Sunteți pe pagina 1din 117

1. Etiologia și patogeneza edentaţiei parţiale.

Frecvenţa edentaţiei parţiale în


RM.
Edentatia partiala – o patologie care implica absenta de la 1 la 13 dinti pe
una sau ambele arcade ce apare in perioada pasteruptiva.
• Factorii ereditari (congenitali) – dereglări în etapa de embriogeneză a
țesuturilor dentare, dereglări în procesului de erupție a dinților permanenți
– Lipsa mugurilor dentari
1.Hipodonţie – absenţa a 1 - 4 muguri dentari;
2. Oligodonţie – absenţa a peste 8 muguri;
3. Anodonţie – absenţa tuturor mugurilor;
4. Aplazie – absenţa unor muguri simetrici, interesând ultimul dinte din fiecare grup.
• Factori dobândiți (post-natali)
-caria complicata netratată sau incorect tratată
-boli ale țesutului parodontal
-etiologia mixta - carie si parodontopatie;
-parodontopatiile marginale cronice progresive;
-distructiile coronare masive, insotite de leziuni radiculare
-intervenții chirurgicale care au implicat îndepărtarea tumorilor
- tratamentele stomatologice si protetice incorecte care nu respecta
principiile biomecanice, biofunctionale si creeaza conditii pentru aparitia
dizarmoniilor ocluzale si instalarea sindromului de disfunctie a aparatului
dento-maxilar (iatrogeniile);
-leziuni
-traume
- boli generale ale organismului (diabet, hipertensiune arterială, tulburări
endocrine etc.)
-procese inflamatorii (osteomielită)
- factori socio-economici etc
Frecvenţa edentaţiei parţiale în RM.
În zonele rurale - 653 la 1000 de pacienți;
În zonele urbane - 599 din 1000 de pacienți; mai des în rândul bărbaților).
Conform clasificării Edentațiai după Kennedy:
Clasa I - 87,8 la 1000 de pacienți;
Clasa II - 67,9 la 1000 de pacienți;
Clasa a III-a - 430 la 1000 de pacienți;
Clasa a IV-a - 25 la 1000 de pacienți.
Zona de sud este de 711 la 1000 de pacienți,
zona centrală este de 626 la 1000 de pacienți,
zona de nord 538 la 1000 de pacienți.
2.Care sunt factorii de care depinde gradul de pronunţare a simptoamelor
în edentaţia parţială.
-numărul dinților absenți
-topografia defectului și funcției dinților lipsă;
-starea țesuturilor dure și a țesuturilor parodontale ale dinților rămași;
-tipul de ocluzie;
-timpul scurs după apariția edentației parțiale;
-etiologia edentației parțiale;
-vârsta și starea corpului pacientului
3.Tabloul clinic al pacienţilor cu edentaţii frontale.
– Prabusirea buzei superioare spre oral
– Dereglari de integritate a arcadelor dentare
– Dezintegrarea arcadelor dentare
 Grupa care functioneaza
 Grupa care nu functioneaza
– Migrarea dintilor restanti
– Dereglari de functie (incizie, masticatie, fonatie)
– Abraziune patologica
– Dereglari fizionomice, psihice
Tabloul clinic al pacienţilor cu edentaţii laterale.
Prabusirea obrajilor
Obraji supti
Asimetrie faciala
Micsorarea 1/3 inferioara a fetei
Pronuntarea plicii nazolabiale, mentoniere
Coborarea comisurilor
Dereglari de integritate a arcadelor
Dezintegrarea arcadelor
 Grup care functioneaza
 Grup care nu functioneaza
Suprasolocitari functionale a dintilor restanti
Abraziune patologica a d
Mobilitate patologica
Migrarea d restanti
Dereglari de functie(fonatie, masticatie)
Dereglarea ATM
Dereglari functionale musculare
Dereglari psihice
Dureri
4.Simptomele exobucale ale edentatului parţial.
Simptomele exobucale sunt asimetrii faciale,prăbușirea
buzelor,obrajilor,adâncirea șanțurilor periorale,căderea comisurilor
orale,proeminența mentonului,micșorarea treimii inferioare a
feței,modificarea ungiurilor mandiluei.
5. Simptomele endobucale ale edentatului parţial

6. Tabloul clinic a suprasolicitării funcţionale a dinţilor restanţi în edentaţie


parţială.
Fiind puşi în condiții nefavorabile la aplicarea fortelor de masticație, treptat apar
alte simptome ca urmare a suprasolicitării funcționale:
• suprasolicitarea funcțională a dinților restanți care şi-au păstrat
antagoniştii;
• abraziunea patologică a țesuturilor dure ale acestor dinți;
• apariția mobilității patologice din cauza schimbărilor care au loc în
tesuturile parodontului.
• migrarea dințilorestanți;
• dereglări de funcție (incizie, masticație, deglutiție, fonație);
• dereglări de funcție a ATM
• dereglări funcționale musculare, fizionomice, psihice, dureri.
7.Consecutivitatea examenului clinic a pacienţilor cu edentaţii parţiale.
Examenul clinic avand scopul culegerea datelor, simptomelor si care apreciaza ca
rezultat un diagnostic corect si respectiv o intocmire a unui plan corect de tratament
protetic.
Etapele:
I. Anamneza ( datele personale, motivele prezentarii, istoricul actualei
maladii);
II. Examenul exobucal (se face prin inspectie, palpare, auscultare ; se atrage
atentia la configuratia si simetria fetei, pozitia forma buzelor, se va depista
inaltimea etajului inferior al fetei ).
III. Examenul endobucal ( se urmareste gradul de deschidere si inchidere a
cavitatii bucale, prin inspectie vizuala si instrumentala se va aprecia starea
mucoasei vestibulului oral, obrajilor, limbii, planseului bucal, palatului dur si
moale; se trece la aprecierea fiecarui dinte din arcade, se apreciaza forma
arcadei dentare dupa necesitate aplicand metoda de inspectie, sondare,
palpare, percutie, apreciind gradul de mobilitate a fiecarui dinte si respectiv
examinand mai ales starea tesuturilor dintilor lezati)

8.Examenul subiectiv, importanţa. Examenul obiectiv, consecutivitatea

Anamneza.Istoricul medical reprezinta o informatie care poate influenta tipul de


tratament protetic, tipul de proteza partiala, profilaxia tesuturilor de sprijin pentru
proteza.

 Varsta si sexul pacientului

Pot indica anumite particularitati privind starea fiziologica a organismului.


Climacteriul, sarcina, senilitatea influenteaza conduita terapeutica.

 Starea generala a sanatatii

Intereseaza in special bolile generale trecute sau prezente care pot influenta
tratamentul protetic. Dintre acestea se pot aminti: anemiile, diabetul,
hiperparatiroidismul, hipertiroidismul, artritismul, tulburarile de metabolism,
avitaminozele.

 Profesiunea pacientului

Explica cauza pierderii dintilor sau impune exigente estetice deosebite.


 Istoricul dentar.Indica cauza care a dus la pierderea dintilor.

Daca dintii au fost pierduti prin parodontopatie, prognosticul pentru dintii restanti si
crestele edentate este nefavorabil. Se impune un tratament preprotetic parodontal
pentru dintii restanti.

Daca dintii au fost pierduti prin carie se impun masuri de protectie a dintilor stalpi prin
acoperirea acestora cu microproteze in cadrul tratamentului proprotetic. Parodontiul
dintilor stalpi si crestele edentate au un prognostic mai favorabil.

Pierderea dintilor poate avea si o cauza mixta - carie si parodontopatie.

De asemenea, se mai intalnesc si alte cauze ale pierderii dintilor si anume: trauma
ocluzala, traumatismele dentare, faciale, eventuale tumori, iatrogenii, etc.

 Experienta protetica anterioara a pacientului

Ne intereseaza in mod deosebit atitudinea pacientului fata de proteza anterioara (daca


a avut) purtata sau nepurtata, precum si motivele care il determina sa o schimbe sau sa
solicite tratament protetic.

Este necesar de stiut ce asteapta pacientul de la acest tratament protetic si daca


cerintele lui nu sunt exagerate si se pot concretiza intr-o lucrare protetica care-l va
multumi.

Se va examina proteza veche din toate punctele de vedere.

 elemente de mentinere, sprijin si stabilizare;


 baza protezei - intindere, material;
 dintii artificiali si daca refac fizionomia;
 mentinerea;
 stabilitatea;
 ocluzia.

Examenul obiectiv include examenul clinic local (exobucal si endobucal)


 Examenul extraoral prin inspecție vizuală și inspecție palpativă
 Examenul intraoral prin :- inspecție
-percuție
-sondare
Se realizează cu ajutorul oglinzii stomatologice,pensei dentare,sondei dentare
Examenulextraoral
Se face prin inspectie si palpare, urmarind aspectul fetei incepand din norma frontala
si apoi din norma laterala.
 Inspectia va urmari prezenta sau lipsa simteriei faciale din fata si profil
atraghind atentie la culoarea tegumentelor.
 Palparea ne da informatii in legatura cu consistenta partilor moi (eventuale
induratii, noduli) precum si tonicitatea musculara (normala, hipoton, hiperton -
cel mai nefavorabil).
 - este obligatorie palparea ganglionilor (submandibulari, submentonieri, pre- si
retroauriculari, laterocervicali), intrucat face parte din examenul oncologic
preventiv.
 - examenul articulatiei temporo-mandibulare trebuie sa constituie un punct
aparte. Articulatia se examineaza static si dinamic, prin inspectie, palpatie si
auscultatie

Inspectia faciesului atat din norma frontala cat si din norma laterala.


Se vor urmari:
 simetria faciala;
 proportionalitatea etajelor;
 eventualele ticuri ale pacientului;
 respiratia orala;
 santurile labionazale si labiomentonier;
 treapta buzelor;
 profilul facial (convex sau concav);
 aspectul tegumentelor
 amplitudinea de deschidere  a gurii (normal 4 cm). Se constata daca deschiderea
este rectilinie, deviata sau dureroasa.
Prin palpare se cerceteaza:
 zonele de emergenta ale nervilor cranieni, supraorbitari, infraorbitari si
mentonieri;
 contururile osoase;
 punctele sinusale (frontale, etmoidale, maxilare);
 zona mastoida;
 muschii mobilizatori ai mandibulei si muschii orofaciali. Eventualele puncte
dureroase pot fi semne ale unei disfunctii ocluzale.
 Prin introducerea indexului in conductul auditiv extern se poate percepe
condilul articular care in mod normal nu se percepe in repaus si IM.
Auscultatia poate evidentia zgomote sub forma de crepitatii, cracmente sau
frecaturi in ATM in timpul deschiderii si inchiderii gurii, ce pot trada o
disfunctie ocluzala sau fenomene degenerative ale ATM.
 La inchiderea gurii in IM un sunet clar si net inseamna contacte dento-dentare
normale, iar un sunet in 2 timpi tradeaza anormalul.
Percutia in cadrul examenului exobucal evidentiaza hipocalcemiile severe.

Examenul endobucal.Urmeaza examenului facial si precede orice tratament.

Se va examina vestibulul bucal, consemnandu-se aspectele patologice (abcese,


formatiuni tumorale, fistule, cicatrici), insertia frenurilor si plicilor alveolo-jugale in
raport cu festonul gingival. In cazul in care sunt prezente edentatii terminale, care
apeleaza la o protezare partial amovibila, este absolut obligatorie descrierea zonelor
functionale periferice adiacente spatiului protetic potential.

Examenul intraoral se face prin inspectie, palpare si percutie adeseori combinand


metodele pentru a delimita si preciza anumite detalii.

1)Raportul dintre buze și gradul de deschidere a gurii, mobilitatea m. Orbicular al


buzelor;

2)Dinții

3)Arcadele dentare

4)Raportul dintre arcadele dentare (tipul de ocluzie)

5) Mucoasa cav. Bucale

6) Apofizele alveolae și maxilare

Orificiul bucal static

Textura labiala: -diminuata

-normala

-in exces

Fanta labiala: -inchisa

-intredeschisa

-deschisa

Treapta labiala: -pastrata


Arcul Coupidon: -simetric/asimetric

-continuu/discontinuu prin depigmentari, cicatrici, etc

Filtrul buzei superioare:-accentuat

- sters

Culoarea: -palida

-accentuata

-inversata

Examenul vestibulului si al mucoasei

Mucoasa labio-juagala: -culoare

-integritate

-textura

Interliniu ocluzal: -prezent: atenuat/accentuat

-absent

Orificiul canal Stenon: -aspect

-integritate

-permebilitate

-calitatea salivei

Frenuri si plici alveolo-jugale: -numar

-aspect

-integritate

-baza de implantare

-insertia

Zone functionale periferice: -amplitudinea


-inaltimea

-latimea

Cavitatea bucala propriuzisa:

 Examenul arcadelor dentare


 Examenul dintilor
 Examenul apofizelor alveolare
 Examenul relatiei si raportului de ocluzie centrica

Examenul arcadelor dentare Se executa prin inspectia separata, initial a arcadei


dentare inferioare, apoi a celei superioare evidentiind: 1) forma arcadelor dentare;
2) existenta, marimea, numarul si topografia breselor; 3) existenta, caracterul si
starea protezelor dentare care restabilesc integritatea arcadelor dentare; 4)
caracterul si nivelul ariei ocluzale; 5) raportul fiecarui dinte fata de planul de
ocluzie.
 Arcadele dentare vor avea diverse forme in dependenta de varietatea tipului de
ocluzie.
 Fiziologice: Ortognata – fiecare dinte este in contact cu doi dinti antagonishti,
linia median a fetei coincide cu linia dintre incis centrali super shi infer, 
 O. dreapta (cap la cap)- se deosebeste de cea ortognata numai prin contactul
dintre dintii din zona frontala dupa tipul cap la cap.
 O. opistognata- dintii din zona frontala la ambele maxilare impreuna cu
apofizele alveolare au o inclinare usoara in directie orala.
 Patologice:  Prognatia(ocluzia distala) - protruzia frontalilor superiori care
apare un spatiu de inocluzie in plan sagital
 Progenia- deplasarea anterioara a mandibulei.
 Ocluzia deschisa- caracteristic printrun spatiu mai mic sau mai mare de
inocluzie verticala.
 Ocluzia adinca- e o supraocluzie frontala accentuata, cind dintii frontali
superiori ii acopera pe cei inferiori mai mult de 1/3.
 Ocluzie incrucisata- dereglare a arcadelor in plan transversal, in zona frontala
deplasarea liniei incisivale dintre incisivul central superior si inferior.

Dintii restanti

- La inspectia dintilor restanti intereseaza in primul rand numarul si


repartitia topografica a acestora.
- Se examineaza forma si inaltimea dintilor stalpi pentru a determina o
alegere corecta a mijloacelor de mentinere.
- Se evalueaza apoi rezistenta mecanica a dintilor restanti si mai ales a
dintilor stalpi.
- Dintii care prezinta carii intinse in suprafata si in profunzime, obturatii
mari sau pierderi de substanta dentara necesita acoperirea acestora cu
microproteze sau inlocuirea coroanei naturale cu un dispozitiv corono-
radicular acoperit de o microproteza cu o coroana de substitutie.
- Daca se observa o tendinta la carie precum si o igiena deficitara a
cavitatii bucale se impune acoperirea dintilor stalpi cu microproteze.
- Resturile radiculare se vor recupera numai dupa examenul radiologic,
printr-un tratament endodontic corect.
- Tot prin inspectie se pot evidentia modificari de culoare ale unor dinti,
distrofii, prezenta leziunilor cuneiforme (semn patognomonic de trauma
ocluzala), abraziuni ce tradeaza eventuale obiceiuri vicioase (bruxism),
precum si uzura generalizata normala a dintilor (atritia).
- Se examineaza punctele de contact interdentare care frecvent dispar ca
urmare a migrarilor orizontale si verticale ale dintilor. Lipsa punctelor de
contact proximale duce la aparitia cariilor si a parodontopatiei marginale
prin tasarea resturilor alimentare intre dinti si acumularea lor la acest
nivel datorita lipsei de autocuratire si curatire artificiala
- Punctele de contact se vor reface prin mijloace ortodontice sau protetice
pentru a asigura o distributie a fortelor orizontale pe un numar cat mai
mare de dinti, pentru a proteja papilele interdentare si pentru a asigura
protezei conditii de stabilitate sagitala.
- Se observa, de asemenea, migrarile dintilor restanti migrari care pot fi
orizontale (inclinari, translatii, rotatii) si verticale (extruzii sau/si
egresiuni) precum si gradul de expunere al furcatiei radiculare.
- Radiologic se va aprecia raportul coroana clinica/radacina.
- Cand acest raport este in favoarea coroanei, dintele respectiv nu mai are
valoare protetica.
- Se vor examina si lucrarile protetice vechi, daca acestea sunt prezente
(punti, coroane) din punct de vedere al adaptarii lor axiale si transversale,
a corectitudinii refacerii reliefului ocluzal, al raportului corpului de punte
cu creasta, a pozitiei fata de planul de ocluzie precum si din punct de
vedere al satisfacerii pretentiilor fizionomice pe langa cele masticatorii si
fonetice.
- De multe ori aceste lucrari trebuie indepartate din cavitatea bucala
datorita vechimii lor, controlati dintii stalpi pe care au fost realizate
acestea din punct de vedere radiologic si refacute corespunzator situatiei
prezente.
- Examinarea parodontala a dintilor restanti si mai ales a dintilor stalpi este
foarte importanta deoarece afectarea parodontala este foarte frecventa la
pacientii edentati partial, iar aplicarea unei proteze pe un teren
parodontopatic netratat duce sigur la agravarea imbolnavirii parodontale.
Se va examina parodontiul marginal si papila interdentara evidentiindu-se
inflamatia si intinderea ei, atrofiile, ulceratiile, infectiile, depozitele moi,
placa bacteriana, tartrul supra- si subgingival, gradul de retractie
gingivala, hipertrofiile si hiperplaziile.
- Palparea urmeaza inspectiei si se face cu sonda pentru explorarea
cavitatilor carioase, aprecierea adaptarii marginale a obturatiilor,
depistarea cariilor secundare, cercetarea pungilor parodontale,
evidentierea depozitelor moi, examinarea adaptarii microprotezelor sau
puntilor.
Sonda parodontala se va folosi pentru masurarea pungilor care apar de obicei la dintii
stalpi pe fetele proximale vecine edentatiei. O adancime mai mare de 3 mm necesita
obligatoriu tratament

9.Examenul arcadelor dentare şi ocluziei. Particularităţile examenului arcadelor


dentare la pacienţii cu edentaţii parţiale.

Examenul arcadelor dentare Se executa prin inspectia separata, initial a arcadei


dentare inferioare, apoi a celei superioare evidentiind: 1) forma arcadelor dentare;
2) existenta, marimea, numarul si topografia breselor; 3) existenta, caracterul si
starea protezelor dentare care restabilesc integritatea arcadelor dentare; 4)
caracterul si nivelul ariei ocluzale; 5) raportul fiecarui dinte fata de planul de
ocluzie.
 Arcadele dentare vor avea diverse forme in dependenta de varietatea tipului de
ocluzie.
 Fiziologice: Ortognata – fiecare dinte este in contact cu doi dinti antagonishti,
linia median a fetei coincide cu linia dintre incis centrali super shi infer, 
 O. dreapta (cap la cap)- se deosebeste de cea ortognata numai prin contactul
dintre dintii din zona frontala dupa tipul cap la cap.
 O. opistognata- dintii din zona frontala la ambele maxilare impreuna cu
apofizele alveolare au o inclinare usoara in directie orala.
 Patologice:  Prognatia(ocluzia distala) - protruzia frontalilor superiori care
apare un spatiu de inocluzie in plan sagital
 Progenia- deplasarea anterioara a mandibulei.
 Ocluzia deschisa- caracteristic printrun spatiu mai mic sau mai mare de
inocluzie verticala.
 Ocluzia adinca- e o supraocluzie frontala accentuata, cind dintii frontali
superiori ii acopera pe cei inferiori mai mult de 1/3.
Ocluzie incrucisata- dereglare a arcadelor in plan transversal, in zona frontala
deplasarea liniei incisivale dintre incisivul central superior si inferior

Particularitatile examenului arcadelor dentare la pacientii cu


edentatii partiale.
Examenul arcadelor dentare se execută prin inspecţia separată, iniţial a arcadei
inferioare, apoi a celei superioare evidenţiind: forma, existenţa, mărimea , numărul
și topografia breșelor, existenţa, caracterul și starea potezelor dentare , caracterul și
nivelul ariei ocluzale, raportul fiecărui dinte faţă de planul de ocluzie.
Forma – superioara – semieliptica, inferioare – hiperbolică.
Examenul endobucal:
Consecutivitate:
• Raportul dintre buze, gradul de deschidere a gurii și mobilitatea
m.orbicular al buzelor
• Dinţii
• Arcadele dentare
• Raportul dintre arcadele dentare
• Mucoasa
• Apofizele alveolare
La examenul endobucal se determină starea dinţilor restanţi, a apofizei alveolare
în spaţiile edentate și a mucoasei cavităţii bucale. O atenţie deosebită se acordă
dinţilor ce delimitează breșele.
- Gradul de inclinare a dinţilor frontali – 5-10o, a dinţilor laterali – 2-3o, molarii
maxilari – inclinaţi vestibulodistal, cel mandibulari – lingulomezial. Aceasta
asigură un echilibru morfofuncţional static-dinamic optim faţă de forţele de
presiune. ce dereglarea integrităţii arcadei această armonie se destramă –
dinţii limitrofi si cei fără antagoniști pot migra.
- Apofiza alveolară va fi pronunţată individual in dependentă de etiologie –
atrofia mai pronunţată în EP cauzată de leziunile parodontale si mai mică ca
urmare a complicaţiilor cariei. Depinde la fel de timpul scurs de la edentare si
traumatismul produs la nivelul pereţilor alveolaro în momentul extracţiei.
După dimensiunea sp.edentate:
mici – 1-3 dinţi
mijlocii – 4-6
mari – mai mult de 6 dinţi.
După forma ap.alveolare
– model îngust – pînă la 5,0mm,
mediu – 5,0-8,0mm,
lat – mai mult de 8,0mm

10. Metodele paraclinice utilizate la examinarea pacienților cu edentații parțiale,


indicaţii
Radiografia,tomografia,rad intaalveolara,extraorala,panoramica,
11.Metodele radiografice utilizate la examinarea pacienților cu edentații parțiale
Metodele radiografice de examinare.

Radiografii dentare se utilizează pentru stabilirea unui diagnostic precis si pentru


efectuarea corecta a tratamentului pre- si proprotetic.
Se vor indica radiografii pentru:
 procesul alveolar la nivelul dintilor stalpi;
 dintii stalpi (radacina, spatiul parodontal, coroana);
 crestele edentate;
 dintii restanti care ridica probleme (distructie coronara masiva, microproteze,
modificari de culoare, mobilitate, dureri, resturi radiculare dar au importanta
pentru proiectul protezei).
Radiografia este unul din examenele complementare de baza la precizarea
modificarilor tesutului osos, rapoartelor dintre diferite segmente si elemente ale
scheletului sistemului stomtognat, iar uneori si a modificarilor functionale.
 Radiografia intraorala ne da posibilitate de a preciza starea tesuturilor dure
ale dintilor, depistarea diverselor leziuni odontale, cum ar fi prezenta
cavitatilor provocate de caria dentara in zonele proximale sau a coletului. Ne
da posibilitatea sa precizam topografia, forma, marimea camerei pulpare si
starea canalelor radiculare.

