial de dinti
-edentatie mixta pe arcada exista trei forme de brese: laterala, frontala, terminala.
Exista sapte posibilitati de edentatie dintre care patru se formeaza la grupul dentar
lateral si 3 la grupul frontal.
PLANUL DE TRATAMENT IN EDENTATIA PARTIALA REDUSA TRATATA PRIN
PROTEZE PARTIALE FIXE (AGREGATE LA DINTII NATURALI)

In majoritatea cazurilor de bresa edentata pacientul va opta spre o RPF; ea se va sprijini

pe cel putin 2 dinti care delimiteaza mezial si distal bresa. RPF poate avea o existenta
pe arcada de 10-15 ani cu conditia ca stalpii naturali sa prezinte un parodontiu sanatos

Bresa de maximum 2 dinti:

-directia crestei rectilinie
-restaurarea executata cu exigenta tehnologica.

Lipsa de substanta de la nivelul crestei contraindica efectuarea unei restaurari fixe doar
daca pacientul este motivat si suporta o grefa osoasa sau RTG.

Alegerea solutiei de tratament tine cont de starea generala a pacientului.

-Pacientului i se prezinta mai multe solutii, se spune care se potriveste cazului clinic
dar daca el doreste sa-si impuna punctul de vedere care nu coincide cu cel al
practicianului, pacientul este pus sa semneze o declaratie prin care isi asuma riscurile
pe care le prezinta solutia aleasa de el.

EVALUAREA DINTILOR STALPI

Orice restaurare protetica preia fortele la care este supusa; dintii stalpi absorb atat
fortele dirijate spre elementele de agregare cat si cele preluate de intermediari.

In alegerea dintilor stalpi respectam o anumita schema:

A statusul coroanelor dentare-integre, cu leziuni, cu obturatii, absente.

B) morfologia radiculara –mono, bi, triradicular, normale, curbate
C) raportul coroana-radacina
D) statusul endodontal:
dinti-vitali
-devitali
-cu obturatii radiculare corecte, incomplete
-cu rezectie apicala
E) implantarea dintilor
- normala
-basculati
- torsionati
STATUSUL COROANELOR DENTARE

Coroanele dentare pot fi integre sau sa prezinte diverse leziuni carioase distrofice sau
traumatice.
Au aparut tehnici moderne care faciliteaza restaurarea majoritatii leziunilor coronare
-refacerea obturatiilor
-tratamente endodontice si consolidarea dintelui stalp
-materiale compozite in acest scop Rebilda –Voco
-CIS, AA, confectionarea de DCR-uri cand a disparut complet coroana dentara.

CONFIGURATIA RADACINILOR

Forma si dimensiunile radacinilor viitorilor dinti stalpi influenteaza evaluarea acestora.

-radacinile preferate sunt cele cu diametru vestibulo-oral mai mare decat cel M-D;

-sunt preferate celor rotunde pe sectiune transversala;

-primii molari permanenti au suprafata radiculara mare, transmiterea presiunilor se face

pe o suprafata osoasa cat mai intinsa, rezultatul fiind dispersarea favorabila a fortelor.

-radacinile divergente ofera un suport parodontal mult mai bun decat cele convergente;

-dintii cu radacini conice pot fi folositi ca stalpi a unei proteze fixe reduse;

-un dinte monoradicular cu o curbura in 1/3 apicala este de preferat unei radacini
aproape netede si drepte;

-rezistenta unui dinte este mai mare cu cat lungimea radacinii clinice si suprafata
acesteia este mai mare;

-valoarea protetica este mai mica pentru monoradiculari cu radacini scurte si subtiri si
favorabila pentru pluriradiculari.

Configuratia radiculara se evalueaza radiografic cu ajutorul radiografiilor retroalveolare si

nu ortopantomografii.

-ICS -au radacini cilindro-conice robuste lungi de 13 mm raportul radacina-coroana 1/1;

-ILS -radacini subtiri efilate curbe spre distal in zona apicala, slaba implantare, folosirea
ca dinti stalpi este mai putin indicata.
-caninii superiori -radacini puternice 17 mm, au o valoare protetica foarte buna datorita
robustetei si configuratiei radacinii; cu o pozitie privilegiata la intersectia celor 2 planuri
crescandu-i valoarea protetica;

-premolarii superiori primi- in 70% din cazuri au 2 radacini cu o valoare protetica

buna, pun probleme cate odata in realizarea tratamentelor endodontice datorita
morfologiei canalelelor radiculare;

-premolarii secunzi superiori au radacini ceva mai scurte decat caninul superior 14
mm cu o buna implantare, totusi reprezinta un stalp mai slab decat primul premolar.

-primul molar superior- cu 3 radacini robuste, radacina palatinala dreapta, radacinile

vestibulare divergente curbate reciproc inspre apex, are o buna implantare. Cu cat
divergenta este mai mare cu atat rezistenta la solicitari va fi mai buna. Curburile apicale
reprezinta un element favorabil deoarece realizeza ancorarea dintelui in osul maxilar,
are o foarte buna valoare protetica.

-molarul doi maxilar- radacinile mai scurte, mai convergente spre apical uneori pot
fuziona. Suprafata radiculara este mai mica este un pluriradicular are rezistenta ca dinte
stalp.

-molarul 3 superior- configuratie variata a radacinilor (1-3), gradul de implantare difera

in functie de morfologia radiculara, evaluarea acestui dinte ca stalp trebuie sa tina cont
si de alte considerente (pozitia pe arcada, directia axului de implantare, etc);

-incisivii inferiori- radacini reduse, aplatizate mezio-distal, implantare slaba, valoare

protetica slaba, folosirea ca stalpi este inconstanta si incerta;

-caninul inferior- radacina robusta lunga (16 mm), implantare buna, reprezinta un stalp
valoros in protetica fixa;

-premolarii inferiori- monoradicuilari, implantare buna, stalpi eficienti in protetica fixa.

-molarii inferiori- au 2 radacini voluminoase divergente, implantate in os dens, primul

molar are radacinile cele mai voluminoase si o implantare buna.

-molarii 3 inferiori- radacini reunite, ueori bifurcate, apical sau divergente (2,3. 4
radacini). Radacinile sunt recurbate spre distal datorita curbei de redresare a lui
Capdepont. Uneori sunt valorosi in protetica fixa alteori sunt basculati spre mezial. In
situatii limita se incearca redresarea ortodontica.
 Dintii cei mai valorosi la protetica sunt:
primul molar
al doilea molar
caninul
premolarul secund
primul premolar
incisivii.

la maxilar:
-situatie similara cu exceptia primului premolar care este mai valoros decat premolarul
secund.

Se poate incerca si metoda incorporarii celor 2 dinti stalpi vecini bresei edentate pentru
imbunatatirea sprijinului asigurat de radacini asa incat la o extremitate vor fi 2 stalpi si la
cealalta 1 stalp.

Configuratia radiculara a premolarilor si molarilor in asociere cu starea parodontala

deficitara pune probleme suplimentare in realizarea protezarii. In momentul cand
leziunea parodontala ajunge la nivelul furcatiei se pun doua probleme:
-acces dificil in zona respectiva in scopul realizarii scalling-ului si root –planing si a
interventiilor chirurgicale parodontale;
-igienizarea necorespunzatoare.

Depresiunile, santurile radiculare si morfologia zonelor de furcatie prezinta un deosebit

interes.
Configuratia radiculara este foarte importanta in evaluarea unui dinte stalp, insa trebuie
corelata cu dimensiunea coronara a acestuia si statusul sau parodontal pentru
formularea unei evaluari riguroase.

RAPORTUL COROANA-RADACINA

Definitie: Raportul coroana –radacina este reprezentat de lungimea dintelui masurata de

la nivel ocluzal si pana la nivelul crestei alveolare comparata cu lungimea radacinii
intraosoase.

La adult raportul dimensiunilor axiale fiziologice coroana-radacina clinica este de

1/1,5-2.

Raportul coroana- radacina clinica se modifica in functie de varsta astfel:

-La copiii marginea gingivala este la nivelul smaltului; coroana clinica fiind mai mica
decat cea anatomica;
-adultul tanar- gingia este atasata in vecinatatea jonctiunii smalt-cement;
-la maturitate- are loc o usoara retractie gingivala, apare uzura ocluzala la nivelul
smaltului, alteori si la dentina marindu-se raportul coroana-radacina clinica;

-varsta a III-a: uzura coronara este importanta, retractia gingivala este marcata; creste
raportul coroana-radacina clinica care se datoreaza mai mult efectului cumulat al
agresiunilor de diverse tipuri.

Gotlieb si Orban enunta conceptul eruptiei pasive adica dintele in cursul vietii sufera
un proces de eruptie pasiva insotita de retractie gingivala considerata retractie
fiziologica; acest concept nu mai este acceptat astazi. Expunerea radiculara excesiva
este denumita retractie patologica si apare in cadrul afectiunilor parodontale minore
sau majore. Expunerea radiculara modifica raportul coroana-radacina clinica. In
cursul afectiunilor parodontale pe langa retractia gingivala se produce si resorbtia
osului alveolar si determina reducerea gradului de implantare al dintilor. Dintele cu
un anumit grad de implantare realizezaza usoare miscari de rotatie in jurul unui punct
numit centru de rotatie (hipomochlion), miscarile fiind limitate de zona situata intre dinte
si creasta osului alveolar. Odata cu resorbtia osului alveolar rebordul alveolar se
deplaseaza spre apical, bratul portiunii coronare se mareste amplificandu-se
actiunea fortelor nocive asupra dintelui. Raportul optim coroana –radacina pentru un
dinte care va fi folosit ca stalp este de 2/3. Raportul 1/1 reprezinta valoarea minima
acceptata pentru un viitor dinte stalp in conditii normale.

Raportul coroana radacina mai mare de 1/1 poate fi acceptat in 3 situatii:

-antagonistii viitoarei PPF sunt dinti artificiali fortele ocluzale sunt mai mici
reducandu-se solicitarea dintilor stalpi;
-fortele in cazul PPM= 11,8kgf;
24,7kgf PPF;
68,1kgf in cazul dintilor naturali.

Un dinte stalp cu un raport coroana-radacina nefavorabil sustine mai usor o proteza fixa
cand arcada antagonista prezinta dinti mobili afectati parodontal sau o proteza
totala decat atunci cand dintii au parodontiu sanatos.

Cu cat raportul coroana-radacina este mai favorabil cu atat dintele suporta mai usor
fortele masticatorii si prognosticul este mai bun. Raportul coroana-radacina se
coreleaza si cu alte criterii.
La ora actuala au aparut tehnici de chirurgie parodontala care permit recuperarea
multor dinti stalpi strategici. Regenerarea tisulara ghidata (RTG) cu implante de aditie
si membrane conduce la cresterea suportului parodontal in jurul dintilor stalpi cu
defecte osoase, precum si imbunatatirea prognosticului pe termen lung al viitoarei
restaurari. Se pot mentine aceste rezultate bune un timp apreciabil la pacientii
nefumatori si la cei cu igiena orala corespunzatoare.
 ● Dintii cu afectiuni ale parodontiului apical

Patologia apicala poate fi solutionata pe cai conservatoare si atunci raportul

coroana-radacina nu se modifica; sau patologia apicala poate fi solutionata prin
mijloace chirurgicale si atunci raportul coroana –radacina se modifica; raportul
creste afectand gradul de implantare si suprafata radiculara restanta. In cazul
transfixatiilor problema se pune tocmai invers.

In caz de gingivectomii sau gingivoosteoplastii pentru a alungi coroana clinica se

modifica raportul coroana-radacina clinica. Aceste procedee de alungire a coroanei
clinice a dintelui se indica in caz de leziuni carioase subgingival. Pentru ca viitoarea
restaurare fixa sa nu afecteze atasamentul gingival se are in vedere mereu ca marginile
restaurarii protetice fixe sa nu violeze spatiul biologic pentru a nu declansa sau
determina progresia bolii parodontale.

● Dintii cu atritie

O alta modificare dentara care apare cu timpul este pierderea de substanta dura
coronara prin atritie. Aceasta uzura ocluzala determina reducerea inaltimii si
inclinatiei cuspidiene determinand cresterea suprafetei tablei ocluzale masticatorii.

Gradul de uzura este influentat de:

-musculatura
-consistenta alimentelor
-rezistenta dintilor
-de factori profesionali
- parafunctii .

Reducerea tesutului osos se produce odata cu varsta si nu se datoreaza intotdeauna

solicitarilor ocluzale. Daca suportul osos este redus coroana clinica va fi mult mai
lunga cu efect accentuat in solicitarea osului restant, prin urmare uzura
compenseaza partial reducerea suportului osos.

Concluzie:

Prognosticul viitoarei PPF este dependent de raportul coroana radacina clinica. In

situatiile de dinti cu radacini mici si ascutite si coroane mari, prognosticul este
nefavorabil. Acesti dinti vor fi mai susceptibili la agresiunile datorate fortelor ocluzale
datorita reducerii suprafetei de suport parodontal si raportului disproportionat
coroana-radacina.
STATUSUL ENDODONTAL

In general se prefera dintii vitali in cadrul RPF.

Exista 2 situatii cu care ne confruntam:
-de multe ori dintii folositi ca stalpi au tratamente endodontice
- fie se impune devitalizarea in scop protetic (motive de paralelism, migrari, sau
particularitati ale viitoarei proteze);

-tratamentele endodontice pot fi corecte sau incomplete, incorecte cu o patologie

periapicala sau asociata.

Dintii care in antecedente au coafaje pulpare, se devitalizeaza deoarece vor crea

probleme ulterior si va fi necesara perforarea elementelor de agregare cu afectarea
retentiei.

Decizia de a nu practica o terapie endodontica inaintea realizarii RPF se bazeaza pe 3

factori:
- pacient asimptomatic
- absenta radiotransparentelor periapicale
- nu s-a produs expunerea pulpara

Trebuie facuta o interpretare corecta a informatiilor obiective si subiective pentru a

aprecia statusul pulpar, altfel duce la concluzii gresite.

-in caz de necroza sau pulpita ireversibila este indicat tratamentul endodontic;

-in caz de sensibilitate termica sau in timpul masticatiei se impune tratament

endodontic;

-necroza pulpara prezinta multe forme clinice si prezinta uneori durere intensa;
alteori nu exista durere si medicul observa radiotransparenta apicala tarziu in jurul
unor dinti asimptomatici. Prin urmare absenta simptomatologiei nu reprezinta un
argument care sa sustina decizia de a nu practica tratamentul endodontic inaintea
aplicarii unei restaurari protetice fixe.

❖ Radiotransparenta apicala. Absenta acesteia nu indica absenta inflamatiei

periapicale datorata afectarii pulpare. Prezenta acesteia sugereaza prezenta
necrozei pulpare cu extinderea ei in tesuturile periapicale.
❖ Expunerea pulpara. Faptul ca nu exista o expunere pulpara nu este semnificativ.
Orice atac carios, preparare de cavitati,aplicare de obturatii are efecte
negative asupra pulpei dentare care nu va mai fi capabila sa suporte o noua
leziune prin prepararea dintelui. Concluzie: se practica tratamentul endodontic
asupra dintilor cu distructie coronara moderata sau severa inaintea aplicarii unei
proteze fixe.
STATUSUL PARODONTAL

Astazi nu se concepe aplicarea unei proteze fixe pe un parodontiu afectat, se considera

neglijenta profesionala.

Evaluarea statusului parodontal al viitorilor dinti stalpi reprezinta o etapa indispensabila

in planul de tratament; se apreciaza daca este nevoie sau nu de terapie parodontala.

Afectarea parodontala la nivelul dintilor stalpi poate fi limitata la nivel gingival asa
numitele gingivite sau sa fie alterate si celelalte componente ale parodontiului
(ligamente parodontale, os alveolar, cement).

Formele des intalnite sunt gingivitele si parodontita adultului; ele trebuiesc eliminate
inaintea inceperii procedeelor de restaurare pentru ca:

1. mobilitatea dentara si durerea interfereaza cu masticatia si alte functii;

2. inflamatia parodontiului micsoreaza capacitatea dintilor stalpi de a raspunde

corespunzator necesitatilor functionale;

3. pozitia dintilor se modifica in parodontopatii. Rezolvarea favorabila a inflamatiei

urmata de regenerarea fibrelor ligamentelor parodontale determina revenirea
dintilor pozitia initiala. Restaurarile protetice fixe proiectate pe dinti cu parodontiul
afectat inaintea de efectuarea terapiei parodontale pot induce tensiuni si presiuni
nocive asupra parodontiului tratat, consecinta fiind scurtarea vietii dintilor si a
restaurarii.

4. Protezele fixe confectionate pe modele obtinute prin amprentari ale unei gingii
inflamate nu se vor mai adapta cand parodontiul se va insanatosi. Retractia
parodontala care insoteste vindecarea determina aparitia de spatii
necorespunzatoare la nivelul intermediarilor. Se va acumula placa la acest nivel cu
aparitia inflamatiei mucoasei crestei alveolare reziduale si a gingiei dintilor stalpi.

5. Pozitia santului gingival sanatos se stabileste inaintea prepararii dentare pentru o

localizare corespunzatoare a marginilor viitoarei restaurari protetice; pozitionarea
marginilor restaurarii subgingival in caz de gingie inflamata vor fi expuse in momentul
retractiei gingivale consecutive vindecarii;

Secventele tratamentului pot fi modificate la pacientii cu parodontite in faza avansata:

1) dintii irecuperabili se extrag urmand restaurarea prin proteze provizorii; cu

margini cervicale provizorii;
2) se realizeaza tratamentul parodontal;
 3) dupa 2 luni de la tratament cand s-a refacut tesutul gingival si s-a localizat
santul gingival se reface prepararea pentru repozitionarea marginilor
restaurarii in raport cu santul gingival si se realizeaza restaurarea finala.

Examenul clinic este una din cele mai importante etape ale evaluarii statusului
parodontal.
Se incepe cu evaluarea gradului de igiena orala.
Prognosticul restaurarii depinde de calitatea controlului placii. In momentul in care
rezultatul controlului placii este necorespunzator realizarea restaurarii este
contraindicata.

Detectarea placii se poate face cu:

–solutie albastru metil 2%;
-solutie iodoiodurata (Lugol);
–solutie fluoresceina DC galben nr.8 evidentiata cu lampa Pack-Lite;
-produse tipizate de tipul Ceplac;
-Revelan, Mentadent;
-Red-Cote etc.

Urmeaza sa evaluam starea de sanatate parodontala se realizeaza in cursul

examenului clinic si radiografic.
La nivel gingival evaluam:
– culoarea gingiei;
– textura suprafetei;
– tendinta la hemoragie;
-conturul gingival;
-inaltimea gingiei keratinizate si al gingiei aderente;
-examenul santului gingival si al pungilor parodontale (se exploreaza cu o sonda
parodontala dupa detartraj si eliminarea tuturor factorilor de iritatie; pungile nu se
determina numai prin examinare radiografica. Este necesara aprecierea profunzimii
santului gingival pentru a sti ulterior unde sa pozitionam marginile protezei fixe (fie
supragingival, in dreptul gingiei sau subgingival). In urma unei interventii chirurgicale de
alungire a coroanei clinice santul gingival se va reduce la aproximativ 1 mm in acest
caz nu plasam marginile protezei subgingival.

Pungile parodontale pot fi false sau adevarate.

Pungile gingivale false apar prin cresterea volumului gingival in sens coronar fara
distrugerea tesuturilor parodontale de sustinere (gingivite).
Pungile parodontale adevarate se produc odata cu distructia tesuturilor parodontale.
Pungile parodontale adevarate se clasifica:
1) pungi supraalveolare (fundul pungii este dispus coronar fata de osul subiacent);
 2) pungi infraalveolare (fundul pungii dispus apical de nivelul osului subiacent);
peretele lateral se gaseste intre suprafata dintelui si osul alveolar.
Ele pot fi inguste sau largi; apar la nivelul suprafetelor proximale ale dintilor
sau la nivelul suprafetei palatinale a incisivilor maxilari. Rar le gasim si pe
suprafetele palatinale ale premolarilor si molarii maxilari si suprafetele vestibulare
ale molarilor maxilari si mandibulari.
Cand exista pungi parodontale adevarate se instituie tratament preprotetic
parodontal pana la obtinerea unor structuri sanatoase. Uneori exista distal de
ultimul dinte stalp un molar care poate migra. Acesta fie se include in restaurarea
fixa, fie se extrage deoarece va migra generand aparitia unei pungi parodontale.

Evaluarea mobilitatii dentare a dintilor stalpi reprezinta un moment important in in

planul de tratament.

Mobilitatea dentara se defineste ca o augmentare a amplitudinii de deplasare a coroanei

dentare sub efectul unei forte care se aplica asupra ei.

Dintii au un anumit grad de mobilitate fiziologica care variaza in functie de dinte

precum si in functie de diverse momente diurne.
Valorile mobilitatii fiziologice sunt cuprinse intre 0,15 mm monoradiculari si 0,10 mm
pluriradiculari. Mobilitatea fiziologica este transversala si verticala (axiala).

Mobilitatea transversala: daca aplicam dintelui o forta orizontala determina o usoara

inclinare spre lingual avand centru de rotatie- hipomochlionul. Deplasarea dintelui este
mai mare deasupra si sub punctul de rotatie, acolo unde latimea spatiului alveolo-dentar
este mai mica. Prin urmare la fortele orizontale sunt solicitate numai o parte din fibrele
parodontale ligamentare si de aceea este mai mare patogenitatea fortelor orizontale la
care parodontiul nu este bine adaptat.

Mobilitatea verticala- putin vizibila, la examenul clinic comparativ cu cea transversala.

In repaus dintii sunt usor egresati datorita presiunii sangvine desmodontale, fibrele
ligamentare fiind usor ondulate. In ocluzie dintii sunt usor deplasati in directie apicala iar
fibrele ligamentare devin rectilinii. In cursul diminetii exista o mobilitate usor crescuta
datorita usoarei extruzii a dintilor datorita contactelor ocluzale limitate din somn. Pe
parcursul zilei mobilitatea scade datorita masticatiei si deglutitiei care duc la intruzia
dintilor in alveolele proprii. Variatiile sunt mai putin marcate la pacientii cu parodontiu
sanatos decat la cei cu bruxism. Prin urmare, foarte important este momentul cand se
determina mobilitatea. Mobilitatea dentara este influentata de factori generali si locali.

Factorii generali sunt:

-particularitatile genetice, constitutionale si metabolice; (care dau rezistenta sau
receptivitate la solicitarile cu potential patogen);
- calitatea osului si colagenului parodontal;
Factorii locali:
- particularitatile stimulilor functionali;
-prezenta factorilor de iritatie (placa bacteriana).

Practicianul trebuie sa verifice gradul de mobilitate dentara:

Exista mai multe categorii de mobilitati dentare:
● mobilitate dentara tranzitorie
● mobilitate dentara reversibila
● mobilitate dentara ireversibila.

● Mobilitatea dentara tranzitorie

cauze din arealul fiziologic:

-dupa o dezocluzie prelungita (somn) sau datorita hormonilor sexuali vasoactivi in
cursul ciclurilor menstruale sau a sarcinii.

Mai sunt stari de mobilitate dentara tranzitorie grupate in mobilitati iatrogene:

-dinti vecini cu o extractie laborioasa;
- dinti supusi unor interventii chirurgicale parodontale si periapicale;
- stalpi in cursul elaborarii unor restaurari protetice de amploare, gen proteze partiale
fixe totale;
-dinti supusi unor terapii ortodontice.
Toate mobilitatile de tip odontogen sunt reversibile fara tratament.

Mobilitatea fiziologica este abia perceptibila prin mijloace curente, evidentiindu-se prin
mobilometrie instrumentala de precizie, definita drept orice forta care actioneaza
asupra unei coroane dentare si mobilizeaza intregul dinte in alveola si deosebita de
mobilitatea patologica la baza careia stau factori patologici.

Mobilitatea patologica din punct de vedere clinic exista 3 grade:

1. gradul I- mobilitate usor mai mare decat cea fiziologica V-O, excursia extremitatii
incizale sau ocluzale nu depaseste 1 mm;
2. gradul II- mobilitate mult mai mare decat cea fiziologica V-O, M-D, depasind 1
mm;
3. gradul III- mobilitate foarte accentuata V-O,M-D, si vertical (axial).

Mobilitatea patologica trebuie diferentiata de mobilitatea fiziologica crescuta din:

-mobilitatea fiziologica crescuta din timpul sarcinii datorita relaxinei luteinice;
-mobilitatea fiziologica crescuta din cursul eruptiei dentare datorita formarii incomplete a
radacinii;
-mobilitatea dentara din cursul afectiunilor parodontiului apical datorita inflamatiilor
tesuturilor periapicale;
-mobilitatea crescuta a dintilor stalpi de punte sau ancorati de crosete cu epuizare
parodontala datorita suprasolicitarilor functionale.
 ● Mobilitatea patologica
cauze:
-insuficienta parodontala (reducerea suportului parodontal ligamentar si osos);
-procese de distructie desmo-osoasa prin extinderea inflamatiilor gingivale la suportul
osos si ligamentar;
-modificari fizico-chimice locale datorita utilizarii contraceptivelor orale sau a altor terapii
cu hormoni;
-procese patologice la nivelul osului alveolar (osteomielite, tumori, traumatisme etc);
-ocluzie traumatica care genereaza procese de liza desmo-osoasa;
-bruxismul;
-boli metabolice intre care diabetul.

Mobilitatea patologica este:

-mobilitatea dentara reversibila
-mobilitatea dentara ireversibila

A) Mobilitatea dentara reversibila

-pot fi tratate
-sunt reversibile dupa eliminarea cauzei

➢ Mobilitatea dentara de cauza protetica:

-plan protetic gresit
- tehnologie protetica gresita
Ex: efectul unui croset sau al unui mijloc de stabilizare si mentinere; o extensie
repartizata incorect. Acest tip de mobilitate determinata de efectul de du-te-vino
exercitat pe anumiti dinti duce la o augmentare a spatiului periodontal care poate sa
revina la normal dupa corectarea si indepartarea protezei.

➢ Mobilitatea dentara de origine inflamatorie

cauze:
-inflamatiile parodontale superficiale si/sau profunde propagate in periodontiu
-acumularile de placa dentara
-inflamatiile pulpare septice sau aseptice
-dinti a caror radacina proemina in sinusul maxilar (sinus procident) sau au raporturi
apropiate cu acesta (sinuzite); dupa disparitia sinuzitei dispare si mobilitatea dentara

➢ Mobilitatea de origine ocluzala

-migrarile dentare, (orizontale de tipul bascularilor) antreneaza modificarea axului de
implantare. Dintii primesc fortele in noul ax modificat determinand o augmentare a
mobilitatii acestor dinti.
-dinti cu contacte premature, interferente sau dintii bruxomanilor au diferite grade de
mobilitate. Toti dintii supusi unui traumatism ocluzal prezinta largiri ale spatiului
periodontal, demineralizari tranzitorii ale osului alveolar. Dupa anularea acestor
probleme ocluzale apar procese de remineralizare si revenire la normal a spatiului
periodontal.

B) Mobilitatea dentara patologica ireversibila

Cauze: sindromul de insuficienta parodontala cu pierderea suportului osos si cresterea

bratului de forta corespunzator cu augmentarea coroanei clinice.

Prin o serie de mijloace terapeutice unele forme de mobilitate dentara pot fi ameliorate
si stabilizate.
-tenicile de RTG si transfixatiile sunt metode noi in terapia mobilitatii dentare.
Prognosticul unui dinte stalp depinde de rezistenta lui parodontala. Gradul de rezistenta
se evidentiaza in momentul testarii mobilitatii fiziologice sau patologice.

Clasificarea comparativa a mobilitatii dentare dupa Korber

Arpa 1960

Statusul parodontal

Gradul 0 clinic stabil, mobilitate fiziologica Gradul I mobilitate sesizabila, palpabila

Gradul 1 vibratie, cresterea mobilitatii Gradul II mobilitate vizibila, evidenta

Gradul 2 mobilitate vizibila Gradul III mobilitate la presiunea buzelor, a limbiii si la

presiunea axiala

Gradul 3 mobilitate la presiunea limbii

Gradul 4 mobilitate extrema, dinte irecuperabil

Mobilitatea dentara se determina in trecut prin metoda clinico-manuala; in prezent au

aparut aparate performante de tipul Periotest Siemens care ne da date asupra
caracterului amortizant al parodontiului dintilor stalpi. Cu acest aparat se masoara
cantitativ sarcinile ocluzale; intervalul de valori fiind cuprins intre 08 si +50:
mobilitate 0 =08 -+09

mobilitate I= 10-+19

mobilitate II= 20-+29

mobilitate III= 30- +50.

➔ Aparatul Periotest prezinta o tija metalica cu o greutate de 8 g care se
deplaseaza cu o viteza data parcurgand dintele de 16 ori (de 4 ori pe secunda).
Durata impactului tijei cu dintele se masoara in milisecunde si este parametru
inregistrat. In practica clinica unitatea de masura nu este milisecunda ci o valoare
situata pe o scara cu 58 unitati (VPT) de la -08 la +50 si exista o corespondenta
intre gradele de mobilitate si valorile scarii astfel:

valoarea mobilitatii Periotest de -6 corespunde unei deplasari de 0,038 mm, iar valoarea
de +2 corespunde unei deplasari de 0,113 mm Aceste mobilitati nu sunt decelate clinic.

Daca valorile sunt mici dintele este mai fix si are o capacitate de amortizare mai
scazuta.
Daca valorile sunt mari , capacitatea de amortizare a socului este mai mare,
tesuturile care inconjura dintele sunt afectate.
Valoarea Periotest este o unitate reproductibila care caracterizeaza starea de sanatate
a parodontiului. Ea se coreleaza cu mobilitatea dentara dar nu constituie rezultatul unei
masuratori a mobilitatii. Aparatul Periotest nu trebuie folosit in urmatoarele cazuri:

-in procese apicale acute

-in traumatisme acute
-implante endoosoase in faza de vindecare in primele 2-3 luni de la inserare.

➔ Efectul de percutie: ne da relatii cu privire la starea parodontiului. Dintele lovit

usor cu un instrument metalic poate evidentia un sunet clar in caz de parodontiu
sanatos, deschis; in caz de parodontiu afectat sunetul este compact neclar.

Statusul parodontal poate fi evaluat si cu ajutorul unor diagrame computerizate.

➔ Examenul radiografic
-adjuvant pretios in evaluarea statusului parodontal
- minim 4 radiografii intraorale si 4 radiografii posterioare muscate
-tehnica conului lung paralel permite obtinerea unor imagini clare la nivel osos
-ortopantomografia
-xeroradiografia
-nici un plan terapeutic fara o radiografie panoramica
 Prin examen radiologic obtinem date privitoare la:
-raportul coroana-radacina
-forma si lungimea radacinii
-modificari la nivelul osului.

Dintii sanatosi au urmatoarele semne radiologice:

-contur bine delimitat al tesuturilor dure dentare
-continuitatea septului osos alveolar
-sept osos interradicular compact
-compacta osoasa alveolara continua
-spatiu periodontal cu radiotransparenta uniforma
-structura uniforma a spongioasei prin proiectia spatiilor medulare si a trabeculelor
osoase;
-linie de proiectie continua in zona apicala a spatiuluii periodontal si a compactei osoase
alveolare;
-camera pulpara cu radiotransparenta uniforma.

Afectarea osoasa se numeste alveoliza sau resorbtie osoasa si se determina prin

coroborarea examenului clinic cu cel radiologic.

Alveoliza poate fi: orizontala sau verticala.

A) alveoliza orizontala caracteristici:

-tipar comun de resorbtie osoasa
-osul se reduce in inaltime
-marginea osoasa ramane perpendiculara pe suprafata radacinii
-afectate septurile interdentare si corticalele osoase vestibulare si orale

B) alveoliza verticala- defecte angulare- caracteristici

-apare in directie oblica
-produce pierdere osoasa de-a lungul radacinii dintelui
-defectul localizat apical fata de osul inconjurator
-defectele angulare fiind insotite de pungi infraosoase.

Defectele angulare pot fi in functie de numarul de pereti ososi:

-hemisepturi apar pe suprafata distala a radacinilor molarilor
-cratere interdentare marginite de doua suprafete dentare si doua suprafete osoase
-defecte intra-osoase marginite de o suprafata dentara si trei suprafete osoase
-defecte osoase combinate –numarul peretilor din zona apicala este mai mare decat
numarul peretilor dinspre ocluzal

C) Defectele cu arhitectura inversata – se pierde osul interdentar osul radicular nu

sufera alveoliza arhitectura osului din aceasta zona se inverseaza, frecvente la maxilar
D) leziunile de furcatie sau interradiculare

– frecvent la primii molari mandibulari rar la nivelul premolarilor superiori.

- aceste leziuni se clasifica in plan vertical si in plan orizontal.

In plan orizontal:

Gradul I-leziune incipienta

-usoara alveoliza in zona furcatiei
-spatiul interradicular aproape intact
-defectul cuprinde mai putin de 1dinte; din spatiul interadicular in sens vestibulo-oral
sonda parodontala nu patrunde interradicular; examenul radiografic neconcludent.

Gradul II- leziune partiala

- alveoliza mai avansata
- leziunea depaseste 1/3 din spatiul interradicular vestibulo-oral
-sonda patrunde interadicular dar nu ajunge pe fata opusa
- la examenul radiografic se observa o radiotransparenta accentuata spre portiunea
coronara a septului interradicular.

Gradul III –leziune completa

- osul interadicular lipseste
- furcatia acoperita vestibular si oral de tesut gingival
- nu se observa clinic
-sonda parodontala patrunde dintr-o parte in cealalta a spatiului interradicular
- la examenul R(x) se observa o radiotransparenta crateriforma care creaza o
componenta verticala impreuna cu pierderea osoasa orizontala.

Gradul IV – osul interradicular complet distrus.

Deschiderea furcatiei este vizibila clinic.
La molarii mandibulari s-a dovedit ca se asociaza cu afectarea insertiei epiteliale in zona
furcatiei si reprezinta un riscv pentru acesti dinti.

In plan vertical leziunile de furcatie sunt: ( in functie de reperul dentar si defectul osos):
- subgrupa A intre 0-3 mm
- subgrupa B intre 4-7 mm
- subgrupa C peste 7 mm.

Meyer clasifica leziunile:

infraosoase
juxta-osoase
supraosoase.
Imaginile radiografice ale osului alveolar au fost clasificate pentru o selectie riguroasa a
dintilor stalpi. Impartirea s-a facut in functie de treimea radacinii unde este localizat osul
alveolar:
-treimea cervicala
-treimea mijlocie
-treimea apicala.

Corticala externa a osului alveolar imparte fiecare dinte in coroana clinica si radacina
clinica.

Ligamentul parodontal
-principalul element al parodontiului
-format din fibre de colagen incluse in os si cement si care sustine dintii in timpul
functiilor.
-fibrele componente se numesc fibrele Sharpey; au traiect variat si se termina in cement
si os.

Fibrele pot fi:

- transseptale
-alveolare crestale
-orizontale
-oblice
-apicale

Latimea medie a spatiului parodontal variaza in functie de varsta si depinde de solicitari:

Coolidge masoara acest spatiu si obtine urmatoarele valori:
-11-16= 0,21mm
- 32-50= 0,18mm
- 51-67=0,15 mm

Dependenta de solicitari:
-intense = 0,18
-absenta antagonistilor = 0,13 mm
-dinti migrati = 0,08 mm

Integritatea si functiile LP sunt deosebit de importante in alegerea dintilor stalpi.

Functiile ligamentului parodontal sunt:
-absorbant de socuri
-transmitere de forte
-functia de formare si remodelare,
-nutritiva
-senzoriala.
Rolul primordial parodontiului este acela de a sustine dintii in timpul functiilor. Intre
solicitarile ocluzale si starea de sanatate a structurilor parodontale este un echilibru
permanent.

Sub actiunea fortelor ocluzale osul alveolar se modeleaza continuu.

In zonele de tensiune sunt prezente osteoblastele iar in cele de presiune sunt
prezente osteoclastele. Fortele ocluzale prin intermediul ligamentului parodontal
influenteaza numarul, densitatea si orientarea trabeculelor osoase.Trabeculele
osoase se dispun pe traiectul solicitarilor pentru a asigura o rezistenta maxima cu o
cantitate mica de os. Daca intensitatea fortelor creste se inmultesc si trabeculele
osoase. Fortele ocluzale stimuleaza ligamentul parodontal. In limite fiziologice LP se
poate adapta unor cresteri ale functiei ocluzale prin:
-amplificarea latimii
-subtierea fibrelor
-marirea numarului fibrelor Sharpey.

Daca fortele ocluzale depasesc puterea de adaptare a fibrelor ligamentare apare

trauma ocluzala.

In caz de forte ocluzale reduse si numarul si grosimea trabeculelor osoase sunt

reduse. Ligamentul parodontal se atrofiaza, se ingusteaza si Spatiul Periodontal. Fibrele
se reduc ca numar si densitate isi pierd orientarea se dispun paralel cu suprafata
radacinii. Toate aceste modificari apar in cazul dintilor cu hipofunctie sau care nu
participa deloc la realizarea functiilor ADM.

Imbatranirea LP determina:
- cresterea numarului de fibre elastice
-scaderea vascularizatiei
-scaderea activitatii mitotice
-scaderea numarului de fibre de colagen
-cresc tulburarile aterosclerotice
-reducerea grosimii LP cat si cresterea sa. Grosimea LP se reduce datorita solicitarilor
functionale reduse prin scaderea fortei de contractie a muschilor. Toate aceste date
trebuiesc luate in calcul cand alegem dintii stalpi.

LP poate creste in grosime si datorita unor solicitari excesive la care sunt supusi unii
dinti stalpi.

Reducerea SP se poate datora si depunerii continue de cement si os.

Suprafata LP sau suprafata de insertie a LP pe dinte si la nivelul osului alveolar.

Dintii voluminosi au o suprafata mai mare de implantare. S-au calculat ariile suprafetelor
radiculare de Jepsen:

Dintii maxilari

Incisivul central 204

Incisivul lateral 179

Caninul 273

Primul premolar 234

Premolarul doi 220

Primul molar 433

Molarul secund 431

Dintii mandibulari

Incisivul central 154

Incisivul lateral 168

Caninul 268

Premolarul unu 180

Premolarul doi 207

Molarul prim 431

Molarul doi 426

Osul alveolar pierdut prin boala parodontala face ca dintii restanti sa nu mai aiba acelasi
potential ca si dinti stalpi. Pierderea suportului parodontal prin resorbtie radiculara este
doar pe jumatate la fel de grava ca si pierderea crestei osului alveolar. Planul de
tratament trebuie sa tina seama de acest aspect.
Proteza partiala fixa nu trateaza orice bresa edentata. Lungimea corpului de punte este
limitata de dintii stalpi si de capacitatea lor de a suporta forte suplimentare. Tylman arata
ca 2 dinti stalpi suporta fara probleme 2 intermediari. Aprecierea posibilitatilor de
solicitare a dintilor stalpi este cunoscuta sub denumirea de legea lui Ante in care se
spune ca suprafata radiculara a dintilor restanti trebuie sa egaleze sau sa depaseasca
suprafata radiculara a dintilor inlocuiti.

Prin urmare cand lipseste 1 dinte acesta poate fi inlocuit daca cei doi dinti stalpi sunt
sanatosi.
Cand lipsesc 2 dinti acestia pot fi inlocuiti printr-o PPF cu conditia ca valoarea dintilor
stalpi sa corespunda.
Daca suprafata radiculara a dintilor lipsa este mai mare decat a dintilor stalpi aceasta
situatie trebuie evitata.

