Elaborare Metodica Nr 1

Tema: Edentaţia parţială. Etiopatogenia. Tabloul clinic. Metodologia examenului

clinic
1. Etiologia edentaţiei parţiale.

Edentație partiala: este o stare patologica care se caracterizeaza prin absenta a unuia sau mai
multor dinti ,de pe una sau de pe ambele arcade (1 pana la 13 dinti), care se dezvolta dupa
eruptia dintilor.

*Factorii ereditari :
dereglări în etapa de formare a țesuturilor dentare,
dereglări în procesului de erupție a dinților permanenți

*Factori dobândiți :
caria complicata netratată sau incorect tratată
boli ale țesutului parodontal - etiologia mixta - carie si parodontopatie;
- parodontopatiile marginale cronice progresive;
- distructiile coronare masive, insotite de leziuni radiculare
- intervenții chirurgicale care au implicat îndepărtarea tumorilor
- tratamentele stomatologice si protetice incorecte care nu respecta principiile biomecanice,
biofunctionale si creeaza conditii pentru aparitia dizarmoniilor ocluzale si instalarea sindromului
de disfunctie a aparatului dento-maxilar (iatrogeniile);
- leziuni - traume
- boli generale ale organismului (diabet, hipertensiune arterială, tulburări endocrine etc.) -
procese inflamatorii (osteomielită)
- factori socio-economici etc.

CLASIFICAREA EDENTATIEI PARTIALE DUPA KENNEDY

 Clasa 1 – edentatie terminal bilaterala
– Subclasa 1 – cu 1 edentatie intercalate
– Subclasa 2 – cu 2 edentatii intercalate
– Subclasa 3 – cu 3 edentatii intercalate
– Subclasa 4 – cu 4 edentatii intercalate

 Clasa 2 – edentatie terminal unilaterala

 Clasa 3 – edentatie/bresa laterala

intercalate

 Clasa 4 – bresa frontal ce trece linia

mediana
 2. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale.
Tabloul clinic in caz de edentatie totatala vi fi individual,acesta va depinde de:
 nr de dinti lipsa;
 localizarea bresei ,
 functia pe care o indeplineau dintii absenti pe arcada dentara ,
 starea tesuturilor dure si a paradontiului dintilor restanti,
 tipul de ocluzie ,
 varsta pacientului ,
 starea generala a organismului
 si intr-un final cauza care a dus la pierderea dintilor .

3. Care sunt factorii de care depinde gradul de pronunţare a simptoamelor

în edentaţia parţială.
Daca sa vorbim despre simptoamele edentatiei partiale ,atunci gradul de pronuntare va depinde de :
-Numarul de dinti absenti si de localizarea breselor,tipul de ocluzie ,etiologia edentatiei ,varsta si starea
corpului

4. Tabloul clinic al pacienţilor cu edentaţii frontale.

Tabloul clinic al edentatiei partiale va depinde de localizarea bresei si de numarul de dinti absenti.

*Tabloul clinic exobucal al edentatiei partiale:

-in lipsa 1-2 dinti din zona frontal simptoamele exobucale vor fi absente ;
-in caz de lipsa a unui nr mare de dinti cu brese intinse vom observa:
 Prabusirea buzei superioare spre oral ;
 Pierderea dimensiunii vertical de ocluzie cu micsorarea etajului inferior ;
 Plicile nazo-labiale si mentoniera vor fi mai pronuntate ;
 Comisurile gurii vor fi coborate

*Tabloul endobucal:
-dereglari de integritate a uneia sau a ambelor arcade dentare (lipsa dintilor frontali);
-arcada dentara se va dezintegra ,iar dintii laterali vor prelua functia dintilor frontali ,care consta in
incizia alimentelor ,respectiv ca urmare aceasta ar putea duce la suprasolicitarea dintilor laterali si
dezvoltarea altor simptome ,cum ar fi:
 Abraziune patologica a dintilor laterali;
 Mobilitate patologica din cauza suprasolicitarii dintilor laterali;
 Migrarea dintilor restanti ;
 Dereglari de fonatie (in cazul absentei dintilor frontali );
 Dereglari fizionomice;
 Dereglari de masticatie;
 Dureri pot aparea din cauza suprasolicitarii dintilor laterali.