 Ortopantomografia
Acest tip de investigare radiologica se efectueaza cu ajutorul radiografiei
panoramice prin proiectie desfasurata a celor doua arcade dentare si a maxilarelor in
ocluzie centrica, stare de postura a mandibulei sau la o deschidere maxima a gurii.
Pe asa pelicula vom studia aceeasi particularitati de structura a parodontului si
tresutului osos, insa in acest caz apare posibilitatea de studiu in ansamblu,
comparativ si concomitent a rapoartelor dintre arcadele dentare si elementele
articulatiei temporomandibulare
Radiografiile simple retroalveolare sunt cele mai bune deoarece arata in
detaliu situatia locala. Se pot realiza si radiografii panoramice pentru
vizualizarea in ansamblu a ambelor maxilare. Radiografiile care intereseaza
ATM sunt necesare atunci cand sunt semne clinice de afectare a articulatiei

12. Metodele de examinare ATM, utilizate la pacientii cu edentatii partiale

 Examenul articulaţiei temporo-mandibulare (ATM) se face prin inspecţie şi


palpare clinică. Se observă amplitudinea deschiderii gurii, măsurând distanţa dintre
marginile incisivilor superiori şi ale celor inferiori. Se observă concomitent dacă
mişcarea descrisă de mandibulă la deschiderea gurii se face lin, în arc de cerc, sau este
sacadată, în doi timpi şi dacă este însoţită sau nu de laterodeviaţie. Evidenţierea unei
laterodeviaţii se face mai bine marcând un punct cu creionul pe menton, la nivelul
liniei mediene şi observându-i excursia în timpul mişcărilor de deschidere şi închidere
a gurii; concomitent, în timpul acestor mişcări ale mandibulei, se execută şi examenul
palpatoriu, ţinând indexul ambelor mâini în conductul auditiv extern (CAE) drept şi
stâng, iar policele pretragian. Se decelează cracmentele articulare în caz de artrită.
Mişcările articulare pot fi limitate (în inflamaţii ale articulaţiei sau ale părţilor
moi, trismus, miozite) sau blocate (în constricţii de maxilar, datorită unor obstacole
tumorale sau bride cicatriceale). În anchiloza temporo-mandibulară, deschiderea gurii
este de doar câţiva milimetri sau nu se face deloc, datorită modificărilor osoase
intraarticulare.
13.Examenul musculaturii aparatului stomatognat utilizate la examinarea
pacienților cu edentații parțiale. Metode. Caracteristica
Miotonometria este metoda de investigare a tonusului muscular care va fi modificat
in raport cu schimbarile de functii ale sistemului stomatognat si cele motorice ale
mandibulei. Practic se determina tonicitatea muschilor ridicatori ai mandibulei.
In acest scop se poate utiliza tonometrul Szirmai. Masurarile se fac in starea de repaus
si contractie musculara maxima. Pe cadran indicatorul ne arata marimea tonusului
muscular in stare de repaus, iar in urma contractarii musculare maximale, pe cadran
citim marimea tonusului muscular in contractie functionala.
Electromiografia este o metoda de examinare a muschilor care permite depistarea
afectiunii neuromusculara care de obicei insoteste disfunctiile ocluzale. Se
inregistreaza biocurentii fibrelor musculare si fasciculelor musculare care sunt inervate
de aceiasi neuroni motorici.
Acest examen se recomanda sa fie efectuat intr-o camera linistita unde se instaleaza
cusca Faraday pentru a preintimpina perturbarile atmosferice care pot sa modifice
inregistrarea biocurentilor. Se utilizeaza electrozii de suprafata care culeg potentialele
din intreaga masa musculara din care cauza se numeste electromiografie globala
14. Examinarea modelelor de studiu în examinarea pacienților cu edentații
parțiale. Metode. Carsacteristica
Metodei analizei modelelor de studiu prezinta o vasta metoda complementara nu
numai la stabilirea diagnosticului, dar si la intocmirea unui plan de tratament protetic
corect. Avantajul metodei respective mai consta si in posibilitatea efectuarii
examenului in absenta pacientului, in efectuarea unor masurari de precizie care nu pot
fi facute in cavitatea bucala, ca de exemplu: determinarea inaltimii spatiului edentat,
pozitiei dintilor ce delimiteaza bresele dentare, fapt ce permite alegerea corecta a
variantelor de insertie a protezei.
Modelele diagnostice pot fi studiate si analizate separat si in pozitie de ocluzie
centrica. In acest scop modelele de studiu se vor ghipsa in asa-numitele simulatoare cu
ajutorul cheii de ocluzie obtinute in cadrul determinarii ocluziei centrice sau a relatiei
de ocluzie imediat dupa amprentare. Alegerea simulatorului va depinde de scopul
investigatiei. Daca este nevoie de un studiu al relatiilor interdentare in raport de
miscarile mandibulare, modelele se vor ghipsa in articulator, care permite imitarea
acestor miscari. Analiza relatiilor interdentare numai in plan vertical se va face dupa
ghipsarea modelelor in ocluzor, care imita miscarile mandibulei numai in plan vertical.
15.Metode de apreciere a eficacităţii masticatorii
Metodele statice.
La baza metodelor statice au fost puse datele lui Haber obtinute la determinarea
presiunii masticatoare cu ajutorul gnatodinamometrului, comparind indicii de
rezistenta a diversilor dinti la procesul de masticatie luinduse drept unitate de masura
valoarea celui mai slab dinte (inclusivul lateral) fiind comparata cu valoarea celorlalti
dinti.
Mamlok, Agapov, Oksman s. a. au simplificat aceasta metoda socotind
eficacitatea masticatoare a sistemului stomatognat egala cu 100 unitati calculind astfel
coeficientul fiecarui dinte dupa acest criteriu. Drept unitate de calcul ei au luat
capacitatea de rezistenta a incisivului lateral egala cu 1. Dupa Agapov: 2134465- total
25.
Metodele dinamice (functionale).
Masticatiografia dupa Rubinov. Metoda de inregistrare a functiei motorice a
mandibulei in actul de masticatie cu ajutorul masticatiografului. Prin analiza ei se
studiaza nu numai eficienta masticatoare dar si caracterul miscarilor mandibulare.
Masticatiograma ne va da posibilitate sa studiem si eficacitatea tratamentului
ortopedoprotetic si stereotipul actului de masticatie
16 .Clasificarea edentaţiei parţiale după Kennedy, Gavrilov, Costa.

Kennedy

1.Edentație bilaterală și biterminală(lipsa dinților posteriori pe ambele părți ale


arcadei)
2.Edentație unilaterală și uniterminală(lipsa dinților posteriori doar într-o
singură parte a arcadei)
3.Edentație intercalată(lipsesc dinții în zona posterioară a arcadei.Breșa edentată
este mărginită atât mezial cât și distal de dinți)
4.Edentație în zona frontală

Gavrilov

1. Edentație unilaterală și uniterminală(breșe ale arcadelor dentare de dinți


numai medial,Kennedy2)
2. Edentație bilaterală(kennedy 1)
3. Breșe ale arcadelor dentare mixte(Kennedy3)
4. Edentație parțială cu prezența minimă a unui singur dinte

Costa
1. Edentație frontală( cuprinde breșe intercalate situate în zona frontală,formate
din lipsa unor dinți incisivi sau/și canini )
2. Edentație laterală( cuprinde breșe uni sau bilaterale din zona laterală)
3. Edentație terminală(include breșe uni sau bilaterale din zona laterală
mărginite de dinți restanți numai anterior,formate de lipsa dinților molari sau
premolari)
4. Edentație mixtă(edentații la care pot coexista breșe
frontale,terminale,laterale)
5. Edentație întinsă(cuprinde breșe situate în zonele frontală și laterală
marginite de dinți restanți)
6. Edentație subtotală(cuprinde arcadele dentare pe care au rămas unul sau doi
dinți restanți)

17.Diagnosticul edentației parțiale, elemente componente, formularea. Exemple

Diagnosticul, elemente componente, formularea.

In protetica dentara diagnosticul se reduce nu numai la stabilirea formei nozologice a


afectiunii, dar si la descrierea dereglarilor morfologice, topografice, de functie, a
factorilor etiologici, patogenetici, complicatiilor.
Diagnosticul e compus din 3 parti:
1)afectiunea principala
2)complicatiile provocate de afectiunea principala
3)afectiunile concomitente.
Afectiunea principala- reprezinta forma nozologica cu concretizarea dereglarilor
morfologice, topografice, determinarea gradului si caracterului durerilor (acut, cronic).
Tot aici sunt incluse si dereglarile functionale (masticatie, fonatie, deglutitie, etc), apoi
factorul etiologic si patogenia leziunii
Complicatii provocate de afectiunea principala - migrari dentare, deformatii ale
arcadelor dentare, dezocluzie, aparitia mobilitatii patologice a dintilor
Partea a treia a diagnosticului o alcatuiesc maladiile concomitente care pot fi generale
si stomatologice
18.Examenarea dinţilor restanți în edentația parțială. Criterii. Caracteristica
poziţiei şi gradului implantării dinţilor în procesul alveolar.

Prin inspecție se examinează:

a) Dinții restanți din punct de vedere al:

# Numărului, al topografiei;
# Leziunilor carioase tratate sau netratate, stadiul tratamentului și corectitudinea lui;

# Tipului de abraziune(fațete de abraziune, abraziuni localizate, abraziune


generalizată, abraziune ad-palatum);

# Gradul de mobilitate dentară;

# Defecte cuneiforme de colet;

# Distrofii dentare.

b) Lucrările protetice, din punct de vedere al:

# Elementelor de agregare;

# A corpului de punte;

# A numărului de stîlpi aleși.

c) Poziția dinților , acestea pot prezenta:

# Rotații;

# Treme;

# Disteme;

# Înclinări.

d) Migrările dentare secundare edentației pot fi:

# Orizontale de tip basculare-înclinare(cînd dintele se înclină cu coroana dentară spre


spațiul edentat, rădăcina rămîne pe loc) sau prin translație(cînd dintele migrează
corporal către spațiul edentat, uneori îl inchide);

# Verticale de tip egresiune(cînd dintele migrează spre spațiul edentat cu tot cu


procesul alveolar) sau de tip extruzie(cînd dintele migrează fără process alveolar).

Palparea cu sonda dentară urmărește:

# Prezența cariilor și adîncimea lor, carii secundare sau sub elementul de

agregare;

# Calitatea țesuturilor dentare de la nivelul resturilor radiculare;


# Adaptarea obturațiilor, incrustațiilor, calitatea obturației de canal;

# Fracturarea obturațiilor sau mobilitatea lor;

# Adaptarea cervicala a coroanelor, incrustațiilor, obturațiilor;

# Adîncimea pungilor parodontale;

# Mobilitatea dentară;

# Eventualele decimentări ale punților dentare sau existența cimentului sub

corpul de punte.

Caracteristica poziţiei şi gradul implantării dinţilor în arcada alveolară.

Conform afirmarilor lui Villan fiecare dinte este implantat in maxilare intr-o pozitie
specifica, ce variază de la individ la individ.

Dinții frontali superiori sint înclinați cu 5-10° cu orientare vestibulară în zona incizală,
iar cei inferiori numai cu 2-3°.

Molarii 1 și 2 la maxilă sînt înclinați în direcția vestibulodistală, iar la mandibulă-


lingualomezială.Aceasta asigură un echilibru morfofuncțional statico-dinamic optim
față de forțele de presiune ce se dezvoltă în timpul funcțiilor principale(masticație,
deglutiție etc.) și parafuncțiilor (scrîșnitul dindinți ș.a.). Cu dereglarea integrității
arcadei denatre, această armonie se destramă ți dinții vecini spațiului edentat, ca și
antagoniștii celor absenți, pot să-și schimbe poziția inițială migrînd în diferite direcții.

19. Examenul proceselor alveolare la pacienţii cu edentaţii parţiale.Clasificarea


proceselor alveolare după formă și lățime.Clasificarea breșelor arcadelor dentare
după numărul de dinți lipsă.
Acest examen se efectueaza prin inspectie si palpare digitala, fapt ce ne dă
posibilitatea să evidențiem și să precizăm:
* Limitele breșelor denatre;
* Înălțimea , forma , lățimea și direcția apofizelor
* Distanța de la planul de ocluzie la zona edentată
Cu deosebită atenție se examinează apofizele alveolare la edentațiile terminale,
întinse, subtotale și totale, cînd va fi necesar un tratament protetic cu proteze
mobile, deoarece ele vor fi instalate pe acest cîmp. În așa cazuri se ia în considerație:
* Retentivitatea versanților vestibulari și orali;
* Prezența marginilor ascuțite
* Prezența exostoazelor;
* Proeminențelor care deformează osul datorită dinților incluși;
* Odontoamelor, chisturilor etc.
.Clasificarea proceselor alveolare după formă şi lăţime
După lățime deosebim apofize alveolare:
* Înguste > 5mm
* Medii = 5-8mm
* Late < 8mm
Aceste dimensiuni servesc pe viitor modelării configurației viitorului corp de punte.
Clasificarea breşelor după numărul de dinţi lipsă.
Deosebim edentație parțială:
* Redusă (absenți 1-2 dinți);
* Întinsă (absenți 3-4 dinți);
* Subtotală (prezenți 1-4 dinți).
20. Examenul mucoasei cavităţii bucale la pacienţii cu edentaţii parţiale.
Examenul mucoasei bucale se execută prin inspectie și palpare digitală la nivelul
buzelor,apofizelor alveolare, obrajilor, bolții palatine,limbii, planșeului bucal. Astfel se
poate aprecia gradul de reziliență a mucoasei în diferite zone,dar și gradul de
sensibilitate.
Din punct de vedere al mobilitatii deosebim 3 tipuri de mucoasă:
* Activ mobilă(acoperă buzele, obrajii, palatul moale, planșeul bucal, limba).
* Pasiv mobilă(acoperă apofizele alveolare,versantele lor vestibulare și orale și bolta
palatină).
* Imobilă.
Rezilienta dento-parodonotala=rezilienta ligamentului=28microni
Reziliența implantului = reziliența osului= 5 microni
Rezilienţa mucoasei = 0.4-2 mm
21. Varietăţi de situaţii clinice în edentaţia parţială.
Varietati de situatii clinice:
1. Exobucal
a. Prabusirea buzei superioare
b. „obrajii supti”
c. Comisurile labiale coborite.
2. Endobucal
a. Dereglarea de integritate a uneia sau ambelor arcade dentare
b. Dezintegrarea arcadelor dentare in care apar 2 grupe de dinti:
- Grupa functionala (care au antagonisti)
- Grupa nefunctionala
c. Migrarea dintilor restanti
d. Dereglari functionale
e. Dereglarile functiei ATM
f. Dureri
22. Principiile de tratament protetic a edentaţiei parţiale.
Planul de tratament cu punți dentare, indiferent de particularitățile constructive
de tehnică prin care sînt realizate, va avea în vedere realizarea unor principii
cunoscute sub denumirea de: principiul biofuncțional, biomecanic profilactic.
Principiul biofuncțional include restabilirea funcțiilor majore ale sistemului
stomatognat: masticație, fonație, fizionomie.
Principiul biomecanic urmăreşte realizarea dinamicii mandibulare cu şi fără
contact dentar asigurînd în acest scop lucrării protetice următoarele
caracteristici: rezistență fizică, chimică, inserție și stabilitatea static și dinamică
a raportului dintre proteză și suport.
Principiul profilactic de tratament prin punți dentare urmăreşte asigurarea unei
profilaxii generale şi locale prin restabilirea unui echilibru ocluzal, evitarea
modificărilor patologice a procesului trofic în formațiunile anatomice cu care au
relații de contact (dinții- stīlpi, dinții antagonişti, parodont, apofiza alveolara si
mucoasa).
23.Complicațiile locale,loco-regionale și generale a edentației parțiale.
Dinţii restanţi în edentaţia parţială prin suprasolicitări ocluzale sau prin utilizarea
unor elemente de menţinere, sprijin şi stabilizare a protezei mobile total neadecvate,
declanşează îmbolnăviri parodontale care pot duce inclusiv la pierderea dinţilor.
Prezenta edentaţiei netratate duce la tulburări:
 masticatorii,
 fizionomice,
 fonetice
 psihice.
Imposibilitatea triturării (masticării) alimentelor obligă pacientul să consume numai
alimente moi, aparând frecvent îmbolnăviri gastro-intestinale, cu slăbirea
organismului.
Tulburările fizionomice apărute nu sunt date doar de lipsa dinţilor, ci şi de aspectul
îmbătrânit al persoanei, prin modificarea părţilor moi ale feţei, adâncirea şanţurilor
peribucale, dispariţia roşului buzei.
Tulburările fonetice grave apar când edentaţia totală se instalează rapid. Altfel, când
lipsa dinţilor apare lent, treptat, pacientul se adaptează uşor la aceste modificări,
nemaiobservându-le, chiar dacă anturajul sesizează modificări în pronunţia
cuvintelor.
Modificările de comportament apar deoarece pacientul consideră lipsa dinţilor o
infirmitate gravă şi dezonorantă. Apariţia unei breşe între dinţi este urmată în timp
de migrări orizontale ale dinţilor ce limitează breşa, producându-se astfel mezializări,
distalizări, rotaţii, vestibularizări sau oralizări dentare.
Migrările orizontale pot fi prin translaţie totală sau doar înclinarea acestuia.
Înclinările de peste 30 de grade duc la pierderea valorii protetice a acestor dinţi.
Migrările orizontale către spaţiul edentat duc la apariţia tremelor ce favorizează
retenţii alimentare, carii, traumatizarea papilei interdentare, solicitarea individuală a
dinţilor în masticaţie.
Migrările verticale se produc la dinţii antagonici spaţiului edentat. Pentru că nu sunt
supuşi forţelor masticatorii, aceşti dinţi tind să migreze spre spaţiul edentat. Această
migrare se poate produce cu tot cu proces alveolar şi poartă numele de egresiune,
fiind specifică dinţilor cu parodonţiu sănătos, sau fără proces alveolar, numita
extruzie specifica dinţilor afectati parodontal. Migrările verticale duc la apariţia unui
plan de ocluzie denivelat, cu contacte premature şi interferenţe ce deviază mişcările
mandibulare.
24. Varietăţi de proteze dentare folosite la tratamentul edentaţiei parţiale.
Principiile de alegere a construcției.
Protezele dentare utilizate in tratamentul edentatiei partiale se impart in :
* Punți dentare;
* Proteze parțiale mobilizabile acrilice cu placă;
* Proteze parțiale mobilizabile scheletate(arcate).
Alegerea construcției este determinată de diferiți factori:
* Topografia zonei edentate;
* Gradul de Întindere a breșei;
* Starea țesuturilor dure și a parodontului dinților restanți;
* Tipul de ocluzie;
* Relațiile interdentare;
* Starea generală a organismului ;
* Unele momente legate de profesia pacientului, condițiile tehnico-
materiale existente etc.
Principiile de alegere a construcţiei prezente în edentaţia parţială.
Alegerea construcției este determinată de diferiți factori:
* Topografia zonei edentate;
* Gradul de Întindere a breșei;
* Starea țesuturilor dure și a parodontului dinților restanți;
* Tipul de ocluzie;
* Relațiile interdentare;
* Starea generală a organismului ;
* Unele momente legate de profesia pacientului, condițiile tehnico-
materiale existente etc.
25. Punţile dentare, elementele componente. Clasificarea punţilor dentare
Puntea dentara este o lucrare protetica fixa utilizata in stomatologie pentru
restaurarea morfologica a dintilor absenti de pe arcadele dentare sau pentru
protectia si remodelarea dintilor ce au suferit distructii importante.
Puntea dentara este utilizata in special in tratamentul edentatiilor partiale avand
rolul de a compensa functiile masticatorie, estetica si fonetica dintilor absenti,
precum si de a preveni complicatiile ce pot surveni ca urmare a pierderii dintilor.
Părțile unei punți dentare
Puntea dentara este alcatuita din 2 componente :
• Elementele de agregare : sunt coroane dentare cu ajutorul carora puntea se
sprijina pe dintii stalpi. O punte dentara trebuie sa aiba minim 2 elemente de
agregare. In functie de intinderea puntii, numarul lor poate varia.
• Corpul puntii : este partea care inlocuieste dintii absenti. Este pozitionata de
obicei intre elementele de agregare, desi exista cazuri in care se situeaza in afara lor (
punti in extensie ). O punte poate avea mai multe corpuri in functie de numarul
breselor pe care le restaureaza.
Clasificarea punţilor dentare.
Criteriul clasificării corpului punții după materialul din care este realizat:
• corp de punte metalic (din aliajele metalelor nobile și inobile) care sînt
considerate nefizionomice;
• Corp de punte nemetalic (din acrilate, composite sau porțelan) care sînt
considerate fizionomice;
• Corp de punte mixt (metaloacrilic, metaloceramic) fiind parțial fizionomic sau
total fizionomic.
După raportul corpului de punte cu apofiza alveolară deosebim:
• Corp de punte cu raport în șa;
• Corp de punte cu raport în semișa;
• Corp de punte tangent linear;
• Corp de punte cu raport punctiform;
• Corp de punte suspendat.
Dupa metoda de fixare :
• Fixe
• Mobile
Dupa metoda de confectionare :
• Lipite,
• Sudate,
• Turnate,
Dupa particularitatile de constructie:
• Monolite (dintr-o bucata)
• Separate (din doua bucati)
• Pliante
• Atipice.
Dupa numarul dintilor stalpi :
• Cu un dinte (puntile extinse),
• Cu doi dinti care marginesc bresa din ambele parti,
• Cu trei si mai multi dinti.
26. Avantajele şi dezavantajele punţilor dentare.
Avantaje :
Sunt lucrari cimentate definitiv care nu necesita indepartarea periodica pentru
igienizare.Datorita acestui aspect, multi pacienti prefera puntile in detrimentul
protezelor. Puntile se fixeaza prin cimentarea definitiva a elemetelor deagregare pe
dintii stalpi, nemaifiind nevoie de indepartarea lucrarii pentru igienizare.De obicei,
din punct de vedere psihologic, pacientii se vor obisnui mult mai repede cu ideea
unei lucrari fixe decat cu cea a unei lucrari mobilizabile.
• Obisnuirea cu puntile dentare se face extrem de rapid
Puntile sunt lucrari cu o greutate redusa si putin voluminoase. De aceea,obisnuirea
(sau adaptarea) cu puntile se face mult mai rapid decat cu protezelor mobilizabile,
care sunt lucrari intinse si cu o greutate mai mare.