PPF pot fi folosite si pentru inlocuirea mai multor dinti; un exemplu este inlocuirea celor
4 incisivi superiori. PPF care inlocuiesc trei dinti lipsa cu dinti stalpi caninul si molarul
secund sunt indicate la maxilar cand si celelalte conditii sunt ideale insa la mandibula
este putin indicata. Orice proteza fixa care inlocuieste mai mult de 3 dinti lipsa este
considerata riscanta.

PPF cu putini intermediari au un prognostic mai bun decat cele cu mai multi. Riscul nu
trebuie atribuit in exclusivitate parodontiului dintilor stalpi ci si datorate stress-ului
ocluzal, efectului de parghie si torsiunii, factorii biomecanici, deficientele materialului din
care este realizata proteza.

Dintii afectati parodontal pot fi utilizati ca dinti stalpi in anumite cazuri clinice:

-dintii cu implantare osoasa deficitara si mobilitate osoasa accentuata se pot utiliza

in protezari fixe iar PF servesc pentru imobilizarea DS. In acest caz, eliminarea
mobilitatii nu reprezinta un scop in sine, insa permite mentinerea starii existente.

- pacientul sa fie motivat sa intretina o igiena bucala corespunzatoare.

-coroanele aplicate pe dintii cu un grad de mobilitate sa aiba un grad mai mare de

retentivitate, decat pe DS cu implantare buna.
Evaluarea individuala a DS afectati parodontal este foarte importanta in realizarea unei
protezari corecte.

Utilizarea dintilor afectati parodontal trebuie facuta de practicieni experimentati, pacienti

selectati si motivati pentru mentinerea unei igiene eficiente.
Concluzie: In urma examenului clinic,radiologic parodontal si a altor examene
paraclinice (determinari microbiologice, imunologice) clinicianul trebuie sa gaseasca
raspunsul la intrebarea daca acesti dinti stalpi pe care i-a selectat sunt capabili sa
suporte sarcina suplimentara generata de aplicarea PPF.
PRINCIPIILE DE TRATAMENT ALE EDENTATIEI PARTIALE PRIN
MIJLOACE CONJUNCTE

Principiul profilactic

Planul de tratament al edentatiei partiale va avea in vedere respectarea principiului

profilactic prin asigurarea unei corecte profilaxii generale si locale.
Nici un act terapeutic sa nu agraveze leziunile deja existente si sa nu determine
aparitia altor leziuni.
Protetica dentara participa activ la prevenirea imbolnavirilor prin maladii
stomatologice.
Protetica dentara a impus o viziune sistemica asupra structurilor oro-faciale.

Strategia profilaxiei stomatologice cuprinde:

-cunoasterea caracteristicilor colectivitatilor populationale prin studii de evaluare a
mortalitatii care vor orienta actiunile profilactice cat si la evaluarea rezultatelor
aplicarii metodologiei stabilite.
-identificarea grupelor populationale expuse si a factorilor de risc
-metodologia profilactica corespunzatoare constatarilor.
Profilaxia poate fi facuta prin 2 metode:
-Metodologia profilactica in colectivitati
-Individualizata

Profilaxia poate fi:

-nespecifica (cu caracter general)
-specific (protetica)
Activitatea profilactica cuprinde:
-cunoasterea prin examen clinic si paraclinic amanuntit a fiecarui bolnav
-stabilirea unui plan de tratament profilactic si curativ corespunzator

Programul de profilaxie include:

-educatia sanitara intensa, clara, expresiva, adaptata contextului temporal,
social, topic etc.
- necesitatea igienizarii cavitatii orale obiectata prin examenul clinic si relevarea
placii bacteriene dar si prin teste microbiologice;
-bolnavul parcurge programul de pregatire generala si locala in vederea aplicarii
tratamentului protetic:

a) Protezarea provizorie sau de tranzitie strans legata de protezarea de urgenta.

Posibilitati de protezare provizorie:
-metoda Scutan
-utilizarea de conformatoare termoformate in vid
-aparate cu miniconector sau cu conector complet.
Scopul este de a conserva integritatea morfologica si functionala a ADM
-de a menaja psihicul pacientului
-posibilitatea continuitatii in relatiile sociale
-dirijeaza cicatrizarea /vindecarea unor zone parodontale sau periferice, ale
fibro-mucoasei de acoperire ajutand la pregatirea campului protetic pentru
amprentare.
A aparut un nou concept de tratament protetic temporizat:
Administrarea unei terapii de conditionare tisulara
Proceduri recuperatorii, fizioterapice, chinezioterapice, medicamentoase
repozitionari mandibulo-craniene corecte
protejarea substructurilor preparate.

b) Tratamentul definitiv presupune:

Intocmirea unui plan protetic ce urmareste profilaxia elementelor componente ale
ADM.
-utilizarea cu discernamant a sprijinului muco-osos si dento-parodontal in scopul
dispersiei fortelor de solicitare la nivelul campului protetic.
-este necesara diagrama statica si dinamica standardizata si adaptata la necesitatile
terapiei protetice moderne prin asistare pe computer.

Profilaxia sindromului de resorbtie si atrofie alveolara:

-din perioada dentara
-postextractionala
Solutii pentru conservarea osului alveolar residual:
-limitarea resorbtiei osoase din parodontopatii cand se temporizeaza nejustificat
extractiile dentare;
-extractii alveoloplastice cu modelare osoasa economicoasa;
-aplicarea de sei si conectori mucozali cu o suprafata cat mai intinsa
-practicarea sprijinului mixt
-reducerea traumei ocluzale
 -anihilarea tendintelor de basculare in protezarea mobilizabila
-reducerea starilor inflamatorii ale mucoasei de acoperire
-chirurgia proprotetica rezolva numai o parte din aceste neajunsuri (aditie de os,
translatia zonei de insertie).
Inscrierea piesei protetice in limitele spatiului protetic potential. Inregistrarea
corecta a spatiului protetic se face prin amprentari specializate globale sau de tipul
amprentarilor optice (design-ul protezelor conjuncte modificat)
Biocompatibilitatea materialelor cu utilizare protetica
Prevenirea tulburarilor functiilor ADM
-urmarirea si dirijarea dezvoltarii ADM de la varste fragede (profilaxia disfunctiilor
ADM)
-tratamentul corect si la timp al leziunilor coronare pentru a evita mezializarile,
extruziile se impiedica aparitia contactelor premature si a dezechilibrului planurilor
cuspidiene
Terapia parodontala poate preintimpina aparitia unor disfunctii ale ADM
Reducerea parafunctiilor, a obiceiurilor vicioase previne instalarea unor disfunctii
ocluzale
Diagnosticarea unor functii alterate
Profilaxia disfunctiilor cranio-mandibulare din cauza afectarii generale (cauza
reumatismala, endocrina, neurologica, toxica)
Tratamentul protetic prin restaurari protetice corecte

Profilaxia generala
-se adreseaza sanatatii sistemice, generale si loco-regionale si locale.
Profilaxia generala cu caracter sistemic nespecific:
prevenirea imbolnavirilor de orice natura (digestive, psihoze, HTA)
maladiile contagioase (hepatita, gripe. SIDA etc)

Etapele terapeutice sunt multiple si pacientul poate infecta bolnavii din sala de
asteptare, personalul medical tehnicianul dentar prin intermediul pieselor
protetice aflate in faza de verificare clinica.

Contaminarea incrucisata se poate evita prin masuri de eliminare, limitare si

control al transmisiei agentilor infectiosi si se realizeaza prin masuri de
asepsie si antisepsie de sterilizare si dezinfectarea .

Profilaxia generala cu caracter specific

-face referinta la crearea premiselor dezvoltarii normale a ADM in intreg ansamblul
sau
- profilaxia preeruptiva (prevenirea bolilor foarte grave (sifilisul congenital, rubeola
prenatala) alimentatia corecta a mamei cu asigurarea tuturor principiilor nutritive ce
se reflecta in formarea partii organice si minerale a dintelui.
-profilaxia rahitismului si tulburarilor digestive, a bolilor infecto-contagioase,
administrarea unor antibiotice (tetraciclina) ce dau tulburari ireversibile la nivel
dentar.

Profilaxia generala din perioada posteruptiva

-prevenirea maladiilor din perioada preeruptiva
-alimentatia rationala cu un aport nutritiv de minerale
-eliminarea sau reducerea dietei cu alimente lipicioase sau cu exces de glucide
-administrarea de substante care sa asigure protectia smaltului dentar de atacul
cariogen

Profilaxia locala
Se realizeaza pe urmatoarele nivele:
Profilaxia primara se adreseaza dintilor indemni si cuprinde mijloace:
Alimentatia rationala
Fluorizarea prin mijloace locale si generale
Protectia cu lacuri si sigilarea santurilor si fisurilor dentare
Igienizarea minutioasa si corecta
Constientizarea bolnavului referitor la igienizarea cavitatii orale
Suprimarea factorilor de risc
Profilaxia secundara urmareste tratarea si prevenirea complicatiilor locale si
loco-regionale consecutive bolii carioase si parodontale (edentatie, migrari dentare,
sindrom dysfunctional). Acest deziderat se realizeaza prin aplicarea unui tratament
corect si precoce cu mentinerea unei igiene orale riguroase.

Profilaxia tertiara
Terapia protetica realizeaza o profilaxie tertiara la nivelul ADM prin refacerea
corecta a morfo-fiziologiei, prevenirea migrarilor dentare, parodontopatiei,
sindromului dysfunctional etc.
Realizarea acestor deziderate este posibila prin constientizarea bilaterala atat a
medicului cat si pacientului.
 Constientizarea medicului:
Instructia lui cu metodele profilactice
Introducerea metodologiei in algoritmul activitatilor zilnice ( nu numai
cunoscute dar si aplicate)
Corelarea specificului activitatii de rezolvare terapeutica conjuncta cu
activitatile profilactice

Constientizarea pacientului:
Prin masuri pentru sanatate oro-dentara. Enuntate deja.

Principiul curativ

Scopul acestui principiu consta in conceperea si realizarea pieselor protetice

conjuncte astfel incat sa se restabileasca integritatea morfologica si functionala
corecta a arcadelor dentare in conditiile unui echilibru perfect al ADM.
Recuperarea morfologica
Modelaj anatomic individualizat
evitarea supraconturarii coroanelor ce ar afecta parodontiul marginal
Subconturarea favorizeaza traumatismul direct al parodontiului marginal
Absenta modelajului ocluzal conduce la suprasolicitarea substructurilor
organice
lipsa refacerii punctului de contact conduce la scaderea insertiei parodontale
prin impact direct asupra papilei
Exista si deficite morfologice acceptate:
Ingustarea vestibule-orala a corpului de punte in raport de amplitudinea
spatiului edentat;
Diminuarea inaltimii cuspizilor cand se impune scaderea incarcarii ocluzale
Modelarea incompleta a fetei orale a corpului de punte pentru autocuratire.

Recuperarea functionala
-se adreseaza fiecarui act functional la nivelul ADM.

Masicatia: gradul de compensare a functiei masticatorii depinde de:

Este restabilita eficient de piesele protetice conjuncte
Fortele masticatorii se transmit fiziologic osului maxilar ( modelaj ocluzal
individualizat in relatie corecta cu antagonistii)
Lungimea corpului de punte
 Raportul dinti restanti/dinti absenti.

Fizionomia va tine cont de:

Caracteristici individuale ale pacientului datorita sexului, varstei, profesiei
etc.
Topografia edentatiei
Gradul de vizibilitate al dintilor (forma, culoare pozitie)
Tehnologic: realizarea aparatelor conjuncte fizionomice sau mixte
Artificii in dimensionarea si modelarea componentei fizionomice (acrilice,
ceramice, compozite)

Functia Fonetica

Satisfacator restabilita prin piesele conjuncte

Greseli de modelaj si supradimensionarea elementelor de agregare dar si a
corpului de punte pe fata orala pot duce la esec;
Puntile cu contact punctiform nu se utilizeaza in zona frontala.

Deglutitia
Mai importanta decat masticatia
-la 600 contacte masticatorii pe parcursul unei zile se inregistreaza 2500-3000 de
deglutitii
-forta declansata in deglutitie este cu mult mai mare decat cea din actul
masticator
Durata actului de deglutitie este de1,5 secunde fata de 0,15 secunde contactul de
masticatie
Pentru realizarea unei deglutitii corecte se impune:
-modelarea unor arii ocluzale care sa asigure executarea acestui act in
relatie centrica corecta cu o stabilizare buna a mandibulei
-echilibrarea preprotetica a ocluziei
-modelarea unor piese protetice care sa nu genereze interferente ocluzale care ar
determina tulburari de deglutitie si inducerea de sindroame disfunctionale.
 Principiul biologic
Respectarea principiului biologic in tratamentul edentatiei partiale are in vedere
rezolvarea problemelor:
de integrare a design-ului protezei in spatiul protetic potential
biocompatibilitatii materialului din care este executata piesa
stimularii mecanismelor biologice compensatorii
Principiul biologic impune:
piesa protetica construita din materiale netoxice (incluzii de plumb,
monomer rezidual)
sa nu lezeze tesuturile din jur
sa nu-si schimbe proprietatile in timp.
piesa protetica sa nu-si modifice forma, volumul, starea de suprafata,
pastrand congruenta cu tesuturile vecine

3.1 Economie tisulara

Principiul dominant al pregatirii proprotetice este:

sacrificial minim de tesuturi dentare dure si conservarii vitalitatii pulpare

3.2 Protectia parodontala

Mentinuta integritatea parodontiului marginal superficial si profound
prin:
realizarea de preparatii care se opresc la 0,7-1 mm de fundul santului
gingival si plasarea marginilor coroanelor de invelis pe cat posibil
supragingival sau juxtagingival
Marginile EA plasate subgingival favorizeaza retentia placii bacteriene si
inflamatia parodontiului marginal
Supraconturarea sau subconturarea coroanelor favorizeaza retentia
alimentara si a placii bacteriene (conturul coroanelor de invelis sa respecte
curburile fiziologice ale dintilor naturali atat ocluzo-cervical cat si
vestibulo-oral si mezio-distal
Cementul de fixare poate fi un factor de iritatie parodontala datorita
rugozitatii si solubilizarii determina retentia placii bacteriene dar si spina
iritativa mecanica
Realizarea unei inchideri marginale perfecte intre EA si bontul preparat,
cementul in film subtire
 Impactul biologic al componentelor pieselor protetice asupra mucoasei
crestelor alveolare:
-calitatea si caracteristicile materialelor folosite
-conceperea si executia tehnica a aparatelor conjuncte
-modelare neretentiva a corpului de punte
-folosim materiale avizate de forurile sanitare recomandate
-prelucrare tehnica corecta
-lustruire perfecta a fetei mucozale a corpului de punte
-contact minim redus al corpului de punte cu creasta edentata.

3.3 Biocompatibilitatea materialelor utilizate

Sa fie netoxice
Neiritative
Selectarea materialelor pe anumite criterii
Perioada de timp in care vin in contact cu tesuturile orale

Materiale care nu vin in contact direct cu tesuturile orale:

-campuri textile
-casolete, cutii de instrumente
-tavite renale, spatula, boluri gips,
Acestea pot da iritatii locale sau chiar imbolnaviri generale prin contaminarea
produselor ce vin in contact direct cu cavitatea borala.
Materiale care vin in contact direct o perioada scurta de timp:
-portamprentele (mase plastice, elibereaza produsi toxici la primele utilizari, iritatie
directa actiune mutagena spre carcinogeneza, spalare curatire riguroasa)
-materialele de amprentare (aplicate atat pe tesuturi integre cat si pe cele cu solutii
de continuitate), prudenta la materiale siliconate datorita activatorului (peroxidul de
plumb) toxic, limitarea timpului de contact si aplicate pe tesuturi integre .
Materiale care vin in contact prelungit cu tesuturile orale: cementurile dentare,
aliajele metalice, materialele componentei fizionomice.

-coroziunea electrolitica a aliajelor metalice in mediul oral (intoxicare locala,

imbolnaviri la distanta, schimba echilibrul bioelectrolitic la nivelul cavitatii orale,
apar colorari ale mucoasei reactii toxice locale si generale (dermite, alergii) la
ionii de nichel si crom (potential carcinomatos dupa 6-20 ani)
-Starea de suprafata a componentei metalice a pisesei protetice ce vine in contact
permanent cu mucoasa orala trebuie sa fie perfecta pentru evitarea fenomenului
de coroziune electrolitica
 -Componenta fizionomica (acrilatele, toxicitatea acrilatelor cu eliminare de
monomer actiune alergica si carcinogena)
-Portelanul (inert din punct de vedere stomatologic); unele marci de portelan au
uraniu pentru transluciditate componentei fizionomice. Activitatea radioactiva a
portelanului de uz dentar nu este peste norma admisa ea poate sa se sumeze la
radioactivitatea mediului inconjurator. Componenta fizionomica vine in contact
permanent cu mucoasa vascularizata.

PRINCIPIUL BIOMECANIC

Presupune cunoasterea in detaliu a aspectelor legate de stabilitatea biomecanica a

pieselor protetice si rezistenta tesuturilor orale.
Selectarea biomecanica a materialelor protetice
Stabilitatea PPF ia in considerare:
-rezistenta la fortele de solicitare
-nedeformabilitatea PPF
-stabilitatea mecanica
Stabilitatea biomecanica se apreciaza prin:
-cunoasterea intensitatii fortelor ce actioneaza asupra PPF
-rezistenta materialelor din care se realizeaza PPF (forte de indoire, rupere, torsiune,
abraziune coeficientul de dilatatie si contractie termica)
Configuratia morfologica si dimensionala a constructiei protetice.
In proteza fixa PPF suspendat are fata mucozala arcuata si confera rezistenta PPF,
faciliteaza igienizarea, mareste suprafata de contact dintre corpul de punte si
elemental de agregare.
-rezistenta mecanica a tesuturilor orale care vin in contact cu piesa protetica
reprezinta campul protetic; dintii au o rezistenta mecanica crescuta in raport cu
rezistenta osului si deci vor avea o rezistenta crescuta la presiune; pluriradicularii
fiind mai rezistenti decat monoradicularii.

Fortele ce actioneaza la nivelul arcadelor dentare

Fortele musculare masticatorii sunt declansate de muschii masticatori si ele sunt
variate. Punctul de aplicare al fortelor este la nivelul arcadelor dentare pe suprafetele
ocluzale ce vin in contact in cursul exercitarii functiilor de masticatie si deglutitie.

Caracteristicilor acestor forte sunt:

-directie
-sens
punct de aplicare
marime vectoriala
marime scalara

Ele se compun si descompun dupa regula paralelogramului.

Clasificarea fortelor:
Dupa directie
1. Forte verticale (de presiune si de tractiune)
2. Forte orizontale (tangentiale ce actioneaza de-a lungul arcadelor
3.Forte radiare dinspre arcada spre exteriorul acesteia; pot fi “sagitale”
(antero-posterioare); transversale (la nivelul PM si M) si oblice care se manifesta
dinauntru in afara arcadei actionand la nivelul caninilor)

Fortele verticale :
-apar in masticatie si deglutitie;
-in parafunctii
-Intensitatea lor depinde de capacitatea de contractie a muschilor.
-de gradul de sensibilitate al parodontiului dentar
Fortele orizontale tangentiale:
-se exercita la nivelul punctului de contact
-contribuie la stabilizarea dintelui in timpul functiilor
-aceste forte se transmit din punct de vedere al intensitatii in “pata de ulei” (dintii
vecini dintelui solicitat suporta un gradient de forta mai crescut iar apoi forta scade
pe masura ce ne indepartam fiind anihilata de dintii anteriori. In edentatiile partiale
(punctul de contact dispare, fortele tangentiale nu mai pot fi transmise dincolo de
brese si vor determina inclinarea dintelui catre edentatie (de aceea este obligatorie
refacerea punctului de contact si in cazul lucrarilor cionjuncte); migrarea dintilor
limitrofi se face prin versie sau translatie, ambele au la baza fenomene de apozitie si
resorbtie.

Echilibrul biomecanic al structurilor conjuncte

Structurile conjuncte reprezentate de:

-substructuri organice (dintii suport cu parodontiul lor si osul alveolar)
-suprastructura protetica
Principiul biomecanic urmareste cunoasterea fortelor de solicitare a complexului
dento-protetic si configuratia ce trebuie data structurii dento-protetice pentru ca
sistemul sa se afle intr-un echilibru static si dinamic stabil.
Factorii ce influenteaza valoarea biomecanica a dintilor:
morfologia dento-parodontala
pozitia dintilor pe arcada
leziunile odontale coronare
vitalitatea dintilor
Depulparea dintilor in scop protetic se face in urmatoarele conditii:
-carii profunde
-deschiderea accidentala a camerei pulpare
-volum coronar redus etc
leziuni parodontale
leziuni periapicale cronice
dintii fara antagonisti
distributia elementelor odonto-parodontale reziduale pe arcada:
-distributie grupata
- distributie diseminata
ocluzia
Indicii biomecanici

Echilibrarea statica si dinamica a sistemelor conjuncte:

Duchamge arata ca un sprijin linear pe 2 dinti este precar; cel poligonal
(trunghiular) pe 3 dinti are conditii de stabilitate; sprijin pe mai mult de 3 dinti
creaza conditii de supraechilibru static.
Dubecq ia in considerare directia de implantare a dintilor stalpi situatia ideala
find cea cand dintii stalpi au implantare verticala iar forta exercitata este si ea
verticala.

Echilibrarea dinamica a constructiilor conjuncte Beliard demonstreaza ca:

-un corp sustinut intr-un singur punct se roteste in toate directiile;
-un corp sustinut in 2 puncte are conditii de stabilitate mai bune ca in primul caz dar
se roteste in jurul axului ce uneste cele 2 puncte
-un corp sustinut in 3 puncte prezinta stabilitate dinamica;
-un corp sustinut in mai mult de 3 puncte are o stabilitate excelenta.
Duchange arata ca trebuie sa tinem cont si de raportul dintre forta activa si cea
pasiva (de rezistenta).
Forta activa: suma coeficientilor elementelor odonto-parodontale absente inlocuite
de corpul de punte (Fa)
Forta de rezistenta: suma elementelor odonto-parodontale incluse in sprijinul
constructiei protetice (Fr).
Echilibru dinamic exista cand: Fr>Fa (mai mare sau egala)
Relatia este numita “lege a polinomului”.
Cand nu se poate satisface relatia se fac o serie de modificari:
-realizarea unui corp de punte ingustat
-realizarea liniara a corpului de punte
-reducerea inaltimii si inclinarii pantelor cuspidiene
-realizarea de dinti antagonisti montati pe un proteza adjuncta.

Bascularea
Sadrin enunta teoria anihilarii fortelor de basculare.
In zona de curbura apar fenomene similare bascularii (miscarea complexa a unei
parghii care se roteste in jurul unui ax) de rotatie). Bratul de rasturnare va fi egal cu
distanta dintre punctul cel mai indepartat al arcadei de axul de rotatie si axul de
rotatie. Momentului de basculare i se opune momentul de stabilizare plasat dincolo
de axul de rotatie la periferia elementelor de sprijin. Pentru echilibrarea celor 2
momente va trebui sa includem dintii suport de pe partea opusa momentului de
rasturnare. Cu cat arcada este mai curbata cu atat cele 2 momente vor fi mai mari.
Axul de insertie al pieselor conjuncte
reprezinta traiectoria parcursa de coroana de invelis de la primul contact pana
la perfecta sa adaptare pe substructura organica
axa EA sa fie unica
insertia EA sa se faca pe un ax liniar pe directie ocluzo-radiculara
axa de insertie cu cat este mai lunga cu atat sunt mai stabile EA
axa ideala a PPF sa coincida cu directia fortelor de masticatie verticale, cu
axul dintilor stalpi, sa necesite preparari minime si sa asigure retentia piesei
protetice.

Evaluarea axei de insertie se realizeaza inca de la examenul clinic inaintea inceperei

etapei de preparare a substructurilor. Se traseaza axele pe modelele de studiu cu
ajutorul paralelografului si apoi se verifica in cavitatea orala a pacientului.
Agregarea pieselor conjuncte
Mijloace:
prepararea retentiva
fixarea prin cimentare
fixarea prin colaj
fixarea prin elenmente dentinare(suruburi)
agregarea prin crosete (istoric)

Agregarea reprezinta raportul de contact dintre EA si substructura organica

preparata.
Se poate realiza prin:
agregare coronara extrinseca (extratisulara Coroana de invelis realizeaza
contact pe conturul exterior al dintelui preparat
agregarea coronara intrinseca se realizeaza prin contactul piesei protetice in
interiorul dintelui preparat.
agregare dentinara ce se realizeaza prin puturi dentinare
agregare radiculara care este realizata prin pivotul radicular fixat in canalul
radicular.
Retentia pieselor protetice rezulta din sumarea tuturor factorilor ce se opun
dezinsertiei acestora.
Factorii care o influenteaza sunt:
intinderea suprafetelor de contact, direct proportionala cu forta de frecare; cu
cat suprafetele de contact sunt mai mari cu atat mai buna este retentia.
pozitia suprafetelor de contact raportata la axa de insertie arata ca suprafetele
perpendiculare pe acest ax sunt nefavorabile retentiei. Fortele de frecare se
realizeaza pe suprafetele verticale ce au aceeasi directie cu axul de insertie ele
opunandu-se dezinsertiei.
coeficientul de rezistenta la abraziune al fetelor de contact influenteaza forta
de frecare.
starea de suprafata a fetelor ce vin in contact realizeaza si ea conditii de
retentie (suprafetele interne ale elementelor de agregare si suprafetele
substructurii organice preparate (fata interna a EA nu se lustruieste).
paralelismul suprafetelor verticale da retentia primara a EA. Se evita
conicizarule exagerate care micsoreaza forta de retentie a EA pe DS.
inaltimea suprafetelor verticale este problema principala pentru retentia EA.
Uneori se apeleaza la sisteme suplimentare de retentie: praguri,pivouri,
radiculare sau dentinare.
PPF nu sunt mentinute numai de retentia primara ci si de retentia secundara sub
forma de adezivi, realizand o retentie primara prin microclavetare care se va opune
dezinsertiei EA de pe structura organica preparata.
Stabilitatea EA pe substructura organica se prefigureaza din faza prepararii
dintelui.
calitatile retentive ale substructurii organice preparate si ale EA.
substructura organica sa aiba un raport corespunzator intre inaltime si
diametrul orizontal. Substructura inalta da retentie corespunzatoare.
La coroanele de invelis tendintele de decimentare apar in urma prepararii
incorecte a conturului cervical nerespecatandu-se forma sectiunii la colet a
dintelui
Forma pe sectiune Dinti

Ovalara Incisivii laterali, premolarii maxilari

Trefla Molarii maxilari

Piscot Premolarii si molarii mandibulari

Triunghiulara cu unghiuri rotunjite Incisivii centrali

santuri verticale neretentive
mijloace antirotationale pentru coroana de substitutie
colerete metalice (rol de manson)
lacas radicular in forma ovalara

Principiul homeostazic
-piesele protetice cu morfologie sa fie in acord cu celelalte elemente ale ADM.
-sa nu produca nici o modificare a constantelor sistemului: relatia de postura, relatia
centrica, dinamica mandibulara deoarece dezorganizeaza intreg sistemul de
autoreglare.
Principiul conservarii prin tratament protetic a homeostaziei ADM trebuie
privit sub aspect morfologic si functional
cunoasterea parametrilor normali
morfologia si functia normala a arcadei dentare
morfologia si functia musculaturii ADM morfologia si functia ATM, rapoarte
statice si dinamice dintre mandibula si maxilar, mandibula si craniu.
PRINCIPIUL ERGONOMIC
Activitatea medicala organizata dupa principii ergonomice ce priveste protectia
personalului medical si a bolnavului.
Principiul ergonomic: ergonomia: preocuparea de a adapta omul la munca si
munca la om.
suma de tehnici de lucru
camp operator foarte mic
concentratie intelectuala si fizica
instrumentar complicat diferit
lucrul fara deplasare
concentrarea mare duce la oboseala fizica si psihica
artroza mainii drepte
hernie de disc
maladii cardio-vasculare
tulburari de vedere
infectii acute naso-faringiene si generale (hepatita, gripa. sida)
Necesar:
masca de protectie, halat, boneta
manipularea cu grija a instrumentarului sterilizat
sterilizarea periodica a incaperilor
introdusa noua pozitie ergonomica a pacientului in decubit dorsal
pozitia medicului este sezanda
privirea medicului cuprinde campul protetic
raportat la bolnav medicul se va situa cam in dreptul orei 9 putand merge catre
10-11 cand lucreaza mandibular sau 8-7 cand lucreaza maxilar
pozitia asistentei este in stanga bolnavului in diagonala fata de pozitia
medicului
utilizarea informaticii medicale conduce la eliminarea supraincarcarii
specialistului cu activitati consumatoare de timp si energie
rezolva probleme organizatorice de gestiune
asistarea diagnosticului si recomandarea schemelor de tratament individualizat
programe de specialitate pentru gestiunea cabineretelor, evidenta activitatii
consumurilor, programarea bolnavilor
achizitionate programe expert pentru examenul clinic si diagnostic
metode computerizate si microrobotizate de amprentare si executie.
Avantaj: niveleaza diferentele intre optiunile de decizie ale medicilor, crescand
precizia diagnosticarii afectiunilor deci si a tratamentului.
organizarea riguroasa a sedintei de lucru
intr-o sedinta se prepara toate substructurile organice se realizeaza aceeasi faza
de lucru utilizand acelasi instrumentar rotativ la toti dintii de preparat.
se amprenteaza si se protezeaza provizoriu.
durata tratamentului sa fie scurta (maxim 2 saptamani)
ALEGEREA ELEMENTELOR DE AGREGARE

Proteza partiala fixa este alcatuita din elemente de agregare, corp de punte si conectori.

Rolul EA este dublu:

1.Trebuie sa acopere preparatia protejand in felul acesta pulpa dentara si menajand
parodontiul marginal
2.Preiau fortele care se aplica atat pe ele cat si pe intermediarii PPF

-numarul EA este dependent de cel al DS.

-Pe fiecare dinte stalp se pot realiza elemente de agregare diferite.
-Pot fi confectionate odata cu intermediarii sau realizate separat urmand a se solidariza la
corpul de punte prin diverse mijloace.
-Alegerea elementelor de agregare reprezinta un moment decisiv si se face in cadrul
planului de tratament de catre medic dar este consultat si pacientul
-Alegerea elementelor de agregare reprezinta un moment decisiv care influenteaza
rezistenta si longevitatea PPf cat si estetica .

Parametrii de care tinem cont cand alegem elementele de agregare:

1) Topografia edentatiei si pretentiile estetice

Elementul de agregare trebuie sa raspunda la niste exigente functionale.

In regiunea frontala:
-exigente estetice
-stopuri ocluzale si ghidaje fiziologice de durata
-comune coroanele mixte
-in edentatii reduse apelam la coroane partiale, pinledge-uri, inlay-uri.
-coroanele de substitutie au pierdut teren in detrimetrul restaurarii radacinilor cu DCR-uri
si apoi acoperite cu coroane mixte.
-la tineri apelam la restaurari de lunga durata si se apeleaza la agregari adezive.
Inserarea unui implant in edentatii frontale reduse.
In regiunile laterale
-protezele unidentare folosite ca elemente de agregare sa asigure stropurile ocluzale si sa
prezinte o rezistenta mecanica deosebita.
-elementele de agregare sunt coroanele de invelis turnate si mixte.
-proteze partiale fixe integral ceramice cu maxim un intermediar( edentatii de incisiv
lateral, canini si premolar.
-rar coroane partiale si incrustatii (pinlay-uri) cu rezerve in edentatii unidentare cel mult
bidentare.
 2)Intinderea bresei edentate

Problemele pe care le pune intinderea bresei edentate sunt referitoare la suportul

dento-parodontal cat si la alegegerea elementelor de agregare.
-sa indeplineasca cerintele principiilor biomecanice: rezistenta la indoire si rupere,
asigurarea stabilitatii protezelor fixe pe dintii stalpi ( prevenirea decimentarii).
- in edentatii intinse este contraindicata folosirea pe stalpii meziali a unor EA de tipul
coroanelor partiale, incrustatiile simple si coroane din doua bucati.
- in edentatii intinse cu dinti stalpi scurti folosim Ea cu frictiune importanta cu pre[paratia:
-coroane turnate cu grosime totala
- coroane mixte si coroane de invelis cu elemente suplimentare de stabilizare ( cepuri in
camera pulpara, santuri proximale etc.) Mereu trebuie sa avem in memorie principiul: “ cu
cat stabilitatea este mai optima , cu atat exigenta fata de paralelism stalpilor este mai mare

3) Valoarea biomecanica a dintilor stalpi

a)Vitalitatea dintilor stalpi.

Ca elemente de agregare pot fi utilizati dinti vitali, cu morfologie normala( dimensiune,

volum coronar, pozitie, culoare), alegerea facandu-se in functie de topografia si intinderea
edentatiei.
Indicat ar fi sa se pastreze vitalitatea dintelui, deoarece orice stalp vital are o rezistenta
mecanica sporita si nu prezinta riscul aparitiei proceselor periapicale. Preferate pot fi
coroanele partiale si coroanele de invelis.
Daca dintele este devital (ei sunt fragili datorita deshidratarii) alegerea EA se face
diferentiat in functie de topografia dintelui respectiv si de starea morfologica a coroanei:
Pentru dintii frontali ( chiar si premolarii):
-confectionam DCR-uri si realizam coroane mixte; in caz de pierderi de substanta mari si
dinti mici apelam la coroana de substitutie (mai rar);
-dintii laterali devitali: in caz de [pierderi de substanta mari refacem portiunea coronara
printr-o reconstituire armata, fie DCR-uri si coroana mixta sau coroane de invelis metalice.

b)Morfologia coronara.
Dintii din zona frontala cu discromii se acopera cu coroane integral ceramice sai coroane
mixte.I
n edentatii reduse se poate apela la Targis si Vectris cu rezerva pastrarii in tim a stopurilor
ocluzale.In caz de dinti cu diferite anomalii coronare( nanici, subtiri, ingusti) sau cu o
morfologie normala dar scurti nu vom alege niciodata rezolvari de tipul Inlay-urilor,
onlay-uri, coroane partiale deoarece nu ofera o retentie satisfacatoare. Si vom alege
coroane turnate cu cep intracoronar, coroane de substitutie sau eventual coroane partiale cu
crampoane.In caz de dinti foarte globulosi vom recurge la coroane ecuatoriale pentru a nu
mai slefui foarte mult sa evitam sacrificiu de substanta dentara.

c) Pozitia dintilor

De multe ori viitorii stalpi sunt in malpozitii primare sau secundare.sau prezenta
malpozitiilor reprezinta manifestarea unei afectari parodontale si a traumelor ocluzale. La
acesti dinti putem renunta daca ei nu pot fi transfixati sau utilizati ca stalpi dupa aplicarea
unor RTG.Un dinte stalp in malpozitie pune probleme deoarece presiunile nu se transmit
in axul dintelui.
-Incongruentele dento-alveolare cu inghesuire ridica probleme in alegerea dintilor stalpi in
ceea ce priveste prepararea dintilor stalpi si apoi insertia PPF. In acest caz se impune un
tratament ortodonticsau chiar extractia urmata de repozitionari ortodontice amelioreaza
conditiile nefavorabile oferite de aceste disarmonii.In astfel de cazuri amputam coroana si
realizam coroane de substitutie cu DCR-uri angulate sau apelam la tehnici de recalibrari de
spatiu.
-Migrarile consecutive extractiilor pun probleme de impartire a spatiului pentru a obtine
un efect fizionomic scontat iar in regiunea laterala apar dificultati in crearea paralelismului
intre dintii stalpi.

Dintii frontali cu malpozitii discrete.

Pot fi acoperiti cu coroane partiale, pinledge-uri sau pinlay-uri.
Dintii frontali cu malpozitii mai pot beneficia si de EA care corecteaza anomalia
respectiva.
In vestibularizari accentuate se amputeaza coroana si se aplica o coroana de substitutie
rezolvam atat anomalia de pozitie ca fizionomie cat si relatia de ocluzie..
-Daca dintele stalp este intr-un angrenaj invers si daca gradul de acoperire nu este mare
alege element de agregare coroana mixta ..
Daca supraocluzia este mare si dorim o agregare foarte buna optam pentru o coroana de
substitutie a carei caseta va fi in alt ax decat pivotul radicular. Se apeleaza des la PPF in
perioada de contentie a unui tratament ortodontic ( important este stabilirea numarului lor
pentru ca altfel apare recidiva)..
Dintii din zona laterala modificarile de pozitie pun probleme la paralelizarea DS. Aceasta
se rezolva in speta usor si anume slefuim mai important pe fata meziala a stalpului mezial
si fata distala a stalpului distal la dintii maxilari si pe fata distala a stalpuluii mezial si fata
meziala a stalpului distal la dintii laterali mandibulari.
- Pozitia primara sau secundara a dintilor pe arcada pot crea probleme la insertia unei
proteze partiale fixe la care am ales EA coroane de substitutie.Daca canalele sunt
divergente se poate compensa acest inconvenient pe seama rezistentei radacinii,
largindu-se usor peretii distali ai canalelor radiculare.
-in caz de canale convergente se realizeaza DCR-uri angulate care se cimenteaza
individual. ( ne asumam o serie de riscuri biomecanice).

4.Parodontiul marginal si profund

Pentru a evita declansarea sau agravarea inflamatiilor parodontiului marginal recomandam

coroanele partiale cu prag, coroanele turnate cu prag, incrustatiile ( daca constatam leziuni
parodontale incipiente pentru ca marginea cervicala unei proteze unidentare in contact cu
parodontiu irita sau intretine o stare de iritatie continua.
Elementele de agregare cu terminatie subgingivala pretind o adaptare transversala si axiala
atenta.

5. Tendinta la carie
In momentul cand am interogat pacientul referitor la cauza pierderilor dentare precum si
prezenta leziunilor carioase, obturatii multiple complicatii pulpare carii secundare etc,
putem stabili daca exista tendinta la carie.. In caz de tendinta la carie nu vom folosi
niciodata coroana partiala (onlay) sau inlay-urile deoarece la limita smalt proteza apare
caria secundara.
Se cere o igiena riguroasa intretinuta de pacient dar si controale periodice la dentist pentru
a preveni leziunile carioase legate de protezele unidentare.

6. Varsta, sexul, profesia, starea generala a pacientului.

Varsta pacientului. Astazi pretentiile estetice sunt foarte mari iar alegerea EA trebuie sa
tina cont de aceasta.
La tineri sunt riscante preparatiile pentru coroane estetice, cu prag cervical, puturi
parapulpare datorita organului pulpar mare.. La pacientii in varsta este permis orice
preparatie pentru cele mai sofisticate elemente de agregare.
Sexul. Cerintele estetice sunt deosebite la femei, in schimb la barbati sunt deosebite
solicitarile masticatorii. Frecventa bruxomaniei este mai mare la barbati.
Profesia.Sunt profesii unde estetica primeaza; in alte profesii solicitarile depasesc valoarea
celor obisnuite si este nevoie sa alegem EA cu rezistenta si agregare deosebita.