5. Tabloul clinic al pacienţilor cu edentaţii laterale.

*Tabloul endobucal:
-dereglari de integritate a uneia sau a ambelor arcade dentare (lipsa dintilor frontali);
-arcada dentara se va dezintegra ,iar dintii frontali vor prelua functia dintilor larerali ,care consta in
farmitarea alimentelor ,respectiv ca urmare aceasta ar putea duce la suprasolicitarea dintilor frontali si
dezvoltarea altor simptome ,cum ar fi:
 Abraziune patologica a dintilor restanti;
 Mobilitate patologica din cauza suprasolicitarii dintilor restanti;
 Migrarea dintilor restanti ;
 Dereglari de fonatie ;
 Dereglari fizionomice;
 Dereglari de masticatie;
 Dureri pot aparea din cauza suprasolicitarii dintilor laterali.

*Tabloul exobucal:
-prabusirea obrajilor ,creand aspectul de “obraji supti”’
-in caz de lipsa a dintilor laterali numai pe o hemiarcada/arcada aceasta duce la asimetrie facial;
-in caz de absenta a dintilor laterali de pe o hemiarcada functia dintilor absenti va fi preluata de catre
dintii de pe cealalta arcada,respectiv vom observa o suprasolicitare musculara a muschilor din zona
hemiarcadei solicitata .
-dereglari in ATM.

6. Caracteristica grupelor de dinţi funcţionale şi nefuncţionale.

 Din grupa funcțională fac parte dinții care si-au păstrat antagoniştii şi participa la actul de
masticație. Această grupă de dinți combina cele două funcții principale: incisie și
masticație.
De exemplu, lipsa dintilor laterali de pe una sau ambele arcade dentare şi păstrarea
dinfrontali pe ambele arcade va duce la o combinare a funcției de bază a dinților restanți -
incizie, cu funcția de masticație, la care ei nu sînt adaptați.
Fiind puşi în condiții nefavorabile la aplicarea fortelor de masticație, treptat apar alte
simptome ca urmare a suprasolicitării funcționale:
• suprasolicitarea funcțională a dinților restanți care şi-au păstratantagoniştii;
• abraziunea patologică a țesuturilor dure ale acestor dinți;
• apariția mobilității patologice din cauza schimbărilor care au loc în tesuturile parodontului.
• migrarea dințilorestanți;
• dereglări de funcție (incizie, masticație, deglutiție, fonație);
• dereglări de funcție a ATM
• dereglări funcționale musculare, fizionomice, psihice, dureri.
 Grup nefunctional - d care nu au antagonisti si nu participa la actul de masticatie.

7. Tabloul clinic a suprasolicitării funcţionale a dinţilor restanţi în edentaţie parţială.

-abraziune patologica a dintilor restanti;

-aparitia mobilitatii patologice ;
-migrarea dintilor restanti;
-dereglari de functie(incizie ,masticatie ,fonatie ,deglutitie)
8. Metodologia examenului clinic.
 Anamneza - (Nume, renume, datele de pasaport, IDMP, varsta, profesia, adresa, telefon)
 Acuzele -(plangerile, dureri, discomfort)
 Aţi avut vreodată:
reacţie neobişnuită la vreo injecţie sau medicament? (penicilină, iod),
Astm, rinită alergică, sau alergii
Boli de inimă, HTA,
Rheumatism, afectiuni articulare
Incter, DZ,
Afectiuni respiratorii
Boli infecţioase(TBC, Hepatita, SIDA, boli dermato – venerice
 Instoricul bolii - localizarea, caracterul durerii, intensitatea, iradierea, conditii de aparitie,
cauza, debutul)
 Inspectia generala
 Examenul exobucal (inspectia, palparea, ATM (dinamica- inchiderea, deschiderea),
auscultarea directa(cu urechea), indirecta(stetofonendoscopul), grad de deschidere gurii,
aprecierea excursiei mandibulei, mentonului
 Examenul intraoral (grad de deschidere, vestibulul, mucoasa, arcadele, starea d restanti,
starea apofizei alveolare, in spatii edentate, )