• Puntile asigura un confort masticator excelent


Aceasta deoarece toate fortele masticatorii se transmit dintilor stalp si nu gingiei de
sub corpul de punte. Daca in cazul protezelor masticatia se realizeaza practic pe
gingie, puntile dentare vor asigura un proces masticator care se va efectua exclusiv
pe dintii naturali.
• Refacerea esteticii este foarte buna
Acest aspect este conditionat de executarea puntilor din materiale de calitate
superioara : ceramica, zirconiu. Puntile metalo acrilice de exemplu nu se remarca
printr-o estetica deosebita.
• Pentru realizarea puntilor dentare sunt necesare mai putine sedinte
Puntile pot fi finalizate si in 2 sedinte, pe cand protezele mobilizabile au nevoie de
minim 4 sedinte pentru finalizare. Implanturile au nevoie de 3 pana la 6 luni, timp
necesar osteointegrarii dupa operatia de implantare.
• Durata de viata si prognosticul sunt bune
Pentru a asigura acest deziderat, este obligatorie respectarea minutioasa a
indicatiilor privind ingrijirea acestor lucrari.
Dezavantajele puntilor dentare:
• Necesita slefuirea dintilor stalpi
Pentru asigurarea sprijinului, este nevoie de slefuirea dintilor stalpi. Pentru ca
elementele de agregare sa se poata insera pe dintii stalpi, aceasta operatiune este
absolut obligatorie.Este cel mai mare dezavantaj al puntilor dentare deoarece duce la
pierderea unor mari cantitati de tesut dentar sanatos si, uneori, chiar la devitalizarea
dintilor. De aceea, lucrarile pe implanturi au avantajul neafectarii dintilor vecini
bresei edentate.
• Sensibilitatea la cald si rece a dintilor slefuiti
Daca nu se realizeaza lucrari provizorii, dintii slefuiti care au ramas vitali pot prezenta
sensibilitate la stimuli termici pe perioada confectionarii puntii la laboratorul dentar.
27.Indicaţii generale și locale către tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi
dentare.
Depinde de:
• Gradul de întindere și Topografia edentatiei
• Valoarea funcțională a dintilor restanțieri
• Profesie
• Virsta
• Sex
• Constituția psihică a pacientului

Indicații:
• Înlocuirea a 1-3 dinti la nivelul unei singure breșe, se permite inlocuirea a 4
dinti numai dacă aceștia sunt cei 4 incisivi
• Edentatia intercalata, multipla
• Edentatia terminala ca excepție
• Dacă dinții stâlpi au mobilitate nu mai mare de gradul 1/2 și nu sunt dureroși la
presiunea verticala sau vestibular orala
• Punțile cu corp de punte suspendat sunt indicate pentru zonele laterale cind
dinții stâlpi sunt înalți sau apofiza alveolara atrofiata
• brese intercalate cu lipsa 1-4 dinti;
• lipsa unui singur dinte in zona frontala;
• mobilitate de gradul 1-2;
• profesia (artist, lector);
• refacerea morfologica adintilor cu distructii avansate, eroziuni, abraziune
dentara sau obturatii extinse;
• refacerea estetica a dintilor cu modificari de culoare, forma sau pozitie;
• tratamentul tulburarilor ocluzale;
• Inlocuire unor lucrari vechi necorespunzatoare
1.Restaurarea edentatilor partiale daca exista suficienti dinti care sa sustina
lucrarea :
Este cea mai importanta indicatie a puntilor dentare. Edentatia reprezinta lipsa
dintilor de pe arcadele dentare. Daca nu exista suficienti dinti pentru a sustine
puntea dentara, va trebui sa se opteze pentru un alt tip de lucrare dentara : proteza
mobilizabila, lucrari pe implanturi.
2.Refacerea morfologica a dintilor cu distructii avansate, eroziuni sau obturatii
extinse :
Aceasta indicatie se refera la cazurile in care exista mai multi dinti care prezinta
distructii avansate sau obturatii mari inestetice. Intre acesti dinti pot exista si spatii
edentate ( adica fara dinti ).
Puntea dentara ce va fi realizata, pe langa inlocuirea dintilor lipsa, va reface din punct
de vedere morfologic si dintii cu distructiile amintite.
3.Refacerea estetica a dintilor cu modificari de culoare, forma sau pozitie :
Indicatia se refera la dinti, situati mai ales in zone vizibile ale cavitatii bucale, care
prezinta modificari de culoare, forma sau sunt situati in pozitii inestetice.
Puntea dentara proiectata va incerca sa restaureze cat mai estetic posibil zonele
afectate.
4.Refacerea dintilor ce prezinta un grad avansat de abrazie :
Abrazia dentara este un fenomen care poate aparea atat din cauza uzurii fiziologice a
dintilor, cat si datorita unor afectiuni patologice ( de exemplu, bruxismul ).
Daca dintii devin mici si inestetici exista posibilitatea restaurarii lor prin punti
dentare. Este importanta stabilirea unei ocluzii finale adecvate.
5.Tratamentul tulburarilor ocluzale :
Exista situatii in care, din diverse motive, ocluzia ( sau "muscatura" ) pacientului
devine necorespunzatoare. Aceste tulburari sunt de obicei insotite de dureri la nivelul
muschilor masticatori sau a ATM ( articulatia ce realizeaza legatura mandibulei cu
oasele craniului ).
In asemenea cazuri este necesara o reajustare a ocluziei. Aceasta se poate realiza si
prin confectionarea unor punti totale care vor avea alt tip de contacte cu dintii situati
pe arcada opusa si alta inaltime a ocluziei.
6.Inlocuirea lucrarilor vechi, necorespunzatoare :
Lucrarile dentare care nu mai corespund din punct de vedere functional sau estetic
trebuie inlocuite. De obicei, dupa indepartarea lucrarilor, se reevalueaza situatia din
cavitatea bucala a pacientului.Daca exista suficienti dinti de sustinere, puntea
dentara poate fi o solutie de tratament.
7.Dupa efectuarea implanturilor dentare :
Puntile pe implanturi sunt o categorie aparte de lucrari care se sprijina doar pe
implanturi dentare.
Indicaţii către tratamentul edentaţiei frontale cu punţi dentare.
• Sunt indicate punți dacă lipsesc pina la 4 dinti
• Mobilitatea dintilor stâlpi pina la gr 1 sau 2
• Sunt indicate punți fizionomice sau semi- fizionomice precum metalo-acrilice,
metalo-ceramice, acrilice-ceramice, oxid de zirconiu, pentru restabilirea nu numai a
morfologiei dar și a esteticii
• Este indicat raportul in șa sau semișa a corpului de punte cu apofiza alveolara
• Culoarea materialului fizionomic trebuie sa aibă culoarea dintilor restan

Indicaţii către tratamentul edentaţiei parţiale laterale cu punţi dentare.


• Dereglarile integritatii a uneia sau a ambelor arcade dentare
• Edentatii multiple intercalate
• Restabilirea integritatii arcadei dentare
• Restabilirea functiilor fiziologice pierdute,in special eficacitatea masticatiei pina
la 85-100%
• Refacerea morfologica a dintilor cu abraziuni, distructii masive (LOC), eroziuni,
obturatii extinse, dinti cu modificari de forma, volum, pozitie
• Tratamentul tulburarilor ocluzale
• Sunt indicate punți dacă lipsesc pina la 3 dinti
• Dinții stâlpi sa prezinte mobilitate maxim de gr 1 sau 2
• Punți nefizionomice sau semi-fizionomice și fizionomice (care au rezistența
mare -din zirconiu, metalo-ceramice)
• Este indicat orice tip de raport a corpului de punte cu apofiza alveolara in
dependentă de situația clinica

Indicaţii către tratamentul edentaţiei fronto-laterale cu punţi dentare.


• Dereglarile integritatii a uneia sau a ambelor arcade dentare
• Lipsa mai multor dinti frontali intercalati cu lipsa dintilor laterali
• In cazul asimetriei faciale aparute in urma prabusirii buzelor sau a obrazilor
• Restabilirea funtiilor lezate
• In cazul dereglarilor ocluzale
• In cazurile favorabile (cind sunt prezenti dinti stilpi pentru confectionarea unei
punti dentare)
• Dinti cu modificari de forma, volum, pozitie .
Indicaţii către tratamentul edentaţiei mixte cu punţi dentare.
• Dacă breșele sunt in zone diferite ale arcadei, depărtate une de alta, se indica
punți pentru fiecare in parte
• Dacă breșele sunt aproape una de alta și se despart printr-un dinte, se poate
alege o punte care sa cuprindă ambele breșe, dintele intermediar sa fie ales ca dinte
stâlp intermediar
• Dacă sunt mai multe breșe, se poate face o punte fixa totala, care restabilește
morfologia întregii arcade, cu condiția ca se creează paralelism între dinții stâlpi.
28.Biomecanica punților dentare.
Biomecanica punţilor dentare se analizează în conformitate cu biomecanica
mandibulei. Din punct de vedere mecanic asupra punţii dentare acţionează forţe de:
compresie, tracţiune, orizontale. Acţiunea acestor forţe depinde de mişcările
mandibulei, consistenţa alimentelor, construcţia geometrică a punţii dentare şi locul
unde se fixează. La planificarea punţilor dentare e necesar de a obţine echilibrul
biomecanic în complexul proteză-cîmp protetic. Fixarea şi stabilizarea punţilor
dentare este rezistenţa la acţiunile asupra punţilor a diferitor forţe şi se determină de
liniile care unesc dinţii stîlpi şi depind de topografia breşei.
Principiul Biomecanic-presupune cunoasterea in detaliu a aspectelor legate de
stabilitatea biomecanica a aparatelor conjuncte si de rezistenta tesuturilor orale.
o In timpul exercitarii functiilor sistemului stomatognat(in special
masticatie si deglutitie), muschii dezvolta o forta cuprinsa intre 30-40 kg
F.
o Aceasta forta se transmite la fetele ocluzale ale unitatilor odonto-
parodontale, de aici prin intermediul desmodontiului la baza osoasa
maxilara sau mandibulara, configurandu-le acestora o anumita
trabeculatie.
►Clasificare:
Din punct de vedereal caracterului:
-pasive
-active
al intensitatii:-liminare(in limite fiziologice)
-supraliminare
-subliminare
dupa directie:- forte verticale
-forte orizontale
-foarte oblice
Fortele Verticale-apar in timpul masticatiei si sunt forte de presiune si
tractiune.
Fortele Orizontale sunt:tangentiale
 radiale-sagitale
-transversale
-oblice
Fortele Orizontale Tangentiale- se transmit de la dinte la dinte prin Fortele
Tangentiale-au rol in mentinerea stabilitatii dintilor in timpul Functiilor.
Atunci cand arcada dentara este intrerupta si punctul de contact este
desfiintat, Foarta Tangentiala se opreste la ultimul dinte pe care se aplica
determinand de cele mai multe ori inclinarea acestuia spre spatiul
edentat.
Aceste migrari dentare pot fi sub forma de versie(inclinare) sau translatie
ce au la baza elemente de apozitie si rezorbtie osoasa.
Daca pe o parte este instalata rezorbtia, pe partea opusa esre apozitia.
Fortele Orizontale Radiare-Sagitale(antero-posterioare)
-Transversale
-Oblice(la nivelul C; din inauntru spre
inafara)
“Stabilizarea aparatelor conjuncte contra fortelor radiale se obtine
prin integrarea unor unitati odonto-parodontale din zone diferite
ale arcadei”
Indici biomecanici:
Maxilar: IC-2 IL-1 C-5 P1-4 P2-4 M1-6 M2-6 M3-5
Mandibula: IC-1 IL-1 C3 P1-4 -2-4 M1-6 M2-6 M3-6
Indici valabili cand- coroana este integra si radacina; fara boala parodontala
Echilibrarea Statica si Dinamica a aparatelor
 Echilibrarea Statica
Lege(Duchange):-sprijin pe 2 dinti: precar
-sprijin pe 3 dinti: conditii bune de stabilitate
-mai mult de 3 dinti: supra echilibru static
Lege:directia de implantare a dintilor ideal:-cand dintele este implantat vertical
-cand asupra lui se exercita forte verticale si atunci tot sistemul este in echilibru.
29. Contraindicaţii relative și absolute către tratamentul edentaţiei parţiale cu
punţi dentare.
Absolute:
• Boli generale cu risc major,decompensate,afectiuni acute sau cornice (infarct
miocardic recent, afectiuni neuropsihice,etc.)
• Afectiuni cronice care contraindica anumite afectiuni cornice,
• Discrazii sanguine (leucemia,hemofilia,),alergiile,
• Afectiuni precanceroase sau maligne ,
• Procese suppurative acute (pericoronarite acute,cellulite,abcese periosoase,)
• Leziuni ale mucoasei orale (afte,cheilite,herpes,candidoze)
Contraindicaţii relative la tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare:
• Stari patologice temporarizate a tartamentului protetic : afectiuni infecto-
contagioase,hepatice,renale,
• Bolanvi care nu sunt cu medicatia la zi : diabetic,hipertensivi,
• Bolnavi cu diverse afectiuni psihice
• Varsta : bv. in varsta suporta greu sedintele de tratament care sunt lungi si
traumatizante.
• Cavitati orale neasanate,
• Pe dinti cu radacina insufficient dezvoltata,
• Dinti cu abateri mari de la axul de implantare normala,
• Pc foarte tineri (sub 18 ani )
30. Forţele de rezervă a parodontului, caracteristica şi folosirea lor la planificarea
punţilor dentare.
Paradontiul este structura care recepționează și amortizează presiunea masticatorie.
- La edentatia parțiala, dinții restanti primesc o presiune mai mare iar cei stâlpi (sub
punte) primesc presiunea care acționează asupra întregii punți.
- Fiecare dinte utilizează numai 50% din posibilitatea sa funcțională, adică un dinte
sănătos poate suporta presiunea care revine a 2 dinti
- Când se aleg dinții stâlpi, se analizează starea paradontiului lor și capacitatea
funcțională de a recepționa presiunea masticatorie (după odontoparadontograma).
-Dacă lipsește un dinte și este indicată o punte, se poate opta pentru o punte cu
extensie (dacă dintele stâlp va face fata presiunii masticatorii. Dacă nu, atunci se mai
ia un dinte stâlp. Dacă lipsesc 2-4 dinti, dinții stâlpi trebuie sa fie la ambele
extremități ale bresei.
Factorii ce contribuie la micşorarea forţelor de rezervă a parodontului.
Dintele stâlp primește o presiune masticatorie mai mare decit in mod normal, de
aceea dacă aceasta este mai mare decit forța de rezerva a paradontiului, se atesta o
suprasolicitare funcțională care treptat va provoca atrofia paradontiului urmată de
pierderea dintelui.
Intervine și starea generală, igiena, alimentatia, depuneri dentare (depunerile masive
de pe dinții vecini care pătrund sub corpul punții) plus închiderea marginala realizată
incorect.
31.Odontograma după Kurleandski și însemnătatea ei practică.Modificările starii
funcționale a dinților în dependență de gradul de atrofie a procesului alveolar după
Kurleandskii.
Odontoparadontograma este o metodă statică de evidență a stării funcționale a
dinților și nu este o parte componentă a metodelor de determinare a eficienței
masticatorii. Ea ne redă starea funcțională a sistemului dentar în poziție statică și
medicul indirect își imaginează eficiența funcțională a sistemului Stomatognat.
Odontoparadontograma este reprezentarea grafică a stării țesuturilor parodontale
și a dinților stîlpi. La includerea dinților-stîlpi în componența punții dentare trebuie să
se țină cont de: starea parodontului dinților-stîlpi; mărimea și topografia breșei
edentate; starea dinților antagoniști. În vederea asigurării acestor condiții, V.
Kurleandski a propus ca în timpul examenului medical al pacientului sa fie completată
odontoparodontograma.
În normă parodontul fiecărui dinte are o anumită rezistență. Această rezistență se
determină după presiunea pe care fiecare dinte o poate suporta pînă la apariția
durerii. Rezistența fiecărui dinte a fost determinată cu ajutorul gnatodinamometrului.
(Pentru a facilita lucrul, fiecărui dinte i s-a dat un anumit coeficient.)
32. Suportul dento-parodontal. Caracteristica şi importanţa practică la planificarea
punţilor dentare. Modificările stării funcţionale a dinţilor în dependenţă de gradul
de atrofie a procesului alveolar după Kurleandskii.Principiile de alegere a dinților
stîlpi în punțiile dentare.
In vederea realizarii unei terapii protetice fixe se efectuiaza un diagnostic exact care
include statusul parodontal si alte anexe ale ADM.
La examenul endooral se atrage atntie asupra parodontiului: existent atasamentului
gingival la nivelul tuturor dintilor. Prezenta sau absenta inflamatiei noteaza aspectul
si culoarea gingiei. Prezenta pungilor parodontale trebuie consemnate in fisa, iar
localizarea si adancimea trebuie inregistrata. Prezenta si amploarea mobilitatii
dentare se inregistreaza, acordand atentie contactelor ocluzale premature si
interferentelor pe d mobile.
Examenul clinic parodontal se va corela cu cel radiologic parodontal
În vederea asigurării acestor condiții, V. Kurleandski a propus ca în timpul examenului
medical al pacientului sa fie completată odontoparodontograma.
Odontoparadontograma este o metodă statică de evidență a stării funcționale a
dinților și nu este o parte componentă a metodelor de determinare a eficienței
masticatorii. Ea ne redă starea funcțională a sistemului dentar în poziție statică și
medicul indirect își imaginează eficiența funcțională a sistemului Stomatognat.
Criteriile de apreciere stării funcţionale a dinţilor stîlpi.
Odontoparadontograma este reprezentarea grafică a stării țesuturilor parodontale
și a dinților stîlpi. La includerea dinților-stîlpi în componența punții dentare trebuie să
se țină cont de: starea parodontului dinților-stîlpi; mărimea și topografia breșei
edentate; starea dinților antagoniști.
Principiile de alegere a dinților stîlpi în punțile dentare în punțile dentare
Biomecanice
Biologice
Estetice
Biomecanice:
• Conservarea țesuturilor dure dentare
• Asigurarea formei de retenție sistabilitate
• Rezistența structural
• Integritate marginală
Biologice:
• Integrarea sistemului stomatognat încontextul organismului
• Integrarea ocluzală a restaurării
• Protecția biologică a pulpei dentare
• Protecția paradonțiului marginal
Estetice:
• Vizibilitatea minimă a metalului (dacă esteVizibilitatea minimă a metalului
(dacă esteprezent)prezent)
• Suprafețe ocluzale din ceramicăSuprafețe ocluzale din ceramică
• Grosime maximă a materialului de placareGrosime maximă a materialului de
placare
• Margini subgingivaleMargini subgingivale
Conservarea structurilor dure dentareeste unul din principiile de bază alepreparării
dinților pentru o protezarefixă . Acesta reprezintă conservareaunei cantități cît mai
mari de țesuturidure dentare și protejarea acestora înlimita respectării
principiilorbiomecanice , biologice,estetice.Scurtarea excesivă a bontului șicrearea
unei convergente ocluzaleexagerate a pereților săi axiali reducretenția și
stabilitatea .Unghiul deconvergenta exagerat determinăpierderea unei cantități
considerabilede substanță dentară
Dinții stîlpi se aleg în dependență de întinderea breșei, starea țesuturilor dure și a
paradonțiului dinților stîlpi și starea dinților antagonști și starea dinților antagoniști.
● Dacă avem o breșă unidentară, în unele cazuri conform
odontoparadontogramei se alege 1 dinte stîlp capabil să împartă presiunea
masticatorie
● Dacă paradonțiul dintelui este deficitar impune alegerea ambilor dinți limitrofi
breșei,aceiași situație fiind indicată și în cazul breșelor cu pierderea a 2 și mai mulți
dinți
● Starea protetică a dinților se apreciază prin 3 criterii:
a. Raportul coroană clinică/radix:
● Se masoară lungimea coroanei clinice (porțiunea dintelui vizibilă în cavitatea
ucală ).
● Se măsoară lungimea rădăcinii clinice ( porțiune rădăcinii care este impantată
în alveolă
● Raportul optimal coroană rădăcinp ar fi de 2:3 , minim1:1
● Se permite un raport mai mare ( coroana mai lungă decît rădăcina) atunci cînd
dinții antagoniști au un paradonțiu deficitar sau este o proteză moilizabilă ( presiunea
pe care o exercită este mai mică).
b. Configurația radix:
● Dinții pluriradiculari – un dinte pluriradicular oferă unn sprijin mai mare decît
unul monradicular
● Radix curbe - o rădăcină cu cubură mai mare în sens mezio-distal este mai
favorabilă decît una dreaptă sau conică
● Radix aplatizate - rădăcină aplatizată în sens mezio-distal are un sprijin mai
bun decît una conică
c. Gradul de impantare în alveolă – gradul de implantare și suprafața rădăcinii
care se agregă de osul alveolar determină stabilitatea dintelui.
- Cu cît rădăcina este mai mult implantată în alveolă, cu atît ea este mai stabilă
- Cu cît mai multe rădăcini are dintele cu atît el este mai stabil
- Cu cît creasta alveolară este mai atrofiată cu atît implantarea este mai slabă
- Cu cît fanta periodontală este mai dilatatăccu atît mobilitatea este mai mare,
dar cu cît mobilitatea este mai mare, cu atît este mai slab suportul pentru proteză
Paradontul dinților antagoniști la fel se examinează pentru că în cazul în care este
afectat, dinții exercită o presiune mai mică asupra punții.
O suprafață mai mare de implantare înseamnă mai multe ligamente, ceea ce oferă o
amortizare mai bună a presiunilor masticatorii.
În unele cazuri cînd se denotă valori protetice mici a dinților limitrofi breșei se
intenționează utilizarea unui dinte adițional drept dinte stîlp pentry a compensa
deficitul de suport apt pentru a face față presiunii masticatorii.
33.Indicii rezinstenței parodontului după Haber.Caracteristica.

34.Argumentarea matematică alegerii dinților stîlpi la tratamentul protetic cu punți


dentare.
Includerea dinților stîlpi în punțile dentare estebazată pe forțele de rezervă
aparadontului.Teoretic se admite ca din 100% aleposibilității funcționale se consumă
50% încondiții normale, iar restu rămân derezervă.Suma coeficienților dinților incluși
încorpul de punte trebuie să fie egală sau maimica ca suma coeficienților dinților
stîlpi.Aceastămetodă matematică poate fi ușor determinată cuajutorul tăblițelor
concepute de Agapov,Oksman.
35. Argumentarea biofuncțională a alegerii Argumentarea biofuncțională a
alegeriidinților stîlpi în punți dentaredinților stîlpi în punți dentare
Principiul biofunțional include restabilireafuncțiilor majore ale
sistemuluistomatognat:
• masticație
• Fonație
• fizionomie.
Aceasta are drept scop restabilirea funcțiilor sistemului stomatognat : funcția de
masticațe, fonație, fizionomice.
Funcția de masticație – dinții stîlpi trebuie să asigure rezistența optimă contra
presiunii masticatorii astfel încît să nu se piardă din eficiența masticatorie tot-o dată
dinții stîlpi trebuie să asgure transmiterea acestor forțe către suportul osos.
Fonația – dinții ftontali trebuie sa asigure f. Fonetică optimă prin volum, dimensiuni și
poziție.
Fizionomia - microproteza care va fi fixată pe diții stîlpi în zonele vizibile trebuie să
aibă aspect estetic
36.Complicațiile posibile în timpul și după prepararea dinților stîlpi la
confecționarea punților dentare.
 Aparitia durerii in cazul prepararii dintilor vitali
 Derapajul instrumentelor abrazive cu traumarea tesuturilor moi
 Deschiderea camerei pulpare
 Traumatizarea dintelui adiacent sau antagonist
 Fractura coroanei dentare
 Paralelism incorect
 Aparitia pulpitei
 Gangrena pulpara
 Necroza pulpara
 Dureri gingivale la patrunderea cu freza subgingival
 Daca dintele este vital si nu s-a confectionat coroane provizorii pot aparea
dureri la stimuli termici(rece,cald)sau alimente (dulce,acru)
 Dureri spontane in special in timpul noptii in cazul dintilor vitali ne vorbeste
despre o inflamatie pulpară.
Profilaxia complicatiilor in timpul si dupa prepararea dintilor stilpi
 Se prepara cu racire si miscari intrerupte pentru a nu supraincalzi dintele.
 Punct de sprijin a mainii pentru a evita derapajul intstrumentelor
 Cunoasterea topografiei camerei pulpare pentru a evita deschiderea acesteia.
 Presiune moderata pentru a nu fractura coroana dentara
 Protectia plagii dentinare in cazul dintilor vitali
37.Metodele menajării plăgii dentinare a dintelui preparat.Metodă propusă de
prof.I.Postolachi.
Din mijloace chimice mai des utilizate sunt nitratul de argint în forma de solutie
apoasă de 30 % sau clorura de Zn de 30-40% ,din lacuri mai des folosite este lacul de
fluor sau lacul celuloid de 5%.
Din mijloace mecanice:coroanele provizorii confectionate din acrilate individual sau
sub forma prefabricată din celuloid,policarbonat sau acrilat,care se fixeaza pe bontul
dintelui slefuit cu ajutorul cimentului zinc-eugenol,zinc-fosfat sau pastei dentina.
38.Complicațiile posibile la obținerea amprentelor la confecționarea punților
dentare și profilaxia lor.
 Deformarea amprentei la îndepărtarea de pecâmpul protetic
 Prezența bulelor de aer sau lipsa materialelor inanumite zone
 Amprentarea insuficientă sau parțială a șanțuluidento-gingival,dinților
antagoniști sau vecini
 Repartizarea neuniforma a materialuluiamprentar pe suprafața cîmpului protetic

Profilaxia
 Respectarea timpului de preparare a materialului
 Respectarea timpului de priza a materialului
 Evitarea mișcărilor lingurii amprentare in timpul prizei
 Uscarea cîmpului protetic pentru evitarea formarii bulelor 
 Utilizarea unei cantități suficiente de material amprentar 
 Presarea suficientă a lingurii pe cîmpul protetic
 Aprecierea corecta a masurii lingurii amprentare.
39. „Ocluzie”. Definiţie. Tipuri.
Termenul de ocluzie derivă de la cuvântul latin „occlusio”
Ocluzia = interdigitaţia dinţilor de pe cele două arcade, maxilară şi mandibulară
Defineşte relaţia dintre toate componentele sistemului stomatognat în cazul funcţiei
normale a acestuia, a disfuncţiilor şi a parafuncţiilor.
Ocluzia - (lat. Occlusio) "fiecare contact a dinților maxilarelor superior și inferior." O
înțelegere modernă a ocluziei include relația dintre dinți, mușchii mastecători și
articulațiile temporomandibulare cu funcție și disfuncție.