7. Stare generala Multe afectiuni au rasunet la nivelul cavitatii orale (osteoporoza,

tetania, acidoza diabetica)si legatura dintre starea generala si alegerea EA trebuie inteleasa
in sens de influentare reciproca:
-La bolnavii cardiaci si cei pulmonari evitam sedintele lungi si obositoare;
-bolnavii cu crize comitiale alegem EA cu agregare buna si o rezistenta mecanica buna;
-La parkinsonieni evitam EA care pretind preparatii de mare precizie.
-Bolnavilor cu infectie de focar in antecedente nu le vom indica EA ce necesita
devitalizari;
-La pacientii cu tendinta mare la sangerare ( diabeticii, discrazii sangvine, insuficiente
hepatice, terapii anticoagulante) se evita preparatiile subgingivale.

8. Conditiile tehnico-materiale
EA se aleg in functie de poisibilitatile profesionale ale echipei si conditiile
tehnico-materiale;
- cunostinte si indemanarea medicului;
-priceperea si constiinciozitatea tehnicianului dentar;
-dotare corespunzatoare.

PRINCIPIILE PREPARARII DINTILOR

Principiile sunt:
Biomecanice
➢ Conservarea tesuturilor dentare restante
➢ Asigurarea formei de retentie si stabilitate
➢ Rezistenta structurala
➢ Integritatea marginala
Biologice
➢ Integrarea sistemului stomatognat in contextul organismului
➢ Protectia psihicului pacientului
➢ Integrarea ocluzala a restaurarii
➢ Protectia biologiei pulpare
➢ Protectia parodontiului marginal
Estetice
➢ Vizibilitatea minima a metalului
➢ Suprafete ocluzale din ceramica
➢ Grosime maxima a materialului din placare
➢ Margini subgingivale

CONSERVAREA STRUCTURILOR DURE

Unul din principiile baza ale prepararii dintilor pentru PPF este conservarea unei cantitati
cat mai mari de tesuturi dure dentare si protejarea acestora.
Recomandari:
1. Alegem EA care necesita sacrificiu redus de substanta dentara. Preferam coroanele
partiale. Ca regula generala un dinte se prepara pentru coroana de invelis numai cand
coroana partiala este contraindicata.
2. Peretii opozanti bontului sa aiba convergenta ocluzala minima.
3. prepararea uniforma a suprafetelor axiale ale dintelui:
-trasarea santurilor de orientare cu freze calibrate din carbura de tungsten sau folosirea
unei chei din silicon chitos pentru controlul adancimii.
Repozitionarea ortodontica a dintilor migrati, vertical, orizontal inainte de prepararea
bontului;
-alegerea unui ax de insertie a restaurarii care sa coincida cu axul lung al dintelui
4. Preparam anatomic suprafata ocluzala a bontului urmarindu-se pantele cuspidiene
asigurand o grosime uniforma a restaurarii;
5.Geometria zonei terminale aleasa cat mai conservatoare; chanfrein-ul conserva tesuturile
mai bine decat pragul;
-6. Zona terminala a coroanelor de invelis va intra in contact cu tesuturile dentare dure
sanatoase;nu cu suprafetele unor restaurari ( cum ar fi obturatiile) ; se previn fracturile
dentare sau cariile secundare.
7. Se evita intinderea inutila a prepararii in santul gingival; prepararea dintilor cu un suport
parodontal redus presupune reducerea considerabila de tesuturi dentare daca marginile se
plaseaza subgingival din motive estetice. De cate ori este posibil plasam marginile
supragingival.
8. Principiul de conservare al structurilor dentare inseamna si ca restaurarea trebuie sa
protejeze tesuturile restante in speta smaltul si dentina restanta. In acest scop este necesara
indepartarea suplimentara a unor tesuturi dentare pentru a evita pierderea ulterioara
acestora. Exemplu este onlay-ul MOD unde se reduce 1-1,5 din inaltimea cuspizilor de
sprijin pentru a-I proteja ulterior cu metalul restaurarii.

RETENTIA SI STABILITATEA

RPF trebuie sa se adapteze intim pe bont pentru a satisface criteriile functionale,

biologice si estetice. Retentia si stabilitatea asigurate de bont trebuie sa fie mari pentru a se
opune fortelor care desprind sau disloca restaurarea.
Retentia si stabilitatea depind de forma geometrica a bontului care este controlata de
medic in timpul prepararii dentare.
Forma de retentie se opune indepartarii restaurarii de-a lungul axei de insertie sau
axei lungi a prepararii dentare;
Forma de stabilitate previne dislocarea restaurarii de-a lungul unui ax diferit de axa
de insertie de forte care actioneaza apical sau in directie oblica; se previne astfel
mobilizarea protezei sub influenta fortelor ocluzale..EA trebuie sa aiba o retentie si o
stabilitate mai mare decat restaurarile unidentare.
 RETENTIA
Elementul fundamental al retentiei consta in conformarea a doua suprafete
opozante. Acestea pot fi:
doua suprafete externe : peretii vestibulari si orali ai bontului preparat pentru o
coroana de invelis ( retentie de manson);
doua suprafete interne : peretii vestibulari si orali ai unei cavitati ocluzale
preparate pentru inlay ( retentie prin incastrare)
combinarea celor doua modalitati ( cazul bontului preparat pentru onlay
MOD.Daca retentia nu este buna restaurarile se descimenteaza sub actiunea
solicitarilor functionale.

Retentia unei restaurari fixe este conditionata de urmatorii factori:

a) Intensitatea fortelor;
b)Geometria bontului;
- paralelismul sau gradul de convergenta ocluzala ai peretilor axiali opozanti;
- marimea suprafetei bontului;
-numarul posibilelor axe de insertie;
-zonele de ciment aflate sub influenta fortelor de forfecare;
- concentrarea de stress la interfata bont-ciment-restaurare.
c) Rugozitatea suprafetei bontului
d)Rugozitatea suprafetei interne a restaurarii
e) Materialul din care este confectionata restaurarea
h)Tipul fixarii
g) Grosimea stratului de ciment

Retentia unei proteze depinde de geometria bontului decat de adeziune.

Cimenturile nu adera la structurile dentare ele cresc rezistenta frictionala dintre dinte si
restaurare. Impiedica suprafetele aflate in contact sa alunece una pe cealalta dar nu si
separarea lor. Cimentul este eficient daca exista un ax unic de insertie iar forma bontului
sa limiteze miscarea libera a restaurarii
Mecanica analitica spune ca un corp poate sa limiteze miscarile altuia doar atunci cand are
forma cilindrica. In concluzie preparam bonturi cilindrice cu o freze cilindrica tinuta
intr-un unghi constant., astfel bontul va asigura un ax unic de insertie al restaurarii.
Cimentul va creste rezistenta frictionala dintre peretii axial si restaurare.Stratul de ciment
va fi supus numai la forfecare.
O convergenta accentuata spre ocluzal da nastere la mai multe axe de insertie.; particulele
de ciment au tendinta de a se desprinde de pe suprafetele aflate in contact.
Iau nastere tensiuni in masa cimentului care duc la decimentarea restauratiei.Mai toate
cimenturile nu au rezistenta la tensiune.
Nota: Pentru retentie conteaza zonele in care cimentul este supus la forfecare si nu la
tensiune.; Recomandarea este ca peretii opozanti sa fie aproape paraleli intre ei.si cu axul
de insertie al trestaurarii.

Convergenta ocluzala a peretilor axiali

Peretii opozanti externi ai bontului se vor prepara convergenti spre ocluzal. Se foloseste
termenul de convergenta.iar la cavitati vorbim de unghi de divergenta.deoarece peretii
opozanti interni se vor prepara divergenti spre ocluzal. Este greu de preparat un asemenea
bont la ora actuala cu instrumentele pe care le avem; deoarece apar retentivitati ce nu
permit inserarea lucrarii; dar apar probleme si la fixare cand cimentul nu are posibilitatea
sa reflueze prejudiciind adaptarea marginala a lucrarii.
Nota: Preferam realizarea unei convergente ocluzale a peretilor opozanti externi ai
bontului.
Analizam in continuare valoarea acestui unghi de convergenta.
S-a experimentat de catre Jorgensen in 1955 ca retentia scade pe masura ce unghiul de
convergenta creste. Valoarea optima a unghiului de convergenta este de 6 grade ; acesta ia
nastere prin inclinarea fiecarui perete axial al bontului cu 3 grade fata de axa de
insertie.Unghiul de convergenta de 6 grade il obtinem preparand peretii axiali cu o freza
conica efilata cu un grad de inclinare al suprafetelor de 2-3 grade.instrumentul se tine la o
angulatie constanta fata de suprafata axiala a bontului.; paralel cu viitorul ax de insertie al
restaurarii.Unghiul de convergenta de 6 grade este foarte mic trebuie sa ne imaginam
unghiul pe care il fac limbile unui ceas care arata 12:01 este de 5, 5 grade. Putem gresi
usor exagerand convergenta bontului. De aceea nu cautam un anumit grad de convergenta
deoarece perceptia vizuala variaza individual si ochiul inseala.Unghiul de convergenta este
oferit de insstrumentul diamantat ales si folosit corect. Acest unghi de convergenta de 6
grade al bontului concentrarea de stress la interfata bont ciment- restaurare este minima.
Tendinta de a realiza bonturi cu o convergenta accentuata trebuie evitata.

Marimea suprafetei bontului

Retentia apare ca rezultat al raportului intim dintre peretii axiali ai bontului si suprafata
interna a restaurarii.Daca suprafata bontului este mai mare si retentia este mai buna.
Suprafata totala a bontului depinde de marimea dintelui dar si de tipul restaurarii
protetice..Bonturile dentare preparate pe molari ofera o retentie mai mare decat cele
preparate pe premolari la acelasi unghi de convergenta. De aceasta corelatie se tine cont in
cazul prepararii unor dinti mici. Suprafata ocluzala nu contribuie decisiv la marirea
retentiei importanta este lungimea peretilor axiali. In caz de bonturi dentare scurte se
indica cresterea retentiei prin prepararea peretilor axiali cu o convergenta ocluzala mai
mica de circa 4 grade. Retentia variaza in functie de tipul de restaurare. Prin urmare
retentia este mai mare la o coroana de invelis totala fata de o coroana partiala. Retentia
creste cand exista o axa unica de insertie. Aceasta rezulta din prepararea peretilor axiali
aproape paraleli si crearea de santuri si casete aditionale.Daca bontul este scurt si cu o
convergenta crescuta nu ofera o retentie suficienta si restaurarea se va descimenta de-a
lungul unor nenumarate axe de insertie.
Prepararea canelata a molarilor cu retractii sporeste retentia bontului.

Concentrarea de stress
O analiza a unei restaurari descimentate arata ca cimentul se gaseste atat in
interiorul protezei unidentare cat si pe peretii bontului. Fortele de coeziune din
interiorul cimentului au fost depasite de stess-ul tensional. Analiza computerizata a
acestuia arata ca ele este repartizat neuniform in pelicula de ciment.; el este
concentrat la muchia ocluzo-axiala a bonmtului. De aceea important este sa rotunjim
muchiile bontului pentru a reduce concentrarea de stress la interfata bont- ciment-
restaurare pentru a creste retentia restraurarii.

Rugozitatea suprafetei bontului

Rugozitatea bontului dentar nu imbunatateste semnificativ retentia. Finisarea bontului se
poate realiza cu freze din carbura de tungsten cu striatii orizontale sau cu instrumente
diamantate cu granulatie mica.Aceste instrumente creaza o rugozitate superficiala care
imbunataste retentia.

Factorii care conditioneaza retentia unei restaurari cimentate

Retentie mai mare Retentie
mai mica

Convergenta Pereti axiali paraleli ………....6

ocluzala a …………exagerata
peretilor axiali

Marimea suprafetei Mare…………………………………………………………….

axiale a bontului .…mica

Tipul restaurarii Coroana de Coroana de coroana

aurare ive invelis pe invelis pe
iala intracoronara
molar premolar

Calitatea suprafetei Rugoasa……………………………………………………….n

bontului da

Tipul de ciment Ciment compozit..ionomeri de sticla ..Policarboxilat

…zinc oxid
 Fosfat de zinc
eugenol

Grosimea stratului de Efect neconcludent

ciment

STABILITATEA

Previne dislocarea unei restaurari prin efectul de pivotare sau torsionare generat de
solicitarile apicale, oblice sau orizontale.Acestea iau nastere in timpul masticatiei si
pearafunctiilor. Daca rapoartele ocluzale sunt normale forta masticatorie este distribuita
uniform la nivelul tuturor dintilor. Cea masi mare parte din aceste solicitari este transmisa
in axul lung al dintilor laterali.Conformarea corecta a a fetelor ocluzale a restaurarii fixe
repartizeaza si directioneaza favorabil solicitarile pe dintii stalpi.Obiceiurile vicioase (
bruxism, fumarea pipei) da nastere unor forte oblice considerabile.Asadar, restaurarile fixe
trebuie sa reziste atat la solicitarile in ax cat si la cele oblice.
Forma de stabilitate se obtine prin conformatrea bontului de asa natura incat el sa reziste
dislocarii restaurarilor.In conditii normale fortele se exercita in sens apical si dau nastere
unor forte de compresiune in stratul de ciment. Compresiunea conduce mai rar la esecuri
decat forfecarea.; directia fortelor trece in interiorul peretului coroanei aceasta nu
basculeaza pentru ca se opune bontul care suporta toate solicitarile.Dislocarea unei
restaurari se realizeaza prin efectul de parghie care genereaza tensiune si forfecare. In
pelicula de ciment.Efectul de parghie este cauza frecventa a descimentarilor si apare cand
directia fortei trece in afara structurilor de sprijin al dintelui. Se descriu 2 situatii:
Daca tabla ocluzala a restaurarii este larga chiar o forta verticala va actionara in
afara suprafetei de sprijin a bontului provocandu-I bascularea.; acelasi fenomen
apare si pe dintii malpozitionati sau in cazul protezelor partiale fixe cu extensie.
O forta opblica exercitata asupra unei coroane cimentate da nastere unei linii de
actiune care va trece in afara structurilor dentare de sprijin.

Stabilitatea depinde de urmatorii factori:

lungimea bontului
diametru bontului
convergenta ocluzala a suprafetelor axiale.
Proprietatile fizice ale cimentului.
Procentul bonturilor care ofera stabilitate este urmatorul:
- 5% incisivi
-8% canini
-19 % premolari
- 54 % molari
Lungimea bontului
Lungimea ocluzo-gingivala a bontului este importanta atat pentru retentie prin suprafata de
contact cat si pentru stabilitate.
O coroana nu va fi dislocata sub actiunea solicitarilor functionale sau parafunctionale daca
bontul poseda o lungime suficienta.Anumite zone ale peretilor axiali vor fi mai solicitate si
se vor opune bascularii coroanei pe bont. Aceste zone pentru a fi eficiente trebuie sa
formeze cu solicitarea un unghi cat mai apropiat de 90 grade. La nivelul zonelor de
stabilizare cimentul va fi supus la grade diferite de compresiune.

Un bont cu pereti scurti nu ofera o stabilitate suficienta. Scurtarea excesiva a unui bont
determina reducerea disproportionala a zonei sale de stabilizare.Se evita prepararea
exagerata a dintelui daca acesta poseda un diametru mare.Trebuie acordata atentie
adeosebita prepararii fetei ocluzale.
O restaurare inalta va fi dislocata mai usor de pe bont cu lungime redusa decat una
scurta.Stabilitatea restaurarii scurte este suficienta pentru a preveni bascularera. Sub
actiunea unei anumite forte.Grija totdeauna sa realizam bonturi lungi pentru ca restaurarile
sa nu fie prea inalte. Vom recurge la reconstituiri corono-radiculare si/sau alungirea
chirurgicala a coroanei clinice.

Diametrul bontului
Diametrul dintelui influenteaza invers proportional stabilitatea. Un bont scurt cu diametru
mic ofera stabilitate buna decat un bont cu diametru mai mare la aceiasi lungime.Bontul va
oferi stabilitate daca diametrul sau maxim este mai mare decat diagonala sa. Alungirea
chirurgicala a coroanei clinice are un efect favorabil asupra stabilitatii deoarece prin
deplasarea spre apical a zonei terminale a bontului lungimea diagonalei creste in raport cu
diametrul maxim al bontului.

Convergenta axiala a peretilor axiali

Cu cat convergenta ocluzala a peretilor axiali este mai redusa cu atat stabilitatea este mare.
Zona de stabilizare a unui bont cilindric estre fioarte intinsa si reprezinta aproape ½ din
inaltimea peretilor axiali.Daca unghiul de convergenta creste scade stabilitatea.Stabilitatea
optima se obtine cand bonturile dentare au o lungime si un diametru corespunzator La
bonturi scurte preparam peretii axiali cat mai paraleli. In caz de bont dentar inalt si ingust
unghiul de convergenta poate fi mai mare. In caz de bonturi scurte poseda si un diametru
mare atunci nici chiar realizarea peretilor paraleli nu rezolva problema stabilitatii. In acest
caz preparam santuri si casete aditionale pe peretele mezial si distal al bontului paralele cu
axul de insertie al trestaurarii.Plasarea acestor elemente aditionale pe fata vestibulara si
orala nu imbunatatesc stabilitatea deoarece se gasesc pe directia dislocarii. Pentru ca aceste
elemente sa fie eficiente ele trebuie sa prezinte:
 directie paralela cu axul de insertie
unghiuri bine exprimate
pereti perpendiculari pe directia fortelor care tind sa produca dislocarea
restaurarii.
Se recurge la tot felul de artificii pentru a spori stabilitatea:
santuri in “U” ofera o stabilitate dubla fata de cele in “V”
Santurile si casetele previn rotatia restaurarii in jurul unui ax vertical
santurile aditionale se prepara paralel cu viitoarea axa de insertie.
stabilitatea coroanei partiale este asigurata de santul vertical mezial si distal al
bontului.
Peretrele oral al bontului ofera zona de stabilizare si se va prepara perpendicular
pe directia de actiune a fortei de dislocare.

Axa de insertie
Axa de insertie/dezinsertie reprezinta linia imaginara de-a lungul careia se adapteaza
sau se indeparteaza restaurarea de pe bont.Se stabileste de catre medic inainte de a
incepe prepararea dintelui.toate detaliile bontului se vor executa astfel incat sa
coincida cu axa de insertie sau sa fie paralele cu aceasta linie.Daca creste numarul
de dinti stalpi creste si dificultatea stabilirii axei de insertie.Toate bonturile dentare
trebuie sa aiba axe paralele intre ele.Este necesara analiza modelului de studiu la
paralelograf.Vom alege acea axa care permite adaptarea perfecta a marginilor
restaurarii pe zona terminala a bontului cu conditia sa reducem o cantitate minima
de substanta dentara.Axa de insertie unica va proteja vitalitatea organului pulpar si
dintii vecini.
Axa de insertie se considera in doua planuri:
vestibulo-oral
-mezio-distal.

In plan vestibulo-oral:
Axa de insertie se va orienta dupa axul lung al dintelui aliniat corect pe arcada. La dintii
frontali preparati pentru o coroana partiala axa de insertie este paralela cu ½ incizala a
fetei vestibulare. Daca s-ar realiza paralelizarea axei de insertie a unei coroane ¾ cu cu
axul lung al dintelui se determina vizibilitatea inutila si inestetica a unei cantitati exagerate
de metal pe vestibular.; marginea vestibulara este subminata si expusa la fractura.Daca
axa de insertie va fi paralela cu jumatatea incizala a fetei vestibulare a dintelui metalul este
putin vizibil iar santurile proximale vor fi mai lungi marind retentia si stabilitatea.

In caz de dinte posterior basculat paralelizarea axei de insertie cu axul lung conduce la
blocarea inserarii restaurarii de catre contururile proximale ale dintilor vecini care se vor
cu axul de insertie. Prin urmare axa de insertie corecta a restaurarii va fi perpendiculara pe
planul de ocluzie.

In plan mezio-distal Inclinarea axei de insertie trebuie sa fie paralela cu zonele de contact
ale dintilor adiacenti ; altfel apar forte care imping in afara restaurarea si impiedica
adaptarea corecta a acesteia pe bont. Nu este corect sa realizam retusuri ulterioare
deoarece apar consecinte negative la nivelul suprafetelor proximale si anume aparitia
leziunilor carioaser. Zona de contact interdentar va fi aplatizata cu consecinte negative
asupra ambrazurilor. Si a spatiului interdentar. Favorizand inflamatia parodontiului.
Un al caz particular il reprezinta migrarea dintelui vecin in spatiul creat prin evolutia unei
leziuni carioase proximale. Axa verticala de insertie nu va permite introducerea restaurarii
pe bont fara fara indepartarea unei cantitati apreciabile de tesut dentar de pe suprafata
proximala a dintelui vecin. Problema s-ar putea rezolva prin inclinatrea usoara a axei de
insertie spre mezial si indepartarea unei cantitati muici de tesut dentar proximal din dintii
vecini adaiacenti..Daca inclinarile sunt accentuate se recurge la tratament ortodontic de
repozitionare.Pana aici am vazut importanta axei unice de insertie dar problema se pune
cum sa reusim sa ajungem la aceasta axa unica de insertie.. Totdeauna anulam orice
posibilitate de dislocare a restaurarii de bont in raport cu stalpul si se pastreaza translatia in
sens ocluzo-cervical. Care permite inserarea restaurarii pe bont, si aceasta unica
posibilitate va fi anulata dupa cimentare.
Reducerea posibilitatilor de dislocare la una singura se face astfel:

-evitarea unui design exclusiv circular (se suprima rotatia)

-eliminarea translatiei in sens V-O ( prepararea peretilor opozanti externi ( peretii axiali
vestibulari si orali ai unui bont pentru coroana de invelis) sau interni ( peretii axiali
vestibulari si orali ai santurilor ocluzale si ai casetelor proximale la un bont preparat pentru
inlay sau onlay.
-Eliminarea translatiei in sens M-D ( prezenta unor planuri opozante ( peretii meziali si
distali ai unui bont preparat pentru coroana de invelis sau peretii parapulpari ai casetelor
proximale la bonturile preparate pepentru inlay sau onlaY)
-Se indeparteaza orice retentivitate a bontului pentru ca impiedica adaptarea restaurarii pe
bont.
-Gradul de convergenta a bonturilor se evalueaza cu un singur ochi la o distanta de 30
cm.Toti peretii axiali care poseda o convergenta de 6 grade spre ocluzal trebuie sa fie
vizibili din aceasta incidenta
-Diametrul maxim al bonturilor sa fie la colet.
-vederea binoculara nu permite aprecierea corecta a eventualelor retentivitati.
-Folosirea oglinzii dentare cand examinarea vizuala nu este posibila.Peretii axiali sunt
inclinati corect cand intreaga zona terminala a bontului este vizibila dispusa in afara
circumferintei suprafetei ocluzale.Verificarea paralelismului axelor de insertie a mai
multor elemente de agregare se centreaza in oglinda imaginea unui bont.; se sprijina ferm
degetele si se misca oglina fara a-I modifica angulatia pana cand si imaginea celui de al
doiule bont este centrata in oglinda.Daca apare necesitatea modificarii angulatiei oglinzii
pentru a vedea intreaga zona terminala a celui de al doilea bont inseamna lipsa de
paralelism intre axele de insertie ale celor doua bonturi. De mare ajutor este realizarea unui
model de studiu.

REZISTENTA STRUCTURALA

-RPF trebuie sa fie rezistenta la orice deformare si/sau uzura ce poate sa apara sub
actiunea solicitarilor functionale si /parafunctionale.
-sa fie suficient de rigida pentru a nu se flecta
-rigiditatea RPF depuinde de grosimea si tipul materialului din care este realizata
-tipul materialului determina si rezistenta la uzura

Rezistenta structurala poate fi asigurata printr-o:

-preparare corecta a dintelui
-prin adaugarea unor structuri de intarire
-alegerea judicioasa a designului zonei terminale a bontului
-materialul din care se confectioneaza.

Prepararea bontului:
-sa asigure spatiul necesar pentru confectionarea unei RPF cu pereti suficienti de grosi care
sa reziste la fortele ocluzale.
-grosimea materialului sa fie suficient de mare pentru a conferi rigiditate si rezistenta la
uzura
-grosimea restauratiei se va limita la spatiul creat prin preparare si nu se va recurge la
supraconturarea suprafetelor axiale si/sau ocluzale ale restaurarii.
-astfel proteza va reface rapoartele ocluzale functionale
-contururile axiale normale vor preveni aparitia problemelor parodontale.

Nota: Coordonalele majore care ghideaza toate fazele clinice si de laborator sunt profilaxia
afectiunilor parodontale si a dizarmoniilor ocluzale.

Prepararea suprafetei ocluzale

-Rezistenta RPF depinde de grosimea materialului la nivelul suprafetei ocluzale

-in timpul prepararii asiguram un spatiu suficient de mare interocluzal;altfel RPF va fi
subtire se va perfora va fi aplatizata fara reliefuri cuspidiene.
-se evita sacrificiu inutil de substanta dentara prin slefuirea diferentiata a suprafetei
ocluzale
-aliajele de aur si crom –cobalt necesita o slefuire de 1,5 mm la nivelul cuspizilor de
sprijin ( vestibulari mandibulari si palatinali maxilari)si 1 mm la nivelul cuspizilor de
ghidaj care sunt solicitati mai putin
-coroana metalo-ceramica placata si pe ocluzal necesita cam 1,5-2 mm
-coroanele integral ceramice 2 mm
-prepararea suprafetei ocluzale se face uniform urmarind pantele cuspidiene si santurile
intercuspidiene
-suprafata ocluzala a bontului va reproduce in mod stilizat forma suprafetei ocluzale a
bontului
-Metoda previne scurtarea excesiva a bontului dentar, fara a fi prejudiciata vitalitatea
organului pulpar, retentia si stabilitatea restaurarii
-suprafata ocluzala preparata anatomic confera rigiditate restaurarii prin efectul ondulat al
planurilor cuspidiene

Prepararea corecta a suprafetei ocluzale se face prin:

-crearea santurilor de orientare si/sau instrumente diamantate calibrate
-cheie confectionata din silicon chitos

Particularitati de preparare:
-dinti migrati vertical si/ sau orizontal preparam individualizat suprafata ocluzala ; tinem
cont de morfologia dintelui in cauza si de cea a antagonistilor
-medicul trebuie sa aiba imaginea viitorului bont inainte de-a-l prepara;
-se poate confectiona un model de studiu montat in articulator pe care preparam bontul
dentar sau bonturile dentare realizam machetele din ceara asa numitele machete de
diagnostic si in felul acesta determinam exact cantitatea de substanta dentara care va fi
indepartatata.
-Un dinte extruzat necesita o indepartare mai mare de 1,5 mm pentru ca RPF sa se
incadreze in planul de ocluzie’
-Un dinte basculat sau malpozitionat care are suprafata ocluzala neparalela cu tabla
ocluzala nu poate fi suprafata ocluzala preparata uniform pentru a nu da nastere unui
spatiu prea mare fata de dintii antagonisti si implicit scurtarea nejudicioasa a peretului
axial mezial al bontului; prin urmare reducem putin din cuspizii meziali ai bontului
basculat.

Nu preparam niciodata suprafata ocluzala plana deoarece:

-scurtam exagerat peretii axiali;
-prejudiciem retentia si stabilitatea
-producem apropierea exagerata de coarnele pulpare
-materialul va avea o grosime mica in dre[ptul santurilor si fosetelor aparand riscul de
perforare
-pe de alta parte sa nu cadem in extrema cealalta creand pante cuspidiene prea abrupte,
nenaturale care formeaza muchii ascutite ce determina concentrare de stress si impiedica
aplicarea restaurarii pe bont; se vor prepara pante line cu muchii rotunjite se evita
adancirea exagerata a fosetei centrale.

Bizotarea cuspizilor de sprijin

-In zona cuspizilor de sprijin materialul va trebui sa aiba o grosime mai mare pentru ca aici
solicitarile functionale sunt mai intense
-se creaza un plan inclinat ( un bizou larg) pe versantele orale ale cuspizilor palatinali si pe
versantele vestibulare ale cuspizilor vestibulari mandibulari.
-Directia bizoului va fi paralela cu panta cuspidului antagonist
-se asigura rezistenta in aceasta zona.
-se rotunjeste muchia ascutita dintre suprafata ocluzala si cea axiala zona de stress
-in caz de ocluzie incrucisata valoarea functionala a cuspizilor este inversata
-bizoul se va prepara pe cuspizii vestibulari maxilari si pe cei linguali mandibulari
-rolul bizoului este de a obtine un spatiu adecvat fata de dintii antagonisti fara sacrificiu
inutil de substanta dentara.

Problemele care pot sa apara prin omiterea crearii bizoului:

-modelarea unei machete subtiri in dreptul muchiei formate de peretii ocluzali
cu cei axiali ai bontului; RPF este putin rezistenta in aceasta zona de suprasolicitare;
-macheta poate fi modelata mai groasa dar RPF va apare supraconturata cu contacte
premature si interferente ocluzale, medicul fara experienta va realiza echilibrarea slefuind
din antagonisti;
-Grosimea adecvata si conturul normal al restaurarii fara bizou la nivelul bontului se vor
putea obtine numui printr-o slefuire exagerata a peretelui axial; procedeul nu este indicat
deoarece pericliteaza retentia.

Prepararea suprafetelor axiale

Suprafetele axiale ale preparatiei trebuie sa aiba o grosime suficienta pentru ca si
restauratia sa reziste , sa nu sufere distorsionari si nu perforari
Suprafata axiala preparata insuficient da nastere unei restaurari supraconturate
asigurandu-se rezistenta structurala pe seama sanatatii parodontale conducand la inflamatie
gingivala prin favorizatrea acumularii de placa bacteriana.

Structurile de intarire
Se realizeaza elemente aditionale precum santuri si casete care maresc rigiditatea
restaurarii si rezistenta.
INTEGRITATEA MARGINALA
O proteza fixa se mentine in mediul bucal daca marginile sale se adapteaza intim la limita
terminala a preparatiei; configuratia zonei terminale conditioneaza atat forma si grosimea
marginilor restaurarii cat si adaptarea transversala a acestora.La ora actuala restauratrile
pot fi realizate cu o precizie mare pe bont . O dehiscenta marbinala de 50 microni se
accepta . Daca sunt deficiente mai mari la nivelulu inchiderii marginilor apare fracturarea
si dizolvarea cimentului cu retentionarea consecutiva de placa bacteriana.Apreciem
inchiderea marginala prin examen radiografic inainte de cimentare sau cu o sonda dentara
cu varf ascutit.Pentru ca adaptarea sa fie cat mai corecta, limitele cervicale ale prepararii
trebuie sa fie foarte precise, reproductibile si vizibile clar pe modelul de lucru.

Forma ideala a zonei terminale a bontului trebuie sa satisfaca urmatoarele criterii:

-sa fie usor de preparat
-sa se observe usor in amprenta si pe model
-sa ofera o limita precisa pe care sa se adapteze marginea finisata a machetei
-sa permita adaptarea marginala precisa a restaurarii
-sa asigure o grosime suficienta a materialului din care se realizeaza restaurare
-sa conserve pe cat posibil structurile dentare
-jonctiunea gingivo-protetica trebuie localizata intr-o zona controlabila de medic si pacient
preferabil supragingival
-sa se intalneasca un numar mic de materiale la nivelul muchiei gingivale pentru o sanatate
parodontala optima

Formele de preparare a zonei terminale:

● cu prag
● prag cu bizou
● chanfrein
● fara prag

Nu exista o forma ideala de preparatie.

Se pune problema daca bizotam sau nu marginal.
-Coroanele metalice turnate chiar intim adaptate prezinta o discrepanta intre marginea
restaurarii si bont; bizotarea a fost propusa ca un mijloc de a reduce discrepanta marginala.
-preparatia cu prag de 90 grade pare a fi cea mai deficitara forma de jonctiune cervicala a
coroanelor turnate.
-marginile in unghi ascutit sa se foloseasca pentru restaurarile metalice la un unghi de
30-45 grade
-se vor evita bizourile largi aproape paralele cu axa de insertie ; vor conduce la margini
foarte subtiri care se vor deforma sau se va supracontura axial restaurarea
Prepararea cu prag

Pragul gingival clasic este o suprafata terminala orizontala care formeaza un unghi de 90
grade cu axul lung al dintelui.; jonctiunea dintre marginea restaurarii si prag este de tipul
cap la cap; folosim instrumentul diamantat cilindric sau cilindro-conic cu varful plat.

Avantaje:
-limita de preparare precisa vizibila
-ofera tehnicianului sificient spatiu pentru prelucrare corecta si estetica a materialului
-pericolul supraconturarii este minim

Dezavantaje:
-sacrificiu mare de tesuturi dentatre, traumatizant pentru pulpa dentara
-orice imprecizie cat de mica determina aparitia unui spatiu in zona de jonctiune cervicala
-distantarea marginii restaurarii de prag datorita dificultatilor de refluare a cimentului de
fixare
-unghiul intern bine exprimat concentreaza stress

Indicatia majora este conditionata de materialul din care se realizeaza restaurarea si cand
marginile unei restauratii ofera rezistenta doar la o grosime apreciabila (ceram,uica
necesita 0,75-1 mm )
Indicatiile pragului:
-Restaurari integral ceramice ( pragul lat ofera rezistenta la actiunea fortelor
ocluzale si reduce stressul care ar putea duce la fracturarea materialului
-CMMC(pe fata vestibulara si ½ fetele proximale) din ceramica
-evolutia unei carii in zona cervicala

Nota: Preparatia cu prag o folosim numai la inchiderile cu ceramica.

O varianta a pragului gingival este pragul inclinat. Unghiul format de peretele gingival cu
peretele axial este un unghi obtuz (120 grade); indicat pentru incisivii maxilari pe care se
aplica CMMC colereta metalica se va ascunde in santul gingival; acesta diminueaza
concentrarea de strss la nivelul restaurarii si a riscului aparitieri smaltului nesustinut la
muchia marginala a bontului.

O alta varianta este pragul cu unghi intern rotunjit; acesta micsoreaza putin latimea
pragului ; concentrarea de stress este mai redusa; ofera un sprijin suficient pentru
ceramica; nu face economie de tesuturi dentare ; indicat sisteme integral ceramice/
Contraindicatie:
coroanele metalice turnate pentru ca apare unhiatus intre marginea restaurarii dsi pragul
gingival destul de mare; iar intre suprafata esterna a bontului si cea interna a restaurarii
poate sa apara un contact prematur

Pragul cu bizou
-a fost creat pentru a compensa contractia metalului in cursul turnarii
are avantajele pragului si adaptarea in manson la nivelul bizoului
marginea subtire a metalului poate fi brunisata imbunatatind inchiderea marginala a
restaurarii
bizotarea pragului se face cu o freza din carbura de tungsten sau cu un instrument mana
ascutit

Avantaje:
limita bine definita
suficient spatiu pentru modelarea machetei
nu apar hiatusuri deoarece limita de preparare este in unghi ascutit
bizotarea elimina smaltul nesustinut de la muchia marginala a bontului

Dezavantaje:
este greu de realizat
se poate leza parodontiul marginal
impune plasarea marginii restaurarii in santul gingival pentru mascarea coleretei
metalice
terminatia bizoului in muchie de cutit creaza dificultati in modelarea marginilor

Indicatii:
-zona vestibulara si partial proximala a CMMC si CMMP pentru mascarea coleretei
metalice in santul gingival.
-in zona terminala gingivala la cavitatile proximale preparate pentru inlay si onlay
-la pragul ocluzal al onlay-ului si al coroanei ¾ la mandibula
-cand pragul gingival este deja prezent prtintr-o carie incipienta sau restaurari anterioare
- nu-l folosim ca solutie de rutina in cazul coroanelor turnate deoarece se sacrifica tesuturi
inutil.

Chanfrein-ul
( sinonime: chamfer, preparare escvata, “en conge)
Se defineste ca terminatia gingivala care formeaza un unghi obtuz rotunjit de 135 grade cu
axul lung al dintelui. Zona terminala apare concava, prezentand o latime mai mica decat
pragul gingival si o muchie terminala cu unghi ascutit; ofera avantajele unghiului ascutit
si asigura o grosime suficienta marginilor restaurarii.
Avantaje:
limita prepararii este definita
spatiu suficient pentru modelare marginala
nu necesita sacrificiu mare de tesuturi dure dentare si menajeaza biologia pulpei
in cursul agregarii restaurarii pe bont cimentul are posibilitatea de refluare.
deficientele minore marginale sunt compensate de forma in unghi ascutit a
limitei terminale
prepararea este relativ simpla
unghiul intern rotunjit impiedica acumularea de stress
ofera o inchidere marginala buna si o grosime suficienta marginilor restaurarii

Dezavantaje:
coroanele dentare mici creaza probleme de retentie
daca adaptarea restaurarii pe bont este deficitara poate sa se acumuleze placa
dentara.
Indicatii:
-coroanele metalice turnate si pentru zona linguala a CMMC
Prepararea se face cu un instrument diamantat special conformat tinut paralel cu axa de
insertie a restaurarii. Portiunea laterala a instrumentului diamantat face slefuirea
reductionala a peretilor axiali ai bontului iar varful confera forma de chanfrein zonei
terminale; chanfreinul ia nastere ca imagine negativa exacta a instrumentului diamantat;
latimea lui este de jumatate din diametrul instrumentului diamantat cu grija deosebita ca
preparatia sa nu fie prea profunda

O varianta a chanfreinu-lui este chanfrein-ul lat care pe langa unghiul obtuz rotunjit
realizeaza un unghi de 90 grade al muchiei marginale a bontulu; se preparara cu un
instrument diamantat cilindro-conic cu varful rotunjit.
Chanfrein-ul lat asigira pentru restaurarile integral ceramice un sprijin mai bun decat
chanfrein-ul conventional dar nu la fel de bun precum pragul.

Prepararea fara prag ( “tangentiala”, “in muchie de cutit”, “de dalta” , “in pana”)
Rezulta in urma prepararii bontului cu instrumente foarte efilate (“in flacara); limita
gingivala va forma cu axul lung al dintelui un unghi foarte ascutit .
Avantaje:
sacrificiu redus de substanta dentara si menajarea pulpei;
in caz de deficiente de adaptare ale restauratiei pe bont spatiul marginal nu se
mareste el fiind aproape paralel cu axul de insertie;
prepararea simpla

Dezavantaje:
limita de preparare imprecisa atat pe bont cat si pe model
 macheta are margini subtiri care se pot deforma atat in timpuil indepartarii de pe
bont cat si in timpul ambalarii;
marginile restaurarii sunt subtiri, nu sunt netede si cu porozitati; se pot deforma
sub actiunea fortelor ocluzale si cimentul se dizolva.
pentru ca aceste margini ale restauratrii sa fie rezistente tehnicianul le
supracontureaza cu consecinte nefaste asupra parodontiului’
are indicatii restranse si anume la suprafetele linguale ale dintilor laterali
inferiori dinti cu suprafete axiale foarte convexe, suprafete dentare greu
accesibile dinti cu diametre reduse(incisivii inferiori), dintii basculati.
restaurari metalice turnate si ca linie terminala la coroanele partiale.

Particularitati ale diferitelor forme de preparare a zonei terminale

Forma zonei terminale Avantaje Dezavantaje Indicatii

Muchie de cutit Conserva structurile Nu ofera o grosime Nu se recomanda. Se

(preparare fara prag) dentarte suficienta marginii realizeaza ca o solutie
restaurarii de compromis pe
Localizarea marginii suprafetele linguale
este dificila de ale dintilor laterali
controlat inferiori, pe dintii care
prezinta suprafete
axiale foarte convexe,
pe dintii basculati, pe
suprafete dentare greu
accesibile, pe dinti cu
diametrul redus.