9. Frecvenţa edentaţiei parţiale în RM.

 În zonele rurale - 653 la 1000 de pacienți;
 În zonele urbane - 599 din 1000 de pacienți; mai des în rândul bărbaților).
 Zona de sud este de 711 la 1000 de pacienți,
 Zona centrală este de 626 la 1000 de pacienți,
 Zona de nord 538 la 1000 de pacienți.
Conform clasificării Edentațiai după Kennedy:
Clasa I - 87,8 la 1000 de pacienți;
Clasa II - 67,9 la 1000 de pacienți;
Clasa a III-a - 430 la 1000 de pacienți;
Clasa a IV-a - 25 la 1000 de pacienți.

10. Principiile de tratament protetic a edentaţiei parţiale

Tramentul edentației parțiale prin utilizarea:
- punților dentare,
- protezele mobilizabile,
- protezarea pe implante.

Principiul biofuncțional include restabilirea funcțiilor majore ale sistemului stomatognat:

masticație, fonație, fizionomie.
Principiul biomecanic urmăreşte realizarea dinamicii mandibulare cu şi fără contact dentar
asigurînd în acest scop lucrării protetice următoarele caracteristici: rezistență fizică, chimică,
inserție și stabilitatea static și dinamică a raportului dintre proteză și suport.
Principiul profilactic urmăreşte asigurarea unei profilaxii generale şi locale prin restabilirea
unui echilibru ocluzal, evitarea modificărilor patologice a procesului trofic în formațiunile
anatomice cu care au relații de contact (dinții- stīlpi, dinții antagonişti, parodont, apofiza
alveolara si mucoasa).
1. Consecutivitatea examenului clinic a pacienţilor cu edentaţii parţiale.
Date personale: identitate, domiciliu, vârsta, sex, profesia, locul de muncă.
Examenul subiectiv
b. istoricul bolii:
c. istoricul vieții:
Anamneza vieţii
locul nașterii și de trai (patologie regională);
condiții de viață și alimentare (rațională sau abuzivă, masticație lentă, media sau rapidă, uni- sau bilaterală
mișcările masticatorii verticale sau orizontale);
maladii generale;
alergie la medicamente;
deprinderi vicioase;
condițiile de muncă;
tipul de activitate nervoasă superioară (reținut, echilibrat, revendicativ).
Examenul exobucal care se efectuiază prin observație, palpație și inspecție.
INSPECȚIA
-asimetrie sau simetrie
-culoarea pielii
-erupții cutanate
PALPAȚIA
*se face bimanual, simetric, de la frunte în jos
!!!! Palpația în caz că nu avem patologii
-se palpează regiunile terminale ale nervilor
-mușchii masticatori
-ATM (intra- sau preauricular)
-ganglionii limfatici
!!!! Palpația în caz de boală
-se palpează în comparație cu regiunea sănătoasă, adică palpăm și pe cea pe cea sănătoasă în scupul
comparării.
-pe zona afectată se palpează pentru:
a) stabilirea durității
b) stabilirea regiunii de răspîndire
c)stabilirea caldurii locale

PERCUȚIA
*Percutăm zona afectată pentru a -determina semnul de fluctuență

AUSCULTAȚIA
-Sunete în cazul patologiilor ATM
-În caz de fracturi osoase ale scheletului facial

Examenul endobucal care are drept ca scop determinarea prezenței sau absenței disfuncțiilor țesuturilor moi
și dure din interiorul cavității bucale.