Ocluzia- un anumit tip de închidere a arcadelor dentare, care indică poziția maxilarului
inferior, în care un anumit număr de dinți este în contact.

Din punct de vedere practic, pot fi definite 5 tipuri principale de ocluzie statică:
- ocluzia centrică
- anterioară
- posterioară
- laterală dreapta
- laterală stînga

Ocluzia este rezultatul unui proces complex de dezvoltare care constă în trei
evenimente principale:
- creşterea maxilarelor,
- formarea dinţilor şi
- erupţia dentară

Dinamica ocluziei :

- procesul este sub influenţă genetică puternică, dar şi a factorilor funcţionali

- termenul de ocluzie implică atât aspectele statice cât şi cele dinamice

- ocluzia statică se referă la forma, alinierea şi rapoartele dentare intraarcadice şi


interarcadice şi la relaţia dinţilor cu ţesuturile lor de susţinere

- ocluzia dinamică se referă la relaţia de contact a dinţilor în cazul desfăşurării


funcţiilor şi parafuncţiilor

Ocluzia ideală
- interdigitaţia perfectă dintre dinţii superiori şi cei inferiori
- concept teoretic al relaţiilor ocluzale structurale şi funcţionale care include principiile
ideale pe care ocluzia trebuie să le aibă
Ocluzia normală
- relaţia de clasa I molară în ocluzie centrică

Ocluzia fiziologică
- se abate într-un mod sau mai multe de la ideal, dar totuşi este bine adaptată la mediul
respectiv particular, este estetică şi nu prezintă manifestări patologice

Ocluzia funcţională
- interdigitaţia dintre dinţii superiori şi cei inferiori care oferă eficienţa cea mai mare
în timpul mişcărilor mandibulare, în momentul exercitării funcţiilor sistemului
stomatognat
Ocluzia echilibrată
- este ocluzia în care sunt contacte echilibrate la nivelul întregii arcade în timpul
tuturor mişcărilor mandibulare.

40. „Ocluzia centrică”. Definiţie. Caracteristica. Enumeraţi semnele ocluziei


centrice în ocluzia ortognată.
Poziția de ocluzie centrică este o poziție de contact multiplu interdentar maxim dintre
arcadele dentare ce rareori coincide cu intercuspidarea maximă. Pentru realizarea
acestui contact mandibula se deplasează din poziția de relație centrică anterior,
mișcînd în acestă direcție condilii articulari cu 0,1 – 0,15 mm poziționîndu-i la baza
pantei tubercurilor articulari. Astfel de poziționare a mandibulei față de maxilă este
manifestată prin contractarea bilaterală, uniformă și simetrică a mușchilor ridicători,
ce totodată creează condiții favorabile pentru efectuarea actului de deglutiție.
Semnele caracteristice: dentar, articular, muscular și faringoglandular.
Componente-arcadele dentare, ATM,planul ocluzal.
Planul de ocluzie-dacă trasăm o linie convenţională care ar uni cuspizii
vestibulari ai primilor premolari inferiori cu cei distali vestibulari ai
ultimilor molari, obţinem un plan, care în zona fronta lă trece pe marginea
incisivă a incisivilor centrali superiori, primind denumirea de plan de
ocluzie. Datorită curbării arcadelor dentare în plan sagital şi transversal
fiecare dinte se află faţă de planul de ocluzie într-un anumit raport. Aşa, la
închiderea arcadelor dentare în ocluzia centrică, dinţii laterali superiori
întretaie acest plan, iar cei inferiori nu-1 ating. In zona frontală a arcadelor
dentare incisivii centrali şi caninii superiori ating planul de ocluzie, iar cei
inferiori îl întretaie.Prin urmare, acest plan de ocluzie este alcătuit din trei
segmente: unul frontal şi două laterale. S-a constatat că segmentul frontal
este curbat şi paralel cu linia bipupilară, iar cele laterale — cu planul
orizontal Camper, care trece de la spina nazală anterioară şi pînă la centrul
conductelor auditive externe. Migrările dentare pot modifica raportul
dinţilor deplasaţi faţă de acest plan, dereglînd relieful ariilor ocluzale.
Deci, ocluzia centrică fiind statică poate fi definită ca raport dintre arcadele dentare în
plan sagital, transversal și vertical, cînd mandibula ocupă o poziție centrică față de
baza craniului și maxilă. Această singură poziționare anterioară a condililor articulari
în fose articulare, la baza pantei tuberculilor articulari și un contact maxim interdentar,
manifestat de contracția bilaterală, uniformă și simetrică a mușchilor ridicători ce
coincide cu mișcarea de deglutiție.
Semnele de o.c.caracterisice pentru toţi dinţii în ocluzia ortognată. Propunand
pacientului sa inchida cavitatea bucala,in ocluzia centrala prin aplicarea diferitor probe
determinand caracterul contactului dintre fiecare dinte.
Pentru ocluzia ortognata,ca si pentru celelalte tipuri de ocluzii fiziologice,este
caracteristic raportul cand fiecare dinte este in contact cu doi dinti antagonisti- cel
principal si cel secundar.
Fiecare dinte din arcada dentara superioara vine in contact cu omogenul din arcada
dentara inferioara si suplimentar cu cel situat distal ,iar fecare dinte din arcada dentara
inferioara vine in contact cu cel omogen de pe arcada superioarasi suplimentar cu cel
situat median .
La examenul dintilor in zona frontala se va observa ca linia mediana a fetei coincide
cu linia dintre incisivii centrali ai maxilei si mandibulei. Asa situatie creaza un
ansamblu fizionomic simetric.
Al doilea criteriu important este ca dintii frontali superiori acopera fata vestibulara a
dintilor inferiori pana la treimea din dimensiunile lor verticale,ceea ce se egaleaza cu
2-3 mm.
Semnele de o.c caracteristice pentru dinţii frontali în ocluzia ortognată.
La examenul dintilor din zona frontala se va observa ca linia mediana a fetei coincide
cu linia dintre incisivii centrali ai maxilei si mandibulei. Asa situatie creeaza un
ansamblu fizionomic simetric. Al doilea criteriu important este ca dintii frontali
superiori acopera fata vestibulara a dintilor inferiori pina la o treime din dimensiunile
lor verticale, ceea ce se egaleaza cu 2-3 mm. Datorita acestui fapt relatia interdentara
data sau tipul de ocluzie a mai primit denumirea de supraocluzie normala. In asa
pozitie partile incisivale ale incisivilor inferiori vin in contact cu tuberculii palatinali ai
dintilor frontali superiori.
Semnele de o.c.caracteristice pentru dinţii laterali în plan sagital în ocluzia
ortognată.
La examenul dintilor din zonele laterale in sens sagital observam o
manifestare de angrenare dintre cuspizii vestibulari ai dintilor superiori si cuspizii
vestibulari ai dintilor superiori si cuspizii vestibulari ai dintilor inferiori in asa mod
incat fiecare cuspid al dintilor supetiori se incadreaza intre cei doi cuspizi inferiori
astfel o interuspidare maxima in acest plan.
Ca reper Angle a propus raportul in acest sens dintre primii molari, afirmind ca in
conditiile normale cuspidul meziovestibular al primului molar superior este situate
intre cuspizii mezio- si centrovestibular al primului molar inferior. Acest raport a mai
fost numit raport neutru sau cheia ocluziei si a fost propus de autor drept criteriu in
clasificarea anomaliilor de ocluzie. In sfirsit, distalizarea dintilor superiori manifestata
de volumul mai mare ai incisivilor superiori decit al celor inferiori duce la aceea, ca
suprafetele distale ale ultimilor dinti de pe maxilla si mandibular se gasesc in acelasi
plan.
Semnele de o.c. caracteristice pentru dinţii laterali în plan transversal în ocluzia
ortognată. Examinand raportul interdentar in aceste zone ale arcadelor dentare in plan
transversal observam ca pentru acest tip de ocluzie este caracteristic raportul,cand
cuspizii vestibulari ai dintilor superiori ii acopera pe cuspizii amogenilor de pe
mandibula,obligand ca cuspizii vestibulari ai dintilor laterali inferiori sa contacteze cu
santul intercuspidian meziodistal al arcadei dentare superioare . In asa pozitie cuspizii
lingual ai dintilor laterali inferiori ii acopera pe cuspizii dintilor antagonisti superiori,
care sint situati in santul intercuspidian meziodistal al arcadei dentare inferioare. Asa
cuspidare a arcadelor dentare se mai lamureste si prin faptul ca arcada dentara
superioara este mai mare decit cea inferioara datorita inclinarii coroanelor dintilor
superiori spre vestibular, iar a celor inferioari spre oral. Astfel de angrenare
intercuspidiana permite crearea unui contact maximal intre suprafetele ocluzale ale
dintilor.
41.Ocluzia anterioară. Caracteristica.
Ocluzie anterioara-propulsia mandibulei si contactul interdentar al dintilor frontali. In
asa pozitie a mandibulei uneori poate lipsi contactul dintre dinti in zonele laterale ale
arcadelor dentare. Prin urmare, intercuspidarea maxima a arcadelor dentare va lipsi,
condilii articulari ai mandibulei vor fi deplasati anterior si se vor situa undeva pe panta
tuberculului articular, iar muschii mobilizatori nu se vor gasi intr-o stare de contractie
maxima si echilibrata.
42.Ocluzia distală. Caracteristica.
Ocluzia posterioara-apare in caz de deplasare a mandibulei in directia posterioara,
fapt posibil datorita aplicarii unei forte, de exemplu, in momentul determinarii ocluziei
centrice cind medicul apasa pe mentonier in directie distala. Mandibula fiind deplasata
distal,arcada dentara inferioara va contacta ciu cea superioara numai in zonele laterale,
iar condilii articulari vor ocupa in fosele articulare o pozitie distalizata.
43.Ocluzia laterală. Caracteristica.
Ocluzia laterala-poate fi din stinga sau din dreapta, in dependenta de directia
deplasarii mandibulei. La o latero-propulsie mandibulara la stinga, in aceasta zona a
arcadelor dentare, contactul dintre dinti depinde de gradul deplasarii,pe cind din partea
dreapta el va lipsi sau se va crea in citeva puncte,si invers. Totodata se va observa o
asimetrie a liniei dintre incisivii centrali superiori si cei inferiori, iar condilii articulari
vor avea diferita pozitia in fosele articulare in dependenta de directia deplasarii
mandibulei.

44.Definiţie ”Dimensiunea verticală de ocluzie”. Metode de apreciere a


dimensiunii verticale de ocluzie.
Distanta calculata dintre punctul de sub nas si pe menton; calcularea spatiului de
inocluzie in relatiile mandibulare de postura individuala.
DVO-reprezinta inaltimea etajului inferior al fetei, ce este masurat prin distant ce
separa punctual subnazal de proeminenta mentoniera
In pozitia de contact maximal al arcadelor dentare, etajul inferior al fetei reprezinta o
inaltime individuala la fiecare pacient. Contactul maximal dintre arcadele dentare
apare la actul de masticatie si deglutitie la o participare musculara optima.
In edentatia totala, DVO, necesita o redare corecta pentru ca eficienta protezelor sa fie
satisfacatoare.
In cazul edentatului total DVO lipseste insa ramine relative constanta dimensiunea
vertical de repaos fiziologic , care pe parcurs va devein importanta in determinarea
DVO.
Dimensiunea vertical de repaos fiziologic este egala cu DVO+spatial fiziologic de
incluzie (2-3mm).
Pentru determinarea DVO se folosesc doua metode:
1)Metoda antropometrica
2)Metoda anatomofiziologica
Metoda antropometrica- se bazeaza pe masurarea celor trei etaje ale fetei cu ajutorul
compasului APPENRODT-GHERINGHER.
*Pacientul este rogat sa deschida gura maximal iar medical aplica doua puncte
corespunzator, unul pe virful nasului si altul pe menton.
*Fara a schimba pozitia compasului, pacientul inchide gura pina la momentul in care
bratul intermediar va ocupa pozitia pe virful nasului in punctual unde s-a aflat extrema
compasului mare. Aceasta inaltime va corespunde dimensiunii vertical de repaos
fiziologic relative al mandibulei. DVO va fi mai mica cu 2-3mm.
Metoda anatomofiziologica – are la baza date anatomice si fiziologice ale sistemului
stomatognat.
*La edentatul total are loc: prabusirea buzelor, obrajilor, plicile nazolabiale devin mai
pronuntate, barbia se deplaseaza anterior. Deci pentru a determina un calcul correct al
DVO trebuie sa trinem cont de faptul ca buzele trebuie sa se aseze fara tensiune,
comisurile labiale trebuie sa fie putin ridicate, iar plicile nazolabiale nu trebuie sa die
tare exprimate
*tehnica data are urmatoarele etape:
-la baza nasului sip e menton se aplica cite un punct
-se determina distanta dintre aceste doua puncte cu ajutorul riglei, astfel determinindu-
se dimensiunea vertical de repaos fiziologic. DVO se va determina prin miscararea cu
2-3mm din dimensiunea vertical de repaos fiziologic.
-apoi introducem in cavitatea bucala a pacientului sabloanele cu bordure de ocluzie
si rugam pacientul sa inchida gura. Apoi determinam distanta dintre reperele
indicate pe fata. Daca aceasta distant este mai mare sau mai mica se face corectia
prin adaugare sau radere a cerii din contul bordurilor de ocluzie

45.Definiţie „Poziţie neutră a mandibulei faţă de maxilă”. Metode de apreciere.


Starea de echilibru dintre musc.ridicatori si musc.coboritori cind acestea se afla intr-o
stare de relaxare relativ fiziologica,care se individualizraza la nivelul arcadelor dentare
printr-un spatiu de inocluzie egal cu 2-3mm.
Se recomanda pacientului sa se relaxeze lasind ca mandibula, sub influenta gravitatii,
sa ocupe pozitia necesara de maxila.In asa mod se utilizeaza unele teste functionale:
- Wild a propus testul fonetic prin pronuntarea cuvintelor ce contin
fonema „a”; Silvermann-„s”; Robinson-
„f”(mama,casa,soare,sus,fon) sau numaratoarea de la 60 la 70.
- Se mai utilizeaza testul functional al actului de deglutitie-pacientul
i se propune sa efectueze actul de deglutitie dupa ce mandibula
reflector ocupa pozitia de postura, cind spatiu de inocluzie in
mediu egal cu 2-3mm.
- O alta metoda se efectueaza prin masurari,astfel se determina
dimensiunea verticala de postura si a dimensiunii verticale de
ocluzie centrica. Pentru aceasta,se ia un creion chimic,pe treimea
inferioara a fetei in zona proiectarii liniei mediane se noteaza 2
puncte: unul subnazal,altul pe proeminenta mentonului. Se propune
pacientului sa se relaxeze si pozitionam mandibula in relatie de
postura; masurind cu o rigla sau compas distanta dintre punctele
notate,astfel apreciem dimensiunea verticala de postura.
46.Caracteristica poziţiei de postură a mandibulei după Burlui.
Poziţie de Postură a Mandibulei-se caracterizeaza ca o stare de relaxare relativa a
muschilor mobilizatori(mm.ridicatori si coboritori ai mandibulei) cu formarea unui
spatiu interdentar de inocluzie, de 1-6mm la nivelul arcadelor denatre,iar in mediu 2-
3mm.
V. Burlui (1989) determină această poziționare a mandibulei ca «... suma rapoartelor
mandibulocraniene atunci, când mandibula se află în poziție posturală față de craniu
sub efectul echilibrului tonic al musculaturii manducatoare antigravific».
47.Determinarea relaţiilor intermaxilare la prezența și absenţa semnelor ocluziei
centrice și dimensiunii verticale de ocluzie.
Determinarea relatiilor intermaxilare in cazul ocluziei stabile(prima situatie clinica)
In cazul prezentei relatiei mandibulocraniene cu ocluzie stabila,relatiile intremaxilare
si ocluzia centrica nu se vor determina,iar modelele realizate vor fi situate in pozitie
centrica,inregistrind aceasta pozitie si fixindu-se in articulator
 A doua situatie clinica

Cind dintii restanti au pierdut contactul dento-dentar si modelele nu pot fi


pozitionate corect in ocluzie centrica, e necesar de inregistrat aceasta relatie.Pentru
aceasta se folosesc ceara sau material amprentar.Materialul ales se introduce in
cavitatea bucala,aranjindu-l pe partea ocluzala a dintilor lipsiti de contact si apoi
arcadele dentare se aduc in contact.Dupa consolidarea materialului,dispozitivul este
indepartat de pe arcadele dentare si trasferat pe modele.Prin urmare cu ajutorul
acestui dispozitiv modelele sint pozitionate in ocluzia centrica,apoi monatate in
articulator
 In a treia situatie clinica-

Pozitionarea modelelor se poate efectuata cu ajutorul :


a- blocurilor din ghips,materiale termoplastice sau siliconice
b-sabloanelor de ocluzie
Mai frecvent se utilizeaza sabloanele cu bordura de ocluzie.In caz de prezenta macar
a unui contact dentodentar dimensiunea verticala de ocluzie nu se
determina.Aprecierea si inregistrarea relatiilor intermaxilare se va efectua prin
aplicarea unor probe speciale
Consecutivitatea determinarii si inregistrarii relatiilor intermaxilare centrice
1.Etapa de adaptare a sabloanelor cu bordurile de ocluzie:
La maxila sablonul de ocluzie se adpateaza tinind cont de obtinerea curburii
vestibulare a bordurii si a planului de ocluzie
2.Determinarea dimensiunii verticale de ocluzie- sint mai multe metode de
determonare DVO: anatomica, antropometrica si anatomo-fiziologica
Practic insa se foloseste meoda anatomo-fiziologica:
---pentru aceasta pe fata pacientului se noteaza doua puncte,unul la baza nazala,iar
altul pe barbie.Apoi se determina pozitia de postura a mandibulei,inregistrindu-se
distanta dintre puncte.
---dupa asta se adapteaza sabloanele cu bordura de ocluzie prin depunerea sau
taierea cerei,obtinind o distanta dintre cele doua puncte mai mica cu 2-3mm decit
cea a pozitiei de postura
3.Determinarea pozitie neutre a mandibulei sau a relatiiei centrice si fixarea
ei :pentru aceatsa sau propus mai multe metode
a.Deschiderea maximala a gurii si mentinerea ei in aceasta pozitie circa
30sec,dupa aceasta se inchide lent pina se simte saltul inapoi al condilului articular
b. Aplicarea probei fonetice dupa care la inchiderea gurii mandibula se
pozitioneaza neutru
c. Metoda in care pacientului i se propune sa priveasca in departare si sa
realizeze actul de deglutitie,dupa care mandibula capata o pozitia de postura
necesara medicului
d.Se propune relaxarea pacientului si concomitent masarea musculaturii
functionale a fetei
Fixarea mandibulei are loc cu ajutorul unor placute de ceara, sau a rulourilor de
material amprentar(in istorie cu clame de sirma in forma de U) .
 C. Metoda Barrelle - LauritzenC. Metoda Barrelle - Lauritzen

În scopul înregistrării relaţiei centrice, Barrelle recomandă presiunea mandibuleicătre


supero-posterior, practicată cu o singură mână. Policele este aşezat prementonier,
iar indexul îndoit sub menton. Bolnavul este aşezat în fotoliu cu capul sprijinit în
tetieră.Operatorul, aşezat în dreapta şi în faţa subiectului, prinde mentonul acestuia
cu mânadreaptă având indexul îndoit sub menton şi policele prementonier. Realizând
o presiunedirijată spre articulaţia temporo-
mandibulară, el imprimă mişcări de închidere şideschidere, cu amplitudine din ce în c
e mai redusă, urmărind plasarea centrică amandibulei în raport cu craniul .Pentru a
nu realiza compresiunea în articulaţia temporo-mandibulară se recomandă ca pe
măsură ce amplitudinea scade în raza finală a determinării presiunea să se reducă.
Bolnavuleste invitat să păstreze poziţia mandibulo-craniană a primului contact
dentar, după care secontrolează reperele relaţiei centrice. Dacă
reperele articular şi muscular sunt normale, iar contactul dentar inegal, atunci
tulburarea ocluzaiă trebuie îndepărtată pentru a se obţine relaţia centrica.
 Metoda Peter Dawson

 Medicul se află în poziţie aşezat, postero-lateral, ţinând capul pacientului bine


fixatîntre antebraţul stâng şi cutia toracică. Ultimele 4 degete ale ambelor
mâini se aşază submarginea bazilară a mandibulei, fără a exercita presiuni pe
ţesuturile moi ale gâtului, orientândmandibula în sus şi înapoi. Policele
ambelor mâini se aşază prementonier În dreptul sirnfizei,fără a produce
presiuni dureroase pe părţile moi, exefcitând presiune uşor în jos şi
înapoi.Mâinile nu trebuie să fecă presiuni intempestive, mandibula fimd
dirijată uşor către relaţiacentrică. Se imprimă mandibulei mişcări de deschidere
şi închidere, de amplitudine redusă(2-3 mm), invitând pacientul la relaxare şi
colaborare. După părerea autorului, deschiderealargă pune muşchii în tensiune
şi face ca pacientul să se opună mişcării; în cazul unuitrismus strâns, o
amplitudine de deschidere de 1 mm este suficientă pentru reperarearelaţiei
centrice.

Autorul este împotriva contactului dentar în fazele terminale cel puţin  pentru


începutul probei, deoarece interferenţele ocluzale activează spasmele musculare
şiduc la dureri şi imposibilitatea relaxării, deviind mandibula de la relaţia centrică. Se
repetă mişcarea până se simte absenţa oricărei opoziţii din partea pacientului.O
presiune dirijată spre înapoi şi superior face ca mandibula să, basculeze în
jurulinserţiei ligamentare, determinând coborârea condilului în cavitatea
glenoidă. Din această cauză, Peter Dawson recomandă presiunea către superior,
exercitată pe marginea bazilară
amandibulei imediat înaintea gonionului, în timp ce policele ambelor mâini acţioneaz
ă prementonier, către înapoi şi inferior, realizând
astfel o basculare a mandibulei până
cândextremitatea sa superioară şi posterioară se fixează pe inserţia ligamentară şi pa
ntaarticulară a tuberculului temporal anterior
 Reperele ce se traseaza pe bordura de ocluzie
a. Linia mediana se traseaza in directie verticala dupa linia mediana a fetei,cit si
dupa pozitita frenului buzei superioare,daca este situat median

b. Linia caninilor se traseaza de ambele parti ale liniei mediane,la distante


variabile care corespund cu comisurile gurii si reprezinta locul de proiectie a
virfului cuspidului caninului superior

c. Linia surisului este marcata printr=o linie orizontala cu planul de ocluzie,ce


corespunde cu nivelu pina unde se ridica marginea buzei superioare si constituie linia
la care se va situa coletul dintilor frontali superiori
Reperele sint trasate cu ajutorul spatulei, si are importanta la confectionarea corecta
a protezelor mobilizabile.