Chanfrein Margini netede, de Atentie pentru a evita Coroane metalice

grosime adecvata cu o crearea unor margini turnate, marginea
localizare mai usor de de smalt nesustinute linguala a CMMC,
controlat coroane partiale

Bizou Indeparteaza crestele Extinderea zonei Marginea vestibulara

de smalt nesustinute; terminale a bontului in a coroanelor partiale
permite brunisarea santul gingival maxilare
metalului.

Prag Grosime adecvata a Conserva mai putin Marginea vestibulara

marginii restaurarii structurile dentare a CMMC. coroanele
integral ceramice

Prag cu bizou Grosime adecvata a Mai putin Marginea vestibulara

marginii restaurarii; conservatoare a CMMC cu colereta
permite indepartarea Extinde zona metalica
smaltului nesustinut si terminala a bontului
spre santul gingival
19

finisarea marginii
metalice a restaurarii

Prag inclinat Grosime adecvata a Nu conserva Marginea vestibulara

marginii structurile dentare a CMMC
restaurarii.Avantajele
bizoului

INTEGRAREA OCLUZALA A RESTAURARII

PPF sunt restaurari protetice care se realizeaza si se adapteaza astfel incat sa fie in armonie
cu functionalitatea sistemului stomatognat pentru a nu obliga intregul sa se adapteze noii
situatii.
-PPF sa asigure profilaxia DTM : conformarea suprafetele ocluzale ale restauratiei au
aceeisi importanta ca si adaptarea marginala si conturarea suprafetelor axiale pentru
profilaxia cariei si a parodontopatiilor;
-in caz de OF ( absente simptomele de DTM si OT) micile contacte premature si
interferente ocluzale nu trebuie totdeauna corectate; daca nu exista suferinta inseamna ca
organismul s-a adaptat si nu trebuie intervenit profilactic.
-daca restaurarea introduce noi discrepante ocluzale echilibrul se poate destrama. balanta
inclinand de la adaptare la adaptare.

RPF trebuie sa se adapteze incat sa fie in armonie cu relatiile ocluzale existente in ocluzia
de RC, IM si in miscarile protruzive si de lateralitate:
-In PIM RPF sa realizeze contact simultan cu ceilalti dinti; cuspizii de sprijin trebuie sa
intre in contact cu fosetele sau crestele marginale4 ale dintilor antagonisti
-contactul cu dintii antagonisti trebuie sa se faca astfel incat vectorii fortelor ocluzale sa se
transmita in axul lung al dintilor
-intercuspidarea corecta la nivelul dintilor laterali asigura stabilitatea mandibulei in fazele
terminale ale inchiderii cavitatii orale
-RPF cu supraconturari creaza contact prematur in ocluzia centrica(inalta); contactul
prematur provoaca dureri si mobilizarea dintilor. Mandibula cauta sa ocoleasca obstacolul
creaza o nouaPIM confortabila si care duce la hipertonicitate musculara si modificarea
raporturilor condililor.
-RPF nu trebuie sa fie nici infraconturate deoarece dispare contactul ocluzal si apare
eruptia activa a dintelui antagonist.
-in miscarile de lateralitate tipul de ghidaj existent (canin sau de grup) nu trebuie modificat
prin protezare.Daca ghidarea miscarilor mandibulare este preluat de restaurare vorbim de
interferenta. de partea lucratoare(cu exceptia protezarii caninului)
-RPF catre realizeaza contacte de partea nelucratoare creaza implicit interferente
-in cazul restaurarii caninului trebuie refacut ghidajul canin daca a existat; cand suprafata
caninului este convexa panta de ghidaj va fi prea abrupta si pot sa apara simptome de
DTM; daca suprafata palatinala este infraconturata ghidajul nu se mai poate realiza si pot
sa apara interferente de partea lucratoare sau nelucratoare
-RPF frontala trebuie sa ghideze miscarea protruziva a mandibulei impreuna cu dintii
vecini.; daca conduce singura aceasta miscare apare interferenta semn al unei conturari
palatinale incorecte diferita de dintii vecini.

Nota: Orice contact prematur sau interferenta ocluzala indusa de RPF creaza efecte nocive
asupra parodontiului de sustinere sau chiar asupra restaurarii insasi( fractura, uzura); se
creaza noi reflexe mneuro-musculare ce determina instalarea unei DTM.

PROTECTIA BIOLOGIEI PULPARE

Protezarea fixa nu trebuie sa afecteze vitalitatea pulpei dentare.
Cauzele pierderii vitalitatii pulpare dupa prepararea bontului pentru proteza fixa sunt:
1)crearea unei plagi dentinare extinse
2)lezarea termica a tesutului pulpar

Raspunsul pulpar la prepararea bontului depinde de:

-grosimea dentinei restante
-traumatismul termic(frictiunea dintre instrument si tesuturile dure dentare);
-vibratie
-expunerea pulpei dentare
-desicarea dentinei
-prezenta “smear layer-ului” care conditioneaza permiabilitatea dentinei
-efectul anestezicelor locale asupra pulpei
-calitatea tratamentelor preprotetice (actiunea bacteriana); indepartarea dentinei ramolite
de pe bonturi. obturarea definitiva a cavitatilor;
-actiunea agentilor de curatire a dentinei si a substantelor astringente si hemostatice pentru
evictiunea santului gingival

Vitalitatea bontului dentatr este amenintata atat la prepararea lui cat si in cursul fazelor
clinice:
-amprentarea(caldura si presiunea maselor termoplastice)
-confectionarea unor restaurari provizorii din materiale cu reactie exoterma puternica si
echilibrarea ocluzala incorecta
-adaptarea marginala incorecta a restaurarilor provizorii si prelungirea duratei lor (peste 2
saptamani)
-demineralizarea sau gravarea acida a suprafetelor dentinare
-cimentarea protezei fixe ( materiale si tehnici)
-calitatea inchiderii marginale ea conditioneaza o eventuala percolare marginala
-modelarea necorespunzatoare a suprafetelor ocluzale a restaurarilor de durata care poate
provoca microtraumatisme prin rapoarte ocluzale incorecte

Varsta inaintata determina modificari pulpare involutive si atrofice:

-elaborarea de dentina secundara contribuie la reducerea de volum a pulpei; sensibilitate
redusa la prepararea bontului;
-componentele celulare scad si cresc fibrele de colagen
-vascularizatia si inervatia se reduce ce conduce la diminuarea sensibilitatii dintilor
varstnici;
-tesutul pulpar cu zone de calcificari difuze si distrofice
-la dintii parodontoticio pulpa poate fi afectata pe calea canaliculelor laterale din zona
desm,odontala sau a furcii interadiculare

O sa gasim in literatura deb specialitate termenul de “pulpa stresata” care inseamna un

prognostic nefavorabil, capacitatea de adaptare este epuizata anterior protezarii de leziuni
carioase, restaurari vechi, trauma ocluzala.In cursul prepararii unui astfel de dinte orice
mic traumatism provoaca degenerarea pulpei. cu complicatii periapicale la putin interval
dupa cimentarea RPF.

Grosimea dentinei restante

Grosimea dentinei restante reprezinta factorul important in determinarea raspunsului
pulpar la un excitant.
Masurarea se face in linie dreapta.Prepararea uniforma a bonturilor reduce grosimea
dentinei de la valoarea normala de 2,5-3 la1,5-2 mm in functie de tipul si localizarea
prepararii.
-prepararea empirica fara santuri de orientare determina indepartarea unei cantitati mari de
dentina ;erori frecvente pe fata vestibulara si ocluzala.
-permiabilitatea dentinei creste logaritmic o data cu reducerea grosimii dentinei restante (
exista diferente intre straturile dentinare superficiale si cele profunde in ceea ce priveste
numarul si permiabilitatea canaliculelor dentinare)
-plaga dentinara a unui bont preparat pentru o coroana de invelis poseda o suprafata de 1
cm patrat si aproximativ 2 milioane de canalicule denmtinare deschise
-permiabilitatea dentinei nu este uniforma depinde de suprafetele dentare(dentina de pe
peretii axiali ai unei cavitati clasa a II-a este mult mai permiabila decat cea de suprafata
ocluzala, la aceeasi grosime)
-permiabilitatea dentinara variaza si regional la un bont preparat pentru coroana de invelis
( maxima pe suprafata meziala ( numar si diametrul canaliculelor mare) a unui bont
preparat cu santuri de orientare si freze calibrate, scade progresiv pe vestibular, distal,
ocluzal si lingual.
-crearea smear layer-ului cu un instrument diamantat sau inchiderea orificiilor
canaliculelor dentinare cu oxalat de potasiu , aplicarea adezivilor dentinari scade
permiabilitatea dentinatra.
-o grosime de 2 mm a dentinei restante protejeaza pulpa.
-reactia pulpara la actiunea instrumentelor diamantate apare in zonele din dreptul
canaliculelor dentinare proaspat sectionate care nu prezint subacent dentina de reparatie
sau neregulata.( in protetica in general preparam dinti sanatosi fara leziuni carioase a caror
pulpa nu este pregatita pentru aparare)
-Reactiile care se produc in pulpa ca urmare a actiunii instrumentelor diamantate sunt
identice la prepararea bonturilor si a cavitatilor
-esential este sa se pastreze potentialul biologic de aparare al pulpei; nu trebuie stimulata
neodentinogeneze; orice stimulare inseamna o biciuire tesutului pulpar si epuizarea sa.
-In cursul preparatiilor importanta este adancimea de preparatie decat suprafata sa;
-prepararile cu prag sunt traumatizante decat chanfrein-ulsau fara prag;
-apropierea de coarnele pulpare este riscanta; acest lucru se petrece la slefuirea aplatizata a
fetelor ocluzale sau la o convergenta ocluzala accentuata;
-pentru cavitati intervine atat adancimea cat si proximitatea camerelor pulpare
-in caz de dinti vitali cu o coroana mica sau leziuni carioase profunde va fi necesara
cunoasterea grosimii tesuturilor dure inainte de preparare ( profilaxia afectiunilor pulpare
sau executarea unei pulpectomii in scop protetic); proble de aceasta maniera apar in cazul
RMMC ce necesita o indepartare importanta de tesuturi dentare.
-Orice medic are la indemana niste tabele orientative si metoda radiografica pentru a
evalua grosimea media tesuturilor dentare.
-cand se reduce substanta dentara excesiv pulpa se vede ca o umbra sau o pata roz
-cea mai buna metoda de a preveni aparitia sensibilitatii dentinare si a iritatiei pulpare este
conservarea pe suprafata bontului a unui strat subtire de smalt ce asigura sigilarea optima a
canaliculelor dentinare
-identificatrea zonelor de dentina descoperita se face cu un indicator special (Dentine
Detector Solution, LD Caulk)sau o solutie de eritrozina 4 %. Aplicatrea timp de 5 secunde
a acestei solutii pe suprafata bontului urmata de clatirea cu apa va colora dentina in roz
deschis lasand nemodificat smaltul.
Traumatismul termic
In timpul prepararii bontului se degasa multa caldura in urma frictiunii dinte instrumentul
diamantat si tesutul dentar.Racirea cu apa continua se impune in timpul prepararii pentru a
evita cresterea temperaturii cu efecte ireversibile asupra pulpei dentare.

Cantitatea de caldura depinde de:

-turatia, marimea, forma granulatia si calitatea instrumentului diamantat;
-durata contactului dintre instrument si dinte
-marimea presiunii exercitate de medic asupra piesei
-eficienta racirii cu apa

Incalzirea pulpei dentare reprezinta cel mai grav stress la care este supus tesutul
pulpar in timpul protezarii.

Cresterea temperaturii in camera pulpara la prepararea bontului este invers proportionala

grosimea dentinei restante care are proprietatea de a izola termic pulpa dentara.
Pentru a evita incalzirea exagerata folosim instrumente diamantate active.; sau
instrumentele diamantate de unica folosinta ( iftine, eficienta abraziva).
Frezele din carbura de tungsten se folosesc numai la crearea santurilor de orientare si
finisarea bontului o singura data tocmai pentru a evita lezarea termica a pulpei.
Granulatia instrumentului diamantat este foarte importanta in sensul ca cu cat granulatia
este mai mare cu atat creste temperatura in camera pulpara.Folosim cu prudenta
instrumentele cu granulatie mare( 150 microni).

Presiunea exercitata influenteaza pulpa. Chiar daca cresterea temperaturii este controlata
o poresiune care depaseste 230 g declanseaza raspuns inflamator pulpar.din punct de
vedere biologic se accepta o presiune sub 230 g si se prefera cele care nu depasesc 120 g.

Corect este sa pensulam fin suprafata bontului cu un instrument diamantat nou la turatie
mare , racire continua si vom indeparta eficient substanta dentara cu producerea unei
cantitati minime de caldura. Sa nu uitam sprijinul mainii medicului pentru a evita o
presiune exagerata.
Prepararea dintelui fara racire cu apa s-a descris ca “fierberea pulpei in suc propriu” .
Prin racire dispersam caldura si evitam disecarea dentinei. Jetul de apa directionat direct
pe suprafata de contact cu instrumentul; apa spala si resturile de pulbere facand
instrumentul diamantat mai activ..
Dentina pentru a nu se deshidrata ramane umeda tot timpul cu exceptia celor de control a
preparatiei si de amprentare.. Cand preparam zona terminala jetul de apa poate sa
impiedice vizibilitatea si atunci folosim piese la turatie mai mica dar tot cu jet de apa. S-a
mai demonstrat ca temperatura din camera pulpara creste proportional cu temperatura apei
de racire si cu timpul de lucru. ; prin urmare se indica o temperatura a apei de racire de
30-32grade.
Pauzele dese sunt eficiente deoarece pentru ca permit un control eficient al temperaturii
apei de racire care se incalzeste pe parcursul prepararii bontului.
Este contraindicata folosirea excesiva a racirii cu aer deoarece este insuficiente si
ineficienta racirea.La 41, 5 grade se produce moartea fibroblastelor pulpare. Leziunea
tipica de arsura la nivelul pulpei este necroza de coagulare.sunt necesare doar 11 secunde
de folosire a turbinei fara racire cu apa pentru ca sa apara leziuni de arsura.Arsura se poate
produce cu instrumente diamantate la orice viteza cand se face racire cu aer si cand
grosimea dentinei restante este mai mica de 2 mm.
Se acorda o atentie deosebita prepararii santurilor si puturilor pentru crampoanele
intradentinare deoarece apa de racire nu ajunge pana la lamela activa a instrumentului.; se
vor prepara la turatie mai mica si cu pauze dese pentru a evitarea supraincalzirii
CORPUL DE PUNTE

Corpul de punte inlocuieste dintii absenti in PPF.

Obiectivele corpului de punte sunt biologice si mecanice.

Obiectivele biologice
Profilactic:
-preintampina dishomeostazia aparatului dento-maxilar
-contribuie la stabilizarea relatiilor mandibulo-craniene si refacerea ocluziei
functionale
-va micsora rata resorbtiei osoase
-contribuie la conservarea sanatatii tesuturilor inconjuratoare printr-o modelare
morfologica, profilactica.
Curativ:
-urmareste refacerea morfologica si functionala a ADM, a arcadelor edentate
-morfologia apropiata de a dintilor absenti
-sa redea fizionomia arcadei in special in zona anterioara dar si laterala a arcadei;
-contribuie la refacerea functiei masticatorii – un modelaj cuspidian corespunzator;
-creaza conditiile unei deglutitii normale prin refacerea stopurilor ocluzale afectate.
-va crea conditiile unei articulari fonetice adecvate;

Obiectivele biomecanice

-fortele ocluzale preluate echilibrat de arcada de sprijin si transmise in directii fiziologice

Rigiditatea
-sa fie rigid sa nu se deformeze sub actiunea fortelor pe care le recepteaza
Deformarea depinde de:
-materialul din care este realizat, de grosimea si de amplitudinea sa.
Tipuri de deformari:
1)Deformarea elastica: corpul de punte suporta un grad de indoire dar dupa incetarea
fortei revine la pozitia initiala.
-depinde de modulul de elasticitate
-duritate si maleabilitatea aliajului
-amplitudinea si grosimea corpului de punte.
-sunt permise in toate corpurile de punte care au caracter permanent
-si mandibula si maxilarul sufera acelasi tip de deformare in masticatie;
-gradul de indoire sa fie redus sa nu depaseasca rezistenta ligamentara a elementelor de
sustinere dento-parodontala
-deplasarea substructurilor organice sa se faca limitat avand caracter biostimulator
-deformarea elastica se realizeaza si in raport cu axul principal al CP dictat de pozitia
stalpilor;
-DS perpendiculari pe axul orizontal al CP prezinta conditii optime reusesc sa anihileze
fortele de indoire aflate in limite fiziologice.
-DS inclinati catre spatiul edentat favorizeaza indoirea permitand deformarea CP
-DS inclinati in sens opus spatiului edentat se opun aparent flexiunii, dar acesti dinti prin
pozitia implantara deficitara realizeaza o opozitie redusa.
Deformarea corpului de punte depinde de aspectul concav sau convex al acestuia:
-corpul de punte convex se opune eficient deformarilor elastice ( directia fortei de
solicitare este dinspre ocluzal)
-corpul de punte concav favorizeaza deformarea elastica (edentatia mandibulara) precum
si modelarea incorecta a corpului de punte.
Deformarea elastica este implicata in fracturarea sau desprinderea elementelor fizionomice
la CP mixt datorita fenomenului de alunecare intre aceste 2 componente.

2)Deformarea plastica
-se produce o alterare grava maxima a structurii care isi schimba morfologia initiala.
-corpul nu mai revine la forma initiala comparativ cu deformarea elastica;
--deformarea poate fi definitiva sau temporara
-utilizarea materialelor cu un grad crescut de plasticitate sunt nocive;
-trebuie utilizate aliaje care nu se deformeaza plastic iar deformarea elastica sa nu
depaseasca capacitatea de rezistenta a suportului dento-parodontal si a osului
-cu cat corpul de punte este mai intins cu atat rezistenta la deformare plastica este mai
mica
-deformarea plastica depinde si de fortele declansate in ocluzia functionala

Rezistenta mecanica
-sa fie suficienta pentru a nu se deforma sub actiunea fortelor ocluzale.
-se calculeaza in raport cu pozitia corpului de punte pe arcada.
-corpul de punte lateral va fi solicitat maxim; cele frontale mai putin in raport de
gradientul de forta dezvoltata de muschii masticatori (N: gradientul fortei muschilor
masticatori este de 30-80 kgf exceptional ajunge la 100-300 kgf)
Fractura corpului de punte
-apare in zona de solicitare maxima sau zona de minim rezistenta
-zone de rezistenta minima apar ca urmare: modelaj defectuos, zona de maxima solicitare
este amplasata la mijlocul distantei dintre cei 2 stalpi sau mai aproape de unul dintre
acestia cand unul este foarte bine implantat si nu permite schimbarea pozitiei
-fractura apare in urma defectelor de turnare (bule, fisuri, ) a defectelor de turnare sau a
conceperii gresite cu corpuri de punte mai mari de 3 dinti succesivi.
Rezistenta la abraziune
-conserva forma initiala si asigura stabilitatea morfologica a corpului de punte
-depinde de rezistenta aliajului dar si de conditiile exercitarii fortelor de frecare dintre cele
2 arcade
-la stereotipul frecator abraziunea este de maxima intensitate modifica morfologia arcadei;
-forta de abraziune este crescuta la PPF ceramo-metalice abrazand uneori si coroanele
metalice antagoniste;
-aliajele din aur si platina au o rezistenta la abraziune favorabila pentru realizarea CP;
-uneori aceasta abraziune poate fi interpretata ca o tendinta spontana de echilibrare
ocluzala functionala a celor 2 arcade;

Fortele pe care le transmit corpul de punte

-sunt fortele de masticatie ce se sunt transmise arcadei antagoniste
-pentru transmiterea corecta este nevoie de realizarea contactelor ocluzale functionale
pentru ca fortele sa fie transmise in axul dintelui si sa nu genereze componente orizontale;
- corpul de punte transmite fortele substructurii organice sustinatoare care le neutralizeaza
prin structura de rezistenta
-sunt transmise DS axial cu intensitate in limite liminare
-PPF sunt acuzate (unii autori) de anchiloza dento-parodontala) prin imobilizarea dintelui;
-transmiterea FO de la nivelul CP spre DS se realizeaza pe linii de forta prevazute inca din
momentul conceperii si constructiei CP.
Pentru aceasta:
-PPF fixata pe un numar suficient de DS
-CP nedepasind poligonul de sustinere (exceptie face CP frontal din motive fizionomice)
-design-ul adecvat al CP favorizeaza transmiterea axiala a fortelor;
-( se modeleaza CP arcuat inspre creasta edentata) determinand orientare fortelor spre DS.

Caracteristicile corpului de punte

Corpul de punte se caracterizeaza prin:
Amplitudine
Latime
Profil
Raport cu creasta edentata
Realizare tehnologica

Amplitudine
-depinde de amplitudinea spatiului edentat limitat de DS; in general spatiul de 1-3 dinti
lipsa consecutiv;
-in zona frontala CP cuprinde si 4 dinti lipsa consecutiv;
-CP cu mai mult de 3 dinti lipsa in zona laterala este o eroare;
-dar este posibila atunci cand arcada antagonista este o proteza mobila ce declanseaza
forte reduse;
-edentatiile terminale care suporta terapie conjuncta prin extensie distala nu sunt in
intregime substituite deaorece intermediarul are dimensiunea unui premolar.

Latimea
-in raport cu diametrul V-O al crestei edentate
- cu spatiul protetic potential
-si cu diametrul dintilor inlocuiti;
In caz de diametru V-O al crestei mari apare riscul realizarii unui contact intins cu creasta
altfel apar ancose triunghiulare retentive pe versantul oral al crestei;
-latimea CP se concepe si in functie de inaltimea spatiului protetic potential;
-daca inaltimea este mare si latimea este crescuta
-inaltimea redusa impune CP cu cu latimi reduse (pot fi aplicate interventii chirurgicale
corectoare)

Inaltime
-depinde de inaltimea spatiului protetic potential dar si de latimea crestei edentate;

Profilul
-sa se incadreze in morfologia clinica a arcadei dentare
-in plan sagital in zonele laterale CP maxilar are curbura de ocluzie convexa iar la
mandibula concava, curburile mai mult sau mai putin accentuate in functie de
caracteristicile individuale;
-CP trebuie sa respecte armonia si amplitudinile curburilor sagitale ; este nevoie de
manopere clinice de pregatire preprotetica (corono-plastie, gingivo-corono-plastii, ablatia
pieselor protetice defecte)
-din plan sagital corpul de punte frontal prezinta o curbura care satisface atat exigentele
fizionomice dar permite si o mobilitate functionala a musculaturii oro-faciale si a limbii.
-curbura vestibulara mare sau prea mica afecteaza fizionomia atat in repaus cat si in
dinamica faciala;
-rezolvarea ocluziei psalidodonte trebuie sa respecte intotdeauna conditiile impuse de
fizionomie si fonatie in plasarea si dimensionarea curburii CP plasat in zona frontala
-inclinarea axelor dintilor trebuie individualizata
-extremitatea gingivala a CP prezinta un relief ce mimeaza coletul dintilor pe catre ii
inlocuieste si respecta spatiul necesar pentru papile;

Transversal:
-sa prezinte convexitati cu rol protector pentru creasta alveolara dar si pentru parodontiul
dintilor limitrofi;
-se asigura protectia tesuturilor moi de impactul alimentar si se inlatura pericolul
traumatizarii in timpul masticatiei;
-corpul de punte maxilar circumscrie arcada mandibulara, cel mandibular sa fie
circiumscris;
-separarea individuala a fetelor vestibulare si modelajul corpului de punte
frontal trebuie sa se realizeze armonia fizionomica.

Vertical
-sa participe la configurarea unui plan ocluzal simetric, armonios

Forma pe sectiune
-variaza in functie de conceptia protetica
-sunt diverse forme pe sectiune: forma de sa simetrica se intinde de o parte si de alta a
muchiei crestei acoperind egal partea superioara a versantilor crestei edentate
-alta varianta de sa asimetrica sau semisa unde exista contact cu versantul vestibular al
crestei si muchia crestei
-forma pe sectiune de aspect de trefla utilizata in PPF mandibulare suspendate
-forme pe sectiune de aspect de cupa unde exista contact punctiform al PPF cu creasta
fiind biologica.

Raportul cu creasta edentata

-reprezinta cea mai importanta caracteristica a CP

Pot fi:
-CP in contact cu creasta
-la distanta de creasta
-contact partial cu creasta.

Corpul de punte in contact cu creasta

-realizeaza raport in suprafata cu mucoasa gingivala
-suprafata mucozala a CP modelata in functie de forma crestei;
-se creaza senzatia de arcada integra datorita contactului intim dintre cele 2 suprafete;
-are dezavantaje biologice realizeaza o nisa ecologica in care retentioneaza resturi
alimentare la care se adauga placa bacteriana cu consecinte patologice;
apare un proces inflamator evolutiv; apar fenomene de congestie, turgescenta conducand
la hiperplazia si hipertrofia zonei de contact
-CP mentine in permanenta un efect mecanic iritant amplificata de traumatismul functional
-apar ulceratii, osul alveolar se resoarbe si apare atrofia
-apare halena fetida, hemoragii provocate de actul masticator
-sunt contraindicate aceste constructii protetice ce imbraca imaginea unui dezastru
biologic
Corpul de punte suspendat
-construit la distanta de 2-3 mm de muchia crestei
-are avantaje biologice si igienice
-se evita traumatizarea mucoasei
-spatiul liber creat este neretentiv usor de curatat;
-Conditii:
-spatiul protetic inaltime mai mare de 5 mm pentru ca CP sa aiba o grosime suficienta
-lungimea bresei edentate sa depaseasca dimensiunile unui singur dinte (sa nu devina
retentiv spatiul de sub CP)
-indicat in zonele laterale mandibulare cu spatii protetice de amplitudine si inaltime
optime.
-nu este indicat la maxilar ( nu se inchide camera de rezonanta s-ar depune resturi pe
suprafata mucozala)
-nefizionomic si nefunctional din punct de vedere fonetic nu se aplica niciodata frontal
maxilar si mandibular
-de regula se realizeaza metalic
-constructiile mixte se aplica doar cand exista suficient spatiu protetic

Corpul de punte cu contact partial cu creasta:

-are diverse variante
-cu contact in semisa
-cu contact liniar
-cu contact punctiform

Corpul de punte in semisa

-satisface fizionomia
-suprafata mucozala acopera versantul vestibular si muchia crestei
-indicat doar in zona frontala
-eronat aplicarea lui in regiunile laterale maxilare
-conditie: modelarea convexa in toate sensurile a fetei orale.

Corpul de punte cu contact partial liniar

-se poate realiza in 2 moduri: tangential si pe muchia crestei
Corpul de punte cu contact partial liniar tangential realizeaza contactul cu
versantul vestibular al crestei
-inchide cutia de rezonanta ce il indica pentru maxilar
-corect realizat favorizeaza autocuratirea si igienizarea corespunzatoare;
-suprafata mucozala a CP si fata orala modelata convex in toate sensurile;
- grosimea vestibulo-orala a crestei dicteaza maniera de realizare a CP.
-in caz de creasta lata contactul se realizeaza mai aproape de muchia crestei pentru un
spatiu triunghiular mai deschis pentru periaj
-in caz de cresta edentata ingusta contactul se va deplasa spre versantul vestibular.

Contactul de punte cu contact liniar pe muchia crestei

-realizeaza contact de-a lungul crestei edentate prin polul gingival al CP contactul
mentinandu-se pana in vecinatatea papilei interdentare ce priveste spre zona edentata;
-linia de contact cu creasta sa se intrerupa la nivelul papilei la 2-3 mm de insertia
parodontala a mucoasei;
-indicat la mandibula

Corpul de punte cu contact punctiform

-realizeaza contacte cu creasta edentata la nivelul polului gingival al fiecarui intermediar
-contactele vor fi situate intre 2 suprafete convexe ;
--reprezinta o solutie ideala
-pe suprafata orala se realizeaza convexitati asemanatoare arcadelor dentare ;
-indicat in special la mandibula.

Realizarea tehnologica
Corpul de punte poate fi:
-metalic
-fizionomic
-semifizionomic

Corpul de punte metalic

-total nefizionomic
-poate fi realizat plin sau prin tehniica holguss (gol in interior)

Corpul de punte fizionomic

-utilizat in PPF total fizionomice (ceramice, compozite)
-cu amplitudine redusa
Corpul de punte realizat prin tehnica Targis-Vectris
-realizat din componenta Vectris a sistemului (benzi de carbon care se aplica intre DS in
loje special create;
-este un sistem biocompatibil
-raportul cu creasta variat

Corpul de punte semifizionomic

-poate avea forme variate de: Y, T, in bara, in bara cu ciupercute de retentie ( nu se mai
utilizeaza);
-modern se realizeaza CP in caseta, semicaseta, cupe, semicupe si ajurata;
Corpul de punte sub forma de caseta:
-are structura metalica cu 3 suprafete: mucozala, orala si ocluzala sau incizala;
-se plaseaza elemente retentive sub forma de: bride metalice, perle, butoni, plase care vor
retentiona materialul fizionomic;

CP in forma de semicaseta:
-are o structura metalica ce formeaza suprafata mucozala si jumatatea fetei orale a CP
-contactele ocluzale se realizeaza pe structura metalica
-contactul strans in regiunea frontala contraindica CP in semicaseta
-pentru retentionarea materialului de placare se folosesc butoni de retentie ce formeaza la
nivelul suprafetei ocluzale insule metalice vizibile in materialul de placare
-insulele se plaseaza la nivelul stopurilor centrice si al contactelor dintre arcade;
-are indicatie in zonele laterale si anterioare;

Corpul semifizionomic in cupa

-indicat pentru PPF mandibulare
-contactul este liniar cu creasta sau contact punctiform
-structura metalica formeaza peretii orali si vestibulari precum si polul mucozal al CP
-cupa prezinta butoni de retentie ce realizeaza mici insule metalice pe suprafata ocluzala
precum si materialul de placare.

Corpul de punte semifizionomic in semicupa:

-se indica pentru contact punctiform cu creasta
-aplicat in edentatiile mandibulare
-partea metalica cuprinde versantul oral, polul mucozal si prima portiune cervicala a
versantului vestibular
-elementele de retentie a materialului de placare pot ajunge pana la suprafata ocluzala.

Corpul de punte ajurat

-utilizat in scopul economiei de metal pretios din PPF metalo-ceramice care utiliuzeaza
aliaje speciale de aur platinat (care sunt scumpe si cresc greutatea piesei protetice)
-permite realizarea unei PPF ceramo-metalice total fizionomica unde structura metalica
este invizibila
-are structura unei dantele cu ochiurile asezate de a lungul liniilor de forta de la nivelul
CP;
-in ochiuri se va arde ceramica
-materialul fizionomic in acest caz este in contact cu creasta edentata (portelanul este
inert).
Materialele acrilice, compozitele:
-apar iritatii cand vin in contact cu mucoasa sunt alergice
-datorita monomerului rezidual care este toxic se indica realizarea suprafetei metalice a
corpului de punte metalica.

Solidarizarea corpului de punte la elementele de agregare

 SOLUTII TERAPEUTICE IN FUNCTIE DE CLASA DE EDENTATIE

In momentul cand am luat decizia de a realiza o PPF trebuie sa stim ca exista mai multe
solutii terapeutice care depind de:

● conditiile locale si loco-regionale

● varsta
● sexul
● ocupatia
● starea fizica
● starea psihica
● conditiile materiale ale pacientului
● dotarea cabinetului

RESTAURARI FIXE IN ZONA LATERALA MAXILARA

Dintii laterali participa efectiv la functia masticatorie, asigura functia de calaj a

manduibulei, stabilizand mandibula in PIM.
Cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca restaurarile protetice din aceasta zona
sunt:
-masticatie
-mentinerea stopurilor ocluzale si DVO
-igiena bucala buna
-fizionomie (anumite profesii)

1. Edentatia de molar secund permanent (clasa a III-a Kennedy)

-situatie clinica rar intalnita

Situatii clinice posibile:

1. Daca molarul de minte este pozitionat corect pe arcada si antagonistii prezenti se

realizeaza o PPF cu 2 elemente de agregare pe cei 2 dinti stalpi mezial si distal.

2. Conditii nefavorabile:
-molarul de minte implantat vicios, inclinat mezio-distal;
-dificultati in confectionarea elementului de agregare si in stabilirea axului de insertie al
restaurarii;
-antagonistii lipsesc

Concluzie : nu se inchide bresa la acest nivel cu PPF

3. Alta situatie:
- molar de minte neerupt (se fac radiografii si se apreciaza axul de insertie; este posibil
ca bresa edentata sa se inchida partial dupa eruptia molarului III, atentie sa nu migreze
antagonistii.

2. Edentatie de molar prim permanent superior (clasa a III-a Kennedy)

Caracteristici:
-este considerata urgenta stomatologica, situata pe locul 2 dupa edentatia M1
mandibular
-expectativa bazata pe capacitatea de adaptare a organismului trebuie abandonata
- protezarea acesteia previne tulburarile ocluzale, parodontale si articulare
-amplitudinea deplasarii dintilor limitrofi bresei este cu atat mai mare cu cat a avut loc la
o varsta mai frageda;
● este mai mare la arcada maxilara
● mai pronuntata pentru dintii distali bresei
● edentatia timpurie (6-8 ani) creeaza posibilitatea deplasarii corporale a dintilor
(translatie simultana a coroanei si radacinii)

-edentatia tardiva determina deplasarea dintilor sub forma bascularii,mai mult M2 perm
-nu este indicata temporizarea protezarii pana la 18-20 ani; se instituie un tratament
protetic precoce (14-16 ani pentru a preveni intregul cortegiu de tulburari)

Variantele de protezare fixa depind de:

-varsta la care a survenit edentatia
-integritatatea dintilor limitrofi bresei edentate
-axul lor de implantare

Rezolvarea edentatiei survenita in copilarie

-bresa poate fi inchisa prin migrarea dintilor limitrofi;
-cand acestia sunt integri si ocluzia nu s-a destabilizat nu se restaureaza.
Adolescenta: se recomanda restaurarea bresei pentru evitarea bascularii dintilor si
egresiunea si /sau extruzia.

Pe langa varsta la care s-a produs edentatia importanta este existenta sau absenta
molarului trei, si directia axului sau de implantare, existenta intelegand si chiar incluzia
lui.

Solutia clinica:

1. o PPF cu doua elemente de agregare ( M2 si PM2), [[fie exceptional molarul secund

si molarul de minte cu o extensie meziala pentru molarul prim; aceasta solutie nu este
unanim acceptata.]]
Nota: Cand PPF se va sprijini pe molarul secund si pe premolarul secund iar molarul de
minte nu este inclus in lucrare, intre stalpul distal (molarul doi ) si molarul de minte se
dezvolta o punga parodontala. Daca molarul de minte are antagonist si axul de
implantare este normal se cuprinde in PPF; altfel daca este fara antagonist se extrage.

2. Se insera un implant cu conditia ca premolarul II si molarul II sa fie sanatosi dar

numai dupa 18-20 ani.

Edentatie de molar prim si secund permanenti superiori ( clasa a III-a Kennedy)

Solutii de tratament:

existenta molarului III cu ax acceptabil de implantare se alege o PPF cu dinti stalpi PM II

si molarul de minte

dinti stalpi cu valoare functionala mai slaba, restaurarea are trei dinti stalpi: adica cei doi
premolari si molarul de minte.

daca coroana molarului trei este distrusa si tratamentele endodontice nu se pot realiza
sau axul de implantare nu este normal, molarul trei se extrage si urmeaza inserarea a
2-3 implante in functie de posibilitatile materiale ale pacientului, de starea lui generala si
daca acesta este de acord.

Pierderea celor doi molari atrage dupa sine si coborarea sinusului maxilar; de aceea va
fi nevoie de procedee de elevare a sinusului.

Edentatie de premolar secund si molar prim superior (clasa a III-a Kennedy)

Solutii

1. PPF cu EA pe premolarul I si molarul II

2. in functie de prezenta si axul de implantare se cuprinde si molarul III

3. inserarea a 2-3 implante.

Edentatie de premolar secund maxilar ( clasa a III-a Kennedy)

-edentatie frecventa la tineri

-cauza: evolutia rapida a cariei de la simpla la complicata, incongruente dento-alveolare

Solutie terapeutica

1. PPF cu 2 stalpi PM1 si M1 mai ales daca prezinta carii si obturatii;

2. Daca PM1 este integru putem folosi cei doi molari adica molarii 1 si 2 cu o extensie
meziala, pentru a evita prelucrarea PM1, din considerente estetice, acesta fiind vizibil
uneori in timpul surasului

3. exceptional folosim stalpul distal adica M1 si o extensie pentru PM II si PM I sa fie

integru;

4. implant endoosos (dintii limitrofi bresei integri, conditiile ocluzale favorabile, nu exista
hiperfunctie musculara, igiena buna, conditii materiale).

Edentatie de premolar prim superior ( clasa a III-a Kennedy)

- PM1 superior se pierde usor si precoce;

- folosirea materialelor necorespunzatoare de obturatie pericliteaza vitalitatea acestui
dinte
- fractura peretilor axiali precum si modalitatile gresite de abordare a cariei complicate
grabesc pierderea lui;
-are o variabilitate cromatica mare;
- este pozitionat la curbura arcadei.

Solutii:

1. PPf cu doi dinti stalpi: caninul si al doilea premolar cu un intermediar

Dezavantaje:
-prepararea caninului
-alegerea corecta a EA pe canin: coroane partiale, incrustatia in incrustatie, culisa
intracoronara; coroanele mixte si coroanele toate de invelis risca tulburari estetice;

2. PPF cu extensie meziala, cu doi dinti stalpi distali (premolarul secund si molarul I ) si
un intermediar pentru premolarul I

Solutiile terapeutice tin cont de:

-tipul de ghidaj
-statusul dento-parodontal al dintilor stalpi;
 3. La copii si adolescenti intra in discutie si o restaurare adeziva cu pregatiri minime ale
caninului si premolarului secund (conditia stalpii indemni de carie)

4. implant endoosos (dintii limitrofi integri si pacient peste 18-20 ani)

Edentatie de premolar unu si doi superior ( clasa a III-a Kennedy):

1. PPF cu doua elemente de agregare si doi intermediari.

Dezavantaje :
-prepararea caninului
-se prefera EA care lasa fata vestibulara neatinsa si pastreaza ghidajul canin
-EA trebuie sa fie astfel realizat incat sa refaca ghidajul canin daca aceasta a existat
inaintea preparatiei.

2. inserarea a 2 implante ( rezerva osoasa favorabila si dintii delimitanti bresei integri.)

Edentatie de premolar doi si molar doi superior ( clasa a III-a Kennedy cu o

modificare)
Solutii terapeutice sunt in functie de integritatea dintilor stalpi si de axele lor de
implantare.

Solutii:
1. Daca premolarul prim este integru si molarul trei are o pozitie integra pe arcada se
realizeaza o PPF cu dinti stalpi molarul prim si molarul 3 ,cu un intermediar pentru
molarul secund absent si extensie meziala pentru premolarul secund. Este posibil ca
datorita miscarilor de frecare intre extensie si fata distala a premolarului prim sa apara
leziuni carioase.
2. Daca premolarul prim prezinta leziuni carioase sau obturatii se realizeaza o PPF cu 3
EA (premolarul 1, molarul prim, si molarul 3)
3. In situatia in care molarul 3 prezinta o implantare vicioasa si nu exista antagonisti se
realizeaza o PPF ce se agrega pe PM 1 si molarul prim bresa distala ramanand
neprotezata.
4. Uneori in functie de integritatea arcadei antagoniste se poate adauga ultimei variante
o extensie distala. Daca arcada antagonista este scurtata si molarul de minte superior
este situat vicios se extrage molarul de minte.
5. Implant ( rezerva osoasa optima, dinti stalpi integri, igiena orala corespunzatoare,
conditii ocluzale favorabile si materiale bune ); se insera 2-3 implante corespunzator
celor doua brese. Uneori este nevoie de elevarea sinusului maxilar.
Edentatie de premolar prim si molar prim permanent superior ( clasa a III-a
Kennedy) cu o modificare.