*Se realizează prin aceleași 4 metode:

-INSPECȚIA
-PALPAȚIA
-PERCUȚIA
-AUSCULTAȚIA

INSPECȚIA
1)Se începe cu deschiderea gurii, dacă totul e în regulă sau nu, de ex:
-amplitudine deplină
-fără sau cu deviația mandibulei
2)Roșul buzelor
3)Mucoasa vestibulului oral
4)Inspecția mucoasei cavității bucale propriu zise

*După ce am inspectat tot, trecem la inspecția arcadelor dentare, ex:

-prezența breșelor sau absența lor
-cavități carioase necomplicate (superficiale) sau complicate (profunde)

PALPAȚIA
-palpăm ATM (Intraauricular/preauricular)
-palpăm buzele
-palpăm palatul dur
-palpăm fiecare dinte în parte, pentru a-i vedea stabilitatea/mobilitatea

PERCUȚIA
*Percutăm doar dinții atît în ax cît și orizontal
Examenul paraclinic care va contribui la stabilirea unui diagnostic corect și la o eficacitate maximă a
tratamentului.

2 TIPURI:
a) Examenul de laborator -orice investigație a unei monstre de la pacient
b) Examenele funcționale -cercetarea pacientului cu diferite aparate

2. Examenul subiectiv, importanţa.

-durerea (diferit caracter, localizare, origine);

-tulburări fizionomice (traumatisme, anomalii de structură, formă, volum, poziție, culoare, abraziune
patologică);

-tulburări de masticație (ex: din cauza durerii, contacte premature);

-tulburări de deglutiție;

-tulburări de fonație (ex: fractura coroanelor grupului anterior

DUREREA-se manifesta sub diferite forme (arsura, intepatura, greutate) ,de intensitate si durata
variabile , ce are ca prim obiectiv protejarea organismului,reprezentind o senzatie de alarma fata de o
agresiune interioara sau exterioara. Este mereu subiectiva, nu poate fi inclusa in domeniul senzatiilor
fiziologice;

Elementele principale ce caracterizeaza durerea:

-momentul declansarii

-localizarea

-iradierea

-daca este spontana sau provocata

-factorii ce o declanseaza, intensifica sau o calmeaza

-intensitatea si felul in care este perceputa (pulsatila etc)

-CARACTERUL ei
 -permanentă

-intermitentă

-in ce conditii se declanseaza si ce durata au

-daca se asociaza cu alte fenomene

Un alt simptom este apariția tulburărilor fizionomice, care apar în urma pierderii de substanță dură a
coroanelor dentare din zona frontală în caz de carie, abraziunea țesuturilor dure, traumă, precum și în
caz de modificări de structură, culoare, formă.

3. Examenul obiectiv, consecutivitatea.

*Se realizează prin aceleași 4 metode:
-INSPECȚIA

-PALPAȚIA

-PERCUȚIA

-AUSCULTAȚIA

Examenul exobucal se executa prin inspectia regiunii maxolifaciale din față și profil, atragând atenția la :

 starea și culoarea pielii, mucoasei buzelor (afecțiuni generale, infecțioase sau ale pielii);
 forma și tipul feței (alegerea dinților artificiali);
 prezența sau lipsa asimetriei faciale;
 linia de contact și poziția buzelor, comisurii gurii, obrajilor;
 gradul de exprimare a șanțurilor perilabiale;
 poziția mentonului;
 mărimea unghiului mandibulei;
 conturul obrajilor (adaptarea lingurii individuale, modelarea versantului vestibular);
 starea etajului inferior al feței (în edentație totală este mai mic);
 palparea articulației temporo-mandibulare, mușchilor, ganglionilor limfatici.

4. Simptomele exobucale ale edentatului parţial.

Simptome exobucale (asimetria feței, prăbușirea buzelor, obrajilor, adâncirea șanțurilor periorale,
căderea comisurii gurii, proeminența mentonului, micșorarea teimii inferioare a feței, modificarea
unghiurilor mandibulei.