Determinarea relaţiilor intermaxilare centrice la absenţa ocluziei.

A)
 Multiple contacte dentodentare;
 Ocluzie stabila;
 DVO nemodificata se inregistreaza cu amprenta in ocluzie(blocuri de
ocluzie);

B)
 Contacte dento-dentare in numar redus (1,2);
 Ocluzie instabila;
 DVO cel mai des nemodificat;
 Aparatul ce inregistreaza este sablonul de ocluzie-95% si 5%-blocuri de
ocluzie in dependenta de situatia clinica.

C)
 Lipsa contactelor dento-dentare;
 Lipsa ocluzie;
 DVO micsorat -100% sablonul cu bordura de ocluzie.

48.Metode de înregistrare a ocluziei centrice sau a relaţiilor intermaxilare.


Se foloseste: ceara,materiale amprentare termoplastice,elastice,pasta de oxid de Zn.
Materialul ales se introduce in cavitatea bucala, si se aranjeaza pe ocluzal a dintilor
lipsiti de contact apoi arcadele dentare se aduc in contact de intercuspidare maxima.
Dupa consolidarea materialului, dispozitivul este indepartat de pe arcadele dentare si
se transfera pe modele. Astfel sunt pozitionate in OC apoi sunt montate in articulator
sau ocluzor. Pentru ocluzie instabila pozitionarea modelelor se poate efectua a blocuri
de ghips, materiale termoplastice sau silicon viscos sau sabloane de ocluzie.

49.Puntea dentară din două bucăți. Caracteristica. Avantaje și dezavantaje.


Indicații și contraindicații către utilizare în tratamentul edentației parțiale.
Etapele clinico-tehnice de confecționare.
Puntea dentara din 2 bucati, “proteze fixe lipite” sau “proteze fixe confectionate in
doua etape” reprezinta proteza partial fixa cand elementele de agregrare se
confectioneaza separat de intermediari care ulteriori se vor solidariza.

50.Caracteristica punţilor dentare cu extensie. Clasificarea. Avantaje şi


dezavantaje.
Puntea cu extensie – o punte la care elementele de agregare sunt situate pe o singură
parte a corpului de punte(mezială sau distală), deci aceasta nu are la ambele
extremitati elemente de agregare.
În dependență de poziția corpului față de elementele de agregare există:
 Punte cu extensie meziala(cand corpul de punte este situat mezial fata de
elementele de agregare)
 Punte cu extensie distala(cand corpul de punte este situat distal fata de
elementele de agregare) .
Clasificarea puntilor dentare cu extensie:
a) După materialul din care sunt realizate:
• punți metalice
• punți nemetalice (fizionomice) acrilice sau ceramice
• punți fixe: metalo-acrilice, metalo-ceramice.
b) După aspectul fizionomic:
• punți nefizionomice
• punți fizionomice
• punți parțial- fizionomice
c) După raportul corpului de punte cu creasta alveolară:
• corp de punte cu raport în șa
• corp de punte cu raport în semișa
• corp de punte cu raport tangent linear la maxila
• corp de punte cu raport tangent linear la mandibula
• corp de punte cu raport punctiform
• corp de punte suspendat
Indicatii catre tratamentul cu punti dentare cu extensie:
Distală:
• Pentru un premolar sau molar în extensie la o punte subtotală fixată pe un
număr mare de dinți stâlpi
• În situațiile când arcada dentară antagonistă este scurtată sau este prezentă o
proteză mobilă sau mobilizabilă, Doar în cazul când nu se aplică presiuni
ocluzale mari în masticație și în intercuspidare
• Pentru restabilirea unui singur dinte solidarizat la două elemente de agregare
• Când stâlpii pe care sunt fixate elementele de agregare prezintă coroane
voluminoase cu o foarte bună implantare parodonto-radiculară
• La pacienți tineri cu edentații molare unilaterale ce au hemiarcada opusă
integră.
Mezială:
• absența primului premolar – În calitate de dinți stâlpi se vor folosi PM2 și M1.
În așa situație suparafața ocluzală a extensiei trebuie să prezinte relieful natural
al dintelui absent cu cei doi cuspizi, șanțuri, fosete, pante.
• absența incisivului lateral - Dinții stâlpi vor fi caninul și primul premolar
• Nu se recomandă extensia ce are margine incizală (canin) în locul suprafeței
ocluzale,deoarece va acționa ca un plan inclinat nociv.
Contraindicații către tratamentul cu punți dentare cu extensie:
• La absenta a doi dinti din cauza riscului de suprasolicitarea dinților stâlpi
• Edentațiile terminale
• Parodontopatii
• Resorbții radiculare mai mult de 2/3
Avantajele puntilor dentare cu extensie:
• transmit presiunea ocluzală pe cale fiziologică prin axul lung al dintelui
• restabilesc funcția masticatorie, fonetică, fizionomică
• procesul de masticatâție nu se deosebește de cel efectuat cu dinții naturali
Dezavantajele punților dentare cu extensie:
• În dependență de raportul corpului de punte cu apofiza alveolară nu permit
igienizarea lor corespunzătoare
• Poate avea loc dezlipirea corpului de punte de elementele de agregare și
oxidarea locului de joncțiune
• Parodonțiul dinților-stâlpi va fi supus unei solicitari duble din contul efectului
de pârghie a extensiei; efect parțial compensat de utilizarea a doi dinți stâlpi

51.Alegerea dinţilor stâlpi la planificarea punţii dentare cu extensie.


Alegerea dintilor stalpi este una din cele mai importante etape in planificarea
unei punti dentare. Inainte de a alege dintii stalpi, trebuie sa fim siguri ca, respectivul
caz clinic, are ca indicatie de tratament folosirea puntilor dentare pe dinti
naturali....detalii
Alegerea dintilor stalpi ne va permite sa raspundem la 2 intrebari:
cati dinti stalpi sunt necesari pentru a putea sustine adecvat puntea dentara
care sunt dintii stalpi care se vor folosi pentru sustinerea puntii dentare.
Conditii generale obligatorii:
Pentru a putea fi selectionat ca stalp de punte, un dinte trebuie sa indeplineasca
anumite conditii generale obligatorii.
Sa fie sanatos sau corect tratat
Dintele nu are voie sa prezinte infectii apicale, chisturi sau granuloame netratate. De
asemenea, daca a fost tratat endodontic, obturatia de canal definitiva trebuie sa fie
compacta, continua si pana la varful radacinii.
Aceste aspecte se verifica prin examen radiologic. Daca dintele prezinta afectiuni ce
pot fi tratate, este indicat ca aceste tratamente sa se efectueze inainte de inceperea
lucrarii.
Sa nu prezinte distructii avansate
Uneori, daca coroana dintelui este distrusa, se poate confectiona un pivot dentar. Apoi,
daca se indeplinesc celelalte criterii, puntea va putea fi confectionata folosind ca stalp
acest pivot.
Daca dintele prezinta distructii extrem de avansate, mai ales daca acestea patrund si
subgingival, este mai prudent sa nu se foloseasca acest dinte ca stalp de punte.
Sa nu prezinte mobilitate sau retractie gingivala accentuata
Se accepta un anumit grad de mobilitate mai ales daca puntea va contine multi stalpi.
Se va verifica pe radiografia dentara gradul de resorbtie osoasa din jurul dintelui.
Acesta nu trebuie sa depaseasca 2/3 din lungimea totala a radacinilor.
Conditii specifice fiecarui dinte:
Fiecare dinte va juca un alt rol in sustinerea puntii dentare. De exemplu, dintii
posteriori vor avea un rol mai important in sustinerea puntii datorita marimii mai mari
si a numarului superior de radacini.
"Puterea" cu care fiecare dinte va sustine puntea dentara depinde de mai multi factori
caracteristici fiecarei clase de dinti. Acesti factori pot fi influentati de situatii
patologice sau de inaintarea in varsta.
Numarul de radacini : cu cat este mai mare, cu atat stabilitatea dintelui este mai mare
Lungimea si grosimea radacinilor : cu cat sunt mai mari, cu atat stabilitatea dintelui
este mai mare
Divergenta radacinilor : cu cat radacinile sunt mai divergente cu atat dintele este mai
puternic ancorat in os
Gradul de implantare osoasa : se refera la cantitatea si calitatea osului in care este
implantat dintele
In functie de aceste criterii, fiecare dinte primeste un indice care ne arata cat de mult
ne putem baza pe acesta in sustinerea puntii dentare.
Alegerea dinților stîlpi
La alegerea dinților stîlpi se va lua în considerație topografia breșei,mărimea
breșei,starea parodontului ,prezența și starea dinților antagoniști.
Din punct de vedere biofuncțional , alegerea dinților stîlpi are ca scop restabilirea
integrității arcadei dentare și a funcțiilor de masticație,fonație,deglutiție,fizionomie.
Suma coeficienților dințilot stîlpi trebuie sa fie egală sau mai mare decît suma
coeficienților dinților incluși în corpul de punte.Aceasta se va calcula dupa
Oksman,Agapov.
• În dependență de gradului de atrofie a crestei alveolare,prin intermediul
odontoparodontogramei după Kurleandskii vom determina gradul de rezistență
a fiecarui dinte și vom stabili numărul de dinți stîlpi necesari a fi incluși în
viitoarea lucrare protetică.
52.Biomecanica punţilor dentare cu extensie.
• Distribuţia stresului la o punte cu extensie este invers decât în cazul unei
restaurări cu
elemente de agregare situate mezial şi distal.
• Dinţii stâlpi situaţi mai aproape de extensie sunt supuşi în principal unor
solicitări de compresiune, în timp ce dinţii stâlpi situaţi mai departe de extensie
sunt
supuşi mai ales unor forţe de tracţiune.
• Aplicarea unei forţe la nivelul extensiei solicită dinţii stâlpi prin momente de
basculare şi de torsiune. Pentru optimizarea prognosticului acestui tip de
restaurări, se realizează extensii cât mai scurte şi mai înguste (dar care să
pâstreze stopurile ocluzale), fixate pe un numâr cât mai mare de dinţi stâlpi, în
condiţiile unor rapoarte ocluzale riguros echilibrate
53.Erori posibile la tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare cu extensie.
Profilaxia.
Erori:
• Alegerea dintilor stalpi parodontopatici, cu resorbtie radiculara
• Traumarea țesuturilor moi sau dintilor vecini in timpul prepararii dintilor stalpi
• Prepararea in exces sau prepararea insuficientă a dinților stâlpi
• Amprentarea incorecta a campului protetic
• Nerespectarea raportului praf/lichid precum și a timpului de malaxare

54.Caracteristica punţilor dentare întreg turnate. Tipuri. Avantage și


dezavantage. Cerinţele către puntea dentară întreg turnată.

Ele pot fi :
a)nefizionomice
b)partial fizionomice
c)total fizionomice
55.Indicaţii şi contraindicaţii către tratamentul edentației parțiale cu punţi
dentare întreg turnate.
Contraindicatii:
- Lipsa a mai mult de 1 molar, 2 premolari si 4 incisivi intr-un rand;
-Ocluzie patologica;
-Afectiuni ale parodontiului, forme grave;
-Igiena orala deficitara

56.Aliajele utilizate la confecţionarea punţilor dentare întreg turnate.


57.Particularităţile preparării dinţilor stâlpi la confecţionarea punţilor dentare
întreg turnate.
Tipuri de prag utilizate la prepararea dinților stâlpi
Preparatia coroanei dintelui
Are ca obiectiv obtinerea unei figuri geometrice neretentive in sens cervico -
ocluzal. Coroana proprie a dintelui preparata cu forma caracteristica fiecarui dinte,
este numita „bont dentar”. Configuratia sectiunii transversale la orice nivel se inscrie
in cea a zonei de colet. Trunchiul de con (apropiat de cilindru) cu baza mare orientata
cervical reprezinta forma neretentiva. Fata ocluzala a coroanei dintelui este redusa
aproximativ 1,5mm, cu respectarea morfologiei. Fetele laterale sunt orientate prin
slefuire usor convergente ocluzal, cu aspect plan. Diametrul maxim al preparatiei este
situat gingival.
Tehnici pentru prepararea coroanei dentare
1) Tehnica clasica – utilizeaza instrumentarul abraziv diversificat din punct de
vedere al formelor si dimensiunilor
Instrumentarul este reprezentat de:
· discuri plane, concave, convexe, active pe o fata, pe doua fete sau pe muchie;
· pietre in forma de roata de moara sau carborund (Hetless) sau diamantate de
10mm diametru, fixate la piesa dreapta;
· pietre cilindrice sau con intors diamantate montate la piesa dreapta sau in
contraunghi.
2) Tehnica moderna – utilizeaza instrumente abrazive diversificate din punct de
vedere al formelor si dimensiunilor.
Particularitatile prepararii dintilor stalpi sunt reprezentate de: peretii dintelui se
intalnesc sub un unghi de la 2 la 8 grade, luand forma unui trunchi de con; de pe
suprafata ocluzala se slefuieste 1 mm de tesuturi dure, pastrind forma individuala
anatomica a acesteia, iar de pe suprafetele verticale se slefuieste 0,5-0,8 mm;
formarea unui prag de 0,5- 1 mm pentru imbunatatirea proprietatilor retentive si
indicilor estetici.
Dinti stilpi trebuie sa fie parallel, astfel incat peretii distali bresei edentate sa fie
convergenti, iar peretii limitrofi bresei edentate sa fie divergenti astfel incat sa putem
asigura o axa de insertie corespunzatoare puntii protetice.
Pentru a asigura paralelismul trebuie sa tinem cont de niste reguli:
1. Daca avem un dinte vital si unul devital, atunci dintele vital va ghida axa de
insertie comuna
2. Daca avem 2 dinti devitalizati atunci dintele cel mai putin inclinat va dicta axa
de insertie
3. Daca avem 2 dinti vitali, atunci ambii vor ghida axa de insertie
4. Daca dintele este inclinat <45 grade + devitalizat atunci ii vom corecta axa cu
DCR metallic
Tipuri de praguri :
Prag orizontal in unghi drept – formeaza un unghi de 90 de grade cu axul lung al
dintelui,jonctiunea dintre marginea restaurarii sip rag este de tip “cap la cap”.Se
prepara cu un instrument diamantat cilindric ,sau cilindro-conic cu varful plat
Pragul inclinat sau obtuz – unghiul format de peretele gingival cu peretele axial este
un unghi de 120 de grade. Marginea restaurarii va intalni astfel muchia marginala in
unghi ascutit.
Prag cu bizou – s-a preconizat pentru a acompensa contractia metalului in cursul
turnarii. Prezinta toate avantajele pragului si adaptarea “in manson” la nivelul
bizoului.Marginea subtire a metalului poate fi finisata ceea ce imbunatateste
inchidirea marginala a restaurarii. Bizoul va asigura un unghi al marginii restaurarii
de 30-45 de grade.
Prag excavat (CHANFREIN) – este o terminatie gingivala care formeaza un unghi
obtuz rotunjit in forma de elipsa. Se foloseste o freza cilindro-conica in form de
elipsa.
Chanfrein modificat – propus de catre dr. Masseroni, este un prag rotunjit in forma
de elipsa. Se foloseste o freza cilindrico-conica in forma de elipsa.
58. Particularităţile obţinerii amprentelor la confecţionarea punţilor dentare întreg
turnate. Cerinţele către ele.
Amprenta este copia negativa si fidela a campului protetic.
Amprentele se impart
 in documentare,
 auxiliare si de baza.
In dependenta de tehnica realizarii deosebim:
 amprente realizate intr-un timp;
 amprente realizate in doi timpi,
 amprente de corectare,
 amprente in ocluzie,
 amprente partiale,
 amprente totale.
Amprenta realizata intr-un timp - este obtinuta prin depunerea materialului
amprentar in lingura de amprentare si presarea lui direct pe campul protetic. Aceasta
tehnica poate fi utilizata si la aplicarea a doua materiale amprentare de diferita
consistenta: unul vascos si altul fluid. In acest caz ambele materiale sunt preparate
concomitent: materialul vascos se depune in lingura amprentara, iar materialul fluid
cu ajutorul unei seringi se injecteaza imprejurul dintilor preparati, in asa mod ca sa fie
inglobat in materialul vascos
Amprenta realizata in doi timpi este obtinuta prin realizarea unei amprente intr-un
timp, iar dupa ce este indepartata de pe campul protetic este acoperita de un
material amprentar fluid fiind reintrodusa in cavitatea bucala in faza a doua.
Etapele:
 Alegerea lingurii amprentare;
 Prepararea meterialului de amprentare;
 Depunerea materialului in lingura;
 Introducerea lingurii in cavitatea bucala si presarea materialului pe campul
 protetic, prelucrarea marginilor;
 Indepartarea amprentei de pe cimpul protetic;
 Materialele de amprenta curent utilizatesunt cele elastice de tipul : alginatelor,
siliconilor, si thiocauciucurilor.
ADAUGATOR-Clasificarea materialelor amprentare dupa Postolachi, Birsa.
Exemple.
 Materiale elastice reversibile ( hidrocoloizi reversibili – Gelin, Coltoloid)
 Materiale elastice ireversibile ( hidrocoloizi ireversibili – Stomalgin; elastomeri
de sinteza–Zeta Plus);
 Materiale dure reversibile ( materiale termoplastice –Stomaplast, Ortocor);
Materiale dure ireversibile ( gips, paste din oxid de zinc si eugenol)
59.Etapele clinico-tehnice de confecţionare a punţii dentare întreg turnate. Erori
posibile și profilaxia lor.
Puntile dentare intreg turnate reprezinta o constructie protetica care serveste la
restabilirea integritatii arcadei dentare si suspendarea dereglarilor de functie
provocate de edentatia partiala, constituita din elemente de agregare si corpul de
punte
ETAPELE
1.Clinic – exam diagnostic,Prepararea dintilor stalpi, amprentarea si determinarea
ocluziei centrale, protectia dintilor vitali slefuiti
2.Laborator – Confectionarea modelelor ,daca puntea va fi turnata pe
model,modelele vor fi confectionate din material termo-rezistent(siolit,silamin,iar
daca va fi turnata in afara modelului ultimul se va confectiona din ghips dur sau alt
material rezistent cu bonturi detasabile sau fixe.Modele realizate se vor monta in
aparatul-simulator,se va modela macheta npunti din ceara care va fi inlocuita prin
metal.Dupa turnare puntea se va prelucra si va fi gata de proba.
3.Clinic – Proba puntii in cavitatea bucala,protectia dintilor preparati
4.Laborator – Finisarea si lustruirea puntii
5.Clinic – Proba definitive si cimentarea puntii dentare.
Daca se va realiza o constructive mixta se vor adauga etapele de realizare a
principiului fizionomic(fatetelor
ERORI
• Durearea – se prepara cu anestezie
• temperatura înaltă – ca rezultat al frecării frezei de țesutul dur dentar; cu cât
este mai mare viteza de rotație, diametrul frezei și presiunea asupra dintelui, cu atât
mai repede se mărește temperatura dintelui;
profilaxia : a se prepara cu pauze și răci cu apă;
• factorul traumatic datorită vibrațiilor; cu cât e mai mică viteza și mai mare
granulația frezei, cu atât e mai mare vibrația;
• deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea mult țesut
dentar;
profilaxia : a se controla grosimea de țesut preparat; controlul vizual și utilizarea
frezelor corespunzătoare și a pieselor corecte ( turină pentru smalț, micromotor
pentru dentină )
• necroza pulpară – datorită măririi temperaturii, vibrației excesive sau
traumatizarea în timpul deschiderii camerei pulpare;
profilaxie : racire cu apa
• lezarea gingiei libere – datorită acțiunii traumatice a frezei diamantate;
profilaxie : controlul visual al plagii
• lezarea epiteliului joncțional – datorită manipulării agresive a aței în timpul
îndepărtării gingiei libere;
profilaxie : manipulare acurata si fina .
• supraprepararea (reduceea prea mare a suprafetelor preparate);
• fracturarea bontului;
• hemoragii.
Greseli, accidente si complicatii in slefuirea dintilor.
* Greseli cu consecinte asupra formelor slefuirii
* forme de bont exagerat conicizate, cu consecinte asupra retentivitatii
coroanelor si a integritatii pulpare;
* bonturi cu perimetrul ocluzal mai mare decat cel cervical;
* zone retentive la nivelul coletului – consecinta unei incorecte preparari si finisari
a bontului;
* santuri verticale pe suprafata bontului si la colet, fapt care denota ca
instrumentul de slefuit nu a fost manevrat in miscare continua;
* prepararea coletului pentru coroanele cu patrundere subgingivala, insuficient
de profund efectuata (a nu se confunda cu preparatia escavata unde slefuirea limitei
se face, in mod voit, supragingival);
60. Metodologia verificării relaţiilor: a) elementelor de agregare cu dinţii stâlpi, cu
dinţii vecini, b) corpului de punte cu creasta alveolară, c) puntea dentară cu dinţii
antagonişti.
a)elementelor de agregare cu dinţii stîlpi, cu dinţii vecini:
• Examinarea contactelor elementelor de agregare in zona coletului dintilor-stalpi si
cu dintii vecini depinde de felul microprotezelor si se executa atat la proba
elementelor de agregare cat si proba puntii.

b)corpului de punte cu creasta alveolară:


 Examinarea raportului corpului de punte cu apofiza alveolara cuprinde
controlol spatiul necesar pentru protectia papilei interdentare si se verifica
cu ajutorul sondei in unghi, verificarea niselor pt autocuratire, cat si
incadrarea, puntii in morfologia arcadei respective. Corigirea acestor
contacte se efectueaza prin slefuirea corpului de punte
c)puntei dentare întregturnate cu dinţii antagonişti.
 Examinarea rapoartelor corpului de punte cu dintii antagonisti la nivelul
suprafetelor ocluzale prevede crearea echilibrului ocluzal prin slefuirea
conform conceptiei ocluziei functionale, care cuprinde verificarea
contactelor ocluzale in intercupidarea maximei. La miscarile de propulsie,
de lateralitate, a curbelor ocluzale de comprensare si a dimensiuni verticale
de ocluzie.
Relatii intermaxilare se poate effect cu blocurilor din ghips,materiale termoplastice
sau silicon viscos,sabloanele de ocluzie
Bloc din ghips se effect cind pe arcad dent sunt pastratee 2 sau 3 perechi de dinti
antagonisti cu contacte dentodentare si dimen vertical de ocluzie fara derglari.mat
ales se intod in partile lat ale arcade dent care sunt aduse aceasta in pozitia de
ocluzie centrica ,dupa intarire mat bloc sunt detasate de pe arcadele dent si
transferate pe mdele
61.Punţi dentare acrilice. Caracteristica. Avantage și dezavantage. Indicaţiile şi
contraindicaţiile. Etapele clinico-tehnice de confecţionare.
Puntile dentare fizionomice reprezinta lucrari protetice utilizata in medicina dentare
pentrurefacerea morfologica a coroanelor dintilor absenti sau pentru protectia si
remodelarea dintilor ce ausuferit distructii importante, utilizand la confectionare
material fizionomic (rasini acrilice, ceramica).Utilizate in edentatii partiale in cazul
prezentei breselor intercalate,reduse, intinse, multiple
Indicatii:
 pentru zona frontala a arcadelor dentare edentate unidentar sau cel mult
absenta a doi dinti.
 restaurarea morfologica a dintilor absenti si prevenirea complicatiilor ce pot
surveni in urma pierderii dintilor.
 la restabilirea Functiei estetice
 restabilirea functiei fonetice mai ales in zona frontala
 Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor
 Abraziuni dentare patologice;
 Anomalii de forma, volum, pozitie;
 Defecte ale arcadelor dentare;
 Traume, carii dentare
 Pacienti tineri, dinti cu camera pulpara voluminoasa (pentru a pastra vitalitatea
dintelui)
Contraindicatii:
 ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte
ce nu pot asigura retentia protezei
 In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
 Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare
inadecvata, este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica :
proteze mobile, lucrari pe implanturi.
 Igiena orala nesatisfacatoare
 Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari
protetice pana la remedierea impedimentului.
 Dinti cu mobilitate de gradul 3
 Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
 Dinti cu tratament incorect
 Dinti cu radacini in stadiul de formare
 Procese patologice locale
 Leziuni ale mucoasei bucale
 Boli infectioase,respiratorii,cardiace si psihice
 Afectiuni generale care contraindica anestezia sau slefuitul dintilor
 Exista afectiuni generale care pot contraindica efectuarea acestor manopere.
In aceste situatii, medicul stomatolog va solicita un consult interclinic
 Edentatii cu dinti limitrofi bresei cu coroane clinice foarte joase,cu forte de
rezerva a parodontiului foarte slab.
Contraindicatii absolute:
 Prezenta breselor intinse la copii cind are loc cresterea maxilarelor,in edentatii
terminale.
 In caz de tumori maligne
Etapele de confecţionare a punţilor dentare acrilice.
Metoda clasica:
După metoda clasică, este necesară modelarea din ceară a machetei componentei
fizionomice, apoi ambalarea și realizarea tiparului; acrilatul este preparat prin
amestecarea
monomerului cu polimerul până la obținerea unei mase omogene, după care
urmează faza de
fibre și aluat; când acrilatul are consistența asemănătoare aluatului, se introduce în
tipar,
urmând polimerizarea acestuia
Clinic: examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament,
prepararea dintilor stilpi, amprentarea, determinarea ocluziei, protectia plagii
dentinare;