PPF (dintii stalpi bine implantati, premolar 2, molar 2 si doi intermediari dintre care unul
in extensie meziala.

Pacient in varsta, canin cu obturatii multiple, sau coroana distrusa: se iau 3 DS cu 3 EA

( molar, premolar, canin) si 2 intermediari intre EA.

Molarul de minte prezent cu ax de implantare bun: se prinde si el in PPF si atunci PPF

are 3 EA (molar trei, molar doi, premolar secund) si doi intermediari dintre care unul in
extensie meziala.

Dinti stalpi cu insuficienta parodontala: realizam PPF cu 4 DS ( canin, premolar doi,

molar doi, molar trei)

Terapie implantara ( rezerva osoasa, dinti integri, igiena orala)

Edentatie de premolar prim si molar secund permanent superior ( clasa a III-a

Kennedy) cu o modificare)

Situatie clinica deosebit de frecventa.

Solutiile terapeutice depind de: integritatea stalpilor, varsta, prezenta molarului de minte.

1. PPF cu 3 DS, fara a cuprinde caninul. PPF are 3 EA (Premolarul 2, molarul prim,
molarul trei)

2. PPF cu 4 DS: (canin, premolar doi, molar prim, molar de minte). Se alege in general
pentru stabilizare;

3. Doua PPF cu aceiasi dinti stalpi;

4. PPF care lasa bresa distala nerezeolvata daca axul molarului de minte este altul
decat cel normal, daca este semiinclus sau compromis si trebuie extras. In acest caz
luam stalpi: caninul, premolarul doi, molarul prim.

5. PPF cu doi dinti stalpi (premolarul secund si molar prim ) cu o extensie meziala pentru
premolarul unu neatingand caninul.

6. combinarea unui implant pentru bresa premolarului prim si o PPF cu 2 EA pe molarul

prim si cel de minte cu un intermediar.
Edentatie de premolar secund, molar prim si molar secund permanenti superiori (
clasa a III-a Kennedy)

Solutii:
PPF ancorata pe 2 DS ( mezial premolarul I si distal molarul III cu 3 intermediari)

Conditii:
– DS cu status parodontal foarte bun ( premolarul prim sa aiba 2-3 radacini), molarul trei
radacinile cat mai divergente; fara risc de carie sau complicatii endodontice;

configuratia arcadei antagoniste (apreciem fortele la care va fi supusa arcada

antagonista); solicitarile fiind mult mai mari daca dintii prezenti sunt naturali comparativ
cu o proteza totala sau partiala.
Este posibil sa includem si caninul pentru o agregare mai serioasa mai ales daca
acesta prezinta si leziuni carioase sau obturatii.

- 3-4 implante endoosoase.

Edentatie de premolari ( prim, secund) si molar prim permanent ( clasa a III –

Kennedy)
Solutii:

PPF cu DS caninul si molarul doi, posibil si molarul trei inclus in restaurare; sau molarul,
trei se extrage deoarce prezenta lui in vecinatatea EA, distal genereaza o punga
parodontala;

PPF sprijinita pe implante (respectate conditiile)

Edentatie de premolar prim, de molar prim si molar secund permanent ( clasa a

III-a Kennedy cu o modificare)
Solutii:

PPF cu trei EA (canin, premolarul secund, molarul trei) si 3 intermediari.

implant endoosos in bresa primului premolar si se face o PPF de pe premolarul secund

si pe molarul trei; (situatie clinica de canin integru si ghidaj canin). molarul trei trebuie sa
indeplineasca conditiile (ax de implantare favorabil, pozitia, si implantarea permit acest
lucru).

In caz de arcada antagonista scurtata sau arcada antagonista cu dinti de proteza si

atunci cand molarul de minte este neutilizabil se incearca realizarea unei PPF de pe
canin pe premolarul secund cu o extensie distala pe post de molar prim; este o solutie
destul de fragila.

Edentatie de premolari si de doi molari ( clasa a III-a Kennedy):

nu se trateaza o bresa mai mare de 3 dinti;

-situatia clinica genereaza discutii aprinse intre medic si pacient

Solutii: Se ia in discutie doar cu o declaratie scrisa a pacientului pt o PPF!

-In caz de dinti stalpi robusti (canin si molar de minte) cu radacini puternice,

-arcada antagonista fiind o restaurare mobila sau mobilizabila;

- statusul parodontal sanatos

- axele de implantare ale celor doi DS corespunzatoare

-directia crestei edentate

-prezenta sau absenta unei hiperfunctii musculare

Terapia mixta dento- implantara cu 2 implante endoosoase pe pozitia premolarilor si

utilizarea ca DS: caninul si molarul trei cu implantare si ax corespunzator.
-solutia nu este agreata in unanimitate.
-daca se apeleaza la aceasta solutie este necesara aplicarea unor ruptori de forta.
-sau inserarea a 4 implante endoosoase neatingandu-ne de cei doi dinti naturali
( molarul trei poate fi si extras).
RESTAURARI FIXE IN ZONA FRONTALA MAXILARA

Zona frontala maxilara este zona privilegiata a figurii si a fetei in special. Ansamblu
estetic individual este alcatuit din:
-dispunerea dintilor frontali
-forma contururilor
-particularitatile axelor de implantare
-nuantele cromatice.

In aceasta zona primeaza:

-refacerea fizionomiei
-fonatiei
-stabilitatea ocluziei
-conducerea mandibulara.

Edentatie de incisiv central superior ( clasa a III-a Kennedy)

1. PPF cu DS: incisivul central de pe hemiarcada opusa si pe incisivul lateral de pe

partea edentatiei, cu un intermediar.
2. Punte adeziva (integritatea DS, gabaritul bresei, prezenta sau absenta unei diasteme)
3. implant (rezerva osoasa)
4. PPF cu mai multi DS ( toti cei 5 dinti frontali) in caz de insuficienta parodontala. PPF
actioneaza ca sina de imobilizare.

In ultimul deceniu aceasta solutie este contrazisa pe motivul ca:o PPF care se sprijina
pe mai mult de doi dinti cu mobilitati diferite este sortita esecului.

Edentatia de incisiv lateral superior ( clasa a III-a Kennedy)

Estetica zonei frontale are un principiu care spune ca ori pastram integritatea ambilor
incisivi centrali ori ii cuprindem pe ambii intr-o PPF. Se evita pe cat este posibil ca un
central sa fie natural si celalalt acoperit de un EA.

Solutii
1. PPF cu un EA pe canin si cu o extensie meziala pentru incisivul lateral
– cu conditia ca cei doi centrali sa fie integri.

2. PPF cu 2 DS: caninul si primul premolar (cand premolarul are coroana afectata)

3. PPF cu dinti stalpi incisivul central de partea edentatiei (daca are leziuni carioase,
obturatii, coroane de invelis) si canin
 4. punte adeziva cu pregatiri peliculare ale stalpilor

5. inserarea unui implant endoosos.

Edentatie de incisivi centrali superiori ( clasa a IV-a Kennedy)

Solutii:

1. PPF cu DS: incisivii laterali si caninii; numai incisivii laterali nu sunt suficienti cu
toate ca literatura descrie aceste posibilitati. In caz de canini integri se poate opta pentru
ei coroane partiale.

Pentru a lua DS numai incisivii laterali trebuie indeplinite niste conditii:

- conditii ocluzale
- morfologia radiculara
- valoarea parodontala a lateralilor

2. Punte adeziva ( la anumite varste si in anumite conditii ca solutie provizorie de lunga

durata)

3. 2 Implante endoosoase: conditii favorabile: incisivi laterali integri, parodontiu sanatos.

Edentatie de incisiv central si lateral superior ( clasa a III-a Kennedy)

Solutii:

1. PPF cu 2 EA pe incisivul central si canin

2. PPF cu 3 EA si doi intermediari adica dintii stalpi sunt: caninul, incisivul central si
incisivul lateral (in caz de insuficienta parodontala sau daca incisivul lateral are procese
carioase sau obturatii, sau in antecedente o rezectie apicala)
3.Punte adeziva
4.Inserarea a doua implante daca sunt conditii favorabile in acest sens.
Edentatie de incisivi centrali si un incisiv lateral superior.

Solutii:

1.PPF cu 3 DS si EA pe cei doi canini, si incisivul lateral prezent si corp de punte cu 3

intermediari.

2. Inserarea unui implant endoosos pentru incisivul central drept si ulterior la o agregare
mixta pe 2 stalpi naturali si pe unul artificial. Aceasta solutie nu este unanim agreata dar
da rezultate bune si poate fi aplicata in situatiile cand pacientul nu-si poate permite sau
rezerva de os nu ofera baza pentru trei implante ceea ce este de preferat daca dintii
sunt integri.

Edentatia unui incisiv central si a ambilor incisivi laterali superiori

-1.PPF cu 3 EA si doua corpuri de punte cu unul respectiv doi intermediari;

-2. Inserarea a 3 implante endoosoase poate oferi satisfactii deosebite (in caz de dinti
limitrofi, stalpi integri).

Edentatia de canin superior

Solutii de tratament

1. PPF cu 2 DS si 2 EA , mezial pe incisivul lateral si distal pe primul premolar) si un

corp de punte cu un intermediar.

Cazuri particulare- Aceasta varianta nu este acceptata de toata lumea deoarece cand
exista ghidaj canin extensia meziala ar trebui sa suporte ghidajul anterolateral. Solutia
este preferata la pacientii cu conducere de grup.
2. Daca incisivul lateral este integru iar premolarii prezinta leziuni carioase sau
obturatii se recomanda folosirea celor 2 premolari ca DS si un intermediar pentru canin
in extensie meziala.

3. Solutia convenabila la pacienti peste 18 ani cu dinti integri este inserarea unui
implant endoosos. Este si solutia care se recomanda dupa odontectomiile caninilor
inclusi cand acestia nu pot fi redresati prin mijloace ortodontico- chirurgicale.

4. Autotransplantele cu sau fara transfixatii nu depasesc la tineri o longevitate de 3-4

ani.
Edentatie de incisivi centrali si laterali superiori (clasa a IV-a Kennedy)

Solutii:
1. PPF cu 2 EA pe canini si corp de punte cu 4 intermediari;

2. In functie de statusul parodontal al caninilor si integritatea premolarilor mai sunt solutii

terapeutice cand suplimentam DS unilateral cate un premolar prim fie pe dreapta sau pe
stanga in functie de statusul lor

3. PPF cu 4 DS ( doi canini si 2 PM primi si un corp de punte cu 4 intermediari

(premolarii primi afectati de carie sau prezinta obturatii mari);

4. Patru implante endoosoase in functie de conditiile locale si posibilitatile materiale

5. Proteza mobilizabila provizorie de lunga durata.

RESTAURARI FIXE FRONTO-LATERALE LA MAXILAR

In tara noastra acest gen de edentatii este foarte frecvent si o sa cautam sa dam cateva
solutii terapeutice.

Se pot realiza fie 2 PPF sau o PPF cu rol de imobilizare a dintilor.

In caz de canin integru si cu rol de protectie canina realizam 2 PPF separate care lasa
caninul neatins.

Cand se pun probleme de paralelism realizam tot 2 PPF dar se include si caninul.

Se ia DS si molarul de minte cand are pozitie favorabila ca stalp distal suplimentar.

PPF joaca rol de imobilizare cand DS au insuficienta parodontala.

Implant pentru bresa incisivului central astfel incisivul de pe hemiarcada opusa si

incisivul lateral de pe aceeasi parte cu edentatia raman integri bresa ramasa
rezolvandu-se printr-o PPF cu 3 EA si 2 intermediari
sau inserarea a 2 implante (bresa centralului si a primului premolar daca dintii vecini
breselor sunt integri spatiul rezultat prin pierderea molarului de 6 ani se rezolva printr-o
PPF cu 2 EA si un intermediar.

Edentatie de incisiv central, lateral, premolar prim si molar prim de pe aceiasi

hemiarcada ( clasa a III-a Kennedycu 2 mosdificari)

PPF cu 4 EA si 3 CP cu 2 respectiv 1 intermediar. Daca incisivul lateral opus are

obturatie, leziune carioasa, nanic, distrofic se include ca stalp suplimentar.

2 implante in bresa frontala simplifica multe lucruri (posibilitati mari de individualizare a

incisivilor centrali si lateral) iar bresele laterale din zona de sprijin rezolvatre printr-o PPF
cu 3 EA si doi intermediari.

Edentatia celor 4 incisivi si a premolarului prim superior ( clasa a III-a Kennedy)

Solutii terapeutice:

1.PPF fie cu 3 sau 4 EA ( in functie de valoarea parodontala si integritatea DS) si doua

corpuri de punte respectiv pentru incisivii superiori si altul pentru premolarul prim

2.Solutia de a insera 4 implante intre cei 2 canini si o PPF cu 2 EA si un intermediar;

solutie optima si moderna

3.Dorinta de a pastra cu orice pret conducerea canina pe hemiarcada stanga poate lasa
caninul in afara celor doua modalitati de restaurare si se realizeaza o PPF cu 2 EA pe
premolarul 2 si molarul 1 cu extensie meziala pentru premolarul prim.

4. inserarea unui implant pentru premolarul prim permitand astfel ca toti dintii limitrofi
bresei sa ramana neatinsi.

Edentatie de incisivi si premolari superiori de pe o hemiarcada asociata sau nu cu

edentatie de molar prim ( clasa a III-a Kennedy cu o modificare).

Solutii terapeutice:
1.PPF extinse de la premolarul prim de pe o hemiarcada la molarul prim respectiv
molarul secund cand lipseste si molarul prim de pe hemiarcada opusa. Restaurarile au
rol stabilizator; restaurarea va avea 4 EA (de pe premolarul prim, ambii canini si molarul
prim respectiv secund de pe partea opusa).
2. Restaurarea bresei frontale cu ajutorul a 4 implante endoosoase si la rezolvarea
bresei laterale printr-o PPF cu 2 EA pe canin si molarul prim sau secund cu un corp de
punte cu 2 sau 3 intermediari.
Edentatie de incisiv lateral si canin, de pe aceeasi hemiarcada ( clasa a III-a
Kennedy)

Indicatii foarte restranse au PPF cu 2 EA pe un central si pe premolarul prim si corp de

punte pentru 2 intermediari.
Daca creasta alveolara are o curbura accentuata si pacientul are o conducere canina
primul stalp care va ceda va fi incisivul central. Corect este sa luam DS si celalalt incisiv
central si vom realiza o PPF cu 4 DS si 4 EA pe cei 2 incisivi centrali si pe cei 2
premolari si un corp de punte cu 2 intermediari.

inserarea a 2 implante endoosoase dupa 20 de ani ( dorinta pacientului, dinti limitrofi

bresei integri, rezerva osoasa suficienta si a posibilitatilor tehnice.

in cazuri de rezerva osoasa insuficienta tehnicile de RTG (restaurare tisulara ghidata)

pot fi de ajutor.

Edentatia de canin si premolar prim superior de pe aceeasi hemiarcada clasa a

III-a Kennedy)

Solutia terapeutica pentru edentatia de canin si premolar prim superior este greu de
rezolvat din urmatoarele motive:
-viitorii DS care delimiteaza bresa au suprafete radiculare si valoare functionala relativ
mai reduse
- viitorul corp de punte va realiza conducerea mandibulei
-De aceea realizarea unei PPF cu DS incisivul lateral si premolarul prim trebuie privita
cu rezerva.

2. PPF cu DS incisivul lateral (daca morfologia radiculara si implantarea incisivului

lateral este buna) si premolarul doi si molarul prim.

3. PPF cu 4 EA si un corp de punte cu 2 intermediari (solutia cea mai sigura;

dezavantaj EA de pe incisivul central se va invecina cu incisivul central omolog si va
crea nota discromatica. Solutie: folosirea pe incisivul central superior ales ca DA a unui
EA care lasa fata vestibulara libera (coroane partiale, pinledge-uri);

Inserarea a doua implante endoosoase dupa 18 ani, dintii limitrofi bresei integri, ocluzia
si rezerva osoasa favorabile).
Edentatia de canin si a vecinilor sai ( meziali si/sau distali; clasa aIII-a Kennedy)

1. PPF cu 4 EA si corp de punte cu 3 intermediari (rezistenta si longevitate optima).

(DS cei doi incisivi centrali si premolarul doi si molarul prim).

Caz particular: daca incisivul lateral de pe hemiarcada opusa este afectat de carie sau
prezinta obturatii mari se include si el in PPF si atunci vor fi 5 EA.

2. EXCLUS Varianta de PPF cu 2 EA ( incisivul central si premolarul secund) nu este

agreata cu toate ca literatura de specialitate o descrie.

3. Inserarea a 3 implante endoosoase de stadiul I sau II cand conditiile generale o

permit; este o situatie salutara ce elimina sacrificiul de tesuturi dentare.

Edentatia de canin, incisiv lateral si incisiv central

1. Solutia cea mai indicata este aceea de PPF cu 4 EA pe incisivul central, lateral si cei
doi premolari. (merge si la bolnavii cu hiperfunctie musculara)

Solutia unei PPF cu 2 EA si 3 intermediari nu este agreata decat in situatii exceptionale:

(radacini cu morfologie accentuata, implantare foarte buna, ocluzie favorabila, arcada
antagonista cu proteze mobilizabile sau totale.

Inserarea a 3 implante daca sunt respectate cerintele (ofera satisfactii deosebite

pacientului cat si medicului).

Edentatia de canin, ambii premolari de pe aceeasi parte

Solutii:

1.PPF cu 3 EA ( incisiv central, lateral si molarul prim). Se poate dezvolta o punga

parodontala distala de molarul prim si atunci se include si molarul secund daca are
obturatii, leziuni carioase.

2. Inserarea a 3 implante endoosoase ne poate scuti de sacrificii dentare.

SOLUTII TERAPEUTICE FIXE LA MANDIBULA

Rolul regiunii laterale mandibulare este in masticatie, si prin stopurile ocluzale

stabilizeaza ocluzia in PIM. Corpurile de punte sa favorizeze autocuratirea si igienizarea
artificiala, suprafetele ocluzale ale RPF sa pastreze integritatea stopurilor ocluzale si
DVO.
Fizionomia trece pe locul doi cu exceptia unor profesii ce necesita estetica si in aceasta
zona.

Solutiile terapeutice de la maxilar seamana cu cele del a mandibula.

Cateva date suplimentare:

1. mandibula este un os mobil;

2. in cursul dinamicii mandibulare (deosebit de maxilar) molarii inferiori se apropie

sau se departeaza unii de altii cu aproximativ 500 micrometri.

3. ramura orizontala a mandibulei parcurge miscari de rotatie in jurul unei axe

sagitale ceva mai pronuntata distal decat spre mezial

De aceea o PPF extinsa la mandibula se descimenteaza des de pe stalpii distali.

Recomandari: ori de cate ori o edentatie de incisivi inferiori care se asociaza cu lipsa a
doi sau trei dinti din zona de sprijin, se recomanda ca restaurarea protetica fixa sa fie
confectionata din 2 bucati sau sa fie prevazuta cu ruptori de forta.

Edentatie fronto-laterala (clasa a III-a Kennedy cu o modificare)

-lipsesc cei cei 4 incisivi, primul premolar si molarul prim

Solutie: 2 PPF cu 2 EA pe canin si primul premolar si alta PPF cu 2 EA pe premolarul

doi si molarul secund.

Sau prezenta ruptorilor de forta intre cei doi premolari.

Edentatie latero-fronto-laterala ( clasa a III-a Kennedy cu 2 modificari)

Absenta celor 4 incisivi inferiori, a premolarilor secunzi, dreapta si stanga si a molarilor

prim dreapta si stanga sau chiar a molarilor secunzi dreapta si stanga.

Posibilitati de rezolvare corecte dupa conceptiile recente

- La mandibula se contraindica restaurarile fixe totale (extinse)

Prin urmare se realizeaza 3 PPF prevazute cu ruptori de forta intre canini si premolari
sau in zona frontala se insera 4 implante realizandu-se o RP sprijinita exclusiv
implantar. si doua PPF in zonele laterale cu cate 3 EA si trei intermediari.

La mandibula dintii frontali sunt putini vizibili ei participa alaturi de frontalii superiori la
formarea consoanelor. Un procent redus de 13 % dintre pacienti dezgolesc in timpul
diverselor functii toti frontalii inferiori. Prin urmare in zona frontala mandibulara primeaza
cerintele fizionomice estetice, de stabilizare a ocluziei si de conducere anterioara a
mandibulei ( ghidaj anterior).

Solutii terapeutice fixe in zona frontala mandibulara

Edentatia de unul sau doi incisivi centrali mandibulari:

1. PPF cu 2 EA si un intermediar ( implantarea dintilor limitrofi bresei corespunde). EA

coroane de invelis mixte si un corp de punte cu un intermediar.

2. Se mai poate include in PPF si un DS suplimentar (incisivul lateral). Pana pe la 40 de

ani pentru ca PPF sa restabileasca toate cerintele estetice este necesara devitalizarea
stalpilor.

3. se pot realiza si punte adeziva cu 2 EA sau 3 EA care necesita preparatii peliculare

dar longevitatea este discutabila deoarece stalpii au diferite grade de mobilitate

4. Inserarea unui implant ( spatiul edentat cu dimensiune M-D corespunzatoare cu un

diametru care sa nu depaseasca 3,2 mm

Bresa rezultata prin pierderea celor 2 incisivi centrali se rezolva astfel:

1. PPF cu 2 EA pe incisivii laterali

2. PPF cu 4 EA pe incisivii laterali si canini
3. punte adeziva
4. restaurare cu sprijin pur implantar
Edentatie de 4 incisivi mandibulari ( clasa a IV-a Kennedy)

Dintii incisivi mandibulari pot fi pierduti prin procese de parodontopatie marginala sau
traumatisme dento-alveolare.

Solutii:

1. PPF cu 2 EA (pe canini, metalo-ceramica);

2. PPF cu 4 EA daca caninii prezinta semne de suferinta parodontala, mobilitate gradul

I, I/II si premolarii prezinta leziuni carioase, obturatii; se suplimenteaza bresa si cu cei
doi premolari.

3. Inserarea a 4 implante la o arcada cu dinti integri unde sunt respectate conditiile de

inserare a implantelor (implante cu diametru redus). Zona interforaminala fiind cea mai
propice pentru acest procedeu.
 RESTAURAREA PROVIZORIE IN PROTEZAREA FIXA

Restaurarile provizorii denumite in trecut si proteze temporare reprezinta la ora actuala o

etapa obligatorie in protezarea fixa.

Obiectivele protezarii provizorii:

-protectie pulpei dentare si tesuturilor gingivale
-precizarea diagnosticului;
-perfectarea planului de tratament si motivarea acestuia pacientului;
-mentinerea igienei bucale;
-transmiterea unor informatii laboratorului (favorizand comunicarea cu tehnicianul dentar)
-vindecarea tesuturilor restante
-stabilirea schemei ocluzale si a DVO;
-restabilirea si evaluarea fonatiei, masticatiei si prospectarea fizionomiei;
-prevenirea migrarilor dentare precum si aprecierea paralelismului dintilor preparati.

Definitie: conform Glosarului American de Termeni (1999) RPP este piesa protetica
conceputa pentru a imbunatati estetica si a ameliora functionalitatea ADM pe o
perioada limitata de timp, dupa care este inlocuita de o proteza de durata.
Recent a aparut notiunea de restaurare provizorie de lunga durata care trebuie sa fie
mentinuta pe campul protetic de la cateva luni pana la 1-2 ani sau chiar mai mult (in
consolidarea unor rezultate chirurgicale, in cadrul terapiilor ortodonto-protetice si in
protetica implantologica, necesitatea unor interventii chirurgicale (parodontale),
indisponibilitatea pacientilor, sau din cauza laboratorului, in corectarea unor DTM sau a
bolii parodontale).

Obiectivele RPP:
Protectia integritatii campului protetic
-protectia pulpara
-protectia suprafetelor de smalt
-protectia parodontiului marginal.
Protectia pulpara:
In timpul prepararii bonturilor pulpa dentara este supusa unor insulte si solicitari:
-sectionarea prelungirilor odontoblastice
-degajarea de caldura
-deshidratarea dentinei
crearea unor cai de comunicare cu mediul bucal
-apare un sindrom dureros asemanator pulpitei acute
Pentru a proteja pulpa dentara cu adevarat RPP trebuie:
-sa fie bine adaptata pe bonturi
-sa acopere zona terminala
-sa impiedice infiltrarea marginala a salivei si sa fie confectionate din materiale bune
izolatoare termic.

Protectia suprafetelor de smalt:

-RPP sa previna fracturarea dintelui preparat

Protectia parodontiului marginal:

-Marginile cervicale ale RPP sa nu irite parodontiul care de altfel se poate fie hipertrofia
fie retracta;
-fara supra sau infraconturare

Stabilitatea pozitionala
-RPP asigura:
-pozitia stabila a dintelui preparat
-mentinerea spatiului necesar restaurarii permanente
-impiedica migrarile verticale si orizontale,
-migrarea dintelui antagonist

Mentinerea functiei ocluzale

-exercitarea functiei ocluzale
-mentinerea pozitiei dintilor antagonisti
-tatonarea unei noi DVO

Functia fizionomica
-estetica
-mentinerea sau ameliorarea aspectului fizionomic
-informatii dobandite in aceasta etapa sunt transmise laboratorului: (forma si inaltimea
dintilor, convexitatile suprafetelor si chiar culoarea)

Igienizarea corecta:
-materiale rezistente perfect prelucrate si lustruite
-design corespunzator
-instruirea pacientului in ceea ce priveste modalitatile de igienizare.
-modelarea peretilor axiali corect
-ambrazuri deschise asigurand spatiu pentru papilla si igienizare

Rezistenta si retentia
-sa reziste solicitarilor functionale
-sa nu se fractureze
-sa nu se desprinda de pe bonturi
-sa ramana intacta dupa indepartarea de pe dinte

Sprijinirea unor etape ulterioare ale tratamentului protetic:

-verificarea slefuirii suficiente
-paralelizarea preparatiilor
-faciliteaza amprentarea
-largirea temporara a santului gingival se face mai usor in cazul dintilor stalpi acoperiti
provizoriu
-Martignoni pune la punct o metoda de amprentare in care foloseste RPP drept support
pentru aplicarea unei spume siliconice expandabile sub presiunea careia se realizeaza
largirea temporara a santului gingival
-Miller utilizeaza RPP drept portamprenta in amprentarea finala a campului protetic.

Clasificarea RPP

1. Dupa modul de elaborare:

Obtinute industrial:
-cape de aluminiu
-cape metalice cu relief anatomic
-conformatoare de celuloid
-coroane prefabricate din policarbonat
-folosite doar pentr RPP unidentare.

Individualizate: (realizate in cabinetul stomatologic sau laborator de tehnica)

2. Dupa procedeul de realizare al restaurarii:

–tehnica directa (adresata practicienilor tineri)
–tehnica indirecta ( acuratete, adaptare marginala mai buna, protectia pulpei dentare,
economie de timp)

3. Dupa numarul dintilor inlocuiti, pozitia lor pe arcada si tipul EA

a) Restaurari provizorii unidentare
-coroane provizorii
-DCR-uri provizorii
-fatete vestibulare provizorii
-coroane partiale provizorii
-incrustatii provizorii

b) Proteze partiale fixe provizorii

-de urgenta –cuprind RPP legate de patologia specifica pacientului, interventie de urgenta
in vederea protezarii (fracturi coronare frontale, extractii dentare in zona frontala,
deteriorarea sau distrugerea postraumatica a unor restaurari frontale existente)
-de protectie (mentinere) –interventia terapeutica si nu patologia specifica pacientului
este aceea care impune urgenta (preparatia unor dinti vitali, ablatia unei proteze partiale
fixe frontale necorespunzatoare)
-de testare-testeaza anumite elemente functionale (fizionomice, fonatorii, ocluzale)
-de asteptare (temporizare, pasaj) functioneaza un timp mai indelungat datoriata unor
dificultati aparute in realizarea RF:
-mentinatoare de spatiu
-sisteme protetice de imobilizare parodontala
-proteze partiale fixe provizorii postchirurgicale
-proteze partiale fixe provizorii postimplantare
-proteze partiale fixe provizorii postortodontice
-proteze partiale fixe provizorii de compromis socio-economic.

c) Proteze partiale mobilizabile provizorii (PPMP)

- PPMP de urgenta
-PPMP de testare
-PPMP asteptare
-PPMP cu gutiera ocluzala
-mentinatoare de spatiu mobilizabile
-PPMP postchirurgicale
-PPMP de compromis socio-economic.

4. Dupa materiale folosite in protezarea provizorie:

Conditii de indeplinit:
-biocompatibilitate
-stabilitate cromatica
-rezistenta la uzura
-compatibilitate cu alte materiale
-conductibilitate termica redusa
-stabilitate dimensionala
-usor de preparat si manevrat
-neiritante si fara miros
-usor reoptimizabile
-pret de cost convenabil.
Clasele de polimeri folosite in RPP sunt:

-rasini autopolimerizabile pe baza de metacrilat de metil sau de etil (cateva saptamani in

cavitatea bucala)
-rasini termopolimerizabile (RPP de lunga durata)
-rasini fotopolimerizabile
-rasini dual

Rasinile acrilice:
-auto si termopolimerizabile
-tehnica directa sau indirecta
-reactia de polimerizare initiata chimic, este exoterma (70 grade)
-produse din RA autopolimerizabile: Dentalon Plus (Kulzer), Dura Lay (Dental Mfg),
Trim II (Bosworth); Texton ZI, TAB 2000
-au aparut si rasini superioare: Snap 9; asigura timp de lucru prelungit.
-un alt produs nou este Luxatemp-Automix (DMG Hamburg)
- produs de ultima ora: Unifast LC (rasina fotopolimerizabila)

Rasini acrilice termopolimerizabile: indicate pentru RPP de durata mai lunga.

Rasini policarbonate
-sunt derivati de condensare ai acidului carbonic
-polimeri termoplastici si reversibili, se prelucreaza prin injectare
-se prezinta sub forma de granule
-se pot confectiona coroane proivizorii pentru dintii frontali
-necesita instalatii speciale de injectare
-amintim: coroanele polycarbonate ION ale firmei 3 M, coroanele polycarbonate
Swedent ale firmei Kent Dental.
-se livreaza in cofraje de 180 de coroane

Rasini epiminice
-rasini autopolimerizabile, reactie exoterma, stabilitate dimensionala buna, se pot lustrui
-produsul Scutan al firmei ESPE
-proportia: o diviziune de pasta + o picatura de catalizator
-indicate in tehnica directa

Rasini diacrilice composite

-RPP de durata mai lunga (4-5 luni)
-sunt fotopolimerizabile
-produsul consacrat este Protem II (ESPE)
-alt produs Durafil

Rasini acetalice

-produsul Dental D (prin termoinjectare)

Rasini dual (autofotopolimerizabile)

-produsul Provipont (Vivadent), Liechtenstein
Tehnica de lucru:
De exemplu sa protezam provizoriu o bresa edentate redusa:
-alegem dintii din trusa pentru a realiza intermediarul (ii), cream retentii proximale, ii
solidarizam de coroanele ce acopera DS cu un compozit si putem obtine si un relief
adecvat ocluzal.
-amprentam usual cu un silicon chitos cu lingura universala sau individuala, dupa
amprentare indepartam intermediarii din cavitatea bucala sau din amprenta; punem
amprenta deoparte; se prepara dintii stalpi, urmeaza aplicarea amprentei cu rasina in
cavitatea bucala; se indeparteaza excesele, indepartam amprenta,
indepartam RPP, se insera pe bonturile preparate, se fotopilimerizeaza.

Rasini armate cu fibre de sticla si ceromerii reprezinta 2 clase noi de materiale

promovate de sistemul Targis-Vectris;
-sistemul indicat pentru RPP de lunga durata (2-5 ani)

5. Dupa tehnicile de obtinere a RPP

Coroane prefabricate (policarbonat, aluminiu, staniu-argint, crom-nickel)

- din policarbonat: tehnica de lucru:
-alegem coroana din trusa (masurand diametrul M-D cu un subler sau compas).
-adaptarea acesteia pe bont, aplicarea de lac dentar pe bont; se usuca, vaselinarea;
-captusirea cu rasina acrilica autopolimerizabila
-retusarea si lustruirea marginilor
-controlul adaptarii coroanei pe bont si fixarea provizorie.
- Cape si coroane prefabricate
-protectia bonturilor din zona laterala
-aluminiu, staniu, argint, alte aliaje.
-coroanele ION ISO- Form (3 M) sunt din aliaj de staniu si argint; sunt nongalvanice
Tehnica Directa
Dezavantaje:
-potential crescut de traumatizare a tesuturilor bucale in timpul polimerizarii
-adaptare marginala deficitara

Conformatoarele
-2 tipuri: -industriale si confectionate in cabinet
Conformatorul reproduce in negativ forma dintelui inainte ca acesta sa fie preparat sau a
coroanei dintelui modificata cu ceara pe modelul de gips.

Conformatorul amprenta
-amprentarea campului protetic in portamprenta cu hidrocoloid ireversibil sau silicon
(putty).
-se sectioneaza marginile subtiri si interproximal

Conformatoare din folii termoplastice

-acetat de celuloza sau polipropilena
-indicate 125x125 mm cu o grosime de 0,5 mm
-se utilizeaza placile Erkoflex cu aparate Erkoform –D si/sau Erkopress (firma
ERKODENT)

Conformatoare din acetat de celuloza

Conformatoarele se gauresc cu o sonda dinspre inauntru spre inafara pentru a nu se crea
lipsa de substanta in material (sa aiba pe unde iesi surplusul);

Tehnica combinata
Presupune realizarea RPP inainte, in laborator, care are un perete subtire si nu are o
adaptare perfecta dar dupa prepararea dintilor stalpi se captuseste ulterior in cavitatea
bucala.

Tehnica indirecta:
fazele clinico-tehnice:
-in cabinet:
-stabilim culoarea dintilor, se prepara bonturile dentare, alegem o lingura de amprenta
pentru hidrocoloid ireversibil
-largirea temoporara a santului gingival, evidentierea zonei preparatiei terminale
-realizarea amprentei cu hidrocoloid ireversibil
-turnarea modelului
-urmeaza celelalte faze ale protezarii
In laborator:
-se toarna modelul de gips
-sectionam modelul astfel incat sa se potriveasca in conformatorul realizat anterior din
folie transparemnta
-izolam modelul
-marcam zona terminala cu un creion
-umplem conformatorul cu rasina incepand de la un capat si terminand la celalalt
-evitarea incluziunilor de aer mentinand contactul peretilor seringii cu rasina
-conformatorul umplut se aplica pe model mentinandu-se in contact intim cu acesta.
-intreg ansamblu (in functie de rasina utilizata) se introduce fie in apa calda (40 grade, sub
presiune 0,15 Mpa) rasini acrilice, fie in incinta pentru fotopolimerizare
-se separa conformatorul de rasina polimerizata
-se prelucreaza se finiseaza, se lustruieste
-cabinet:
-proba RPP
-evaluam ariile de contact proximal, conturul, defectele, adaptarea marginala si ocluzala

Dispozitive corono-radiculare provizorii

-obisnuit dintr-un miez de sarma acoperit cu un polimer

-sau DCR prefabricate.
Tehnica de lucru:
-plasam un segment de sarma in lacasul creat pentru DCR
-ii facem retentii orizontale cu o piatra iar la capatul ocluzal se face o bucla in maner de
umbrela
-se vaselineaza dintii vecini, canalul si tesuturile din jur
-suprafata externa a sarmei se acopera complet cu rasina. se introduce in canal se asteapta
sa polimerizeze, mobilizandu-se continuu, se introduce in apa calda;
se prelucreaza, se finiseaza se fizeaza provizoriu.

Restaurari provizorii cu schelet metalic din aliaje nenobile

RPP de lunga durata pot fi confectionate si cu schelet metalic folosind aliaje de Cr-Co de
genul Remanium, Dentaurum, Rexillium
Etapele de lucru pentru confectionarea unei RPP de lunga durata cu schelet metalic aliaj
nenobil:
-Prepararea bonturilor dentare
-amprenta campului preotetic, amprenta cu alginate a antagonistilor
-confectionarea modelului
-modelarea si turnarea capelor si a scheletului metallic
-aplicarea canalelor de turnare ambalarea si turnarea
-adaptarea scheletului
-modelarea materialului de placare
-legatura placaj-acrilic schelet

Proteze partiale mobilizabile provizorii

-In caz de tratament hybrid exista diferite posibilitati pana la inserarea unei noi PF
permanente:
-daca rezorbtia crestei s-a finalizat- captusim proteza veche
-daca s-au scurtat dintii pentru o proteza hibrida:
-vom proteja DS cu RPP de substitutie
-completam seile protezelor partiale
-sau realizam o proteza imediata
-daca s-au extras dintii: captusim provizoriu proteza existenta si o readaptam si pentru
dintii extrasi
-confectionarea unor proteze de tranzitie

Restaurari protetice provizorii imediate:

-se refera la plasarea protezei provizorii pe campul protetic in aceesi sedinta in care s-a
efectuat extractia dintilor compromisi si prepararea dintilor

Clasificare protezelor provizorii imediate

1. RPP imediata se clasifica in functie de agregarea la dintii stalpi:

-RPI fixate la DS ( aici intra si vechea proteza fixa dupa ce a fost sectionata si captusita cu
RA
-RPI cu agregare adeziva la dintii stalpi
-RPI ancorate la DS cu crosete de sarma
2. dupa materialul din care sunt confectionati intermediarii protezei:
-intermediari din acrilat autopolimerizabil
-intermediari coroane din policarbonat
-intermediari dinti de proteza
-intermediari dinti naturali extrasi.