5. Simptomele endobucale ale edentatului parţial.

Simptome endobucale: migrări, absența punctului de contact (treme, diastemă), mobilitate patologică,

6. Examenul arcadelor dentare şi ocluziei.

prin inspecție; se începe cu arcada inferioară, apoi cea superioară;

  forma
 ocluzie ortognată: arcada superioară e semieliptică, inferioară – hiperbolică;
 ocluzie dreaptă: ambele arcade se apropie de forma semieliptică;
 forme atipice: V, U, M, liră, trapezoidă ș.a.

 existența, mărimea, numărul și topografia breșelor (pentru fiecare arcadă în parte);

 edentație redusă (1-2 absenți), întinsă (3-4 absenți), subtotală (1-4 prezenți);
 breșe intercalate sau terminale sau mixt;
 pe o hemiarcadă sau pe ambele;
 în zona frontală sau laterală;
 existența, mărimea și starea protezelor dentare
 proteze fixe: închiderea marginală, integritatea feței ocluzale, prezența fracturilor,raportul cu
antagoniștii și apofiza alveolară;
 proteze mobile: starea protezei, a fibromucoasei și țesutului osos
 caracterul și nivelul ariei ocluzale (suprafața ocluzală a tuturor dinților de pe o arcadă);
 raportul fiecărui dinte față de planul de ocluzie

7. Metodele paraclinice de examinare, indicaţii.

In protetica dentara rezultatele examenului clinic deseori nu sunt suficiente pentru a putea
stabili diagnosticul definitiv, de aceea pentru a stabili un diagnostic correct este necesar sa
efectuam si un examen paraclinic,iar datele obtinute ne vor ajuta sa formulam o concluzie
definitive.
Din examenele paraclinice care pot fi utlizate in protetica dentara cunoastem:
Examenul radiologic (radiografiile intra si extraorale )
Analiza modellelor de studiu;
Termodiagnosticul ;
Eficienta masticatorie ;
Metode paraclinice de examinare a
musculaturii(miotonometria,electromiografia,reografia)

8. Metodele radiografice de examinare.

Examenul radiologic este o investigatie paraclinica foarte importanta ,care ne ajuta sa precizam
modificarile tesutului osos,modificarile functionale,modificari la diferite segmente si elemente
ale sistemului stomatognat.
Metodele radiografice utilizate se impart in:
1.Intraorale (readiografiile:periapicala,ocluzala,interproximala)
 Examenul radiologic intraoral ne permite sa apreciem care este starea spatiului
periodontal,distrugerea laminei dure ,resorbtia septurilor interdentare si
interradiculare, integritatea radacinilor dintilor ,resturi radiculare ,distructii ale tesutului
osos,tumori.
 Neajunsurile R.I este ca ele e permit sa studiem un grup mic de dinti si nu ne ofera
posibilitatea unui studiu comparativ al emementelor SS.
2.Extraorale (ortopantomografia, tomografia
computerizata ,teleradiografie,cineradiografie ,artografie )
 Otropantomografia- acest tip de investigatie ne permite sa obtinem o proiectie
desfasurata pe acelasi film a ambelor arcade dentare (in ocluzie centrica,in relatia de
postura a mandibulei sau la o deschidere maxima a gurii). Pe pelicula vom aprecia :
starea paradontiului ,starea tesutului osos, elementele ATM etc.
 Tomografia-este una dintre cele mai eficiente metode radiologice ,care ne permite
obtinerea imaginii radiografice a diferitor straturi ale unui organ ,de aceea ea se mai
numeste stratigrafie.
 Teleradiografia- este un examen radiologic care se realizeaza indepartand sursa de Raze
X la aproximativ 2 m de pacient ,ceea ce ne permite obtinem o imagine de ansamblu al
craniului.Aceasta metoda este utilizata la diagnosticul anomaliilor dento-maxilare ,a
diverselor asimetrii cranio-faciale.
 Atrografia- este unica metoda radiologica care ne ofera detalii privind meniscul .In cazul
utilizarii acestei metode se injecteaza in capsula articulara o substanta de contrast . Se
utilizeaza in special pt a studia starea ATM. Dezavantajele acesteia este ca : este
dureroasa pentru pacient si destul de dificila pentru medic.
 Electroradiografia-este o ramura a elctrografiei si consta in obtinerea imaginii obiectului
filmat prin intermediul placilor selenice cu aparatul ARGA-M. Aceasta metoda se
utilizeaza pentru diagnosticarea generala a anomaliilor dentomaxilare si cand nu este
necesara evidentierea structurii tesuturilor organului filmat.