Laborator: realizarea modelului din gips dur;modelarea machetei viitoarei punti din
ceara; ambalarea machetei puntii in chiuveta pru realizarea tiparului; pregatirea
acrilatului si introducerea lui prin presare in tipar; polimerizarea acrilatului si
dezambalarea coroanei din chiuveta; prelucrarea, finisarea si lustruirea coroanei.
Clinic: Proba punti şi individualizarea reliefului ocluzal,Laborator: Finisarea şi
lustruirea punti
Clinic: Proba definitiva şi cementarea punti pe dintilor stalpi
Metoda moderna:
Tehnica moderna nu prevede modelarea machetei coroanei din ceara si nici
realizarea tiparului. Aceasta tehnica consta in modelarea directa a coroanei din
acrilat prin depunerea succesiva a straturilor pe bontul dentar. Tehnica modelarii
coroanei prevede depunerea acelorasi straturi (bazal, de dentina, de smalt, de colet
si incizal), urmate de polimerizarea lor conform instructiunilor din prospect.
După metoda modernă, nu mai este necesară macheta din ceară, compozitul este
aplicat
direct pe componenta metalică; mai întâi, carcasul este acoperit cu un adeziv
(bonding (1)),
apoi se depun straturile de compozit:
 dentină (5) – masa de bază a componentei fizionomice;
 colet (6) – în zona cervicală; mai închisă la culoare;
 Incizal (4) – în treimea incizală/ocluzală; mai deschis la culoare, mai translucent, mai
transparent;
 Smalț (3) – stratul care acoperă la exterior restaurarea
62.Prepararea dinţilor stâlpi în cazul confecţionării punţilor dentare acrilice.
Metode. Complicații posibile. Profilaxia lor
Dinții stîlpi se aleg în dependență de întinderea breșei, starea țesuturilor dure și a
paradonțiului dinților stîlpi și starea dinților antagonști,
Specificul prepararii consta in:
a) obtinerea unei forme corecte, specifice pentru tipul lucrarii protetice alese
b) obtinerea paralelismului intre axele coronare ale dintilor stalpi astfel incat toate
elementele de agregare sa se aşeze uniform pe dintii-stalpi
Dinti stilpi trebuie sa fie paraleli, astfel incat peretii distali bresei edentate sa fie
convergenti, iar peretii limitrofi bresei edentate sa fie divergenti astfel incat sa putem
asigura o axa de insertie corespunzatoare puntii protetice
Bontul dentar este preparat fara retentii prin slefuirea de la nivelul tuturor
suprafetelor a unui strat uniform al tesuturilor dentare de 1,5-2,0 mm. Bontul
dentar va avea o forma foarte apropiata de cea a cilindrului sau trapezoidala, cu
suprafetele laterale usor convergente ocluzal, sub un unghi nu mai mare de 5-8
grade fata de axul central.
In zona cervicală a coroanei dentare este preparat un prag circular cu o lățime ce
depinde de mărimea diametrului dintelui în această zonă și care constituie 0,3-0,5
mm la dinții cu un volum mai redus și 0,8-1,5 mm la dinții mai voluminoși. Pragul, in
dependență de starea tesuturilor dentare cervicale, poate fi situat supragingival, la
nivelul gingiei sau subgingival, conferindu-i-se diverse forme.
Insa unii autori (E. Gavrilov, V. Kurleandski, L. Ene şi alții) au opinia ca pentru
confecționarea coroanelor din acrilat nu este neapărat necesară realizarea pragului
circular în zona coletului, deoarece marginile coronare se pot prelucra și finisa prin
bizotare, pentru a evita iritarea tesuturilor marginale ale parodontului
COMPLICATII
deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea mult țesut dentar;
profilaxia : a se controla grosimea de țesut preparat; controlul vizual și utilizarea
frezelor corespunzătoare și a pieselor corecte ( turină pentru smalț, micromotor
pentru dentină )
• necroza pulpară – datorită măririi temperaturii, vibrației excesive sau
traumatizarea în timpul deschiderii camerei pulpare;
profilaxie : racire cu apa
• lezarea gingiei libere – datorită acțiunii traumatice a frezei diamantate;
profilaxie : controlul visual al plagii
• lezarea epiteliului joncțional – datorită manipulării agresive a aței în timpul
îndepărtării gingiei libere;
63. Particularităţile de amprentare a câmpului protetic în cazul confecţionării
punţilor dentare acrilice. Materialele utilizate. Complicații posibile. Profilaxia lor
Vom utiliza doar amprente duble,pentru acest tip de lucrare protetica :
# intr-un timp
# doi timpi
Amprenta este copia negativa si fidela a campului protetic.
Amprentele se impart
 in documentare,
 auxiliare si de baza.
In dependenta de tehnica realizarii deosebim:
 amprente realizate intr-un timp;
 amprente realizate in doi timpi,
 amprente de corectare,
 amprente in ocluzie,
 amprente partiale,
 amprente totale.
Amprenta realizata intr-un timp - este obtinuta prin depunerea materialului
amprentar in lingura de amprentare si presarea lui direct pe campul protetic. Aceasta
tehnica poate fi utilizata si la aplicarea a doua materiale amprentare de diferita
consistenta: unul vascos si altul fluid. In acest caz ambele materiale sunt preparate
concomitent: materialul vascos se depune in lingura amprentara, iar materialul fluid
cu ajutorul unei seringi se injecteaza imprejurul dintilor preparati, in asa mod ca sa fie
inglobat in materialul vascos.
Amprenta realizata in doi timpi este obtinuta prin realizarea unei amprente intr-un
timp, iar dupa ce este indepartata de pe campul protetic este acoperita de un
material amprentar fluid fiind reintrodusa in cavitatea bucala in faza a doua.
Etapele:
 Alegerea lingurii amprentare;
 Prepararea meterialului de amprentare;
 Depunerea materialului in lingura;
 Introducerea lingurii in cavitatea bucala si presarea materialului pe campul
 protetic, prelucrarea marginilor;
 Indepartarea amprentei de pe cimpul protetic;
 Materialele de amprenta curent utilizatesunt cele elastice de tipul : alginatelor,
siliconilor, si thiocauciucurilor.
Clasificarea materialelor amprentare dupa Postolachi, Birsa. Exemple.
 Materiale elastice reversibile ( hidrocoloizi reversibili – Gelin, Coltoloid)
 Materiale elastice ireversibile ( hidrocoloizi ireversibili – Stomalgin; elastomeri
de sinteza–Zeta Plus);
 Materiale dure reversibile ( materiale termoplastice –Stomaplast, Ortocor);
 Materiale dure ireversibile ( gips, paste din oxid de zinc si eugenol)
 COMPLICATII-IN TIMPUL AMPRENTARII NU REDA LIMITA PREPARATII ,SUNT
PREZENTE LIPSURI CARE PE MODEL VOR REZULTA CU SURPLUSURI –MODELUL
NU VA REFLECTA CORESPUNZATOR CIMPUL PROTETIC
64.Punţi dentare din materiale compozite. Caracteristica. Avantage și dezavantage.
Indicaţii şi contraindicaţii către utilizare în tratamentul edentației parțiale. Etapele
clinico-tehnice de confecţionare
Se foloseste ca material fizionomic pentru placarea a diferitelor corpur de punte
,acolo unde trat protetic ncesita fizionomie .Compozitul dentar este o rasina sintetica
care se foloseste in special ca material in procesul de obturare .
Indicatii:
 pentru zona frontala a arcadelor dentare edentate unidentar sau cel mult
absenta a doi dinti.
 restaurarea morfologica a dintilor absenti si prevenirea complicatiilor ce pot
surveni in urma pierderii dintilor.
 la restabilirea Functiei estetice
 restabilirea functiei fonetice mai ales in zona frontala
 Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor
 Abraziuni dentare patologice;
 Anomalii de forma, volum, pozitie;
 Defecte ale arcadelor dentare;
 Traume, carii dentare
Contraindicatii:
 ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte
ce nu pot asigura retentia protezei
 In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
 Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare
inadecvata, este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica :
proteze mobile, lucrari pe implanturi.
 Igiena orala nesatisfacatoare
 Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari
protetice pana la remedierea impedimentului.
 Dinti cu mobilitate de gradul 3
 Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
 Dinti cu tratament incorect
 Dinti cu radacini in stadiul de formare
 Procese patologice locale
 Leziuni ale mucoasei bucale
 Boli infectioase,respiratorii,cardiace si psihice
 Afectiuni generale care contraindica anestezia sau slefuitul dintilor
 Exista afectiuni generale care pot contraindica efectuarea acestor manopere.
In aceste situatii, medicul stomatolog va solicita un consult interclinic
 Edentatii cu dinti limitrofi bresei cu coroane clinice foarte joase,cu forte de
rezerva a parodontiului foarte slab.
Contraindicatii absolute:
 Prezenta breselor intinse la copii cind are loc cresterea maxilarelor,in edentatii
terminale.
 In caz de tumori maligne
AVANTAJE-sunt mai dure ca cele acrilice ,mai putin toxice ,un aspect esthetic
superior,mi ieftin ,este mai moale decit portelanul
Dezavantaj-nu nrezistaatit de mult ca cele ceramice,duritatea nu estemare
.Etapele de confecţionare a punţilor dentare din compozite, avantajele lor.
Clinic: examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de
tratament, prepararea dintilor stilpi, amprentarea, determinarea ocluziei,
protectia plagii dentinare;

Laborator: realizarea modelului din gips dur;modelarea machetei viitoarei


punti din ceara; ambalarea machetei puntii in chiuveta pru realizarea tiparului;
pregatirea compozitului si introducerea lui prin presare in tipar; polimerizarea
compozitului si dezambalarea coroanei din chiuveta; prelucrarea, finisarea si
lustruirea coroanei.
Clinic: Proba punti şi individualizarea reliefului ocluzal,
Laborator: Finisarea şi lustruirea punti
Clinic: Proba definitiva şi cementarea punti pe dintilor stalpi
65. Punţi dentare integral ceramice. Caracteristica. Varietăți de mase ceramice
utilizate la confecționarea lor. Avantage și dezavantage. Indicaţiile şi
contraindicaţiile către utilizare în tratamentul edentației parțiale.
Indicatii:
 pentru zona frontala a arcadelor dentare edentate unidentar sau cel mult
absenta a doi dinti.
 restaurarea morfologica a dintilor absenti si prevenirea complicatiilor ce pot
surveni in urma pierderii dintilor.
 la restabilirea Functiei estetice
 restabilirea functiei fonetice mai ales in zona frontala
 Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor
 Abraziuni dentare patologice;
 Anomalii de forma, volum, pozitie;
 Defecte ale arcadelor dentare;
 Traume, carii dentare
Contraindicatii:
• ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte
ce nu pot asigura retentia protezei
• In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
• Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare
inadecvata, este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica : proteze
mobile, lucrari pe implanturi.
• Igiena orala nesatisfacatoare
• Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari
protetice pana la remedierea impedimentului.
• Dinti cu mobilitate de gradul 3
• Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
• Dinti cu tratament incorect
• Dinti cu radacini in stadiul de formare
• Procese patologice locale
• Leziuni ale mucoasei bucale
• Boli infectioase,respiratorii,cardiace si psihice
• Afectiuni generale care contraindica anestezia sau slefuitul dintilor
• Exista afectiuni generale care pot contraindica efectuarea acestor manopere.
In aceste situatii, medicul stomatolog va solicita un consult interclinic
Avantaje= constau in aceea ca portelanul are calitatea de a conferi coroanelor
aspectul natural, prin varietatiile de culori şi nauntele translucide, da posibilitatea de
a imita leziuni de uzura mici de smalt, pete de culoare de etc. Portelanul işi pastreaza
culorile in timp, biologic este bine tolerant de tesuturile cavitatii bucale, este
rezistant la actiunea chimica şi un bun izolator termici, protejand pulpa de actiunea
mediului ambiant şi are o duritate apropiata de cea a smaltului.
Dez= o tehnica compusa compusa la confectionare,provocarea abraziuni dintilor
atgonisti
Varietăți de mase ceramice:
CLASIFICARE:
 Funcție de structură: ceramică cristalină și necristalină
 Funcție de structura atomică: mase ceramice silicate, oxidice și neoxidice
 Funcție de tehnologia arderii: ceramică arsă în atmosferă și ceramică arsă în
vacuum
 Funcție de temperatura sinterizării: MDC sinterizate la temperaturi înalte 1200-
1400 °C, MDC sinterizate la temperaturi medii 1050- 1200 °C, MDC sinterizate la
temperatui joase în vacuum 800- 1050 °C
 Funcție de topografia straturilor: ceramică de miez/opaquer/grund, ceramică
pentru dentină și ceramică pentru smalț
 Funcție de modalitatea de prezentare: pulberi/frite, lingouri prefabricate pentru
prelucrări ulterioare la cald și rece
 Funcție de tehnologia confecționării piesei protetice: ardere pe folia de platină,
metalo- ceramică, dinți artificiali, sisteme speciale
66. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a punţilor dentare integral ceramice.
Complicații posibile. Profilaxia lor
Clinic: examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament,
prepararea dintilor stilpi, amprentarea, determinarea ocluziei, protectia plagii
dentinare;
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; realizarea
matricei din platina pe bontul preparat; depunerea si arderea straturilor de ceramica;
adaptarea puntii pe model
Clinic: proba puntii ceramice in cavitatea bucala;
Laborator: arderea coroanei pentru glazurare;
Clinic: proba finala si fixarea puntii in cavitatea bucala.
Comp • deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea mult
țesut dentar; a se controla grosimea
• de țesut preparat;
• • necroza pulpară – datorită măririi temperaturii, vibrației excesive sau
traumatizarea în timpul deschiderii
• camerei pulpare;
• • lezarea gingiei libere – datorită acțiunii traumatice a frezei diamantate;
• • lezarea epiteliului joncțional – datorită manipulării agresive a aței în timpul
îndepărtării gingiei libere
67. Tipuri și tehnici de preparare a dinţilor stâlpi la confecționarea punţilor
dentare integral ceramice. Complicații posibile. Profilaxia lor.
Dinții stîlpi se aleg în dependență de întinderea breșei, starea țesuturilor dure și a
paradonțiului dinților stîlpi și starea dinților antagonști,
Specificul prepararii consta in:
a) obtinerea unei forme corecte, specifice pentru tipul lucrarii protetice alese
b) obtinerea paralelismului intre axele coronare ale dintilor stalpi astfel incat toate
elementele de agregare sa se aşeze uniform pe dintii-stalpi
Dinti stilpi trebuie sa fie paraleli, astfel incat peretii distali bresei edentate sa fie
convergenti, iar peretii limitrofi bresei edentate sa fie divergenti astfel incat sa putem
asigura o axa de insertie corespunzatoare puntii protetice.
 Prepararea depinde de particularitățile morfologice ale dintelui și de arcada
dentară;
 Se șlefuiește minim 1,5mm de țesut dur (pentru ca coroana ceramică să aibă
grosime suficientă);
 Bontul trebuie să alcătuiască 2/3 din lungimea coroanei clinice (pentru ca
coroana să aibă retentivitate satisfăcătoare);
 Se prepară un prag circular de 0,8-1,2mm; conformația pragului depinde de
dinte: premolarii superiori și incisivii inferiori se prepară cu prag de 0,8mm
numai pe suprafețele vestibulară și orală sau doar pe vestibular;
 Pragul să fie paralel cu marginea gingivală liberă;
 Variante de praguri: prag drept (90grade cu suprafața bontului); prag cu unghi
intern rotunjit (mai puțin stres pentru țesuturile dentare);
 Se prepară sub anestezie și răcire permanentă (pulpa trebuie să se mențină
vitală);
 De pe incizal/ocluzal se șlefuiesc 2mm, de pe vestibular/oral/ proximal – minim
1,5mm.
Consecutivitatea:
 Suprafetele proximale
 Supraf. V-O
 Prep. muchiilor
 Finisarea
 Controlul prep.
1. Supraf. proximale: slefuirea, avansind catre colet, ne vom opri la o distanta de
cca 1,5mm de la papila interdentara schitand din ambele parti praguri cu o
latime 0,25-0,5mm.
Pozitia frezei usor inclinata spre ocluzal/incisal conferindui viitorului bont o conicitate
minima.
2. Supraf. ocluzală: cu o piatra rotunda, roata se va reduce 1,5-2mm.
Slefuirea se va efectua intr-un plan inclinat 45grade spre oral la dintii frontali si spre
vestibular --- inferiori.
3. Supraf. O-V: slefuirea cu pietre-roata, apoi se va utiliza o piatra cilindrica a
carui ax va fi tangent cu suprafata supusa prepararii.
Supraf. incizala/ocluzală--- slefuieste 1,5mm pastrand relieful incisivoocluzal
Intre dintele prep. si antagonist o sa avem un spatiu de inocluzie 1,5mm
Comp= deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea mult țesut
dentar; a se controla grosimea
• de țesut preparat;
• • necroza pulpară – datorită măririi temperaturii, vibrației excesive sau
traumatizarea în timpul deschiderii
• camerei pulpare;
• • lezarea gingiei libere – datorită acțiunii traumatice a frezei diamantate;
• • lezarea epiteliului joncțional – datorită manipulării agresive a aței în timpul
îndepărtării gingiei libere
68. Metode de amprentare la confecţionarea punţilor dentare integral ceramice.
Complicații posibile. Profilaxia lor.
campului protetic.
Vom utiliza doar amprente duble,pentru acest tip de lucrare protetica :
# intr-un timp
# doi timpi
Amprenta este copia negativa si fidela a campului protetic.
Amprentele se impart
 in documentare,
 auxiliare si de baza.
In dependenta de tehnica realizarii deosebim:
 amprente realizate intr-un timp;
 amprente realizate in doi timpi,
 amprente de corectare,
 amprente in ocluzie,
 amprente partiale,
 amprente totale.
Amprenta realizata intr-un timp - este obtinuta prin depunerea materialului
amprentar in lingura de amprentare si presarea lui direct pe campul protetic. Aceasta
tehnica poate fi utilizata si la aplicarea a doua materiale amprentare de diferita
consistenta: unul vascos si altul fluid. In acest caz ambele materiale sunt preparate
concomitent: materialul vascos se depune in lingura amprentara, iar materialul fluid
cu ajutorul unei seringi se injecteaza imprejurul dintilor preparati, in asa mod ca sa fie
inglobat in materialul vascos.
Amprenta realizata in doi timpi este obtinuta prin realizarea unei amprente intr-un
timp, iar dupa ce este indepartata de pe campul protetic este acoperita de un
material amprentar fluid fiind reintrodusa in cavitatea bucala in faza a doua.
Etapele:
 Alegerea lingurii amprentare;
 Prepararea meterialului de amprentare;
 Depunerea materialului in lingura;
 Introducerea lingurii in cavitatea bucala si presarea materialului pe campul
 protetic, prelucrarea marginilor;
 Indepartarea amprentei de pe cimpul protetic;
 Materialele de amprenta curent utilizatesunt cele elastice de tipul : alginatelor,
siliconilor, si thiocauciucurilor.
Clasificarea materialelor amprentare dupa Postolachi, Birsa. Exemple.
 Materiale elastice reversibile ( hidrocoloizi reversibili – Gelin, Coltoloid)
 Materiale elastice ireversibile ( hidrocoloizi ireversibili – Stomalgin; elastomeri
de sinteza–Zeta Plus);
 Materiale dure reversibile ( materiale termoplastice –Stomaplast, Ortocor);
 Materiale dure ireversibile ( gips, paste din oxid de zinc si eugenol)
Comp= IN TIMPUL AMPRENTARII NU REDA LIMITA PREPARATII ,SUNT PREZENTE
LIPSURI CARE PE MODEL VOR REZULTA CU SURPLUSURI –MODELUL NU VA
REFLECTA CORESPUNZATOR CIMPUL PROTETIC
69. Puntea dentară mixtă metalo-acrilică. Caracteristica. Varietăţi. Avantage și
dezavantage
Este reprezentta de lucrari protetice alcatuita din portiunea metalica si una acrilica
,purtind denumirea si de punte mixta ,portiunea metalica (macheta metalica a
punti)poate fi confectionat din 2 bucati nsa in ultimul timp mai dess este reelizat
dintro bucata care include elemtentele de agregare si corpul de punte semifizinomic
sau fizionomic
.Varietăţile punţilor dentare mixte metaloacrilice.
Cu componenta metalica stantata:
sunt de 2 feluri:
1.acrilatul acopera numai corpul puntii,
2.sunt acoperite cu acrilat si corpul de punte sim elementele de agregare

Cu componenta metalica intreg turnata:


- cu elementele de agregare si corpul de punte:
1. semifizionomic(doar partea vestibulara este fetuita cu acrilat)
2. fizionomic(componenta fizionomica acoprea in intregime componenta metalica)
Avantajele şi dezavantajele punţilor dentare metaloacrilice cu componenta
metalică din 2 bucăţi.
Avantaje:
- Transmiterea presiunii ocluzale pe cale fiziologica prin axul lung al dintilor stilpi;
- Restabilirea totala a functiei masticatorii;
- Restabilirea functiei fonetice;
- Sint integrate in scurt timp in functionalitatea sistemului stomatognat;
- Necesita o slefuire usoara a dintilor stilpi;
- Restabilirea aspectului fizionomic si asigurarea unei retentii suficiente dintre acrilat
si metal;
- Costa mai ieftin decit lucrarile ceramice.
Dezavantaje:
- Poate avea loc dezlipirea corpului de punte de elementele de agregare si oxidarea
locului de jonctiune;
- Folosirea aliajelor de lipire pot conduce la aparitia diferentei de potential si deci a
curentilor galvanici;
- Restabilirea partiala a indicilor fizionomici(in cazul puntilor mixte semifizionomice);
- Posibilitatea desprinderii acrilatului;
- Modificarea culorii si necesitatea refacerii dupa doi-trei ani;
Semifizionomic-avant=slefuirea profunda a dintilor stilpi numai din partea
vestib.,caracterul fionomic partial,suspendara vizitei suplimentarea a pacient pentr
adaptarea elemnt de agregare
Dez=restabilirea partial a inicilor fizionomice ,posibilitatea desprinderi
acrialtului,modificareaa cculorii
Fizionomica=avant=restabi;irea aspectului fizionomic si asigura unei retentii suficiete
dintre acrilat si metal,dezv =indicatii limitate ,deoarece reclama prezenta dintilor tilpi
cu coronae inalte si sflefuirea profunda.
70. Punţi dentare metalo-acrilice cu componenta metalică ştanţată. Avantage și
dezavantage. Indicaţii şi contraindicaţii către utilizare în tratamentul edentației
parțiale
avantaje- Transmiterea presiunii ocluzale pe cale fiziologica prin axul lung al dintilor
stilpi;
- Restabilirea totala a functiei masticatorii;
- Restabilirea functiei fonetice;
- Sint integrate in scurt timp in functionalitatea sistemului stomatognat;
- Necesita o slefuire usoara a dintilor stilpi;
- Restabilirea aspectului fizionomic si asigurarea unei retentii suficiente dintre
acrilat si metal;
- Costa mai ieftin decit lucrarile ceramice.
Dezavantaje:
- Poate avea loc dezlipirea corpului de punte de elementele de agregare si oxidarea
locului de jonctiune;
- Folosirea aliajelor de lipire pot conduce la aparitia diferentei de potential si deci a
curentilor galvanici;
- Restabilirea partiala a indicilor fizionomici(in cazul puntilor mixte
semifizionomice);
Modificarea culorii si necesitatea refacerii dupa doi-trei ani
Indicatii:
 restaurarea morfologica a dintilor absenti si prevenirea complicatiilor ce pot
surveni in urma pierderii dintilor.
 Cand pacientul nu isi permite o lucrare ceramica. Pentru a preintampina
consecintele nefaste ale pierderii este foarte importanta restaurarea spatiilor
edentate cat mai repede cu putinta.
 Acesta este motivul pentru care este bine sa se realizeze macar o punte metalo
acrilica, iar in viitor, daca se va putea, se va inlocui cu una ceramica.
 Exista un anumit numar de cazuri ( persoane in varsta, cazuri sociale, persoane
care au in cavitatea bucala doar lucrari metalice, lucrari provizorii etc.)
 Puntea metaloacrilica fizionomica e indicata pentru zona frontala,cind dintii
stilpi au o inaltime necesara pentru slefuirea lor la o adincime de 2,0-2,5 mm.
 !!!Deoarece acrilatul este un material foarte putin rezistent, acesta se pune
doar in partile exterioare, vizibile ale lucrarii si niciodata pe partea ocluzala a
dintelui. Restul coroanei va fi metalica.
 Puntea stantata se indica aproape in orice situatie atat timp cat s-a pastrat cel
putin o treime din inaltimea initiala a coroanei dintelui si in lipsa proceselor
distructive subgingivale.
Contraindicatii:
 la copii si adulti pana la 18-20 ani;
 Distructii avansate ale coroanei dintelui. ;
 Dinti cu tesuturi dure fragile si cind inaltimea si grosimea coroanei naturale nu
ne permite crearea unui bont favorabil pentru fixare.
 ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte
ce nu pot asigura retentia protezei
 In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
 Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare
inadecvata, este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica :
proteze mobile, lucrari pe implanturi.
 Igiena orala nesatisfacatoare
71.Etapele clinico-tehnice de confecţionare a punţilor dentare mixte cu
componenta metalică ştanţată. Erori posibile. Profilaxia lor.
clinic: : examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, prepararea dintelui,
amprentarea, protecția plăgii dentinare, aprecierea relației de ocluzie.
Laborator: confecționarea modelelor şi poziționarea lor în simulatoare; modelarea
machetei coroanei (subdimensionat cu 0,2-0,28mm); realizarea patricei din ghips;
confecționarea patricelor din aliaj uşor fuzibil (una pentru ștanțarea preventivă, a
doua pentru cea definitivă); ştanțarea preventivă şi definitivă;
prelucrarea şi proba coroanei pe patricea (bontul) din ghips.
Clinic: proba coroanei în cavitatea bucală.
Laborator: prelucrarea chimică, finisarea şi lustruirea coroanei.
Clinic: proba definitivă şi cementarea coroanei în cavitatea bucală.
Erorii
Greseli, accidente si complicatii in slefuirea dintilor.
* Greseli cu consecinte asupra formelor slefuirii
* forme de bont exagerat conicizate, cu consecinte asupra retentivitatii
coroanelor si a integritatii pulpare;
* bonturi cu perimetrul ocluzal mai mare decat cel cervical;
* zone retentive la nivelul coletului – consecinta unei incorecte preparari si finisari
a bontului;
* santuri verticale pe suprafata bontului si la colet, fapt care denota ca
instrumentul de slefuit nu a fost manevrat in miscare continua;
* prepararea coletului pentru coroanele cu patrundere subgingivala, insuficient
de profund efectuata (a nu se confunda cu preparatia escavata unde slefuirea limitei
se face, in mod voit, supragingival);
* subminari retentive (praguri accidentale in profunzime), consecinta unei tehnici
gresite in orientarea instrumentelor de slefuit, au drept rezultat o insertie incompleta
si incorecta a coroanei;
* spatiu interocluzal insuficient printr-o reducere prea mica de substanta dentara
la acest nivel.
Accidente posibile in timpul slefuirii:
- durerea, care depinde de sensibilitatea individuala, in cazul dintilor vitali se
foloseste anestezia;
- sectionarea buzei, limbii, planseului sau mucoasei jugale, prin lipsa unui punct
de sprijin ferm al mainii operatorului, greseala care poate determina deraparea
instrumentului de slefuit;
- in raport cu gravitatea leziunii se pot lua masuri ca badijonari cu H⒉O⒉,
compresiuni pentru hemostaza sau sutura chirurgicala;
- deschiderea camerei pulpare, printr-o orientare gresita asupra dimen-siunilor
organului pulpar;
- traumatizarea paradontiului marginal, consecutiva slefuirii, poate sa determine
o lezare a fibrelor subepiteliale, ceea ce duce la retractii cicatriceale sau la aparitia
pungilor gingivale;
- slefuirea din neatentie sau printr-o tehnica gresita a dintelui adiacent – punct de
plecare pentru dezvoltarea unei carii;
- fracturarea coronara a dintelui vecin sau antagonist, prin neatentie sau prin
manevrarea gresita a instrumentelor de slefuit.
Complicatii posibile dupa slefuire:
· pulpita insotita de durerile care apar in scurt timp dupa slefuire. In principiu,
tratamentul consta din extirparea vitala a pulpei, sau in unele cazuri se pot face
tratamente cu substante medicamentoase, cum sunt corticosteroizii.
Sedarea durerilor nu inlatura pericolul afectarii pulpei, indeosebi prin cimentare,
de aceea se recomanda in astfel de situatii sa se aplice coroane de protectie
provizorie cu Calxil, pe o perioada de cateva saptamani, sau in cazul coroanelor
singulare sa se cimenteze cu un ciment neutru. In afara de incercarea de terapie
medicamentoasa se indica extirparea vitala, mai ales atunci cand bontul reprezinta
unul din stalpii unei punti de o intindere mai mare;
· durerea trecatoare, care apare provocata de agenti termici si chimici si cedeaza
in urma aplicarii coroanelor de protectie;
· necroza pulpara tardiva si gangrena pulpara – complicatii ale slefuirii – cu
consecinte asupra integritatii tesuturilor periapicale (parodontite aplicate, cronice si
acute);
72. Puntea dentară metalo-acrilică cu componenta metalică întreg turnată.
Varietăți. Indicaţii şi contraindicaţii către utilizare la tratamentul edentaţiei
parţiale. Etapele clinico-tehnice de confecţionare
Cu componenta metalica intreg turnata:
- cu elementele de agregare si corpul de punte:
1. semifizionomic(doar partea vestibulara este fetuita cu acrilat)
2. fizionomic(componenta fizionomica acoprea in intregime componenta metalica)
Indicatii:
 Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor
 Abraziuni dentare patologice;
 Anomalii de forma, volum, pozitie;
 Defecte ale arcadelor dentare;
 Traume, carii dentare
 Pacienti tineri, dinti cu camera pulpara voluminoasa (pentru a pastra vitalitatea
dintelui)
 datorita faptului ca este mai rezistent decat acrilatul, in unele cazuri se poate
plasa si pe partea ocluzala a dintelui imbunatatind aspectul estetic.
 Compozitul este superior acrilatului si ca rezistenta si ca estetica, are o gama
mai mare de nuante, are o oarecare transluciditate, dar se ataseaza de
scheletul metalic, la fel ca si acrilatul, doar prin legaturi mecanice.
Contraindicatii:
 la copii si adulti pana la 18-20 ani;
 Distructii avansate ale coroanei dintelui. ;
 Dinti cu tesuturi dure fragile si cind inaltimea si grosimea coroanei naturale nu
ne permite crearea unui bont favorabil pentru fixare.
 ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte
ce nu pot asigura retentia protezei
 In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
 Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare
inadecvata, este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica :
proteze mobile, lucrari pe implanturi.
 Igiena orala nesatisfacatoare
 Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari
protetice pana la remedierea impedimentului.
 Dinti cu mobilitate de gradul 3
Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara.Etapele:
1.Clinic – examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament,
prepararea dintilor stilpi,amprentarea,determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor
intermaxilare;protectia dintilor slefuiti;
2.Laborator – realizarea modelelor,fixarea modelelor in simulator,se va modela
macheta puntii din ceara care va fi inlocuita prin metal.Dupa turnare puntea se va
prelucra si va fi gata de proba;
3.Clinic – proba puntii si individualizarea ei,determinarea culorii acrilatului cu cheia
de culori respective,protectia dintilor preparati;
4.Laborator – finisarea si lustruirea puntii metalice: modelarea prealabila a fatetelor
din ceara si inlocuirea ei cu acrilat;
5.Clinic – proba definitiva si cementarea puntii dentare.
73. Tehnica de preparare a dinţilor stâlpi la confecționarea punţilor dentare
metalo-acrilice cu componenta metalică întreg turnată. Instrumente utilizate.
Complicații posibile. Profilaxia lor
 Pregatirea bontului necesita crearea pragului pe suprafata vestibulara care se
va termina la jumatatea suprafetelor proximale.
 Suprafata vestibulara a dintelui este slefuita aproximativ de 2 mm,reiesind din
grosimea componentei metalice de 0,3-0,4 mm si a fatetei de acrilat de 1,5
mm
 Suprafata ocluzala sau marginea incisivala sint slefuite in profunzimea de 2
mm.Prepararea se face cu asigurarea paralelismului dintilor stilpi.
 Instrumente utilizate
 Turbine cu racire,instrumnete diamantat in forma de flacara ,subtire
scurt,,instrumente diamant clindro conic cu virf rontujit
 Complicatii= deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea
mult țesut dentar; a se controla grosimea
 de țesut preparat;
 • necroza pulpară – datorită măririi temperaturii, vibrației excesive sau
traumatizarea în timpul deschiderii
 camerei pulpare;
 • lezarea gingiei libere – datorită acțiunii traumatice a frezei diamantate;
 • lezarea epiteliului joncțional – datorită manipulării agresive a aței în timpul
îndepărtării gingiei libere
74. Amprentarea la confecţionarea punţilor dentare metalo-acrilice cu
componenta metalică întreg turnată. Materiale și tehnici utilizate.
Complicații posibile și profilaxia lor
Vom utiliza doar amprente duble,pentru acest tip de lucrare protetica :
# intr-un timp
# doi timpi
Amprenta este copia negativa si fidela a campului protetic.
Amprentele se impart
• in documentare,
• auxiliare si de baza.
In dependenta de tehnica realizarii deosebim:
• amprente realizate intr-un timp;
• amprente realizate in doi timpi,
• amprente de corectare,
• amprente in ocluzie,
• amprente partiale,
• amprente totale.
Amprenta realizata intr-un timp - este obtinuta prin depunerea materialului
amprentar in lingura de amprentare si presarea lui direct pe campul protetic.
Aceasta tehnica poate fi utilizata si la aplicarea a doua materiale amprentare
de diferita consistenta: unul vascos si altul fluid. In acest caz ambele materiale
sunt preparate concomitent: materialul vascos se depune in lingura
amprentara, iar materialul fluid cu ajutorul unei seringi se injecteaza
imprejurul dintilor preparati, in asa mod ca sa fie inglobat in materialul vascos.
Amprenta realizata in doi timpi este obtinuta prin realizarea unei amprente
intr-un timp, iar dupa ce este indepartata de pe campul protetic este acoperita
de un material amprentar fluid fiind reintrodusa in cavitatea bucala in faza a
doua.
Etapele:
• Alegerea lingurii amprentare;
• Prepararea meterialului de amprentare;
• Depunerea materialului in lingura;
• Introducerea lingurii in cavitatea bucala si presarea materialului pe
campul
• protetic, prelucrarea marginilor;
• Indepartarea amprentei de pe cimpul protetic;
Clasificarea materialelor amprentare dupa Postolachi, Birsa. Exemple.
• Materiale elastice reversibile ( hidrocoloizi reversibili – Gelin, Coltoloid)
• Materiale elastice ireversibile ( hidrocoloizi ireversibili – Stomalgin;
elastomeri de sinteza–Zeta Plus);
• Materiale dure reversibile ( materiale termoplastice –Stomaplast,
Ortocor);
• Materiale dure ireversibile ( gips, paste din oxid de zinc si eugenol)
Comp= IN TIMPUL AMPRENTARII NU REDA LIMITA PREPARATII ,SUNT
PREZENTE LIPSURI CARE PE MODEL VOR REZULTA CU SURPLUSURI –MODELUL
NU VA REFLECTA CORESPUNZATOR CIMPUL PROTETIC
In timpul probei coronei –nu coincide culoarea ,nu are contact cu dinti vecini
75. Puntea dentară mixtă din materiale metalo-compozite. Indicaţii şi
contraindicaţii către utilizare la tratamentul edentaţiei parţiale. Etapele clinico-
tehnice de confecţionare
Indicatii:
• Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor
• Abraziuni dentare patologice;
• Anomalii de forma, volum, pozitie;
• Defecte ale arcadelor dentare;
• Traume, carii dentare
• Pacienti tineri, dinti cu camera pulpara voluminoasa (pentru a pastra vitalitatea
dintelui)
• datorita faptului ca este mai rezistent decat acrilatul, in unele cazuri se poate
plasa si pe partea ocluzala a dintelui imbunatatind aspectul estetic.
• Compozitul este superior acrilatului si ca rezistenta si ca estetica, are o gama
mai mare de nuante, are o oarecare transluciditate, dar se ataseaza de scheletul
metalic, la fel ca si acrilatul, doar prin legaturi mecanice.
Contraindicatii:
• la copii si adulti pana la 18-20 ani;
• Distructii avansate ale coroanei dintelui. ;
• Dinti cu tesuturi dure fragile si cind inaltimea si grosimea coroanei naturale nu
ne permite crearea unui bont favorabil pentru fixare.
• ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte
ce nu pot asigura retentia protezei
• In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
• Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare
inadecvata, este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica : proteze
mobile, lucrari pe implanturi.
• Igiena orala nesatisfacatoare
• Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari
protetice pana la remedierea impedimentului.
• Dinti cu mobilitate de gradul 3
• Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
• Dinti cu tratament incorect
Clinic – examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de
tratament, prepararea dintilor stilpi,amprentarea,determinarea ocluziei centrice
sau a relatiilor intermaxilare;protectia dintilor slefuiti;
Laborator – realizarea modelelor,fixarea modelelor in simulator,se va modela
macheta puntii din ceara care va fi inlocuita prin metal.Dupa turnare puntea se va
prelucra si va fi gata de proba
Clinic: Proba punti şi individualizarea reliefului ocluzal,
Laborator: Finisarea şi lustruirea punti
Clinic: Proba definitiva şi cementarea punti pe dintilor stalpi.
76. Caracteristica punţii dentare metalo-ceramice. Varietăți. Avantaje și
dezavantaje. Indicaţiile și contraindicațiile către utilizare la tratamentul
edentaţiei parţiale.
• sunt scumpe. Sunt construcții protetice fixe compuse dintr-un schelet
metalic și masele ceramice care-l acoperă;
• după suprafața acoperită de ceramică, punțile pot fi semi- sau total
fizionomice;
• carcasul metalic se confecționează din aliaje inobile (crom-cobalt sau crom-
nichel) sau nobile (aliajele care
conțin aur);
• masele ceramice au destinație și calități diferite: opac, dentină, colet, incizal,
ocluzal, enamel;
• scheletul metalic și masele ceramice fac legătură mecanică, chimică și fizică;
• Carcasul metalic este realizat prin turnare sau frezare și constituie un
suport rigid pentru porțelan –
conferindu-i rezistență la fracturare; are grosimea de 0,3-0,4mm;
• masele ceramice conferă esteticul și funcția punții, care pot fi restabilite
până la 100%;
• duritatea maselor ceramice este apropiată de cea a dinților, astfel are loc
uzura uniformă a dinților și a
punții;
• ceramica este un material biocompatibil, iar curenții electrici pot fi evitați
prin acoperirea în totalmente a
scheletului metalic.
• Aliajul din care se confecționează scheletul are o temperatură de topire mai
mare decât cea de ardere a
ceramicii, pentru a preveni topirea suportului în timpul arderii.
• Aliajul trebuie să fie compatibil cu ceramica: să aibă coeficient apropiat de
dilatare și contracție termică.
• Componenta fizionomică este depusă strat cu strat prin pensulare apoi arsă
în cuptorul de ceramică. Ea
are grosimea de 0,6-1mm pe fața vestibulară și de 1,5-2mm pe marginea
incizală/suprafața ocluzală.
2. Indicaţii către tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare metalo-
ceramice.
• edentații mici și medii;
• zona frontală;
• dinți cu parodonțiu sănătos, apt de a suporta presiuni masticatorii;
• dinți stâlpi cu bontul constituind 2/3 din volumul coroanei;
• mobilitate de gradul I;
• lipsa proceselor periapicale;
• lipsa alergiei la aliaje dentare;
• ca element de menținere, sprijin și stabilizare pentru protezele scheletate...
3. Contraindicaţii către tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare
metalo-ceramice.
• vârsta sub 18-20 de ani (camera pulpară mare);
• adulți la care depulparea prealabilă a dintelui implică o serie de riscuri;
• distrucții prea mari ale coroanei (bontul nu va oferi rezistență și retenție);
• țesuturi dure fragile;
• mobilitate dentară de gradul III;
• afecțiuni respiratorii, infecțioase, cardiace etc.
• afecțiuni locale: procese inflamatorii, tumorale, leziuni ale mucoasei;
• leziuni periapicale...
4. Avantajele punţilor dentare metaloceramice.
• mai rezistente și mai durabile ca punțile integral ceramice;
• au cel mai bun estetic dintre toate punțile mixte;
• biocompatibilitatea ceramicii;
• duritatea ceramicii este apropiată de cea a smalțului;
• legătura dintre ceramică și schelet este mai puternică;
• ceramica este stabilă la modofocări de culoare;
5. Dezavantajele punţilor denatre metalo-ceramice.
• se prepară mult țesut dur dentar;
• ceramica este fragilă și se poate fractura la forțe ocluzale prea mari;
• sensibilitatea la cald/rece;

Pregatirea dintilor metalocermice se deosebeste de cea metalica prin faptul ca se va


slefui un strat mare de tesuturi dure cu crearea unui prag cervical de diferite forme.
Prepar dintilor depinde de particulatiati morfologice ale coroanei la fel si de arcada
dentara sup si inf
Lungimea bontului trebuie sa alcatuiasca 2\3 din lungimea coroanei clinic ,suprafata
axiala sa nu fie punt retentive
La colet se prepara un prag circular in unghi fata de axul dintelui cu o latime de 0,8-
1,2 mm justogingival,supra sau subgingival in dependenta de biotip gingival indeal va
fi subgingival ,pragulpoate fi creat nu numai vestibula dar si in celelate zon
Daca facem fara prag se face coreleta ca sa aplicam ceramica pe toata circumferinta
dintelui,daca nu avem posibiliattea (dinti mici,gingia ne este obstacol)
Tipurile de prag realizat în regiunea coletului la prepararea dinţilor stâlpi pentru
confecţionarea
punţilor dentare metalo-ceramice.
Lungimea pragului 0,8-1,2 in dependenta de grosimea microprotezei
Prag in unghi drept (orizontal 90 grade)
Prag concave 50 grade
Prag orizontal bizotat
Prag Obtuz 135 grade
Prag Excavat (sanfer) 135 grade
77.Etapele clinico-tehnice de confecţionare a punţilor dentare metalo-
ceramice. Complicații posibile. Profilaxia lor.
Etapele de confecţionare a punţilor dentare metalo-ceramice.
Clinic: prepararea dinților, amprentarea, determinarea ocluziei centrice; protecția
dinților cu pulpa vie;
Laborator: turnare modelelor, gipsarea lor în simulator în ocluzie centrică,
modelarea machetei din ceară a
carcasului metalic, turnarea carcasului, prelucrarea acestuia;
Clinic: proba carcasului metalic, determinarea culorii ceramicii;
Laborator: condiționarea carcasului (oxidarea, sablarea), aplicarea și arderea
maselor ceramice, adaptarea
punții pe model;
Clinic: proba preliminară a punții;
Laborator: finisarea punții;prin ardere ,iustruire si glazurare ,dupa racier se
probeaza iarasi pe model se individualizeaza dupa ocluzie si dupa forma
anatomica
Clinic: proba definitivă a punții, cimentarea punții pe dinții stâlpi.cu visfat-cement
in cavit bucala
78.Particularităţile de preparare a dinţilor stâlpi la confecţionarea punţilor
dentare metalo-ceramice. Instrumente utilizate. Complicații posibile.
Profilaxia lor.
Forma trunchi de corn,sub unghi de 2-10 grade ,va depinde de volumul dintilor,de
inclinarea dintelui,tpul de proteze,nr de dinti stilp(trebuie sa obtinem paralelismul)
• De pe suprafața vestibulară se șlefuiește un strat din țesuturile dure de aprox.
2mm;
• În zona cervicală este creat pragul cu grosime de 1-1,5 mm;
• Marginea externă a pragului să aibă 90º;
• Înălțimea se reduce cu aprox. 1,5-2,5 mm, în dependență de relațiile de ocluzie;
• Suprafața orală se prepară mai puțin, în dependență de grosimea comp.
metalice;Este foarte important redarea paralelismul dintre dinti stilpi,pragul se face
supra sau sau subgingival in dependenta de caz
Pregatirea dintilor metalocermice se deosebeste de cea metalica prin faptul ca se va
slefui un strat mare de tesuturi dure cu crearea unui prag cervical de diferite forme.
Prepar dintilor depinde de particulatiati morfologice ale coroanei la fel si de arcada
dentara sup si inf
Lungimea bontului trebuie sa alcatuiasca 2\3 din lungimea coroanei clinic ,suprafata
axiala sa nu fie punt retentive
La colet se prepara un prag circular in unghi fata de axul dintelui cu o latime de 0,8-
1,2 mm justogingival,supra sau subgingival in dependenta de biotip gingival indeal va
fi subgingival ,pragulpoate fi creat nu numai vestibula dar si in celelate zon
Daca facem fara prag se face coreleta ca sa aplicam ceramica pe toata
circumferinta dintelui,daca nu avem posibiliattea (dinti mici,gingia ne este
obstacol)
Complicaţiile posibile la prepararea dinţilor stâlpi pentru confecţionarea
punţilor dentare metaloceramice.
pulpita, deschiderea camerei pulpare, șlefuirea dinților vecini, șlefuirea unei
cantități prea mari de țesut dur,
lezarea gingiei, fractura dintelui.

79.Tipuri de prag realizat la prepararea dinţilor stâlpi pentru confecţionarea


punţilor dentare metalo-ceramice. Avantage și dezavantage. Indicații și
contraindicații.