Procedee de confectionare
-Proteza partiala acrilica provizorie
-proteza fixa provizorie imediata
-proteza fixa provizorie imediata confectionata pe baza unui conformator

Restaurarea provizorie in implantologia orala

-cu precadere la implante de stadiul II
Proteza provizorie clasificata dupa sprijinul pe care il va avea:
I. Sprijin muco-osos:
-proteze totale
-proteze partiale
-proteze unidentare

II. Sprijin dentar:

-a) preoperator-punti dentare
-b) postoperator 1. RP realizate prin metoda Omnivac
2. Restaurari protetice prin metoda Scutan
III. Sprijin pe implante:
-minisurub
-subperiostale prefabricate
IV. Sprijin mixt implante si dinti naturali

Fixarea RPP

-cimenturile ZOE (eugenolul actioneaza ca plastifiant pentru metil si etilmetacrilat,

afecteaza culoarea, este contraindicat)
corect este sa utilizam cimenturi fara eugenol
cimenturile FOZ, PCZ si CIS sunt contraindicate (au aderenta mare)
este bine sa vaselinam suprafata lustruita a RP, indepartam excesul rapid
-nu umplem coroanele cu ciment ci punem o cantitate mica numai spre ocluzal de
margini pentru a nu patrunde in santul gingival
-indepartam excesul cu sonda sau firul de matase, spalam santul gingival
-sa nu lasam ciment in sant are efect irritant
Protezarea provizorie in protetca fixa detine un loc privilegiat; este foarte adevarat
ca ridica costuri dar in tarile dezvoltate nu se mai concepe protetica fixa fara
protezare provizorie.
B) ETAPELE CLINICE PENTRU REALIZAREA UNEI PROTEZE PARTIALE FIXE
1. Informarea pacientului
2. Anestezierea dintilor
3. Selectarea instrumentarului abraziv
4. Pozitia pacientului pe tot parcursul sedintei de preparare a dintilor
5. Prepararea dintilor frontali
5.1 Prepararea dintilor frontali vitali
a. Prepararea unui dinte vital integru in vederea acoperirii partiale
Acoperirea partiala orala in vederea agregarii unei proteze
partiale fixe adezive
Acoperirea partiala ¾
b. Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii totale
Prepararea in vederea acoperirii total fizionomice
-Acoperirea total fizionomica cu o coroana jacket
-Acoperirea total fizionomica cu coroane din rasini sintetice
Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii mixte
-Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii cu o coroana mixta total
fizionomica
-Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii cu o coroana mixta
semifizionomica
Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii cu o coroana dubla
Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii cu o coroana
prevazuta cu culisa
Prepararea unui dinte vital care poarta o coroana veche
5.2 Prepararea dintilor frontali devitali (tratati endodontic)
Prepararea unui dinte devital armat cu stift metallic coronoradicular
Prepararea unui dinte devital reconstituit coronar
6. Prepararea dintilor laterali
Prepararea dintilor laterali vitali
Prepararea dintilor laterali devitali
7. Tratamentul suprafetei dentinare dupa prepararea dentara
8. Restaurarea provizorie a dintilor preparati

1. Informarea pacientului.
Pentru a avea un pacient care colaboreaza pe tot parcursul tratamentului acesta trebuie sa fie
informat despre:
● necesitatea prepararii dintilor prin slefuire sub anestezie
● slefuirea se face sub jet de apa, deoarece este un procedeu care genereaza caldura iar
aceasta poate afecta pulpa dentara
● dintelui i se da prin preparare o forma tronconica pentru a permite insertia coroanei
● dintii vitali preparati acoperiti cu coroane provizorii pot provoca dureri
● in unele cazuri se implica modificarea formei dintelui
● uneori coroanele realizate sunt mai mari decat cele ale dintilor naturali
● sa il informam ca nu exista restaurare protetica ideala
● orice pacient cu restaurare protetica trebuie sa tina legatura permanent cu cabinetul
dentar pentru a depista complicatiile ulterioare
 ● restaurarile protetice necesita o igiena bucala riguroasa si ingrijire suplimentara
profesionala pentru a evita parodontopatia si cariile marginale

2) Anestezierea dintilor
Prepararea dintilor vitali prin slefuire provoaca durere de aceea se indica folosirea anesteziei.
Anestezia locala prin infiltratie se practica o data in sedinta prepararii cu conditia finalizarii si
amprentarii; daca in aceeasi sedinta nu s-a finalizat amprentarea se mai face o data in ziua
amprentarii; si se mai practica si in ziua cimentarii deoarece dintii vitali sunt sensibili la socul
acid aparut in urma cimentarii.
Pentru a anestezia dintilor vitali se practica infiltratia plexala si anestezia tronculara periferica.
Se renunta la adrenalina in urmatoarele afectiuni: tahicardie paroxistica, tahiaritmia, angina
pectorala, postinfarct, glaucom, hipertiroidie grava; si in cazul terapiei cu MAO
(mono-amino-oxidaze) sau antidepresive.
Daca exista alergie de grup se recomanda xylestesina 2%; in caz de insuficienta hepatica se
recomanda novocaina 2%; daca pacientii sunt anxiosi se recomanda premedicatia cu valium, in
cooperare cu medicul generalist sau internist. Daca in aceeasi sedinta cu prepararea dentara
nu se ia si amprenta se recomanda injectia intraligamentara cu o seringa speciala “Citoject”
Avantajele anesteziei intraligamentare:
-este putin dureroase;
-canulele de injectie sunt foarte fine;
-cantitatea de anestezic utilizata este foarte mica;
-datorita vasoconstrictorului se reduce sangerarea
-ajuta in aplicarea firelor de retractie.
Pentru evitarea imbolnavirii pulpo-parodontale se impune racirea continua si suficienta iar
turbina sa livreze cel putin 50 ml apa pe minut.

3) Alegerea instrumentarului abraziv

Criteriile de selectie a instrumentarului rotativ:
-forma dintelui
-tipul de coroana care se realizeaza dupa preparare
-structura ce urmeaza a fi slefuita
Incepatorii trebuie sa foloseasca instrumente diamantate marcatoare ale adancimii prepararii
(Rillenschleifer), de forma discoidala cu adancimi de: 0,8mm,1,0 mm, sau1,2 mm. Folosirea
acestor diamante marcheaza stratul de dentina si smalt care urmeaza a fi indepartat prin
trasarea unor santuri pe suprafata coroanei. Prepararea pragului gingival rotunjit se realizeaza
cu freze in forma de torpila sau cilindrice, de marimi diferite in functie de cat trebuie sa fie de lat
pragul; mai lat spre vestibular, mai putin lat spre oral si proximal.
Separarea dintelui de dintii vecini se face cu freze diamantate flacara sau conice efilate fine;
slefuirea fetei palatinale/linguale a dintilor frontali se face cu diamante in forma de para, minge
de rugby sau in forma de mugure de forme si marimi diferite.
Indepartarea coroanelor vechi se face cu freze metalice montate in piesa cu micromotor sau la
turbina (se rup foarte usor). Aceste instrumente abrasive se folosesc la turbine cea mai buna
fiind cea cu iluminare directa.
Diamantele montate in turbine servesc la preparea grosiera a bontului dentar, finisarea se face
cu instrumente diamantate fine sub forma de mugure sau torpila (torpedo) la turatie de zece ori
mai mica.
Discurile diamantate/carborundum nu se mai folosesc deoarece racirea este
necorespunzatoare, accesul dificil in unele zone, sunt scumpe, in timpul racirii cu apa sar stropi
de apa , dar cel mai de temut este derapajul acestora si lezarea grava a partilor moi.

4.Pozitia pacientului, medicului si asistentei pe tot parcursul sedintei de preparare.

Pacientul poate ocupa doua pozitii: pozitia sezanda (ineficienta)si pozitia orizontala.
Motivele care recomanda pozitia orizontala sunt:
-aparatul cardio-vascular este solicitat mai putin, sunt reduse frecventa batailor cardiace si
tensiunea arteriala;
-catecolaminele eliberate in sange cu ocazia anesteziei, emotiilor si socului preparator nu
modifica constantele cardio-vasculare.
-pozitia orizontala elibereaza posibilitatea pacientului de a se sprijini cu mainile, coatele sau
picioarele pe fotoliu ceea ce ar determina cresterea cantitatii de catecolamine in sange.
-se face aspirarea corecta si eficienta scutind nevoia pacientului de clatiri, care il fac sa traga de
timp.
Avantajele pozitiei sezande pentru medic:
-este o pozitie comoda cu posibilitatea deplasarii de la ora 8 la ora 12;
-consum minim de energie, oboseala musculo-articulara scazuta;
-protejeaza coloana vertebrala de scolioza
-rotarea trunchiului in jurul axei sale este minima reducandu-se bolile profesionale.
Si asistenta beneficiaza de aceleasi considerente.
Pozitia sezanda la pacient serveste la:
-amprentarea cu materiale fluide
-proba coroanelor evitandu-se astfel pericolul inghitirii, aspirarii sau sufocarii pacientului.

Faza clinica
PREPARAREA DINTILOR
Prepararea dintilor prin slefuire necesita indeplinirea unor conditii preliminare:
-anestezierea
-amprentarea inaintea slefuirii pentru protezele provizorii
-o sursa de lumina buna
-instrumentar rotativ adecvat
-sursa de racire
-alegerea culorii

Prepararea dintilor depinde de anumite criterii:

-felul dintelui, vital sau devital, acoperit sau nu;
-tipul de coroana ce urmeaza a fi aplicata
-experienta personala.

Principiile prepararii
Prepararea unui dinte lateral necesita respectate urmatoarele principii:

Principiul biologic vizeaza:

-evitarea lezarii pulpei dentare (racire continua, evitarea deschiderii camerei pulpare);
-evidentierea unei terminatii cervicale clare, astfel incat marginile coroanei sa fie in continuarea
radacinii, evitandu-se iritatiile locale si acumularea placii dentare. Tehnicianul trebuie sa
vizualizeze in mod clar aceasta zona si nu trebuie sa o falsifice. Este interzisa lezarea
parodontiului marginal pentru ca nu stim cum poate evolua in continuare.
Principiul mecanic vizeaza:
-asigurarea rezistentei mecanice a bonturilor dentare (prin armare, reconstituire coronara
agregata intraradicular, si evitarea slefuirii excesive)
-elementele de agregare sa fie inserate pana la preparatia dentara.
Preparatia dentara sa fie tronconica cu diametrul mare la colet.
-stratul de substanta dentara dura care se indeparteaza sa fie uniform astfel
incat sa se obtina coroane cu pereti solizi.
Principiul functional vizeaza:
-corectarea prin slefuire a acelei parti din coroana dintelui stalp care
impiedica excursia libera a mandibulei in miscarile de lateralitate si propulsie.
-prepararea fetelor ocluzale ale dintilor laterali care au contacte ocluzale cu
antagonistii de tip cuspid-fosa
-dupa prepararea ocluzala se controleaza rapoartele dinamice dintre
bonturile obtinute prin preparare si antagonistii lor.

5.1 Prepararea dintilor frontali vitali

a. Prepararea unui dinte frontal vital integru in vederea acoperirii partiale.

Prepararea unui dinte frontal vital integru in vederea acoperirii partiale orale.
Prepararea fetei palatinale/linguale a unui dinte frontal este necesara in 3 cazuri:
-refacerea metalo-acrilica sau metalo-ceramica a coroanei unui canin pentru reasigurarea unei
functii de conducere si evitarea ocluziei excentrice
-agregarea unei proteze adezive de tip Maryland
-fixarea unor attachments adezivi ca elemente de stabilizare a unei proteze mobilizabile.

Caracteristici ale prepararii partiale orale in vederea realizarii unei terapii protetice adezive:
-legatura intre dinte si elementul protetic se realizeaza prin folosirea compositelor adezive.
-prepararea unui canin, in vederea refacerii morfo-functiei sale. Consta in slefuirea minora, in
smalt, doar pentru a sparge luciul natural al smaltului facandu-l usor atacabil de catre acidul
preparator. Daca exista contacte stranse cu antagonistii se slefuieste ceva mai mult adica 0,34
mm. Freza diamantata trebuie sa fie sub forma de minge, para sau mugure.
Deasemenea in regiunea supracingulara se realizeaza cu ajutorul unui diamant sferic o foseta
care permite pozitionarea si mentinerea coroanei partiale metalice in timpul cimentarii adezive.
Agregarea unei proteze adezive presupune o suprafata dentara maxima la care folosim si
elemente auxiliare cum ar fi: fosete supracingulare si santuri aproximale plasate pe fetele
vecine edentatiei care impiedica desprinderea vestibulo-orala a protezei agregata adeziv.
Principiile acestea se aplica si la prepararea unor dinti in vederea agregarii attachments-urilor
adezive.

b. Acoperirea partiala de tip ¾

-acest gen de acoperire este practicat din ce in ce mai putin deoarece tehnica de preparare a
bontului si realizarea paralelismului santurilor este foarte pretentioasa si dificila si cere foarte
multa rabdare; dintii scurti sau foarte aplatizati vestibulo-oral nu au indicatie pentru acest gen de
coroana; medicul dentist realizeaza totul cu turbina, ori in realizarea bontului pentru coroana ¾
nu este indicata folosirea turbinei. Coroanele partiale nu prea sunt estetice si de aceea
orientarea moderna spre o estetica absoluta face ca aceasta coroana sa fie considerate
caduca.

c. Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii totale

Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii total-fizionomice
Reprezentanta acoperirii total fizionomice este coroana jacket din mase ceramice.
Evaluarea preparatiei finale presupune:
O grosimea cervicala a peretelui:
-1mm la incisivii centrali si caninii superiori
-1mm la incisivii laterali superiori si caninii inferiori: vestibular si oral
-0,75 mm la incisivii laterali superiori si caninii inferiori pe fetele aproximale si la incisivii inferiori
pentru vestibular si oral
-0,5 mm la incisivii inferiori aproximal
Dimensiunea marginii incizale: 2 mm inaltime
Peretii aproximali sa fie paraleli si sa se intalneasca cu marginea cervicala in unghi drept
Peretii vestibular si oral sa fie in regiunea cervicala paraleli intre ei
Peretele coroanei ceramice sa nu fie mai subtire decat dimensiunea pragului adica de 1 mm.
Pentru medicii incepatori se recomanda folosirea diamantelor marcatoare cu marimea de 1mm
cu care se creeaza 2 santuri longitudinale plasate vestibular si 2 santuri longitudinale plasate
oral si un sant orizontal cervical vestibular si oral.
Medicul experimentat alege un diamant torpedo de 1mm si realizeaza 1-2 santuri vestibulare
cu adancimea corespunzatoare acestuia.
Foarte des se practica slefuirea smaltului pana la dentina.
Tehnica este urmatoarea:
-reducerea marginii incizale cu 2 mm folosind diamantul torpedo sau cilindric;
-preparam in continuare cu acelasi diamante fata vestibulara pana dispar santurile marcate
anterior la fel si zona cervicala orala pentru obtinerea paralelismului.
-urmeaza prepararea fetei orale in zona concava cu diamantul in forma de para sau mugure
pana la disparitia santurilor anterior create;
-cu un diamant conic efilat scurt sau flacara facem operatiunea de separare a dintelui de slefuit
de dintii vecini.
Varful diamantului flacara se plaseaza la nivelul papilei interdentare.
Rezultatul acestor manopere este un bont dentar grosier care urmeaza a fi prelucrat si finisat.
Prelucrarea bontului se realizeaza cu un diamant cilindric activ frontal si lateral.

Caracteristicile bontului final sunt:

-bont dentar cu peretii usor conici paraleli (6 grade conicitate)
-un prag de 90 grade plasat 0,5mm subgingival
-mai scurt cu 2-2,3 mm decat lungimea initiala a coroanei clinice. Pentru o preparare corecta in
zona subgingivala presupune:
-plasarea in santul gingival a unui fir de retractie imbibat in astringent pentru 5 minute apoi se
indeparteaza firul si se continua prepararea. Gingia se deshidrateaza ramane rigida si ramane
departata de colet, definitivandu-se prepararea cervicala. Finisarea se face cu un diamant
cilindric fin cu o dimensiune egala celui folosit la preparare. Finisarea bontului dntar trebuie
facuta cu simt de raspundere deoarece asperitatile ramase pot fractura coroana ceramica.
Acoperirea total-fizionomica cu rasini sintetice
Prepararea unui dinte vital pentru acoperirea cu o coroana din rasini sintetice este
asemanatoare ca pentru coroana ceramica.

Acoperirea unui dinte vital in vederea acoperirii mixte

Coroanele mixte presupun o parte metalica (un schelet metalic) si o componenta fizionomica
mai mult sau mai putin extinsa. Acesta coroana necesita o slefuire mai semnificativa deci cu o
pierdere mai mare de substanta dentara.

Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii cu o coroana mixta cu aspect total
fizionomica-caracteristici generale:
prezenta unui prag rotunjit
pragul va fi mai lat, in functie de caracteristicile suportului metalic astfel:
-pentru capele obtinute pe cale galvanica cu 0,2 mm
-pentru suportul sub forma de grilaj metalic cu 0,3 mm
-pentru capa metalica turnata din aliaje de aur sau pe baza de palladium cu 0,4 mm
-pentru aliajele nenobile de tip Ni-Cr sau Co-Cr cu 0,2 mm mai mult
-pentru coroanele lipsite de metal in zona cervicala vestibulara pragul ramane de 1 mm.
Pentru coroana mixta total fizionomica din rasini sintetice este valabila prepararea pentru
coroana mixta cu suport metalic turnat.

Prepararea unui dinte vital pentru acoperirea cu o coroana mixta semifizionomica

Coroana mixta semifizionomica metalo-ceramica se caracterizeaza prin prezenta unei fatete
ceramice pe fata vestibulara, reface marginea incizala pe 2-3 mm apoi se continua cu scheletul
metalic pe jumatatea palatinala a fetelor aproximale si in jumatatea sau in 2/3 cervicale ale fetei
palatinale.
Caracteristicile generale ale bontului dentar sunt:
-pragul vestibular de 1,1-1,2 mm latime
-aproximal-vestibular de 0,7-0,8 mm latime
-aproximal palatinal si palatinal unde coroana este reprezentata de metal este de 0,4mm latime.

Prepararea unui dinte vital pentru acoperirea cu o coroana semifizionomica prevazuta cu o

culisa
In acest caz se are in vedere urmatoarele aspecte:
-coroana va fi solicitata mai mult
-suprafata de frictiune trebuie sa fie mai maren (bont dentar mai lung si cilindric)
-coroana sa nu aiba o convexitate exagerata aproximal se va slefui in aceasta zona mai mult.

Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii cu o coroana dubla ( telescopata, conica sau
conico-rezilienta)
Este indicate ca:
-element de agregare a unei proteze mobilizabile
-ca element de ancorare a unei proteze mobilizabile uzuale
-sau in cadrul protezarii de tip “cover denture”
Coroana dubla frontala se compune dintr-o capa metalica subtire de 0,2 mm grosime care
acopera bontul in intregime si se cimenteaza definitiv pe bontul dentar. Peretii externi ai capei
sunt frezati la paralelizor intr-un unghi de 4-6 grade . Peste aceasta capa (coroana primara) se
aplica coroana secundara care poate fi o coroana semifizionomica si este mobilizabila. Bontul
preparat trebuie sa aiba un prag lat de 1,4 mm in zona vestibulara si 0,5 mm oral. La dintii
frontali vitali mai mici cum sunt incisivii laterali superiori si cei inferiori pragul se reduce pentru a
nu periclita vitalitatea pulpara.

Prepararea unui dinte vital care poarta o coroana de invelis

In fata acestui caz medicul dentist trebuie sa afle de ce a fost necesara acoperirea. A fost carie,
fractura, dismorfie, decolorarea sau agregarea – ancorarea unei proteze dentare.
De aceea coroana nu trebuie indepartata cu brutalitate pentru a nu fractura dintele.
-coroana acrilica se sectioneaza simplu dinspre marginea incizala spre cervical- vestibular ci
cervico-oral cu ajutorul unui disc de carborundum sub racire cu apa.
-coroana ceramica se indeparteaza utilizand diamante cilindrice sau flacara subtiri.
-coroanele metalo-ceramice se sectioneaza vestibular si incizal cu un diamant iar oral cu o
freza metalica dura.
-coroanele metalo-acrilice se vor sectiona cu instrumentele prezentate pentru acrilat si metal.
-coroanele metalice se taie cu discuri sau freze extradure
Dupa indepartarea coroane vechi evaluam vitalitatea dentara, incercam recuperarea bontului
dentar. Odata cu indepartarea coroanei vechi s-au pierdut si reperele pentru prepararea
bontului in continuare.
Medicul experimentat prepara acest bont dentar primar in continuare, prepara pragulil
plaseaza subgingival si finiseaza preparatia. Medicul dentist incepator confectioneaza o
coroana provizorie din acrilat dupa o amprenta luata anterior indepartarii coroanei; grosimea
acestei coroane ii da indicatii cat ar mai putea prepara.

Aspecte particulare de preparare a dintilor frontali in vederea insertiei unor proteze partiale fixe
Insertia unor proteze partiale fixe cu doua sau mai multe elemente de agregare cere asigurarea
axului de insertie a protezei partiale fixe.
Realizarea acestui lucru este posibil prin:
-slefuirea paralela a suprafetelor aproximale
-rotunjirea unghiurilor pe care aceste fete le fac cu marginea incizala
-la nivel cervical pe aceste fete se poate renunta la prepararea unui prag apelandu-se la
prepararea tangentiala
-corectarea disparalelitatii naturale
-prepararea de proba (sau diagnostica) pe un model de gips este foarte recomandata medicilor
incepatori.

5.2 Prepararea dintilor frontali devitali

Prepararea unui dinte devital (tratat endodontic)

a) Prepararea unui dinte devital armat printr-un stift metallic coronoradicular
Un dinte devital armat printr-un stift corono-radicular prezinta o rezistenta mecanica crescuta si
ii permite o preparare corecta a pragului cervical deoarece nu mai exista pulpa dentara. Pe
acest tip de bont se pot realiza coroane ceramice, din rasini sintetice, coroane mixte sau duble

Prepararea unui dinte devital reconstituit coronar

Un dinte devital ce prezinta o reconstituire coronara agregata intraradicular este un dinte
rezistent la solicitarile functionale si parafunctionale. Atentie marita trebuie acordata la
preparatia pragului care trebuie sa depaseasca spre apical aceasta zona cu cel putin 1 mm.
Uneori este nevoie de excizia papilei interdentare.

6. Prepararea dintilor laterali in vederea insertiei unei proteze partiale

fixe
Prepararea dintilor laterali in vederea acoperirii cu elemente de agregare
Terapia de acoperire coronara combinata cu inlocuirea unor dinti absenti se practica pentru:
-proteze fixe adezive ori conventionale ( acoperire partiala ori totala pentru proteze partiale fixe
unilaterale: intercalate sau terminale, bilaterale: intercalate sau terminale, combinate cu
restaurari frontale, bimaxilare).
-acoperirea totala dubla combinata cu proteza partiala mobilizabila
Acoperirea totala dubla combinata cu proteza mobilizabila.

Prepararea dintilor laterali

Prepararea unui dinte lateral pentru insertia unei reconstituiri coronare agregate intraradicular
Precizarile facute cu aceasta ocazie sunt:
Dintii laterali trebuie antrenati direct cu toate radacinile (cate un stift radicular pe fiecare canal)
pentru preluarea solicitarilor ocluzale;(clinic dificil de realizat)
De cate ori este posibil sa se fixeze un stift in una din radacini cu refacerea pierderii partiale de
substanta dentara cu compozite.
Interesant este ca stiftul nu este obligatoriu sa aiba 2/3 din lungimea radacinii; idea care se
urmareste este evitarea crearii de cai false cu fractura radacinii iar acest lucru se obtine evitand
patrunderea pivotului prea adanc in canal.
Daca avem doua stifturi radiculare le reducem dimensiunea la jumatate realizam reconstituiri
corono-radiculare agregate intraradicular prin stifturi divergente; pe canalele curbe putem scurta
si mai mult stfturile.
Camera pulpara a unui molar nu trebuie deretentivizata deoarece ar conduce la scaderea
rezistentei mecanice a peretilor ramasi intacti. O reconstituire coronara agregata pluriradicular
va fi constituita din doua bucati.
Dupa cimentarea reconstituirii urmeaza prepararea dintelui sub forma de bont.

Prepararea unui molar vital in vederea acoperirii cu o coroana

Se acorda atentie speciala raportului fetei ocluzale cu antagonistii
Inclinarea unui molar mandibular spre mezial fara ca planul de ocluzie sa fie deranjat de catre
dintii antagonisti se vor reduce doar cuspizii aflati in contact cu antagonistul
Daca fata ocluzala a dintelui de preparat are contact complet cu antagonistul se vor reduce toti
cuspizii intr-un grad mai mare sau mai mic in functie de tipul de coroana ce urmeaza a se
realiza.
Daca molarul de preparat este ultimul dinte pe arcada indiferent de maxilar se procedeaza
astfel:
-se prepara toate fetele laterale ale dintelui la forma finala
-se prepara jumatatea meziala a fetei ocluzale iar in spatial rezultat se aplica o pastila de acrilat
autopolimerizabil care se indeparteaza dupa priza
-se finalizeaza preparea suprafetei ocluzale si se completeaza capacelul din acrilat
autopolimerizabil care joaca rol de mentinator de spatiu si impiedica modificarea relatiei
verticale a botului rezultat cu antagonistul sau la faza de determinare a relatiei intermaxilare in
sensul reducerii ei. Acest mentinator de spatiu va fi dat tehnicianului dentar pentru a-l ajuta in
montarea corecta a celor 2 modele in articulator.
Axul coroanei molarului de preparat sa fie paralel cu alti dinti stalpi ai protezei partiale fixe.

Prepararea unui molar pentru acoperirea cu o coroana simpla metalica

Cu diamantele tip flacara sau conice efilate scurte se separa molarul de dintii vecini
Suprafata ocluzala se reduce cu diamante tip mugure ori romboidale pentru o reductie
morfofunctionala conservand santurile interlobare.
Reductia ocluzala va fi de 1-1,5 mm.
Cu un diamant torpila se prepara cilindric fetele aproximale (ele ofera o mare frictiune intre
coroana si bont) si zona cervicala a fetelor vestibulara si orala.
Respectand aceasta preparare rezulta si pragul subgingival rotunjit lat de 0,5 mm. Se poate
prefera si o preparare supragingivala. Bontul final va fi unul cilindric cu dimensiunea mare la
colet. In faza finala se conicizeaza usor jumatatea ocluzala a fetelor vestibulara si orala. Acest
lucru permite tehnicianului dentar sa redea la nivelul coroanei de invelis fuga coroanei a dintilor
mandibulari si plasarea mai spre centrul fetei ocluzale a cuspizilor palatinali a molarilor maxilari
si totodata tehnicianul dentar reda o relatie ocluzala (cuspid-fosa) inalt functionala.

Prepararea unui molar pentru acoperirea totala cu o coroana ceramica

Dintele va fi preparat ca si in cazul anterior dar reducerile de substanta dentara sunt mai mari
astfel: pragul cervical va avea 1 mm latime iar ocluzal se vor reduce 2 mm la nivelul fisurii
sagitale.

Prepararea unui molar pentru acoperirea totala cu o coroana mixta metalo-ceramica ori
metalo-acrilica.
Fatetarea se face pe fetele vestibulare la molarii maxilari si cele ocluzale la molarii mandibulari.
Pentru dintii maxilari nu este necesar sa reducem o cantitate mare de substanta dentara pentru
a nu periclita vitalitatea deoarece masa ceramica nu este expusa la presiuni deosebite.
In ceea ce priveste fatetarea ocluzala este nevoie de o reducere importanta cam 2,5 mm (2
mm pentru masa ceramica +0,5 pentru aliaj).

Prepararea unui molar pentru acoperirea totala cu o coroana dubla

Prepararea dentara pentru proteza partiala fixa nu este singulara; se prepara odata mai multi
dinti stalpi asigurand in felul acesta paralelizarea bonturilor intre ele. Pentru acest motiv
autorii recomanda:
-incercam sa evitam obtinerea pragului gingival, pentru ca la paralelizarea in laborator a
coroanelor primare pragul obtinut se anuleaza foarte des
-se reduce o cantitate importanta de substanta dentara din molar pentru evitarea obtinerii unor
coroane duble supradimensionate
-nu se recomanda realizarea coroanelor duble fizionomice decat atunci cand avem spatiu
disponibil (distanta mare fata de antagonist ori acesta lipseste).
Prepararea unui premolar vital in vederea acoperirii cu coroane de invelis
Este contraindicata realizarea de coroane totale cu aspect fizionomic in urmatoarele situatii:
-bonturi dentare scurte, periclitand retentia viitoarei coroane
-dinti abrazati sever
-conducere de grup in miscarea de lateralitate a mandibulei
Fatetarile incomplete sunt indicate deoarece:
-scheletul metalic este mai gros si prin urmare mai putin deformabil
-acoperirea partiala cu masa ceramica (care nu incercuieste complet substratul metalic) se
contracta in ea insasi si nu aduce tensiune in substratul metalic
-masa ceramica, dintr-o acoperirea completa, sufera in timpul arderii o contractie importanta
tensionand intreaga coroana favorizandu-i fractura.

Aspecte ale prepararii unui premolar maxilar in vederea acoperirii cu o

coroana mixta metalo-ceramica/metalo-acrilica
La premolarii maxilari nu putem sa realizam praguri cervicale clare datorita aplatizarii radacinilor
in sens mezio-distal si de accea se accepta preparare de tip tangential. Suprafata ocluzala
poate fi redusa pentru fatetare la persoanele in varsta, deoarece camera pulpara este mai mica,
la dinti reconstituiti sau dinti cu obturatii mari.

Prepararea unui premolar mandibular in vederea acoperirii cu o coroana mixta

metalo-ceramica/metalo-acrilica
-indicatia coroanelor din mase ceramice trebuie restansa la premolari mandibulari, deoarece un
prag clar de 1mm nu este indicat sau posibil de realizat, fiind rezervate doar premolarilor
reconstituiti.
-preparatia de tip tangential se extinde si pe fata linguala
-premolarul prim poate fi acoperit cu o fateta ocluzala falsificandu-i morfologia prin inaltarea
lobului lingual

Prepararea unui premolar si a unui molar pentru acoperirea adeziva

Pentru protezele adezive tip Maryland se recomanda sa fie respectate urmatoarele reguli:
-sa fie folosite fetele orale si jumatatea orala a fetelor prozimale care se slefuieste in smalt, se
planeaza, cu diamante cilindrice fine. Se obtine in felul acesta o suprafata intinsa de contact a
coroanei partiale cu dintii stalpi.
-pentru sporirea sprijinului viitoarei proteze adezive se pregatesc lacasuri la
nivelul fosetelor marginale ale dintilor stalpi.

Aspecte particulare la prepararea dintilor laterali in vederea insertiei protezelor partiale fixe
Lucrul cel mai important in aceasta situatie este asigurarea axului de insertie a protezei partiale
fixe care se obtine prin:
-prepararea paralela a suprafetelor aproximale la toti dintii stalpi
-rotunjirea unghiurilor pe care acestea le fac cu marginea incizala
-la nivelul fetelor proximale se poate renunta la preparatia cu prag recurgandu-se la preparatia
tangentiala
-pentru incepatori se recomanda preparatia pe un model de gips asa numita preparatie
diagnostica.
Controlul preparatiilor dentare
Oricat de experimentat este medicul dentist in final trebuie sa isi evalueze preparatiile dentare.
Se cunosc doua metode:
-masuram grosimea coroanelor provizorii
-un index dintr-un silicon vascos luat anterior prepararii dentare se sectioneaza mezio-distal si
vestibulo-oral sau pe jumatate si dupa terminarea prepararii sau si pe parcursul ei se aplica
acest conformator peste dinte si se constata unde mai este nevoie de preparat
-pentru suprafata ocluzala folosim ceara de ocluzie, pacientul oclude si se marcheaza cu un
creion dermatograf zonele foarte transparente urmand a se completa prepararea.

7.Tratamentul plagii dentinare dupa prepararea dintilor vitali

Dupa prepararea dentara prin slefuire ramane o plaga cu numeroase canalicule dentinare
deschise, prelungirile odontoblastice sunt sectionate si libere conducand spre aparitia
hipersensibilitatii, hiperesteziei sau chiar durerea de tip prepulpitic.
De aceea se impune dupa prepararea dentara sa protejam aceasta suprafata dentinara care
“sangereaza” prin mijloace mecanice, fizice si chimice.
Mijloacele mecano-fizice presupun realizarea de coroane provizorii din mase plastice care
protejeaza bontul dentar de agresiunea mecanica, chimica sau termica din mediul bucal
Mijloacele chimice presupun
-folosirea cimentului provizoriu pe baza de eugenat de zinc folosit la cimentarea provizorie a
coroanelor provizorii
-tratarea suprafetei dentinare cu preparate de tip calxyl (Reogan), peste care adaugam un lac
protector (Copalite).

8. Restaurarea provizorie a dintilor preparati

TIPURI DE RESTAURARI PROTETICE FIXE

RESTAURARI PROTETICE FIXE CU EXTENSIE

-numite si punti cu extensie sunt PPF a caror EA sunt situate de o singura parte a intermediarilor (ori
mezial ori distal)
- admise de unii contestate de catre altii
-se practica in situatii particulare ( edentatie de IL, PM1 superior) cu sprijin pe dintii stalpi naturali sau
implantari
-sunt si PPF cu extensii unde extensia sare peste mai multi dinti= spring cantilever design

Erhadson (1980) a facut un calcul la PPF cu extensie -pentru a rezista, suprafetele de lipire trebuie sa
aiba o inaltime de trei ori mai mare

-PPF in extensie cu 2 EA au o rata de esecuri mai mica decat cele sprijinite pe un singur stalp.
-PPF cu extensie reprezinta o solutie demna de luat in considerare.
- ele retraiesc a 2-a tinerete in cadrul proteticii implantologice; ( ex; unui edentat total la mandibula i se
insera 6-8 implante in zona interforaminala si uneori distal de aceasta; pe care se poate confectiona o
suprastructura cu cate o extensie distala; dar niciodata lungimea extensiei distale intr-o PPF pe implante
nu trebuie sa depaseasca dublul distantei dintre implantele situate anterior de acesta

RESTAURARI PROTETICE FIXE TOTALE

-fac parte din categoria PPF extinse.

-restaureaza o arcada completa ce prezinta o edentatie de clasa a III-a Kennedy cu modificari.
-se restaureaza de obicei in 2 situatii:

A. in scop exclusiv protetic (prezenta minima de 4-6 dinti stalpi pe arcada cu o dispozitie topografica
favorabila (adica dispusi in planuri diferite), cu o implantare buna
-rezolvarea la maxilar este data de prezenta molarilor permanenti primi sau secunzi si a caninilor dar
orice alt dinte stalp suplimentar prezent este binevenit.
-restaurarile totale la mandibula sunt contraindicate in ultima vreme datorita particularitatilor osului
mandibular si a elasticitatii sale, ce predispune la descimentare EA distale.

B) in scop protetic si de imobilizare (pe arcada exista mai multi dinti dar si brese edentate) ;
-fac parte din mijloacele fixe permanente de imobilizare si reprezinta una din etapele finale importante
ale tratamentului complex al PM.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca acest gen de RP (in scop protetic si de imobilizare):
1-terminatiile cervicale ale EA trebuie plasate supragingival( poate exceptand zona frontala unde se pot
face concesii)
2-conturarea fetelor axiale trebuie facuta de asa natura sa nu traumatizeze parodontiul marginal si sa nu
permita acumularea de placa;
3-intermediarii vor realiza cu creasta un contact punctiform sau cel mult liniar evitandu-se contactul in
suprafata;
4-ambrazurile cervicale sa permita igienizarea corecta fiind chiar mai accentuate;
5-relieful ocluzal va corespunde antagonistilor, sa nu realizeze contacte premature si interferente;
-ele se pot realiza din elemente separate sau dintr-o bucata
-se poate utiliza si sprijinul mixt dento-implantar
-in edentatia totala restaurata protetic printr-o PPF sprijinita pe implante dispunerea stalpilor artificiali si
particularitatile de elaborare ale suprastructurii se fac dupa anumite reguli.
-la mandibula zona de inserare a implantelor este cea interforaminala unde se pot insera 6-8 implante pe
care se sprijina RF cu extensii distale; niciodata nu se va putea elabora o PFT care sa se sprijine pe 4
implante dispuse topografic intocmai ca dintii stalpi. naturali.

Erorile inalnite:

● -amplasarea de 4 implante intraosoase in zone neadecvate ( zona adecvata interforaminala)

● numarul mic de stalpi implantari fata de numarul intermediarilor; fiecarui dinte lipsa trebuie sa-i
corespunda cel putin un implant)
● utilizarea unui aliaj si a unui material inadecvat de placare pentru suprastructura pe 2 implante
din titan si pe 2 dintr-un aliaj de titan; stopurile fiind (gresit) realizate din acrilat.
● -conceperea si executia restaurarii (suprastructurii) fara respectarea regulilor de etica
profesionala.

-RPFT se pot realiza din orice metal sau aliaj al acestuia; (cu destinatie precisa fie nobil sau nenobil);
fiind placate cu materiale compozite sau cu mase ceramice; pot fi executate din titan sau aliaje ale
acestuia; se pot realiza pe dinti stalpi, dinti naturali; pot fi fixate provizoriu.

-la suprastructurile protetice totale cu sprijin pur implantar fixarea provizorie este contraindicata.

RESTAURARI PROTETICE FIXE MOBILIZABILE SI DEMONTABILE

-se fixeaza la dintii stalpi naturali sau artificiali prin alte mijloace decat cimentarea sau lipirea;
-se realizeaza mai rar
-se agrega pe dintii stalpi prin diferite sisteme care permit indepartarea lor de pe campul ptrotetic fie de
care pacienti (restaurari protetice fixe mobilizabile) fie doar de medicul stomatolog (RF demontabile).
-pastreaza toate caracteristicile protezelor fixe comune: volum egal sau mai mic decat al dintilor naturali,
grad de fixitate in cursul desfasurarii functiilor ADM, transmit fortele masticatorii osului prin mecanism
dento-parodontal si niciodata prin intermediul muco-periostului precum protezele mobilizabile.
-numite in trecut punti mobile se pot intretine dpv igienic eficient in comparatie cu cele fixate la dintii
stalpi sau daca apar defectiuni (fisuri, fracturi/resorbtii ale crestelor ele pot fi reoptimizate.
-sunt preferate fata de protezele mobilizabile
-tehnologia este mai pretentioasa, necesita elemente de ancorare prefabricate de mare precizie
mentinerea vitalitatii pulpare este de multe ori discutabila.
-indicatiile acestui gen de PPF sunt mai restranse; ele s-au numit si punti speciale sau exceptionale:

a) supravegherea si terapia periodica sau stadiala a unor zone de mucoasa subacente

intermediarilor (leucoplazii, lichen plan )
b) campuri protetice cu pierderi mari de substanta (osoasa) clasa II si III Siebert ce nu se pot
rezolva prin procedee de augmentare;
c) campuri protetice cu rezectii mari de tesuturi in combinatie cu proteze chirurgicale pe dintii stalpi
implantari sau naturali;
d) lipsa accentuata de paralelism a unor dinti stalpi valorosi
e) spatiu protetic diminuat cand posibilitatile igienice lasa de dorit;
f) in protetica implantologica.
 1) RESTAURARI PROTETICE FIXE MOBILIZABILE

RPF mobilizabile sunt alcatuite din 2 componente:

a) component primar, agregat la stalpul natural si
b) secundar, mobilizabil solidarizat la intermediari (corpul de punte);

-Intermediarii pot fi modelati in sa deoarece ei se pot igieniza.

- intermediarii pot fi solidarizati la DS prin mai multe sisteme:
● telescopic
● coroane de substitutie
● culisare
● incrustatie in incrustatie
● crosete divizate (puntea cu crosete).

Sistemul telescopic

-utilizat extensiv in PP mobilizabile si supraprotezarea totala pe implante, rar folosit in protezarea fixa.
-numit si double crown technique
-consta din realizarea unei cape care se adapteaza exact pe bont si care se fixeaza prin cimentare sau
lipire; peste ea se realizeaza o coroana de invelis turnata care culiseaza pe capa si este solidarizata (
fie lipire sau turnare dintr-o bucata ) la intermediarii restaurarii; coroana de invelis turnata restabileste
morfologia dentara si are un relief ocluzal adecvat
-ST poate fi utilizat in cadrul RPF mobilizabile in diferite ipostaze clinice: de la protezarea unor brese cu
stalpi lipsiti de paralelism la edentatii insotite de lipsa de substanta a crestelor precum si in tehnologiile
protezelor chirurgicale.
-retentia coroanei la capa se face prin frictiune sau alte artificii
-bizoul capei patrunde in santul gingival iar marginea cervicala a coroanei turnate suprapuse nu va
depasi niciodata festonul gingival.
-exista o telescopare cilindrica si una conica.