9. Metodele de examinare ATM, indicaţii.

Examenul articulaţiei temporo-mandibulare (ATM) se face prin inspecţie şi palpare clinică.

 Se observă amplitudinea deschiderii gurii, măsurând distanţa dintre marginile incisivilor

superiori şi ale celor inferiori.
 Se observă concomitent dacă mişcarea descrisă de mandibulă la deschiderea gurii se face lin, în
arc de cerc, sau este sacadată, în doi tim`pi şi dacă este însoţită sau nu de laterodeviaţie.
 Evidenţierea unei laterodeviaţii se face mai bine marcând un punct cu creionul pe menton, la
nivelul liniei mediene şi observându-i excursia în timpul mişcărilor de deschidere şi închidere a
gurii; concomitent, în timpul acestor mişcări ale mandibulei, se execută şi examenul palpatoriu,
ţinând indexul ambelor mâini în conductul auditiv extern (CAE) drept şi stâng, iar policele
pretragian. Se decelează cracmentele articulare în caz de artrită.
Mişcările articulare pot fi limitate (în inflamaţii ale articulaţiei sau ale părţilor moi, trismus, miozite)
sau blocate (în constricţii de maxilar, datorită unor obstacole tumorale sau bride cicatriceale). În anchiloza
temporo-mandibulară, deschiderea gurii este de doar câţiva milimetri sau nu se face deloc, datorită
modificărilor osoase intraarticulare.

10. Examenul musculaturii aparatului stomatognat, metode.

Se efectuiaza prin inspectie si palpare.

Starea muschilor depinde de starea sistemului dentar, caracterul alimentelor, stereotipul de masticatie,
tipul sistemului nervos.

Inspectia: absenta sau prezenta asimetriei fetei, care poate aparea ca urmare a unei hipertrofii sau atrofii
musculare. Hipertrofiile (masseteric si temporal) pot fi uni sau bilaterale cauzata de hiperfunctia
respective, iar atrofiile provocata de afectiunile sistemului de inervatie, afectiuni ale ATM

Palparea se face bilateral pentru a compara partea dreapta cu stinga si evidentierea tonusului , localizarea
si cauzele aparitiei durerii, si starea de incordare musculara.

La determinarea starii functionale a muschilor in afara de metodele clinice se mai ultilizeaza si

metode paraclinice,cum ar fi:
 Miotonometria-este o metoda de investigare a tonusului muscular .Prin intermediul
acestei metode se va determina tonicitatea muschilor ridicatori ai mandibulei (temporal
si maseter) .Pentru aceasta se va utiliza tonometru Szirmai,format dintr-o tija cu resort
elastic pentru compresiune si un cadran cu indicator.Masurarile le vom face in stare de
rapaus si contractie musculara maxima.

Tehnica de realizare:
-fotoliul in care se afla pacientul este pozitionat vertical,dupa care rugam pacientul sa
stranga maximal arcadele dentare ,ulterior palpam muschiul masseteric sau temporal
determinand punctul cel mai proeminent;
-dupa aceea rugam pacientul sa relaxeze arcadele dentare sip e punctul cel mai proeminent
determinat plasam miotonometrul in pozitie vericala fara a aplica pe acesta presiune .
-In timpul ce aplicam miotonometrul acesta ne arata pe cadran marimea tonusului
muscular in contractie functionala

 Electromiografia-aceasta metoda ne permite sa depistam afectarea neuromusculara

care este insotita de disfunctii ocluzale sis a precizam caracterul disfunctiilor ocluzale in
caz de anomalii dento-maxilare,edentatie partiala si totala etc.Aceasta consta in
reprezentarea grafica a activitatii bioelectrice musculare.Electromiografia se realizeaza
in conditii de repaus fiziologic,intercupsidare maxima ,ocluzie centrica ,ocluze cu
efero,deglutitie etc.
11. Metode de examinare a modelelor de studiu.