Sistemul coroanelor de substitutie

-indicat atunci cand coroanele dentare nu exista sau trebuie sectionate din diferite ratiuni;
-in canalul radicular (tratat si pregatit) se fixeaza prin cimentare un DR cu teaca in care culiseaza un
pivot prevazut sau nu cu o capa care se solidarizeaza la intermediari.
-mobilizarea restaurarilor este posibila prin culisarea pivotului in teaca dispozitivului radicular. DR primar
poate fi prevazut cu o capa care patrunde conform amprentei in santul gingival. PR secundar poate avea
si el o capa ce culiseaza si ea la randul ei pe capa primara.
-pentru a creste frictiunea pivotul poate prezenta diferite sisteme de santuri sau despicaturi care maresc
retentivitatea
-SCS se poate combina cu coroanele telescopate din cadrul aceleiasi restaurari.

Sisteme de culisare

-uneori numai intermediarii pot fi mobilizati EA ramanand fixate la stalpi.

-SC se realizeaza prin culise care pot fi extra sau intracoronare, de semiprecizie (laborator) sau de mare
precizie ( industrial)
-la EA poate fi fixata matricea iar patricea la intermediari dar si invers.

RPF mobilizabile sunt utilizate de multa vreme fiind cunoscute sistemul de culise in T; astazi au aparut
sisteme de mare precizie –sisteme Bredent.

dinti stalpi lipsiti de paralelism care delimiteaza brese reduse (1-2 ) dinti; totdeauna fortele de masticatie
se concentreaza pe patrice care pot si ceda; matricele se igienizeaza greu; risca sa nu se poata insera
intermediarii la loc (migreaza dintii stalpi) sau intermediarii pot fi chiar inghititi prin uzura componentelo.

RPF mobilizabile sunt indicate in protetica implantologica cu precadere in agregarile mixte

Puntea cu crosete

-RP hibride fac trecerea de la protezele fixe la cele mobilizabile.

-se pot utiliza atat ca restaurari provizorii cat si ca restaurari provizorii de lunga durata.

-pot inlocui 1-2 dinti lipsa.

-intermediarii sunt dinti tubulari din ceramica, materiale compozite foarte rar acrilate.

-ei sunt fixati la o placuta sau bara ( care se adapteaza la creasta edentata) prevazuta cu una sau doua
prelungiri in care se fixeaza intermediarii.

-EA sunt doua crosete de obicei Roach; utilizate sunt crosetele divizate.

-in zona laterala in edentatiile de PM doi se pot crea lacasuri pentru pintenii ocluzali ai crosetelor Roach
(posibil si in obturatiile de amalgam).

2) Reconstituiri protetice fixe demontabile

-inserate si indepartate doar de medic

sistemul de solidarizare este surubul cu sau fara piulita

-utilizate rar; ele domina protetica implantologica unde majoritatea EA se solidarizeaza la SI prin
insurubare

-suruburile, pivotii sau clavetele pot solidariza intermediarii la EA sau chiar intermediarii intre ei.

Restaurari protetice fixe cu agregare adeziva

RPF traditionale reclama sacrificiu de tesuturi dentare
-RA au lansat o agregare noua care diminueaza la maximum sacrificiile dentare;
-sunt conservatoare

rezervate pentru bresele edentate delimitate de dinti integri

indicatia majora bresele reduse frontale dar pot fi utilizate si in regiunea premolarilor si chiar in zona de
sprijin; creasta edentata rezorbtie moderata

-reclama preparatii superficiale (grosimea smaltului) se indica la pacientii tineri cu camere pulpare
voluminoase

-dintii inclinati sunt utilizati doar daca inclinatiile axelor lor implantare nu depasesc 15 grade iar folosirea
stalpilor mobili ( sau cu mobilitati diferite este din start un esc.

-sunt recomandate si ca mijloace de contentie posterapeutice ortodontice si chirurgicale dar si in

gerontostomatologie unde agregarile traditionale sunt contraindicate datorita afectiunilor sistemice.

-atelele adezive din cursul unor terapii ocluzale ( nlay-uri adezive) pentru marirea DVO si la pacientii
unde trebuie refacut ghidajul canin.

contraindicate acolo unde exista suprafete de smalt reduse la DS, prezenta diastemelor si tremelor mari
sau cand diametrul meziodistal al bresei depaseste cu mult volumul normal al viitorului intermediar.

-contraindicate sunt situatiile clinice cu ocluzii adanci, eruptia incompleta a DS asocierea unor brese
reduse frontale cu edentatii terminale sau bruxismul.

Restaurarile protetice fixe pe implante

-perioada actuala se numeste perioada osteointegrarii;

-principiul osteointegrarii: osul accepta ce vrea si tolereaza cat poate

-termenul de osteointegrare a pierdut teren si a aparut termenul de integrare tisulara

-la interfata implantelor cu osul (titan) se interpune un strat de proteoglicani si elemente fibrilare.

-se pot folosi implante de doua stadii: stadiul I, ce pot fi incarcate imediat sau la interval scurt si stadiul II,
care raman izolate in mediul bucal pentru a fi osteointegrate.

- implantele se numesc si infrastructura iar protezele suprastructura; intre cele doua exista o serie de
piese intermediare ce fac posibila agregarea protezelor la implante.

RPI pot fi:

fixe
mobilizabile

mobile

hibride

In protetica implantologica suprastructurile se fixeaza predominant prin insurubare.

RPI se pot realiza in edentatiile partiale, terminale si totale

-daca exista conditii de rezerva osoasa si nu sunt contraindicatii locale si generale se pot insera oriunde;

- sunt dispute in ceea ce priveste conexiunea dento-implantara.

EXPECTATIVA

inchiderea unei brese edentate

temporizarea protezarii

mentinerea situatiei clinice prezente

Temporizarea

afectiuni generale: hepatita virala, TBC,

sarcina

translatia pura a molarului de 12 ani cand extractia molarului permanent prim se face inainte de 9 ani

anodontii

dorinta expresa a pacientilor

Migrarea corporala a M 12 ani poate induce modificari grave la nivelul ATM ( necesara interventia
ortodontului)

Lipsa molarului 3 nu se protezeaza ( nu este edentatie)

Expectativa:

refuzul categoric al pacientilor

indecizia specialistului

o noua tendinta in practica clinica

Scopul final al tratamentelor stomatologice a evoluat de la conservarea unor arcade dentare

complete spre mentinerea unei dentatii naturale functionale

CRITERIILE UNEI OCLUZII FIZIOLOGICE REFLECTA ACEASTA TENDINTA:

absenta unor manifestari patologice

functii satisfacatoare (fonatie, masticatie, estetica)

numar variabil de dinti ( numarul poate fi mai mic de 28)

capacitatea de adaptare a structurilor SM la situatia de edentat

Protezam sau nu o bresa intercalata in zona de sprijin pornind de la necesitatile individuale ale
pacientului si tanand cont de urmatoarele observatii:

1. DS ai unei PPF au acelasi prognostic cu cel al dintilor care limiteaza o bresa intercalata
neprotezata;insa DS unei brese restaurata prin PM au o viata redusa pe arcada decat daca nu
s-ar fi protezat;
2. complicatiile asociate unei EP nu sunt nici asa frecvenmte si nici asa grave
3. studiile au aratat ca distanta dintre dintii linmitrofi s-a redus doar cu 1 mm sau chiar mai putin
4. la majoritatea pacientilor extruzia ( fara proces alveolar) dintilor antagonisti a fost mai mica sau
egala cu 1 mm
5. in majoritatea cazurilor osul alveolar pierdut de la dintele adiacent a fost mai mica de 1 mm

Unii autori spun ca protezarea imediata la pacientii cu o bresa intercalata posterioara nu este
indispensabila; expectativa presupune insa monitorizarea parametrilor sanatatii si stabilitatii
componentelor SS.

Atentie la modificarile ireversibile:

➔ pozitia dintilor vecini si a celor antagonisti bresei edentate

➔ statusul pulpar
➔ adancimea pungilor parodontale si localizarea insertiei epiteliale
➔ rapoartele ocluzale statice si dinamice
➔ functionalitatea ATM si /sau a muschilor mobilizatori
➔ functia masticatorie
Atitudinea de expectativa in cazul edentatiilor partiale terminale( lipsa molarilor maxilari si
mandibulari): arcade scurtate.

Autorii prin studiile lor au constatat:

-stabilitatea RO si a mandibulei sunt suficiente

-aspectul estetic si eficienta masticatorie sunt satisfacatoare

-functia orala nu s-a imbunatatit cu nimic prin inserarea unor proteze partiale mobilizabile terminale

Se tine cont neaparat de statusul clinic al premolarilor si frontalilor in caz de arcade scurtate; situatia
arcadelor scurtate a fost transpusa si in protetica implantalogica cand edentatii totali sunt protezati cu
restaurari fixe; monitorizarea pacientilor prin controale periodice.
RESTAURARI PROTETICE AGREGATE PE IMPLANTE

DEFINITIE: Implantologia reprezinta un amestec de chirurgie orala, protetica,

gnatologie care a revolutionat stomatologia in general si protetica in special.
SUA (1995) 20000 stomatologi insera implante
Germania erau 7000 de stomatologi care inserau implante

IO a revolutionat pentru ca are posibilitatea sa creze noi stalpi suplimentari

implantari.
RPF agregate:
Exclusiv pe implante (sprijin implantar)
Sprijin mixt (dento-implantar)
Inchid brese unidentare prin proteze unidentare agregate pe implant.

GENERALITATI

Lanseaza noi solutii de protezare si anume prin insurubare la dintii

artificiali
Au modificat tehnologia amprentarii in PF
Au imprumutat din PM o serie de dispozitive de amortizare

In PI implantele endoosoase pe care se fixeaza stalpii artificiali poarta numele

de infrastructura
Iar RP care se fixeaza la stalpi se numeste suprastructura

Implantul nu are totdeauna directia si axul dintelui natural;

Inserarea lui depinde de rezerva osoasa (calitativa si cantitativa)
Utilizarea stalpilor angulati care compenseaza directia nefavorabila a
implantului (Watson 1991)

Stalpii angulati permit:

Compensarea unei directii nefavorabile a axului implantului asigurand o
oferta de spatiu mai buna suprastructurii
Paralelizarea implantelor neparalele
Obtinerea unei axe comune de insertie in caz de lipsa de paralelism intre
implante si stalpii naturali
Modificarea pozitiei surubului ocluzal
 Factorii de care se tine cont cand se insera un implant:

Pozitia implantului
Diametrul implantului
Unghiul de inclinare al axului implantului
Conturul tesuturilor moi periimplantare
Pozitia intragingivala a umarului implantului

Majoritatea implantelor se realizeaza din titan sau aliaje ale acestuia

Suprastructurile sunt realizate din diferite aliaje placate sau din SIC
La ora actuala sunt la moda tratamentele monometal (dispare pericolul
interfetelor galvanice)
● Suprastructurile se realizeaza prin turnarea scheletelor metalice
● Tine cont de forma si dimensiunea dintelui de inlocuit, de
eventuala lipsa de substanta

In cazul RPF cu sprijin implantar exista 3 posibilitati:

1.realizarea unei prelungiri gingivale din material de placare de culoare roz
2.tesuturile moi absente nu se restaureaza (schelet cu design suedez)
3.tesuturile moi absente se restaureaza prin intermediul unei epiteze flexibile

Principii generale ale RPF cu sprijin implantar

1. Cum este conformat capul implantului
2. Ce tip de stalp se recomanda
3. Ce tehnica de amprentare trebuie utilizata
4. Ce tip de model se realizeaza
5. Ce tip de piese intermediare trebuie realizate

1)Modul de conformare a capului implantului

Capete implantare care nu prezinta sisteme antirotationale
Care prezinta (extern si intern)

- Sistemele de implante fara protectie antirotationala:

IMZ
Bonefit
Integral
- Sisteme cu protectie antirotationala (interna):
 HaTi
Frialit 2
Screw Vent
Micro-Vent
Omniloc

-Sisteme de implante prevazute cu sisteme antirotationale externe:

Branemark
3I
Steri-Oss
Swede-Vent

Important cand suprastructura protetica este de tip proteza unidentara

2) Ce tip de stalp utilizam

Implante de stadiul I (stalpul face corp comun cu implantul)
Implante de stadiul II (au stalpi mobilizabili, fiind de 2 feluri
-cu filet pentru insurubarea suprastructurii
-altii conformati doar pentru cimentarea ei

Prin urmare stalpii pot fi infiletati direct in corpul implantului sau fixati de
acesta prin intermediul unui surub
Stalpii pot prezenta sau nu sisteme antirotationale

La ora actuala sunt 2 conceptii:

prevede atasarea unui stalp fix si realizarea unei legaturi fixe prin
insurubare intre implant, stalp si suprastructura protetica
interpunerea unui element intramobil intre implant si stalp care va realiza
o legatura mobila intre implant si suprastructura.
Ambele concepte prevad suprastructuri diferite.

3) Tehnici de amprentare

tehnica directa-peste un sistem rigid insurubat

Tehnica indirecta –amprenta se ia peste un sistem demontabil
Amprentarea conventionala a stalpului definitiv
4) Realizarea modelului
Se reproduce implantul ca atare
Reproducerea stalpului insurubat pe implant

Nota: nu orice tehnician poate efectua RPI; ei trebuie sa posede dispozitive de

transfer si piese intermediare compatibile

5) Piesele intermediare folosite:

Sunt diverse posibilitati de legatura a implantelor cu suprastructura:
Cu dispozitiv antirotational pentru proteze unidentare
Fara protectie antirotationala (PPF)
Suprastructura se fixeaza direct pe implant
Suprastructura se fixeaza pe stalpi

Piesele intermediare pot fi:

Cilindri de aur sau alte aliaje
Cilindri din material plastic care ard fara reziduuri
Cilindri realizati prin aditie de ceara
Placute ceramice prefabricate
Inele de titan
Cilindri compatibili cu fiecare sistem de implante

Evaluarea protetica in Implantologia Orala

Spatiul interarcadic
Pozitia transmucozala a implantelor
Planul de ocluzie existent
Relatia interarcadica
Morfologia crestelor alveolare
Ocluzia existenta
Protezele existente
Numarul si topografia dintilor absenti, linia surasului
Flexibilitatea mandibulei
Spatiul interarcadic

Molarul doi nu se inlocuieste

Considerente:
-canalul mandibular isi incepe ascensiunea
-Sinusul maxilar este mai coborat
-osul in regiunea molarului doi inferior este mai putin dens
-fosa mandibulara este mai accentuata in aceasta regiune si reclama o
angulatie mai mare a corpului implantului
-spatiul interarcadic este mai limitat in regiunea molarului doi
-dintele care genereaza cele mai dese conflicte in cursul efectuarii ghidajului
este molarul doi
-aproximativ 90% din eficienta masticatorie se desfasoara anterior de
jumatatea meziala a molarului prim inferior
-pe molarul doi se exercita o presiune ocluzala cu 10 % mai mare decat pe
molarul unu

Nota:
-in edentatii de canin, incisiv lateral si premolar prim sau edentatia de canin
incisiv lateral si central sau edentatia de canin si si cei doi premolari sunt
indicate RI.

Flexibilitatea mandibulei

Realizarea de restaurari protetice totale agregate pe implante la

mandibula este CI deoarece flexibilitatea osului se manifesta chiar in
prezenta restaurarii consecintele fiind:
-resorbtie osoasa in jurul implantelor
descimentari frecvente
-fisuri si fracturi a placajelor sau chiar a implantelor
-senzatie de discomfort pentru pacient

ETAPELE CLINICO-TEHNICE DE REALIZARE A UNEI

RESTAURARI PROTETICE PE IMPLANTE ENDOOSOASE
Etape clinice Etape de laborator

1 2
1.ex. clinic si paraclinic pentru -
evaluarea starii generale a pacientului
si a statusului dento-parodontal in
contextul diagnosticului complex ;
evaluare clinica si radiologica a
ofertei de os

2. realizarea modelului de studiu si

diagnostic

Diagnosticul final;
-indicatia de tratament
-stabilirea planului terapeutic -
-alternative protetice

etapa prechirurgicala
conditionarea structurilor dure si
moi ale campului protetic
confectionarea placii de orientare
ocluzala -

etapa chirurgicala(monofazica
la implantele de stadiul I)
5

Faza I inserarea infrastructurii la

nivelul ofertei osoase existente si a
minisuruburilor provizorii(pentru
implantele de stadiul II)` -

amprentarea campului protetic 7.confectionarea modelului pentru

pentru realizarea restaurarilor restaurarea provizorie si realizarea
provizorii acesteia in functie de particularitatile
cazului
 etapa chirurgicala 9.eventuale reoptimizari ale RP
faza a II-a descoperirea corpurilor
implantelor si montarea
dispozitivelor permucozale(cele de
stadiul II)

10.inserarea stalpilor adevarati sau

analogi eventual prepararea
bonturilor dentare pe care se va
agrega viitoarea restaurare -
protetica definitiva.

11.amprentarea campului protetic

cu sau fara dispozitive de transfer -

- 12. confectionarea modelului de

lucru de obicei cu bonturi mobile

- 13. confectionarea placii de contentie

si inregistrare pe modelul de lucru

14. verificarea pozitiei placii de

contentie si inregistrare in
cavitatea bucala pentru prevenirea
posibilitatilor de modificare a
pozitiei stalpilor

- 15. montarea modelului de lucru in

articulatorpe baza datelor inregistrate
cu sabloanele de ocluzie sau arcul
facial

- 16. confectionarea machetei viitoarei

suprastructuri (ceara, rasini, sau
materiale foto)

- 17. ambalarea tiparul si turnarea

componentei metalice
18. verificarea adaptarii

scheletului metalic al
suprastructurii in cavitatea bucala

- 19. dezambalarea prelucrarea

componentei metalice si
conditionarea in vederea aplicarii
componentei fizionomice

- 20. aplicarea placajelor fizionomice:

ceramica, rasina diacrilica,
compozita, polisticla

- 21. verificarea restaurarii pe model

- 22. prelucrarea finala a restaurarii

23.verificarea adaptarii protezei pe -

campul protetic, a integrarii eiin
functionalitatea ADM;FIXAREA
PROVIZORIENU ESTE
UNANIM ACCEPTATA;
FIXAREA NU ARE LOC LA
SUPRASTRUCTURILE
MOBILIZABILE;
DEFINITIVAREA AGREGARII
DEFINITIVEPRIN UNUL DIN
PROCEDEELEDE FIXARE

24. CONTROLUL PERIODIC AL -

PACIENTULUI
Examenul clinic

Realizarea unui model de studiu si diagnostic

din gips dur pe sistemul monobloc
montat in ocluzor sau articulator

Scopul realizarii acestui model consta in evaluarea:

-spatiului protetic existent
-relatiile interarcadice
-raportul crestei edentate cu dintii adiacenti si antagonisti
-topografiei, angulatiei, rotatiei, extruziei, incongruente
-modului de exercitare a fortelor la nivelul viitorilor stalpi implantari
-prezenta unei scheme ocluzale adecvate
-particularitatile tesuturilor moi
-curbele de ocluzie sagitala si transversala
-integritatea dintilor antagonisti

Diagnosticul final
-diagnostic final, indicatia de tratament, stabilirea planului terapeutic, variante
de suprastructuri, cos

Etapa prechirurgicala
Urmareste:
asanarea cavitatii bucale, pregatire preprotetica si proprotetica
corectarea si/sau nivelarea planului de ocluzie la nivelul arcadei
antagoniste
conditionarea tisulara
amprentarea in vederea confectionarii placii de orientare chirurgicala
(placa de ghidaj chirurgical) care serveste la:
-finalizarea designului final al protezei
-stabilirea numarului , topografiei si angulatiei corespunzatoare a
implantelor , realizarea unei limite gingivale adecvate

Metode de realizare a acestei placi:

1.daca pe arcada mai exista dinti restanti placa se adapteaza peste si/sau in
jurul acestora
 2.la o arcada edentata total placa se va extinde pana la limita cu tesuturile
moi cuprinzand palatul si tuberozitatile la maxilar si tuberculii retromolari la
mandibula;
Nota: placa de orientare chirurgicala se utilizeaza doar dupa crearea
lacasurilor corespunzatoare implantelor.

Topografia implantelor difera:

la o RPI agregata prin cimentare stalpii pot fi plasati subiacent
contactului ocluzal cuspidian , la nivel posterior sau in interiorul
intermediarilor la un dinte posterior
la o RPI agregata prin insurubare stalpii posteriori trebuie sa fie
situati subiacent foselor centrale iar la cei anteriori in regiunea
cingulumului dintilor frontali preexistenti
Nota: pentru stabilirea unei angulatii corespunzatoare a implantelor
placa de orientare va fi ridicata deasupra crestei edentate;
Distanta dintre suprafata ocluzala a suprastructurii si varful crestei
trebuie sa fie minim de 8 mm.
Placa de orientare va fi plasata pe campul protetic dupa executia lacasurilor
necesare corpurilor implantelor si inserarea indicatoarelor de directie si
angulatie in profunzimea acestora.

Etapa chirurgicala
-efectuarea de puturi in grosimea osului cu ajutorul unor instrumente rotative
adecvate adaptate la piesa unui “fiziodispenser” ( aparat pentru frezarea
osului, la turatii variabile si sub irigatie cu ser fiziologic la o temperatura
data)
Folosirea instrumentelor rotative se face intr- o ordine foarte precisa:
-implant tip radacina ( cilindrice, surub, hibride) se incepe cu freza pilot
(freza globulara nr 2 care marcheaza topografia viitorului put , evalueaza
diametrul si grosimea osului cortical pe coama crestei edentate. Intre implante
trebuie sa existe un spatiu de minim 2 mm numita distanta de securitate;
Intre formatiunile anatomice (canal mandibular, sinus si baza corpului
implantului sa existe un plan osos de 2 mm (optim 4 mm); se continua cu o
freza tip burghiu cu diametru redus apoi se creste progresiv
Sistemele de implante au in dotare freze corespunzatoare fie mai mari cu 1 mm
decat lungimea implantului sau egale sau mai scurte.
 Osteotomie
Plasarea de indicatoare cilindrice in puturile osoase obtinute
Peste ele aplicam placa de orientare chirurgicala pentru evaluarea corecta
a topografiei si angulatiilor implantelor
CI osteotomia cu placa de orientare pe campul protetic
Inserarea corecta a corpurilor implantelor si acoperirea cu un surub de
acoperire pentru a evita invazia implantului.
Intreg ansamblu este acoperit cu un lambou de mucoasa sau muco-periost
prin sutura planurilor supraiacente.

Succesul terapiei chirurgicale este asigurat de:

Cunostinte temeinice de morfologie ADM
Paralelismul implantelor (tolerante de pana la 15 grade intre ele sau fata
de dintii naturali)
Perpendicularitatea implantelor pe planul de ocluzie
Evitarea desterilizarii corpului implantului
Minimalizarea pe cat posibil a traumei ocluzale

Secventialitatea implantelor
Totdeauna incepem cu regiunea posterioara (pentru ca este greu
accesibil); dupa 6-7 zile eliminam firele de sutura.
Vindecarea primara si realizarea integrarii tisulare a implantelor de stadiul
II este de 3-4 luni la mandibula si maxilar 4-6 luni.

Amprentarea campului protetic

-se face post operator

Confectionarea modelului pentru RP

–pot fi fixe, mobile, mobilizabile; proteze vechi reoptimizate

Nota: RP sa permita controlul tesuturilor moi urmarirea procesului de vindecare

si integrare tisulara a implantelor.

Etapa chirurgicala a II-a

-redescoperirea implantelor de stadiul II
-se indeparteaza suruburile de acoperire si se inlocuiesc cu extensiile
permucozale care pregatesc campul protetic pentru adaptarea stalpilor
propriu-zisi
-verificam rigiditatea implantului la o forta de 200-300g (adica nu se
mobilizeaza clinic)
-aplicam placa de orientare chirurgicala si evaluam pozitia implantelor
- daca o singura pozitie a unui implant este compromisa si PPF va fi
compromisa
-daca punga gingivo-osoasa este mai mare de 3 mm (din jurul implantului)
implantul se inlatura)
-existenta in jurul extensiei permucozale sau a stalpului a unei benzi de mucoasa
cheratinizata este obligatorie.

Criteriile pe care trebuie sa le respecte RPI:

Limita cervicala a suprastructurii sa fie situata supragingival
Implantul pozitionat intr-o zona fara tensiuni musculare excesive
In jurul implantelor sa existe o banda de gingie cheratinizata.

Inserarea stalpilor adevarati sau analogi, eventual prepararea bonturilor

dentare pe care se agrega restaurarea protetica de durata
-se indeparteaza extensiile permucozale
-toaleta capetelor implantelor cu apa oxigenata
-insurubarea stalpilor adevarati sau analogi

Amprentarea campului protetic

-marcheaza debutul realizarii suprastructurii
-consta in transferarea statusului clinic pe modelul de lucru
TA difera in functie de suprastructura fixa pentru care se opteaza (mobilizabila,
demontabila sau cimentata), de sprijinul acesteia precum si de sistemul de
implante folosit
-sistemele moderne de implante ofera dispozitive de amprentare si transfer
-Tehnici de amprentare utilizate: conventionala, indirecta, directa
A) amprentarea conventionala a stalpului protetic definitiv se preteaza cu
precadere la implantele de stadiu I (rar folosita);
B) tehnica indirecta necesita dispozitive de transfer care se ataseaza la stalpul
implantului, amprenta fiind luata peste acestea
C) tehnica directa dispune de dispozitive de transfer ce raman incluse in
materialul de amprenta fara a se putea detasa din aceasta.
-se obtine o lingura individuala perforata la nivelul dispozitivelor de transfer; se
verifica in cavitatea bucala; se monteaza dispozitivele de transfer pe implante.
-material de amprentare pe baza de polieter (Impregum F) sau
Permadyne-ESPE)
-Verificarea pozitiei DTD; pensularea lingurii cu un adeziv
-se amesteca materialul se aplica cu ajutorul unei seringi in jurul dispozitivelor
se centreaza astfel incat suruburile de fixare sa strapunga orificiile din ceara de
pe lingura; dupa priza materialului se slabesc suruburile de fixare ale
dispozitivelor de transfer.
-dezinsertia amprentei, dispozitivele de transfer ramanand fixate in amprenta
-se evalueaza amprenta:
-Folosirea lingurii nindividuale perforate la nivelul dispozitivelor pentru aceasta
tehnica se utilizeaza si termenul de amprentare deschisa

Realizarea modelului

Gipsuri clasa a IV-a

Modele duplicate care redau limita cervicala (injectarea de materiale elastice de
tipul polieterilor sau siliconilor de aditie in jurur stalpilor analogi de pe modelul
de lucru.

Confectionarea placii de contentie

Scopul: contentia componentelor infrastructurii, mentinerea rapoartelor
11

existente intre acestea dar si intre infrastructura si campul protetic pana la

turnarea scheletului metalic al suprastructurii.

Controlul periodic dupa 7 zile, 1 luna, 3 luni, 7 luni, anual.

PRINCIPII DE ELABORARE A SUPRASTRUCTURILOR IN
LABORATOARELE DE TEHNICA DENTARA

Factorii care trebuie respectati in elaborarea unei suprastructuri pe implante:

adaptarea pasiva a scheletului metalic la infrastructura
modalitatea de ancorare a suprastructurii
sistemul de legatura dintre scheletul metalic si materialul de placare
rezistenta la abrazie a materialelor ce restaureaza stopurile ocluzale
stabilitatea restaurarii la diferite sarcini in timp si asigurarea accesului
pentru igienizare

Deseori pentru o pozitionarea adecvata a implantelor in scopul confectionarii

unei suprastructuri optime este necesar ca pe langa realizarea placilor de
pozitionare a implantelor sa se execute o modelare diagnostica in ceara pe
modele sau o simulare a situatiei finale prin montarea de dinti artificiali
(Wax-up, Set-up)

Fixarea suprastructurii se poate face prin:

-cimentare conventionala
-fixare cu suruburi ocluzale pe implant
-ancorare prin intermediul unei mezostructuri fie cimentata fie ancorata cu
suruburi (coroane telescopate sau bara cu calareti ) peste care se confectioneaza
suprastructura demontabila care poate fi indepartata numai de clinician
-Unii producatori de implante ofera stalpi cu surub orizontal pentru fixarea
suprastructurilor.
-au aparut sisteme de implante cu stalpi angulati care pot compensa o directie
nefavorabila atat a corpului implantului cat si a unui stalp drept.

Stalpii angulati pot:

sa compenseze lipsa de paralelism a implantelor
sa contribuie la paralelizarea stalpilor artificiali fata de cei naturali, in
cazul agregarilor mixte;
sa compenseze o directie nefavorabila a implantului oferind loc
suficient pentru materialul de placaj
modifica locul de amplasare necorespunzatoare a orificiului pentru
surubul ocluzal in cazul unei RPF demontabile
RESTAURARI PROTETICE FIXE PE IMPLANTE A BRESELOR
EDENTATE REDUSE

Indicatii si planificare:
pacienti cu anodontii, sau care au pierdut un dinte din diverse motive
prima analiza pe langa cele generale efectuate deja cuprinde
investigarea patrtilor moi si a rezervei osoase
amplitudinea deschiderii gurii
dintii vecini bresei integri si verificarea topografiei radacinilor
latimea, inaltimea si lungimea bresei determina tipul de implant ales si
axa lui de insertie
axa de insertie orientata spre cingulumul dintilor frontali si spre fosa
centrala a dintilor posteriori (evita astfel slabirea marginii incizale a
restaurarii si evita supraconturarea coroanei)

Variante alternative:
-PPF adeziva
-PPF clasica
-Proteza partiala
-inchiderea ortodontica

Avantatajele implantului
-protejarea totala a dintilor vecini
-mentinerea procesului alveolar si aspectele igienice

Investigarea preoperatorie a pacientului

-investigatii clinice si de laborator
-evaluarea exacta a conditiilor locale
-proteza unidentara sa nu se implice in functie de ghidaj
-masuram latimea spatiului
-oferta osoasa apreciata clinic si radiologic

Tipurile de implante folosite in edentatia unidentara:

-implantele lama
-suruburi de stadiul I
-implante individualizate
-suruburi si cilindri de stadiul II
-dorite sunt implantele a caror diametru scade spre apical pentru a nu leza
radacinile dintilor vecini (FRIALIT _2, HA-TI, surub BAUER)
-respectat protocolul operator

Tipuri de suprastructuri si rezultate:

-coroana cimentata sau coroana fixata prin insurubare
- lungimea minima a implantului in regiunea posterioara de 12 mm
-se constata suprasolicitare asupra implantului daca spatiul este mai mare de 13
mm; de dorit ca suprastructura pe implantul singular sa fie in contact intim cu
dintii vecini.
-daca spatiul permite se pot insera 2 implante unul langa altul sau decalate
pentru a suporta o coroana molar

Restaurarile in regiunea anterioara trebuie sa tina cont de:

-linia surasului
-de zona de suprastructura expusa vederii.
-se pot utiliza stalpi din ceramica, bonturi din material plastic
-stalpi angulati la diferite grade

Alegerea modului de fixare a unei proteze unidentare se face tanand cont

de urmatoarele aspecte:
-daca este necesar coroana sa poata fi indepartata
-cat de profund subgingival este situata
-daca exista posibilitatea utilizarii unui surub ocluzal
-daca sistemul ofera posibilitatea unei insurubari orizontale

RESTAURARI PROTETICE FIXE PE IMPLANTE A EDENTATIILOR

DE CLASA I SI II KENNEDY

-o problema dificila mai ales la tineri

variantele de tratament sunt

-mentinerea edentatiei (expectativa; dar migrare in sens vertical atrofia prin
inactivitate a ATM)
-puntea cu extensie
-proteza mobilizabila
-distalizarea premolarilor

PPF cu extensie :
-solutie ieftina
succesul depinde de:
-igiena bucala buna
-parodontiu sanatos al stalpilor de punte
-unirea a minim 2 stalpi
-design corect al puntii
-ocluzie normala
-indicata la maxilar
-oferta de os in regiunile laterale este redusa (coboara planseul sinuzal)
-in edentatiile biterminale mai putin in cele unilaterale

Restaurare pe implante:
-in caz de agregare mixta se tine cont de:
-diferenta de mobilitate intre implant si dinte;
-diferenta de sensibilitate
-suprafata de transmitere a fortelor in os
-radiografie panoramica obligatorie

Situatii clinice tipice pentru acest tip de edentatie:

1. Lipsa molarilor
-folosim in general agregare mixta
-suficient un implant in regiunea molarului permanent prim sau secund si
agregarea pe unul sau ambii premolari ( care se devitalizeaza si se utilizeaza si
ruptorii de forta)

2. Lipsa molarilor si a premolarului secund

-creste numarul implantelor ( cel putin doua)
-fie restaurare cu sprijin pur implantarfie PPF cu agregare mixta

3. Lipsa molarilor si a premolarilor

-creste numarul implantelor
-nu este de dorit cuprinderea si a caninului datorita elasticitatii mandibulei
conducand la o rezorbtie accentuata periimplantara
-solutia agregare exclusiv implantara cu mentinerea distantei de securitate la
gaura mentoniera
-rata eseculuii la maxilar este mai mare datorita obstacolelor anatomice si a
calitatii osoase mai deficitare decat la mandibula

RPF cu agregare mixta

Avantaje
transmiterea fortelor si pe dintii naturali
scade numarul de implante
legarea implantului de dinti beneficiaza de mentinerea partiala si functionarea
receptorilor parodontali (apar senzatii de perceptie si aparare).

Dezavantaje:
-prepararea stalpilor naturali
-conexiunea rigida a unor elemente cu mobilitate diferita
-suprastructura scumpa

RPF cu agregare exclusiv pe implante

avantaje
-reducerea lungimii puntii
-stalpi cu aceeasi mobilitate
-nu se prepara stalpii naturali
Dezavantaje
-lipseste pacientul de receptia stimulilor parodontali
-necesitatea inserarii a minimum doua implante
-pret de cost ridicat

Suprastructurile pot fi:

cimentate
conditionat demontabile

RESTAURAI PROTETICE FIXE PE IMPLANTE IN EDENTATIILE

CLASA A III-A KENNEDY

-multitudine de sisteme de implante

-agregarea suprastructurilor sa fie prin insurubare datorita tensiunilor mari care
apar la acest nivel (stalpi de diferite categorii)
-insurubarea verticala se poate face mai greu si se prefera insurubarile
orizontale sau includerea unor mezostructuri

RESTAURARI PROTETICE FIXE PE IMPLANTE A EDENTATIILOR

TOTALE
Indicatia este conditionata de:
-oferta osoasa
-zona topografica in care se pot insera implantele
-starea de sanatate generala si locala
-spatiul interarcadic suficient in plan vertical (calculul prealabil al DVO)
-igiena buna a cavitatii bucale
-sa nu fie fumator sau mare consumator de alcool

ContraindicatiI:
-starea generala
-statusul local (leziuni premaligne, maligne, micoze, igiena orala

Conceptele de terapie a edentatiei totale prin proteze implanto- purtate au

fost sintetizate de Spiekermann cu cativa parametri:
-conditiile morfologice specifice de la maxilar si mandibula
-numarul de implante ce trebuie inserate
-sprijinul piesei protetice care poate fi pur implantar mixt si muco-osos

La mandibula

-presupune inserarea unui numar diferit de implante, peste care se elaboreaza o

mezostructura si ul;terior o supraprotezare
-presupune inserarea a 6-8 implante interforaminal peste care restayurarea fixa
agregata prin insurubare
-implante endoosoase si in zonele posterioare ale mandibulei sau implante
subperiostale

La maxilar
-posibilele interferente cu fosele nazale si sinusurile maxilare
-inserarea unor implante pe care se sprijina a supraproteza mobilizabila
-inserarea a 4-6 implante in zona frontala peste care o supraprotezare sau o
restaurare protetica fixa demontabila cu extensii distale
-sau inserarea de 6-8 implante in zona interpremolara peste care o restaurare
fixa cu sau fara extensii distale agregata prin insurubare
-sau implant subperiostal
-sau inserarea de implante si in zona posterioara a crestelor cu sau fara
interventii asupra sinusurilor.
Curs 13
ADAPTAREA SI FIXAREA PROTEZELOR FIXE

Inserarea, adaptarea si fixarea unei restaurari protetice fixe in pozitie corecta pe

campul protetic si in relatii optime cu antagonistii reprezinta etapa finala a terapiei
protetice fixe.

Verificarea adaptarii unei RPF de face inainte de fixare, initial pe model apoi pe
campul protetic.

Pe model verificam:
-gabaritul si contururile restaurarii
-adaptarea ei in zona terminala
-raporturile ocluzale

1) ADAPTAREA

Adaptarea pe campul protetic presupune verificarea clinica a adaptarii in cele trei

sfere:
-proximala
-cervicala
-ocluzala

Adaptarea proximala
Sunt decelate primele erori in sensul ca o RPF nu o putem insera sau o inseram cu
dificultate in caz de contacte proximale stranse;
Un contact proximal normal permite depasirea lui doar cu dificultate de catre o matrice sau
cu un fir de matase dentara.
Daca contactul este prea strans genereaza o senzatie de tensiune in arcada ; un contact
proximal prea slab este de nedorit, favorizeaza impactul alimentelor in gingia interdentara,
traumatizeaza papila interdentara si retentioneaza alimentele.
-calitatea contactelor dentare se verifica traditional cu ajutorul unui fir de matase (se
percepe acel “clic”);
-daca firul de matase nu trece sau trece cu foarte multa dificultate se indeparteaza RPF si
se depisteaza zonele lustruite de frecarea excesiva; se corecteaza cu o piatra mica montata,
adecvata materialului; repetam pana la inserarea optima pe bont; nu este corect sa inseram
cu forta;
-ca alternativa plasam hartia de articulatie cu grosime de 0,22 mm intre suprafetele
proximale si adaptarea coroanei pe bont prin presiune digitala; tragem hartia de articulatie
spre vestibular, pentru a depista zonele supraconturate (se marcheaza zona ce trebuie
corectata);
-corectarea se face cu gume impregnate cu oxid de aluminiu (White Flexiweeal, 3 M
Dental Products, St Paul, MN)
-este contraindicata corectarea cu instrumentar rotativ abraziv (pericol de dehiscenta);
-procedura folosirii hartiei de articulatie se repeata pana cand se patrunde cu o oarecare
dificultate cu o singura grosime ) 0,12 mm;

-daca coroana nu se adapteaza complet pe bont una din cauze este turnatura prea etansa
(nu s-au folosit lacuri de distantare rezultand o proteza stramta); este gresit sa ajustam
suprafetele interne ale unei RPPF in mod direct;
-se poate decela zona de frecare cu bontul, ocluzal sau axial folosind diverse tehnici de
relevare: markeri solubili in apa, amestec de cloroform si ruj, spray-uri ocluzale;
rapid este siliconul cu reactie de condensare, cu vascozitate mica special (Fit
Checker, GC International Corp, Scottsdale, AZ)
-se aplica acest silicon in coroane (are grosimea stratului de ciment), se preseaza digital si
apoi dupa polimerizare se corecteaza zona unde metalul devine vizibil; se repeta operatia
pana cand metalul nu mai este vizibil.
-grija deosebita la inserarea Restaurarii metalo-ceramice si integral ceramice datorita
particularitatilor acestora.
-verificam daca RPF reface si respecta ambrazurile cervicale intocmai ca si dintii naturali
vecini
-verificam raporturile conectorilor cu creasta edentata, cu ambrazurile cervicale de la
nivelul DS.

Adaptarea marginala=cervicala
Pozitionarea poate fi cervicala sau supragingivala
Controlul se face visual si tactil si se procedeaza astfel:
-varful sondei dentare bine ascutite se plimba dinspre restauratie spre dinte si invers pentru
a detecta discontinuitatile mai ales daca sunt supragingivale;
La RPF turnate din aliaje nobile se poate imbunatati adaptarea marginala prin brunisare
(pe model).
In caz de coroana de invelis scurta care nu acopera zona terminala trebuie refacuta;
Adesea la preparatiile fara prag sau fara terminatie precisa tehnicianul graveaza (este gresit
acest lucru) si coroanele de invelis vor fi lungi, patrund adanc in santul gingival,
traumatizeaza epiteliul versantului intern traducandu-se printr-o zona de ischemie a gingiei
libere (se inalbeste pe o zona mai mare sau mai mica); se corecteaza cu atentie scurtand
marginea cervicala si netezind-o atent, urmarind conturul festonului gingival pe tot traseul,
inclusiv la nivelul papilei interdentare, la o adancime minima in santul gingival; controlul
tot cu sonda dentara ( nu trebuie sa se mai inalbeasca gingia);
Marginile supragingivale ale onlay-urilor MOD si ale coroanelor partiale pot fi brunisate si
finisate dupa adaptarea lor pe dinte; sa se asigure o inchidere cat mai buna pentru a evita
dislocarea cimentului.
Dupa adaptarea pe bont verificam:
-calitatea contactului interdentar
- ambrazurile interproximale
- contururile axiale
Daca s-au facut corecturi se impune o noua finisare si lustruire (sunt foarte critice aceste
zone pentru parodontiu).
Neadaptarea cervicala a coroanelor pe bont poate fi determinate de:
-resturi de ciment provizoriu
-plusuri pe suprafata interna a componentei metalice
-existenta unor arii de contact prea stranse
-verificam raporturile intermediarilor cu creasta.

Adaptarea ocluzala
vizeaza ca RPF:
-sa se integreze in functia ocluzala
-sa asigure contacte stabile
-sa solicite la minium capacitatea de adaptare a musculaturii si a parodontiului de sustinere
-sa nu creeze discrepante ocluzale
-verificam raporturile ocluzale in IM, ORC in miscari lateralitate si protrusive
Pacientul poate sesiza deficiente ocluzale de pana la 8 µm prin intermediul receptorilor
parodontali.
-adaptarea ocluzala se verifica cu hartie de articulatie, folie de ceara sau rasina
-in caz de prezenta de contacte premature sau interferente, slefuirea se va face conform
regulilor slefuirii selective si nu din zona care inalta; suprafetele corectate se vor relustrui;
-daca diferentele dintre adaptarea pe model si cea din cavitatea bucala sunt mari
corecturile necesita mult timp si nu stim chiar daca reusim si atunci refacem restaurarea.
-daca RPF nu respecta exigentele ocluzale sau daca designul lor modifica schema ocluzala
se impune necesitatea remontarii in articulator sau ocluzor;
-se verifica relatia dintre cuspizii vestibulari maxilari si cuspizii vestibulari antagonisti
pentru a aprecia daca pacientul isi va musca mucoasa jugala (isi musca obrazul daca
varfurile cuspidiene sau marginile vestibulare vin in raport cap la cap; cuspizii vestibulari
maxilari trebuie sa-i circumscrie corect pe cei mandibulari).
-verificam incadrarea intermediarilor si EA in morfologia arcadei, inscrierea in curburile
vestibulara si orala ale arcadei.
 2) FIXAREA RPF

Fixarea RPF se definitiveaza prin cimentare sau lipire.

Cimentarea:
Definitie: sigilarea spatiului micronic dintre suprafata externa a bontului si cea
interna a coroanei cu ajutorul unor materiale numite cimenturi care sunt initial in
stare fluida, iar ulterior se intaresc.
Lipirea se defineste ca o cimentare completata de interactiuni chimice intre ciment,
bont si proteza cu doua interfete distincte: bont/ciment si ciment/proteza.

Cimentarea provizorie:
-nu se indica la restaurarile unidentare
-protezele cu sprijin implantar nu se cimenteaza provizoriu
-protezele metalo-ceramice nu se cimenteaza provizoriu

Considerente legate de cimentarea provizorie:

-dureaza 1-2 saptamani
-verificarea adaptarii pieselor in cele trei sfere (proximala, cervicala, si ocluzala)
-asigurarea unei perioade de adaptare a tesuturilor moi endobucale la contururile si
gabaritul protezei fixe ca si vindecarea unor posibile leziuni gingivale;
-posibilitatea unei interpretari mai obiective a retentiei;
-cimentarea de durata se face de obicei mai corect intrucat inserarea PPF este mai exacta;
-verificarea aspectului fizionomic si al fonatiei in situatii deosebite.
-daca urmarim o reabilitare ocluzala, provizoratul se poate extinde la 6 luni (se pot face
unele retusuri ocluzale, tratamente endodontice).

Cimenturi pentru fixare provizorie:

Utilizam cimenturi pe baza de oxid de zinc cu sau fara eugenol.
Cimenturi pe baza de hidroxid de calciu fara uleiuri eterice (Reocap-Temp(Vivadent),
sau produsul firmei VOCO-Provicol.

Cimentarea de durata

Obiective:
-realizarea unei legaturi etanse intre suprafata preparatiei si restaurare
-mentinerea vitalitatii pulpare
-profilaxia parodontala
-retentia protezei
Alegerea unui ciment de durata se face in functie de:
-forma de retentie a bontului
-stabilitatea coroanei
-numarul de elemente de agregare
-starea pulpei
-grosimea dentinei restante
-marimea fortelor de solicitare

CIMENTURI PENTRU FIXAREA DE DURATA

-cimenturi traditionale: FOZ, CSF si ZOE modificate
cimenturi polielectrolitice: PCZ, CIS
-Cimenturi rasini (acrilice, diacrilice si adezive)
Cimenturi “hibride” (intre CIS si RDC)

Cimenturile FOZ:
-proportia 1ml (20 picaturi) la 2,6 g
-grosimea peliculei de ciment de 25 µm
-intervalul de manipulare 3-6 minute la 21 grade
-timpul de intarire 5-9 minute
-amestecul este acid de aceea pacientii dupa cimentare simt un oarecare discomfort (durere
datorata atat aciditatii cat si presiunii hidraulice si mobilizarii osmotice a fluidului prin
canaliculele dentinare).
-cimentari de DCR, PPF, coroane ceramice pe baza de oxizi de aluminiu si reconstituiri de
bonturi din AA (amalgame de argint), RDC, CIS.

Avantaje:
-preparat cu usurinta
-rezistenta acceptabila
Dezavantaje:
-nocivitatea pulpara
-fragilitate
-absenta adeziunii
-solubilitatea in fluide acide
-actiune antibacteriana nula.

Denumiri comerciale:
-Harvard Cement (Richter & Hoffmann Harvard Dental GmbH).
-Zinc Cement (S.S. Wwite)
-Ciment Ames (Teledyne Getz)
-Crown and Bridge (De Trey)
Cimenturile silico-fosfat (CSF)
(-Trans Lit (Merz), Aristos (Spofa Dental)

Cimenturile oxid de zinc-eugenol modificate

Dezavantaje:
-pot inmuia si colora rasinile acrilice

Cimenturi polielectrolitice
-cimentul policarboxilat de zinc
-cimentarea restaurarilor de mica amploare
Denumiri: Bondex (J&J), Durelon (ESPE)

Cimenturi ionomere de sticla

-interesant tipul I destinat lipirii de durata a RPF
-sistem bicomponent ( pulbere/ lichid)
-sistem anhidru (acidul este liofilizat si incorporat in pulbere)

Avantaje:
-CIS adera la suprafetele polare active (smalt, dentina, metale acoperite cu un strat
superficial de oxizi)
-nu adera la suprafete chimic inerte (ceramica dentara, metale nobile)
-adeziune crescuta la preparatie si coroana
-rata scazuta de carie secundara
-toleranta pulpara buna
Produse comerciale:
-Chemfil (DeTrey, Dentsply)
-Fujy (GC-Co),
Ketac-Cem (ESPE), Aquacem (DeTrey)

Cimenturi rasini

Sunt 3 clase:
-cimenturi acrilice
-cimenturi diacrilice
-cimenturi rasini adezive

Cimenturi acrilice
-proprietati similare cu cele ale acrilatului autopolimerizabil;
-rigiditatea scazuta
-sensibile la umezeala in timpul prizei
-efect nociv asupra pulpei
-sunt de domeniul istoriei

Cimenturile diacrilice
-speciale pentru diferite tehnici adezive
-cu adevarat, sunt RDC utilizate exclusiv pentru lipirea diferitelor suprafete heterogene)
ceramice, metalice, polimerice) la tesuturile dure dentare prin retentie micromecanica;
-sistemele de initiere a polimerizarii sunt chimice, foto sau dual cure
Denumiri comerciale:
-ABC (Vivadent)
-Compspan Opaque (CaulK)
-Conclude (3 M)
-Estic Microfil Flow (Kulzer)
-Getz Maryland Bridge ( Teledyne Getz)
-Marycoll (Voco)
-Maryland Bridge Cementation Paste (Den-Mat)
-Mimetric Grip (Espe)
-Resilute (Schein )
-DuraLingual (Unitek)
-Lee Bridge Cement (Lee Pharmaceuticals)
-Crown Cementation Paste (Den- Mat)
-F20 (VOCO)

Cimenturi rasini adezive

-nu trebuie confundate cu cimenturile diacrilice (CD)
-sunt de obicei autopolimerizabile dar si autofotopolimerizabile
-asigura o lipire a restaurarii la preparatie prin dublu mecanism micromecanic si chimic
Exemple de cimenturi rasini adezive:
-C&B Meta-Bond (Parkell)
-Enforce Sure Cure (Caulk/Dentsplay)
-Panavia 21 (J. Morita )
-All-Bond 2, Imperva Dual

Cimenturi “Hibride” (intre RDC si CIS)

-au o compozitie situate intre RDC si CIS: cimenturile ionomere modificate cu rasini
(CIMR), situate mai aproape de CIS si compomerii, mai apropiati de RDC.
-pot fi si fotoactivabile
-dar este posibila polimerizarea si in absenta iradierii (polimerizare la “intuneric”
–dark-cure);
-au trei mecanisme de intarire: reactie acid-baza, fotopolimerizare, autopolimerizare.
Avantajele CIMR (cimenturi ionomer modificate rasinic) fata de CIS:
-timp de intarire mai scurt
-mai putin fragile
-aciditatea initiala este scazuta
-ph-creste rapid
-eliberare de ioni de fluor relativ crescuta
-sensibilitate la apa, scazuta
-solubilitate scazuta
-aspect estetic superior fata de CIS
-usor de utilizat
-dau un plus de rezistenta
-in cazul fixarilor adezive folosirea lor trebuie privita cu reserva
-la ora actuala se recomanda ca inlay-urile si coroanele integral ceramice san nu se fixeze
cu CIMR si nici chiar cu compomeri, deoarece proprietatile lor mecanice sunt inferioare
fata de cimenturile rasini.
-utilizarea lor in acest stadiu trebuie limitata la fixari conventionale.

Denumiri comerciale:
-Vitremer (3 M)

Compomerii
-denumirea lor sugestiva pentru natura hibrida a acestor materiale (composite+ionomer)
-1990 primii compomeri (Dyract (Dentsply /L.D.CaulK), Compoglass (Vivadent), Luxat
(DMG), Hytac (Espe), DYRACT Cem plus (De Trey Dentsply)
Indicatii:
-fixari conventionale
-fixari adezive

Criteriile de selectare a cimenturilor

Criteriile de selectare sunt:
-starea pulpei dintilor stalpi
-retentia biomecanica a coroanei pe dintele stalp
-marimea (anticipate) a fortelor care vor tinde sa desprinda restaurarea.
Proprietatile diferitelor tipuri de cimenturi pentru fixare fata de proprietatile unui
ciment ideal

Ciment Fosfat Policarboxila Ionomer CIM Rasini Rasini

Proprietati ideal de zinc t de sticla R compozit adeziv
e e

Grosimea Mic ≤25 <25 <25 >25 >25 >25

filmului (µm)

Timpul de Lung 1,5-5 1,75-2,5 2-3,5 2-4 3-10 0,5-5

lucru (min)

Timpul de Scurt 5-14 6-9 6-9 2 3-7 1-15

priza (min)

Rezistenta la Mare 62-101 67-91 122-162 40-14 194-200 179-25

cpmpresiune 1 5
(MPa)

Modul de Dentin 13,2 # 11,2 # 17 4,5-9,8

elasticitate a
(GPa) =13,7
smalt=
84-130

Iritatie Mica Moderat Mica Mare Mare Mare Mare

pulpara a

Solubilitate Foarte Mare Mare Mica Foart Foarte Foarte

mica e mica mica
mica

Microinfiltrat Foarte Mare De la mare la De la Foart De la De la

ie mica foarte mare mica la e mare la foarte
mica foarte
8

Curs 13
foarte mare mica la
mare mica
Indepartarea Usoara Usoara Medie Medie Medi Medie Dificil
excesului e a

Retentie Mare Moderat Mica/modera De la # moderata Mare

a ta moderat
a la
mare

Indicatiile si contraindicatiile cimenturilor de durata

Restaurari Indicatii Contraindicatii

1. 2. 3.

Coroane de invelis, coroane 1,2,3,4,5,6,7, -

metalo-ceramice, PPF

Coroane sau PPF cu retentie slaba 1 2,3,4,5,6,7

Coroana metalo-ceramica cu terminatie 1,2,3,4,5,6,7, -

ceramica

Coroane integral ceramice (prin presare) 1,2 3,4,5,6,7

Coroane integral ceramice (cu nucleu de 1,2,3,4,6.7, 5

oxid de aluminiu)

Inlay ceramic 1,2 3,4,5,6,7

Fatete ceramice 1,2 `3.4,5,6,7

PPF aggregate adeziv 1,2 3,4,5,6,7

Dispoxitive corono-radiculare 1,2,3,5,6 4,7

Ciment de durata Principalele Principalele Precautii

avantaje dezavantaje
1. Ciment rasina Adeziune, Film subtire, Izolarea campului
adeziva solubilitate utilizare
scazuta indelungata

2. Ciment Solubilitate Film subtire, Utilizarea bondingului,

diacrilic scazuta iritatie izolarea campului

3. Ionomer de Elibereaza fluor Solubilitate, Evitarea contactului cu

sticla infiltratie saliva dupa fixare

4.. ZOE Biocompatibil Rezistenta Doar pentru restaurari foarte

modificate mecanica scazuta retentive

5. CIMR Solubilitate Absortie de apa, Evitarea fixarii restaurarilor

scazuta. utilizare ceramice
Elibereaza fluor indelungata

6. Fosfat de zinc Utilizare Soluibilitate Utilizarea pentru restaurari

indelungata infiltratie “traditionale”

7. Policarboxilat Biocompatibil Rezistemta Nu se micsoreaza raportul

de zinc mecanica scazuta, pulbere/lichid
solubilitate

Fazele clinice ale cimentarii

Inainte de faza de cimentare propriu-zisa realizam urmatoarele manevre:

-indepartam complet cimentul provizoriu de pe suprafetele dentare, de pe restaurare si din
santul gingival
-testarea vitalitatii dintilor stalpi
-verificarea protezei fixe pe modelul de lucru, corectarea marginilor si completarea
lustruirii intregii piese protetice.
I. Pregatirea piesei protetice
-curatim toate resturile de ciment provizoriu
-curatim interiorul elementelor de agregare cu bulete de vata inmuiate in apa oxigenata,
alcool, si/sau neofalina, uscam cu sprayul de aer
-daca suprafata se conditioneaza prin oxidare, cositorire sau sablare nu mai este permisa
contaminarea ei)
II. Pregatirea campului operator
-izolam campul operator de saliva si secretii din santul gingival (rulouri de vata, aspirator
saliva, automaton)
-o premedicatie antisialogoga cu 1 ora inainte (in caz de salivatie abundenta);
-poate uneori anestezie in caz de sensibilitate crescuta
-secretii abundente din sant: inseram un fir de bumbac in sant pe care il indepartam inainte
de inserarea piesei protetice
-in caz de microhemoragii ele se opresc cu un astringent sau cu apa oxigenata 3%.
-utilizarea digii este improprie (datorita faptului ca majoritatea limitelor preparatiilor se
afla subgingival); (stoparea totala a secretiilor din santul gingival poate fi considerata o
utopie).
-CIS anhidre tolereaza un anumit grad de umiditate, influenteaza pozitiv timpul de priza si
proprietatile fizico-chimice ale materialului.
-bontul sa fie foarte curat (nu folosim alcoolul sau alti agenti iritanti ); putem folosi apa
oxigenata 3%, ulterior stergerea cu neofalina este indicata

Este interzisa uscarea cu jet de aer deoarece:

-afecteaza odontoblastii si posibila aspirare a nucleilor in canaliculele dentinare;
-desicarea dentinei care favorizeaza absorbtia acizilor din cimentul proaspat preparat;
-presiunii crescute ce atrage fluidul dentinar la suprafata, creand o pelicula lichida;
-presiuniilor mari de aer ce traumatizeaza epiteliul intern al peretelui gingival al sulcusului
si declanseaza o secretie crescuta de fluid sulcular.
-chiar dupa o curatire serioasa a bontului mai raman resturi de pulbere dentinara inglobata
intr-o pelicula lipidica (smear layer).

Conditionarea bontului
-se face diferentiat in functie de vitalitatea bontului
-se folosesc agenti de curatire (cleaning agents-niste solutii apoase de acizi organici, acid
citric de exemplu); nu au adeziune din partea tuturor autorilor, sunt iritanti pentru pulpa
-folosim agenti de mineralizare (solutii apoase de saruri anorganice), s-au impus mai ales
sarurile anorganice –fosfati sau fluoruri de calciu –sau acid tartric)
-cand se cimenteaza se aplica o presiune usoara pozitiva asupra EA, dezvoltandu-se la
interfata coroana/bont o presiune hidraulica cu efecte nedorite asupra prelungirilor
odontoblastice din canaliculele dentinare deschise, de aceea este interzisa fosirea unor
solutii slabe de acizi (solutia 10 % de poli-(acid acrylic) pentru indepartarea peliculei
lipoidice de pe suprafata dentinei (se expun in mod direct canaliculele dentinare actiunii
cimentului aflat sub presiune hidraulica).
-indicata este aplicarea timp de 2 minute a unei solutii de acid tanic 25% sau a unei solutii
CAUSTON' S ITS (sigileaza canaliculele dentinare prin precipitarea stratului de
impuritati de pe suprafata dentinei; scade in schimb retentia mecanica a cimentului la
dentina).

Solutia CAUSTON'S ITS o putem prepara in orice farmacie cu urmatoarele componente:

-CaCl ………0,20 g/l
-KCl…………..0,20g/l
-MgCl 6HO……0,05g/l
NaCl…………..8,00g/l
NaHCO………..1,00g/l
NaHPO HO…….0,05 g/l
Glucoza…………1,00 g/l

Este stabila 18 luni.

Pentru bonturile devitale conditionam cu poli-(acid acrylic/alchenoic) 10% timp de 10-15
secunde care indeparteaza pelicula lipidica
-uscarea fara deshidratare iar aplicarea cimentului fara contaminari.

Prepararea cimenturilor
Se prepara totdeauna in functie de tipul de ciment.

Prepararea cimentului fosfatului de zinc.

-atentie sa nu modificam balanta hidrica a lichidului (absoarbe apa); flaconul cu lichid
ermetic inchis
-aplicam lichidul pe placuta in momentul cand incepem spatularea (2 picaturi pentru
fiecare EA)
-placuta sa fie din sticla, racita (-10 grade C si +10 grade C)
-cresterea continutului de apa accelereaza priza iar scaderea o intarzie
-exista placi speciale care se mentin reci (tip Ormco)
-spatularea pe o zona mai intinsa a unei astfel de placi favorizeaza atenuarea caldurii
generate in timpul reactiei exoterme de priza (ne permitem sa inglobam mai multa pulbere)
-respectarea cu strictete a proportiei pulbere/ciment/lichid (citim prospectul
fabricantului!); raportul optim 1,5-2 g /0,5 ml lichid.
-cantitatea de pulbere aplicata se imparte in 5-6 portii egale, inglobandu-se in lichid o
prima parte
-spatulam prin miscari rotatorii pana cand amestecul devine omogen; inglobam pe rand si
celelalte parti, fiecare portiune malaxandu-se 15-20 secunde (timpul total de preparare
1,5-2 minute); trebuie sa obtinem un amestec foarte omogen; aprecierea corecta a gradului
de vascozitate tine de experienta.
-timpul de priza este de 6 minute.

Prepararea cimenturilor CIS: cateva amanunte de retinut:

-prepararea pastei pe placa de sticla sau folie cerata;
-amestecarea celor doua componente in proportie de 1,5/1
-spatula din material plastic sau metal
-agitam flaconul cu pulbere si il omogenizam
-impartim cantitatea de pulbere in 2 sau 3 portii pe care le amestecam progresiv cu lichidul
care trebuie sa acopere pulberea;
-malaxarea rapida 15-60 secunde, pe o suprafata mica (in interiorul unui cerc cu diametru
de 3 cm)
-recomandata este racirea placii
- cand folosim CIS capsulate (predozate) (Ketac-Cem Maxicap-ESPE) respectam
indicatiile firmei producatoare; controlam bine timpul de lucru si de priza.

Incarcarea PF cu pasta de ciment:

-aplicam in interiorul EA doar atat cat sa captusim peretii;
-pentru a evita formarea incluziunilor de aer aplicam pasta de ciment si in santurile sau
puturile bontului; se poate acoperi chiar in intregime.

Inserarea protezei fixe pe bont

-aplicam PF pe bont in axul de insertie, aplicam presiuni initial dozate, apoi ferme pana la
adaptarea completa pe bont, controlam raporturile cu antagonistii
-priza trebuie sa se faca sub presiune.

Controlul final

Dupa priza indepartam cu grija excesul din santul gingival si din ambrazurile
cervicale; indepartarea se face usor (FOZ, CSF, ZOE); in caz de PCZ si CIS se
recomanda sa se vaselineze suprafetele care intra in contact cu cimentul
-pentru cimenturile rasini adezive se recomanda indepartarea exesului cand priza
cimentului este incompleta
-sa nu ramana resturi de ciment deoarece reprezinta spine iritative pentru parodontiul
marginal sau mucoasa;
-priza cimenturilor poate dura mai mult timp, de aceea se aplica un strat de varnish sau
bonding la marginea restaurarii imediat dupa indepartarea excesului.
-a doua zi dupa fixare verificam si mai facem ultimele retusuri ocluzale.

Particularitati de cimentare a diferitelor restaurari protetice fixe

Cimentarea coroanelor de invelis metalice:

Atentie!
-daca o coroana de invelis se adapteaza foarte intim (stramta, fixa) pe bont exista riscul ca
ea in timpul cimentarii sa se distanteze de suprafata ocluzala.
-coroanele cu grosime totala prezinta acest risc, excesul de ciment nu are pe unde sa
reflueze;
-acelasi risc il reprezinta incluziunile de aer cuprinse intre suprafata bontului si interfata
coroanei de invelis;
-pentru a salva situatia sa nu incorporam mai putina pulbere (sa nu facem un ciment
subtire) deoarece scade aderenta si vom incerca una din urmatoarele metode:
-perforarea suprafetei ocluzale refluand excesul de ciment; ulterior se obtureaza cu o
incrustatie din material plastic; solutie nu prea indicat doar ca o solutie limita.
-alta solutie: cream un sant pe fata interna a coroanei care se intinde de la ocluzal pana la 1
mm de marginea cervicala
-sau se indeparteaza cu o freza adecvata un strat din interiorul coroanei fara a prejudicia
inchiderea marginala; metoda imprecisa
-gravarea peretilor interni cu o solutie de acid azotic si acid clorhidric in proportie de 1:3 )
numai pentru aliaje nobile)
-electroeroziune cu solutie de cianura (intr-un minut se indeparteaza 40 microni din
grosimea metalului)
-distantarea necesara este de 15-40 µm; se poate obtine prin aplicarea de lacuri speciale pe
modelul de lucru inainte de modelarea machetei de ceara; lacul acopera un strat uniform
toata suprafata pana la 1 mm de zona terminala.

Cimentarea DCR metalice si a coroanelor de substitutie

-cimentul se aplica pe suprafata DCR si cu un ac Lentullo in canalul radicular; pentru

refluarea excesului de ciment se creaza un sant longitudinal pe DCR; unele DCR
prefabricate prezinta acest sant.
Pentru evitarea fracturarii peretilor canalului se fac urmatoarele manevre:
-consistenta cimentului sa fie fluida (reducem la minim presiunea hidraulica)
-sa se asigure sant longitudinal pentru refluarea cimentului;
-mentinerea pasiva a DCR –ului dupa cimentare

Cimentarea incrustatiilor metalice

-aplicam ciment pe peretii cavitatii si pe suprafata de agregare a incrustatiei
-inseram incrustatia in cavitate si vericam rapid ocluzia
-exercitam presiuni in IM pana la priza cimentului;
-indepartam excesul de ciment
-in sedinta urmatoare brunisam marginile incrustatiei din metale cu continut inalt nobil
adaptandu-le la suprafata de smalt adiacenta;
-reducem pericolul percolarii daca brunisam atat inainte cat si dupa cimentare;
-brunisarea marginilor se face atat la preparari cu prag si bizou.

Cimentarea restaurarilor integral ceramice

-selectam cimentul in functie de nuanta restaurarii integral ceramice
-gravarea cu acid hidrofluoric a suprafetei interne a restaurarii
-aplicarea agentului de cuplare silanica ceramica
-gravarea cu acid fosforic a suprafetei preparatiei (smalt)
-aplicarea adezivului rasinii la smalt si la stratul de silan
-inserarea restaurarii cu CD care se introduce si in cavitate
-presiune moderata pentru a preveni fracturarea restaurarii )

Incidente, accidente dupa fixare

-senzatie de discomfort
-mobilitatea protezei fixe
-decompensare parodontala
-carii si complicatii pulpare la DS
-perforarea EA
-fractura sau dezlipirea intermediarilor PF
-fractura sau desprinderea fatetelor
-lipsa de functionalitate a constructiei protetice.

Senzatia de discomfort
-data de contacte premature sau interferente ocluzale
-insertia intr-o pozitie vicioasa a PF;
-camp masticator marit sau micsorat
-exces de presiune asupra tesuturilor de sprijin
-arii de contact prea stranse
-tesuturi gingivale insuficient protejate
-acumularea resturilor alimentare la nivelul RPF

Solutii cat de cat posibile:

-indepartarea zonelor de contact premature dupa regulile echilibrarilor ocluzale;
-suprafata masticatorie supradimensionata se corecteaza ingustandu-se pe seama cuspizilor
orali incercand sa-i ingustam, accentuand ambrazurile care se largesc la fel si santurile de
descarcare a alimentelor atat spre vestibular cat si oral;

Efectul de torsiune
Dat de contacte premature sau interferente ce actioneaza in miscarile de lateralitate; se pot
remedia prin slefuiri efectuate la nivelul suprafetei ocluzo-protetice.

Senzatia de presiune
Data de resturile de ciment ramase in santul gingival si in ambrazuri (le indepartam)

Zonele cervicale sensibile

-coroane cu margini prea lungi
-retractia gingivala (coroane cu margini lungi defectuos adaptate cervical)
Sensibilitatea termica (la un dinte stalp)
-implicatie pulpara
-contact premature
-zona terminala neacoperita corect supusa insultelor termice si mecanice
-este posibil ca timp de 10-15 zile aceasta sensibilitate sa se mentina disparand apoi in
ciuda celui mai corect tratament; alteori ea se augumenteaza, apar pulpite (realizam
pulpectomii prin trepanarea coroanelor de invelis).

Mobilitatea PPF
Cauze:
-deformarea EA
-efectul miscarii de torsiune
-contacte ocluzale disfunctionale
-cimentare incorecta
-solubilizarea cimentului
-procese carioase
-mobilizarea unuia sau mai multor stalpi prin decompensare parodontala
-lipsa de retentie a EA prin preparari gresite.

Retractii gingivale
-suprasolicitarea DS datorita lungimii breselor si a dimensiunilor campului ocluzal
-conformarea incorecta a ambrazurilor
-conturul incorect al EA
-numarul prea mic al stalpilor
-PPF cu EA ce patrund adanc subgingival dincolo de spatial biologic

Incidenta cariei
-margini coronare prea scurte sau coroane prea lungi
-igiena defectuoasa fara ambrazuri corecte
-niciodata coroane partiale la pacientii cario-receptivi

Leziuni pulpare
-trepanare si tratamennt endodontic
-aparitia mobilitatii presupune ablatia protezei si aplicarea unei terapii reechilibrare
parodontala
-folosirea metodelor de RTG sau transfixatie
-complicatiile periapicale beneficiaza de trepanare si /sau /nu de rezectie apicala sau mai
grav extractia dentara (inainte facem ablatia PF).
Accidente ale intermediarilor

-dezlipirea scheletului metalic de EA -cause:

-lipirea deficitara a intermediarilor la EA
-tehnica incorecta de turnare si de manipularea a aliajului
-suprasolicitarea PPF datorita unei brese prea intinse.

Accidente la nivelul placajelor

-cauza: retentia insuficienta sau factorii ocluzali

-reoptimizam fatetele sau confectionam altele in laborator
-in caz de metalo-ceramica folosim chituri speciale (de obicei se reface piesa protetica)

Accidente care intereseaza integritatea restaurarilor

-fracturarea (integral ceramice si/sau polimerice) sau poate apare o perforatie.
Fracturarea presupune realizarea diin nou a piesei protetice.
Perforarea s-ar putea rezolva (de la caz la caz) cu o incrustatie sau obturatie cu diferite
materiale sau chiar inlocuirea lucrarii protetice).
 METODE SI DISPOZITIVE DE ABLATIE A RESTAURARILOR FIXE

Tehnicile de ablatie variaza de la o restaurare unidentara la alta de la un element de

agregare la altul.
Se pot folosi freze de sectionat metal adaptate pentru diferite duritati ale aliajelor la
diverse turatii;
-indepartarea unui DCR: cu o freza globulara indepartam cimentul din jurul pivotului, apoi
vibram portiunea eliberata cu ultrasunete dupa care incercam tractiunea sau usoara rotatie
a pivotului cu diferiti clesti;

Metode de ablatie:
Prin dezvoltare de socuri mecanice:
Folosesc un dispozitiv ce dezvolta socuri mecanice:
1. simplul instrument preconizat de Treymann si Scroeder folosite ca atare sau in
asociere cu o metoda de sectionare a piesei protetice.
2. modernul system electro-mecanic CORONAflex (KaVo).

Dispozitive manuale:
Actioneaza prin imprimarea unei forte manerului dispozitivului, socul este transmis partii
active a dispozitivului determinand dislocarea PPF;
Fac parte:
-Instrumentele Treymann (forma literei “J”, gheara se insera sub marginea cervicala a
protezei si instrumentul Schroeder (are gheara interschimbabila);
-Ciocanul de indepartare a protezelor fixe (prezinta un brat pe care culiseaza o greutate
de diferite forme si un varf cu gheara interschimbabila; este bine inainte de folosirea
ciocanului sa folosim instrumentul actionat de ultrasunete pentru a fractura pelicula de
ciment si apoi actiunea ciocanului este mai facila);
-Dispozitivul de dezinserare cu arc: (are un arc inclus intr-un cilindru metalic care se
armeaza usor prin culisareaa 2 piese; adeseori determina fracturarea bonturilor);

Tehnica ATD
Se bazeaza pe utilizarea unui dispozitiv metalic cu una sau mai multe bucle, conectat la
ciocanul anterior.
Principil metodei: tractionarea unor fire cu o anumita flexibilitate ce sunt trecute prin
spatiile interdentare inconjurand proteza fixa. Exista o limita de siguranta a firelor nu
putem trage de ele oricat; ele rupandu-se automat la forte corespunzatoare unor greutati de
circa 16 Kg.
Dispozitivul se poate prezenta sub trei forme: ATD 012, ATD 018, ATD 022.
3. Dispozitive electro-mecanice
Sistemul Anthogyr
-poate fi atasat unitului dentar, dezvolta socuri mecanice fara a exercita presiuni din partea
clinicianului.
Sistemul CORONAflex (KaVo) ( este o varianta a sistemului ATD; proteza indepartata
poate fi reutilizata; actionam la inceput in dreptul stalpului celui mai fragil pentru ca
stalpul cel mai puternic sa permita o ghidare a directiei de indepartare a protezei).
Accesoriile sunt: forcepsul, clemele adezive, bucla.

II. Instrumente si clesti pentru descimentarea si ablatia coroanelor si protezelor

partiale fixe:
Avantaje:
-sunt realizate din titan
-permit recuperarea PPf
-nu creaza discomfort pacientilor.

1. Clesti folositi la ablatia RF

-clestele pentru descimentarea si ablatia coroanelor dentare
-clestele pentru indepartarea PPF
2. Forcepsul pentru sectionarea coroanelor dentare-forcepsul Montfort
3. Pensa Planert

III. Ablatia coroanelor metalo-ceramice si integral ceramice cimentate provizoriu cu

ajutorul matricei Sigveland

IV. Ablatia RPF cu ajutorul unor rasini

-preconizata de Richwill

Accidente si incidente aparute in timpul ablatiei RPF fractura bontului coronar sau
radacinii dentare
-luxarea dintelui
-complicatii pulpare
-lezarea parodontiului marginal sau alte formatiuni ale cavitatii bucale
-distrugerea integrarii tisulare a stalpilor implantari la care suprastructurilor s-au fixat prin
cimentare.
 MASURI DE IGIENIZARE INDIVIDUALA SI PROFESIONALA A
RESTAURARILOR PROTETICE FIXE

Obiectivul profilaxiei tertiare: mentinerea unei stari de sanatate a tesuturilor campului

protetic care suporta si /sau vin in contact cu o PPF.

Modalitatile de intretinere a unei igiene corecte:

-autocuratirea
-igienizarea buco-dentara (indepartarea mecanica a placii bacteriene prin: activitate de
igienizare personala si individuala si controlul profesional al placii bacteriene.

Autocuratirea
Tehnicianul sa fie atent la:
-conturarea corecta a componentei fizionomice
-modelarea rationala al ambrazurilor
-conceperea designului intermediarilor in relatia cu creasta edentatea
-evitarea zonelor concave, retentive, prelucrarea, finisarea si lustruirea la luciul de oglinda
a componentelor metalice si a materialelor de placare.

Igienizarea buco-dentara:
1. Studiul microbiocenozei orale la bolnavii care urmeaza a fi tratati prin proteze
partiale fixe.
Determinarea prezentei acestor grupe de bacterii ca si fluxul si capacitatea de tampon a
salivei are o importanta deosebita la urmatoarele categorii:
-Gravide si mame de sugari (transmitere prin intermediul biberoanelor)
-copii cu multiple leziuni carioase, asociate cu dinti indemni la carie;
-inainte de efectuarea unui tratament orthodontic fix.
-inainte de efectuarea unui tratament protetic;
-la pacientii varstnici, la care flora bucala poate fi modificata prin luarea anumnitor
medicamente
-la pacientii cu xerostomie, indusa de o anumita medicatie generala.
-determinam anumite grupe de bacterii in saliva precum si determinarea capacitatii tampon
a acesteia prin teste specifice.
-trebuie apreciata corect susceptibilitatea la carie a pacientului respectiv.
Firma Vivadent (in cadrul programului Vivacare) combinand si perfectionand testele
Dentocult SM si Dentocult LB a elaborat un test salivar dublu, CRT bacteria/CRT
buffer (CRT-caries risc test) ce permite evaluarea urmatorilor parametrii:
-prezenta streptococului mutans (factorul principal in aparitia cariei dentare, gradul de
populare bacteriana a cavitatii bucale);
-lactobacilii acidofili (favorizeaza declansarea cariei si care ne dau informatii asupra
obisnuintelor alimentare; continutul in HC a alimentatiei).

2. Fluxul salivar si capacitatea tampon a salivei ne dau date asupra functiei de

autocuratare si la capacitatea de protectie si de remineralizare a dintilor, dupa atacul acid;
proprietatile remineralizante ale salivei si ne pot da sugestii cu privire la prezenta
eventualelor obiceiuri: fumatul, administrarea de medicamente, boli sistemice.
Acest test nu da informatii cu privire la virulenta bacteriana.
Este bine sa se introduca obligativitatea acestor teste care apreciaza riscul de carie si riscul
de imbolnavire parodontala.

3. Indepartarea placii bacteriene:

-controlul placii bacteriene cu revelatorii de placa (fuxina bazica 0,03 %, albastru de
toluidina 1% sau tablete: Placolor, Ceplac, Red-Cote; sa folosim substante care sa coloreze
placa bacteriana nu placajul fizionomic)
Eliminarea placii dentare se poate face doar prin metode mecanice si metode chimice.
Eliminarea mecanica a placii dentare
Masurile de igienizare in cazul RPF se impart in:
-1. Igienizarea buco-dentara individuala (acasa, periajul dentar);
-2. Curatirea mecanica, profesionala (personalul instruit)
Igienizarea individuala
Mijloacele utilizate pentru indepartarea mecanica a placii:
-peria dentara (actionata manual sau electric)
-dentifricele
-mijloacele auxilare sau suplimentare de igiena: firul dentar, stimulatoarele
interdentare, periutele interdentare, hidropulsoarele bucale (water pick).

Periajul dintilor restanti si al RPF

Metoda eficienta de periaj in cazul purtatorilor de PPF sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
-sa curete foarte bine toate suprafetele extraalveolare ale dintilor naturali si artificiali;
-sa nu lezeze tesuturile dure dentare naturale si nici pe cele moi;
-sa fie simpla, usor de insusit si practicat;
-insusirea ei dupa un timp sa constituie un reflex automatizat, inconstient si sa se
integreze in deprinderile igienice de rutina;
-sa fie executata systematic pe grupe de dinti vestibular oral si ocluzal.
Tehnicile: circular sau vertical
Periutele de dinti
-periute comune
-perii speciale-perute electrice
Pastele de dinti
Mijloacele complementare de igiena
Unul dintre locurile vulnerabile este vecinatatea unui EA cu un dinte natural si mai ales
conformarea ambrazurii dintre dintele natural si EA.

Firul de matase
-Periutele interdentare: cu un singur smoc de perii (periuta monotufa; seamana cu cea de
spalat sticle; in miniatura) si conice cu firele montate pe un maner.
Stimulatorul gingival
Hidropulsorul (dusuri bucale)
Igienizarea profesionala
-se face la incheierea unei sedinte de control (periaj profesional atent minutios); folosim
piesa contraunghi cu diferite perii si dispozitive de cauciuc si paste abrasive.
Firma Oral-B recomanda o tehnica de periaj electrica;

Controlul placii dentare prin mijloace chimice

-ape si solutii bucale. Lavajele bucale cu clorhexidina sunt contraindicate la pacientii cu
RPF cu o componenta polimerica deoarece se coloreaza atat RA cat si RDC (se inegresc).

Sa nu uitam ca placa bacteriana se depune atat pe suprafetele metalice sau ceramice

ale implantului cat si la nivelul suprastructurii se depune placa bacteriana. Sa nu uitam
evitarea contaminarii suprafetelor de titan ale implantului se recomanda utilizarea unor
instrumente cu partea activa din material plastic.