Se amprentează ambele arcade, se confecționează modelele și se gipsează în simulator;

Dacă se gipsează în ocluzor, se va putea imita doar mișcarea verticală, dacă în articulator adaptabil
individual, atunci se vor putea efectua toate mișcările exact așa cum le face pacientul în gură.

Modelele se pot studia și în absența pacientului.

Pe model se pot studia:

 contactele interdentare în zona cuspizilor orali ai dinților laterali, axul longitudinal al dinților
 raportul dinților lipsiți de antagoniști față de planul de ocluzie
 înălțimea spațiului edentate
 poziția dinților care delimitează breșa
 alegerea axului de inserție a protezei
 localizarea contactelor premature
 traiectoria pe care o parcurg incisivii inferiori pe fața palatinală a frontalilor superiori
 înclinarea pantelor cuspidiene a dinților laterali și modul de alunecare intercuspidiană

12. Metode de apreciere a eficacităţii masticatorii.

Eficiența masticatorie poate fi determinata în procente prin comparația a SS sănătos, considerată egală cu
100%.

Aceste metode au fost sistematizate în statice și dinamice .

metode statice: Mamlok, Agapov, Oksman ș.a. notează eficacitatea masticatorie a sistemului stomatognat
cu 100 de unități și calculează un coeficient pentru fiecare dinte în parte, luând drept unitate de calcul
capacitatea de rezistență a incisivului lateral (cel mai slab dinte).

 dacă dintele nu are antagoniști, eficiența masticatorie este 0 (zero);

 dacă un maxilar este dentat iar celălalt este edentat, eficiența masticatorie este tot 0.
 dinții cu mobilitate de gradul I participă 100 % la actul de masticație;
 dinții cu mobilitate de gradul II participă 50 %;
 dinții cu mobilitate de gradul III sunt socotiți absenți;
 se face parodontograma, se notează starea osului alveolar (Norma, Lipsa dintelui, resorbție de
gr. I, II, III); dacă resorbția este accentuată, dintele este considerat absent;

metode dinamice:

 Metoda lui Christensen: pacientul ia un miez de nucă/alună/migdale și face 50 de mișcări de

masticație, apoi masa căpătată se colectează, se spală și se usucă în termostat la 100°C; masa
uscată se cerne prin 4 site cu diametrul găurilor diferit; ceea ce rămâne în ultima sită se cântărește
și se determină procentul de pierdere a eficienței masticatorii.
 Metoda lui Ghelman: el susține că sistemul stomatognat sănătos fărâmițează 5 grame de miez de
alune timp de 50 de secunde până la așa un grad, că masa obținută, după uscare, se cerne și trece
complet prin sita cu orificii de 2,4mm diametru. În edentație parțială în sită rămân resturi; aceste
resturi sunt cântărite și se calculează procentul pierderii eficienței masticatorii (5 grame – 100%,
1 gram rămas în sită – 20%).
 Metoda lui Rubinov (fiziologică): el propune pacientului să mestece o alună până când apare
actul de deglutiție; pentru asta, un sistem stomatognat integru are nevoie de 14 secunde; prezența
breșelor mărește timpul de masticație dar și resturile ce rămân în sită sunt mai mari. Resturile se
usucă și se cern apoi se calculează procentul pierderii eficienței masticatorii în condiții fiziologice
(ca la metoda lui Ghelman).
 Masticaţiografia: înregistrarea funcției motorice a mandibulei în actul de masticație; se studiază
eficiența masticatorie, caracterul mișcărilor mandibulei, stereotipul masticației dar și eficacitatea
tratamentului ortopedo-protetic. Pe masticațiogramă se deosebesc câteva faze:

I. repaus fiziologic (linie dreaptă);

II. se deschide gura pentru a introduce produsul alimentar;
III. adaptarea sau orientarea pentru a începe zdrobirea alimentelor;
IV. faza de bază a actului de masticație (durata ei indică eficiența masticatoare);
V. faza de formare a bolului alimentar și deglutiția.

Caracterul undelor de masticatie depend de consistent alimetelor,de starea sistemului dentar, a ATM, de
tipul de ocluzie,stereotipul de masticatie. Cunoscind viteza de miscare a lentei de inregistrare care poate fi
liniata in milimetri sau pe care se inregistreaza concomitant si timpul, usor se calculeaza durata fazei de
baza a actului de masticatie, care ne indica si eficienta masticatoare.

13. Clasificarea edentaţiei parţiale după Kennedy, Gavrilov, Costa.

după Kennedy

Ø Clasa I – edentaţia BILATERALA terminala;

Ø Clasa II – prezenta unei brese unilaterala terminala
Ø Clasa III – spaţiul edentat este situat în zona laterală şi este
limitat anterior şi posterior de dinţi restanţi;
Ø Clasa IV – edentaţia este în zona anterioară, de o parte şi de
alta a liniei mediane, mărginită de dinţi restanţi.

după Costa.

A fost elaborată în 1967 şi cuprinde 6 clase după criterii topografice, autorul recomandând a se face
citirea fiecărei breşe edentate în sensul acelor de ceasornic. Se disting următoarele tipuri de edentaţii:

I. Frontală; lipsa incisivilor si caninilor

II. Laterală; lipsa premolarilor sau molarilor
III. Terminală; lipsa molarilor sau
premolarilor
IV. Mixtă cu trei variante:

Ø Laterală
Ø Frontală
Ø Terminală

V. Extinsă – interesează zona laterală şi

frontal, marginita de dinti restanti;
VI. Subtotală – când există doi - trei dinţi pe
arcadă.

Gavrilov:

1 brese ale arcadelor dentare delimitate de dinti restante numai medial (unilaterale, bilaterale);

2 brese ale arcadelor dentare delimitate de dinti restante nu numai medial, dar si distal; ele pot fi uni,
bilaterale sau frontale;

3 brese ale arcadelor dentare mixte (pe o hemiarcada marginitea de dinti numai medial, pe cind in zona celorlalti
dinti este una sau mai multe brese marginite din ambele parti de dinti

4 edentatie partiala cu prezenta numai a unui dinte

14. Diagnosticul, elemente componente, formularea.

Diagnosticul LOC se stabileste pe baza unui examen clinic și paraclinic complet și complex și trebuie să
cuprind atît aspectele privind starea locală, cît și cea generală.

Diagnosticul de stare locală consemnează situația prezentă a integrității odontale coronare și se poate
caracteriza prin următoarele componente:

 Anatomo-clinic, ce constă în stabilirea existenței LOC

 Topografic, ce consemnează dintele și suprafața (M,D,V,Orală, Ocluzală.)
 Etiologic, care indică cauza apariției LOC (de origine carioasă, traumatică, ereditară,
plurifactorială)
 Funcțional, care precizează tulburările funcțiilor SS, prin gradul de afectare a masticației,
fizionomiei, foneticii, de deglutiție
 Complicațiile provocate de LOC (migrări dentare)

1. afecțiunea principală (cauza solicitării asistenței stomatologice; se precizează dereglarea morfologică,

topografia, gradul și caracterul durerii, dereglări funcționale (gradul de exprimare, etiologia și patogenia),
dereglări fizionomice);

2. complicațiile provocate de afecțiunea principală (migrări, modificări ale arcadei, ocluziei, abraziune
patologică, mobilitate patologică, modificări ale DVO, trauma fibromucoasei, disfuncții ș.a.)

3. afecțiunile concomitente (generale și stomatologice)