Lungimea pragului 0,8-1,2 in dependenta de grosimea microprotezei


Prag in unghi drept (orizontal 90 grade)
Prag concave 50 grade
Prag orizontal bizotat
Prag Obtuz 135 grade
Prag Excavat (sanfer) 135 grade
pragul se face supra sau subgingival in dependenta de caz, La colet se prepara un
prag circular in unghi fata de axul dintelui cu o latime de 0,8-1,2 mm
justogingival,supra sau subgingival in dependenta de biotip gingival indeal va fi
subgingival ,pragulpoate fi creat nu numai vestibula dar si in celelate zon
Daca facem fara prag se face coreleta ca sa aplicam ceramica pe toata
circumferinta dintelui,daca nu avem posibiliattea (dinti mici,gingia ne este
obstacol)

Exista patru forme de preparare a zonei terminale:


 prag cu bizou;
 Chanfrein;
 cu prag;
 fara prag.
Prepararea cu prag
 Pragul gingival este o suprafata terminala orizontala care formeaza un unghi de
90° cu axul lung al dintelui . Jonctiunea dintre marginea restaurarii si prag este de
tipul „cap la cap'
 . Preparare cu prag gingival pentru o coroana jacket de portelan
 Avantaje:
 - Limita de preparare este precisa, cu vizibilitate buna.
 Ofera tehnicianului suficient spatiu pentru o prelucrare corecta si estetica a
materialului din care se confectioneaza restaurarea.
 Dezavantaje:
 - Prepararea pragului circular impune un sacrificiu mare de tesuturi dure si este
traumatizanta pentru pulpa dentara. . - Cea mai mica imprecizie in
adaptarea restaurarii pe bont determina aparitia unui spatiu in zona de jonctiune
cervicala.
 - Distantarea marginii restaurarii de prag determina refluarea cimentului de fixare.
 Prepararea cu prag gingival (de 0,75-1 mm) este indicata la restaurarile care
realizeaza inchiderea marginala cu ceramica

Prag ocluzal cu bizou in cazul unui bont preparat pentru onlay MOD.
Avantaje:
- Limita prepararii este bine definita.
- La nivelul pragului tehnicianul are suficient spatiu pentru modelarea machetei.
- Bizotarea elimina smaltul nesustinut de la muchia marginala a bontului.
Dezavantaje:
 Este greu de realizat.
 Exista un pericol crescut de lezare a parodontiului marginal in cursul prepararii.
 Impune plasarea marginii restaurarii in santul gingival, pentru a masca colereta
metalica.
 Terminatia bizoului in „muchie de cutit' creaza dificultati in modelarea
marginilor restaurarii.
Pragul cu bizou se indica:
- la cavitatile proximale preparate pentru inlay si onlay;
- la pragul ocluzal al onlayului si al coroanei 3/4 la mandibula;
- cand pragul gingival este deja prezent printr-o carie incipienta sau restaurari
anterioare.

cu instrumente diamantate foarte efilate (freze diamantate “flacara”).


80. Metode de retracţie gingivală la confecţionarea punţilor dentare.
Avantage și dezavantage. Indicații și contraindicații către retracția gingivală.
Complicații posibile. Profilaxia.
fizică cu ață, chimică cu soluții, fizico-chimică cu ață îmbibată în soluții
hemostatice.hemomecanica,fire de retractie ,fire de bumbanc imbibate
(,vasocontrictoare sau astrigente)epinefrina ,sulfat de aluminiu,tehnica firului
dublu,
-metoda MECANICA
-metoda CHEMOMECANICA
-CHIURETAJUL GINGIVAL ROTATIV(GINGIVOROTAJUL)
-metoda ELECTROCHIRURGICALĂ
 Metoda mecanica Cu inele din piele sau cauciuc,adaptarea cervical (20-
40h),asigură lărgirea minimă a şanţurilor gingivale. Fire confecţionate din
acrilat sau metalice, adaptarea cervicăl.
Avantaje(Aaigura largirea minima a santului gingival,nu avecteaza ireversibil
tesuturile,vindecare rapida)
Dezavantaje(timp indelungat de obtinere,inel de cauciuc 20-40 h,inchiderea
santului hingival rapid)
Metoda chemomecanica Obţinearea prin combinarea acţiunii chimice cu
presiunea mecanica (firul de bumbac imbibat in substante astringente).
Substante astrigente
Clorura de aluminiu(>10%)
„ Sulfatul feric
„ Sulfatul dublu de potasiu şi aluminiu
„ Epinefrină racemică 8%(două ori mai eficiente daca înainte de inserarea în şanţ
sunt saturate cu soluţie de clorură de aluminiu).
Avantaje(hemostaza excelenta,pierderea tisulara minima,deplasarea tisulara
minima,timp de actiune lunga)
Dezavantaj(gust neplacut,distructia tisulara la procentaj mai mare de
10%,cresterea TA,coloratia tesuturilor,cresterera ritmului
cardiac(epinefrina)
81. Particularităţile de amprentare a cîmpului protetic la confecţionarea
punţilor dentare metalo-ceramice. Materialele utilizate. Complicații posibile
și profilaxia lor.

Amprente duble .intrun timp (se inj startul 2 si se aplica lingura cu stratul 1)
amprentarea în doi timpi cu mase siliconice sau amprentarea digitală.

. Materiale amprentare. Clasificari. Nominalizari.


I. Rigide si semirigide ireversibile
- Gips ( Ipsos de Paris, Snow White (Kerr))
- polimeri acrilici si fotopolimerizabili ( Duracril special si Duraclor)
- paste ZOE
II. Rigide reversibile (termoplastice)
- compunduri Stents
- gutaperca
- cerurile
- materiale bucoplastice
III. Elastice reversibile (hidrocoloizi agar-agar)
IV. Elastice ireversibile
- hidrocoloizi ireversibili – alginate
- elastomeri de sinteza – polisulfuri, siliconi, polieteri

Materiale:
Clasificare:
1.după natura chimică:
• modele din materiale nemetalice:
o gipsuri:
- alabastru(tip II)
- gipsuri dure(tip III)
- extradure si sintetice(tip IV, V).
o cementuri:
- fosfat oxid de zinc(FOZ)
- silicofosfati.
o materiale compozite:
- materiale poliuretanice,
- rasini epoxidice,
- rasini epiminice cu umpluturi.
• modele din materiale metalice:
 amalgame,
 aliaje usor fuzibile,
 aliaje obisnuite.
2.dupa tehnologia de realizare(dupa modul de depunere al modelului in
amprenta) :
• prin turnare in amprenta :
-gipsuri,
-materiale compozite,
-mase ceramice.
• prin indesare(stupuire)
-amalgame,
- cementuri.

82.Proba punţii dentare mixte metalo-cerahmice în cavitatea bucală. Cerinţe.


Individualizarea reliefului morfo-funcţional a punţilor dentare mixte metalo-
ceramice. Tehnica executării. Individualizarea culorii componentei estetice a
punţii dentare mixte metalo-ceramice

Consecutivitatea efectuarii probei:dup ace se dezenfecteaza se prelucreaza cu alcool


se usuca apoi o inseram in cavitatea bucala
I. axul Insertiasi dezensertii puntii pe dintii stalpi ,verificam daca dintele
coincide ,forma ,culoarea II. Examinarea contactelor elementelo de agregare
cu dintii stalpi la nivelul coletului si spațiul pentru materialul fizionomic.
III. Examinarearaportului corpului de punte cu apofiza alveolara. IV. Examinarea
rapoartelor cu dintii antagonisti la nivelulsuprafetelor ocluzale (prezența spațiului
necesar pentru materialul fizionomic 1,5-2mm)
II. punctele de contact,relatia cu prag ,r de oculzie cu dinti vecini,raportul dintre
marginiea coronara si paradontiului
III. legaturi fizice(fortelor valdervals,la nivelul atomilor frecatura dintre ceramica
si metal,chimice (se bazeaza cu legatura ionocovalenta )si
mecanice(retentivitati invizibila ,in momentul sablarii,cu nisip 270micr pentru
aliajele nobile

Individualizarea reliefului morfo-funcţional a punţilor dentare mixte m/c.


Tehnica executării.
 se face cu freze diamantate !
 se fac cu creionul linii de orientare și cu freza se elimină surplusul de ceramică,
redând marginile vestibuloproximale și la necesitate corectarea unghiurilor
incizivo-proximale la dinții frontali;
 contactele premature sunt șlefuite cu freza diamantată până la obținerea
contactelor uniforme;
 suprafețele proximale deasemenea se șlefuiesc dacă este cazul;
Individualizarea culorii componentei estetice a punţii dentare mixte m/c.
masele ceramice pot fi colorate la necesitate, în acest scop sunt utilizați coloranți
speciali pentru a reda unele
fisuri, pigmentații la dorința pacientului.

83.Care este necesitatea realizării probei definitive a punţilor dentare.


Consecutivitatea realizării. Cerinţele verificării la etapa probei definitive a
punţilor dentare.
se verifica pe model,axul de inser si dezinserctie ,dezinf protezei ,
se verifică cât de bine a fost lustruită puntea,daca nu se ajusteaza se slefuieste cu 8
-12 ,cu freza diamantat cu rug (cu rosu-mediu fin), inserția pe bonturi, contactele și
integrarea în arcadă se verifica raportul cu zonele cervicale ,ocluzal si dinti
adiacenti ,se verifica insertia protezei pe dinti stilpi ,restaurarea punctelor de
contact ,culoarea componentei estetice ,raportul corpului de punte cu creasta
alveolara ,raporturile interocluzale cu dinti antagonisti in o.c si functional.
VIII. Confec protezei se finiseaza prin glazurare in laboratorul de tehnica
dentara ,apoi fixarea pe dinti stilpi in clinica
IX. Se face proba in statica si dinamica,se foloseste hirtie articulara
100,80mic…60..
X.Caninul va fi punctul de reper,fa face miscari de lateralitate(stinga comunica nu
toti dintii)
daca distal comunica sunt interferente patologice ,din cauza abraziunii
84.Complicatiile posibile ce pot aparea dupa fixarea puntii dentare.
Clasificarea. Profilaxia.

După fixarea de durată a protezelor fixe pot apărea mai devreme sau mai târziu
unele complicații/incidente precum:
• senzație de disconfort,( este un simptom care apare destul de frecvent după
fixarea protezei fixe. De obicei este determinată de: prezența unor contacte
premature sau interferențe ocluzale, de inserția într-o poziție inadecvată a
lucrării protetice fixe, de un câmp masticator supradimensionat sau dimpotrivă
micşorat, cu eficiență masticatorie diminuată, de un exces de presiune asupra
țesuturilor de sprijin ale protezei, de arii de contact prea strânse cu dinții
învecinați, de țesuturi gingivale insuficient protejate, de acumularea resturilor
alimentare la nivelul piesei protetice etc.)
• Senzația de presiune poate apare datorită resturilor de ciment rămase:sub
intermediari, în şanturile gingivale şi în ambrazuri, din momentul fixării.
• Sensibilitatea termică. Dacă după un timp de la fixarea protezei persistă
sensibilitate la variații termice la nivelul unui dinte stâlp, aceasta poate fi
determinată şi de o implicație pulpară, un contact prematur sau o zonă terminală
preparată intempestiv neacoperită corect, expusă insultelor mecanice și termice.
Adeseori cu toate că se respectă toate regulile de preparație şi de protezare
provizorie, după fixarea de durată a restaurării, o vreme dinții stâlpi rămân
sensibili la variații termice. De obicei în decurs de 10-15 zile această
sensibilitate dispare.Sunt însă situații când ea se augumentează, apar fenomene
de hiperemie şi chiar pulpite.În aceste cazuri devitalizarea dinților se impune
prin trepanarea restaurării.
• mobilitatea protezei fixe: O proteză parțială fixă se poate mobiliza în
următoarele situații:
deformarea elementelor de agregare,
efectul mişcării de torsiune,
contacte ocluzale disfuncționale,
cimentare incorectă,
solubilizarea cimentului,
procese carioase,
mobilizarea unuia sau mai multor stâlpi prin decompensare
parodontală,
lipsa de retenție a elementelor de agregare prin preparări greşite.

• decompensare parodontală, Retracțiile gingivale şi rezorbțiile alveolare pot


avea loc ca urmare a suprasolicitării dinților stâlpi datorită lungimii breşelor şi
dimensiunii câmpului ocluzal, prin conformarea inadecvată a ambrazurilor,
conturul necorespunzător al elementelor de agregare, prin numărul prea mic al
stâlpilor, la RPF (resturări protetice fixe) cu elemente de agregare ce pătrund
subgingival exagerat şi dincolo de spațiul biologic.

• carii și complicații pulpare la nivelul dinților stâlpi, Leziunile carioase pot


să apară când marginile coroanelor sunt prea scurte sau coroanele sunt
prea largi.
Se mai pot produce datorită unei igiene defectuoase în cazul unei
RPF fără ambrazuri corect conformate.
În general, la pacienți cario-receptivi nu se utilizează coroane
parțiale.
• Leziuni pulpare.
Procesele carioase cu evoluție lentă ce apar sub diferite restaurări
pot provoca atrofii pulpare cu leziuni degenerative de toate tipurile.
O inflamație pulpară latentă poate fi reactivată prin prepararea
necorespunzătoare a dinților stâlpi sau prin acțiunea factorilor
iritanți (lichidul cimentului fosfat de zinc) și datorită malocluziilor
care prin microtraumatismele pe care le generează pot avea efecte
nocive asupra pulpei.

Simptomatologia unei inflamații pulpare poate apărea:


imediat după aplicarea RPF, ca o consecință a unei
preparări traumatizante
sau tardiv datorită complicațiilor cariilor care evoluează sub
restaurări.

• perforarea elementelor de agregare,


• fractura sau dezlipirea intermediarilor protezei fixe, Scheletul metalic al
intermediarilor se poate dezlipi de elementele de agregare (la nivelul
conectorilor) sau fractura din următoarele cauze:
lipirea deficitară a intermediarilor la elementele de agregare
(aliajul de lipit are porozități, iar suprafața destinată lipirii
are dimensiuni foarte reduse);
tehnică incorectă de turnare şi de manipulare a aliajului;
suprasolicitarea protezei parțiale fixe datorită unei breşe
prea întinse.

• fractura sau desprinderea fațetelor,
• lipsa de funcționalitate a construcției protetice etc.

Incidente:
 Descimentările, datorate unor cauze multiple, duc adeseori la compromiterea
RPF (restaurărilor protetice fixe).

Accidentele care se prodục după fixarea de durată a protezei fixe, la nivelul câmpului
protetic sau al restaurării protetice, pot fi preîntâmpinate în mare măsură:

• încă din faza proiectării piesei protetice, prin evaluarea adecvată a terenului,
prin pregătirile preprotetice nespecifice şi specifice făcute corespunzător,
• printr-o realizare tehnică corectă,
• prin măsurile corespunzătoare luate la adaptarea şi fixarea protezei fixe
şi prin instituirea şi păstrarea unei igiene riguroase.

 Nu se reda forma necesara a bontului dentar, luandu-se fie prea mult fie prea
putin din dinte => fie nu este spatiu necesar pentru constructia calitativa a
elementelor de agregare, fie dintele stalp isi pierde din rezistenta;
 Nu se reda paralelismul dintilor stalpi => nu se poate insera puntea;
 Pacientul musca inainte de priza cementului ceea ce poate duce la schimbarea
pozitiei puntii dentare cu ulterioara jena;
 Nu se efectueaza corect proba si la colet fie e lasat spatiu cee ace duce la
acumularea alimentelor, fie marginea elementelor de agregare apasa gingia
provocand ischemia acesteia

85.Indicatii la fixarea temporara a puntilor dentare. Materialele utilizate.


• Motive la fixarea temporara a puntilor dentare
-evaluarea funcţionalităţii
-evaluarea esteticii
-evaluarea retenţiei
-evaluarea adaptării marginale

Lucrarile dentare se cimenteaza provizoriu cand se doreste o perioada de adaptare a


organismului cu acestea sau cand se suspecteaza posibilitatea aparitiei unor
complicatii la dintii situati sub lucrarea dentara. Daca apar asemenea complicatii (de
exemplu o inflamatie pulpara ), se poate indeparta lucrarea fara riscul de a o sectiona,
dupa care se trateaza dintele sau dintii care au dezvoltat complicatiile.

• Cimenturi provizorii care nu fac priză


-permit mici mişcări adaptative ale dinţilor stâlpi
-nu se recomandă folosirea lor pentru coroane solo
-au în componenţa lor vaselină
-puntea trebuie să aibă o bună fricţiune
-2-3 zile
-ex: ciment ZOE – Optow Trial Cement

• Cimenturi provizorii care fac priză


- să permită îndepărtarea lucrării fără afectarea preparaţiilor
- Să fie sedativ cu plaga dentinară
- Să fie uşor de curăţat
- Să nu cauzeze iritaţie pulpară
Ex:
• Cimenturi pe bază de hidroxid de calciu
• Cimenturi pe bază de oxid de zinc fără eugenol
• Cimenturi pe bază de oxid de Zn.
• Eugenol -eugenolul:
-iritant
-cauzează reacţii alergice
-inhibă priza răşinilor acrilice si compozite
Materialele utilizate la fixarea temporară a punţilor dentare.
Se folosesc cimenturile provizorii, acestea se prepara prin amestecul a doua
paste, timpul de prize este scurt. Tipuri: P-cem, Repin (SpofaDental), Temp-
Bond NE (kerr)
 Au o aderenta buna atat la dinte precum si la lucrarile dentare.
 Sunt foarte bine tolerate de tesuturile dentare.
 Lucrarile cimentate provizoriu se indeparteaza foarte usor.
 Se resorb intr-un timp destul de scurt. Din acest motiv, lucrarile dentare
cimentate provizoriu trebuie recimentate definitiv in maxim 3-4
saptamani.
 Au rezistenta scazuta

86.Indicatii la fixarea permanentă a puntilor dentare. Materialele


utilizate.

Indicații la fixarea permanentă a punţilor dentare:


• în cazul lucrărilor bine adaptate; lipsa complicaţiilor din partea dinţilor
stîlpi;
• respectarea criteriilor fizionomice, estetice, ocluzale;
• adaptare marginală corespunzătoare la nivel de colet;
Materialele utilizate la fixarea permanentă a punţilor dentare.
Cimenturi glasionomere speciale pentru lipire. Aceste cimenturi se prepara
prin amestecul unui praf cu un lichid. Timpul de priza primar este de 1-2
minute dar priza definitiva a cimenturilor poate dura pana la 2 zile. Este
motivul pentru care este bine ca lucrarile proaspat cimentate sa fie protejate
la masticatie in primele zile. Proprietatile cimenturilor definitive:
 Au o aderenta foarte buna atat la lucrarile dentare cat mai ales la dintii
naturali.
 Exista specialisti care sustin ca se formeaza o legatura chimicaextrem de
rezistenta intre cimenturile glasionomere si dinte.
 Sunt foarte bine tolerate de tesuturile dentare.
 Au o rezistenta excelenta si nu se resorb in timp. Din pacate, aceasta
rezistenta scade odata cu cresterea grosimii stratului de ciment.
!!!Daca o lucrare dentara are o adaptare precara pe dintii stalpi ( este
prea "larga" ), cimenturile de lipire nu vor putea compensa, decat in
mica masura, acest neajuns. Rolul primordial al cimenturilor de lipire este
de a umple golul ramas intre peretii interiori ai coroanei si dintele slefuit.
In cazul unor lucrari bine adaptate, cimenturile de lipire, prin calitatile pe care
le au, vor creste cu mult stabilitatea acestora
Proprietăţi: -aderenţă sporită atît la lucrările protetice, în special la dinții
naturali; -biocompatibile; -rezistentă crescută; - nu se resorb in timp.
Ex: PermaCem(ciment compomer), Ketac Cem, Adhesor Fine(Ciment fosfat de
zinc), Adhesor Carbofine(Ciment policarboxilat de zinc), Bifix QM(pe bază de
compozit universal), PermaCem Dual(compomer universal)

87.Pregatirea elementelor de agregare si dintilor stalpi catre fixarea


puntilor dentare. Sfaturile si recomandarile pacientului dupa fixarea
puntilor dentare.
Pregatirea elementelor de agregare:
Elementele de agregare sunt piesele care asigura sprijinul puntii dentare. Daca
ne gandim la puntea dentara ca la un pod care face legatura intre 2 structuri,
atunci elementele de agregare ( impreuna cu dintii pe care sunt fixate ) sunt
stalpii acestui pod. Elementele de agregare sunt practic coroane dentare care
sunt atasate puntii. Acestea vor fi cimentate pe dintii special
preparati, asigurand sustinerea corpului de punte
Acestea vor fi pregătite către fixarea pe dintil-stilpi prin:
-verificarea inserţiei elementelor de agregare pe bonturile dinților-stilpi
preparaţi, retentivitatea şi caracterul dezinserţiei;
-verificarea adaptarii ocluzale cît şi marginale la nivel de colet;
-adaptarea prin şlefuire cu freze, lustruire in caz de neregularitati;
-spălare şi degresare;
-aplicarea materialului de cimentare în strat uniform, pe toți pereții coroanei de
înveliş;
Pregatirea dintilor stalpi:
dacă dinții stîlpi au fost protejați cu mijloace mecanice, se eliberează de
materialul de protecţie;
se verifică cu latul sondei suprafețele dentare/ bontului prezenţă rugozitaților;
se izolează, degresează, se usucă usor;
Sfaturile si recomandarile pacientului dupa fixarea puntilor dentare.
• În urma controlului final după cimentarea de lungă durată, medicul dă
pacientului indicații de igienizare individuală, aratând eventual pe un
model cum se utilizează o tehnică de periaj corectă și mijloacele
suplimentare de igienizare.
• *Este normal ca masticaţia şi vorbirea să vă fie modificate o perioadă de
timp, de obicel de ordinul zilelor, mai ales în cazul lucrărilor de
dimensiuni mari. Este de aşteptat să constatati o creştere a secrețiel
salivare, în general cu caracter tranzitoriu.
• Evitaţi să mâncaţi pentru 2 ore minim, astfel încât cimentul să facă priză
în condițil optime. Nu mancați alimente dure (pâine prăjită, bomboane,
seminte, etc) în special dacă este vorba de lucrări protetice confectionate
inclusiv din portelan (se pot fractura). Veți avea nevoie de o perioadă de
adaptare la noul mod în care oclud dințil (~felul in care muşcati). Dacă
practicaţi intensiv sportul, este necesară purtarea unel gutiere ocluzale de
protecţie, pentru a evita dezvoltarea de forte prea mari între arcadele
dentare care pot duce până la decimentarea lucrăril, fracturarea acesteia
şi/sau alte complicații la nivelul oaselor maxilare. Orice aliment, substanță
sau obicel vicios care poate fractura sau clobi dintele natural poate avea
acelaşi efect asupra noilor dumneavoastră restaurări. Evitați pe cât posibil
acadelele, floricelele, alunele, seminţele, gheata, roaderea unghiilor sau a
creloanelor etc.
• Periajul dinţilor şi utilizarea aţei interdentare se fac normal, inclusiv la
nivelul noilor lucrări. Fumatul colorează inestetic dinţii şi restaurările în
maro-gălbui. Vinul roşu, cola, berea, cafeaua, ceaiul şi orice alt aliment
sau lichid colorat pot modifica cromatic dinţii şi noile restaurări. Spălaţi şi
clătiţi bine dinţii după consumarea alimentelor colorate. Dacă după
cimentarea finală, dinţii sunt sensibili la rece sau fierbinte, folosiţi o pastă
de dinţi desensibilizantă şi/sau prezentați-vă pentru o consultație în
cabinetul dentar. Nu luaţi nici un medicament fără recomandarea
medicului.
• Adresare la medicul specialist în cazurile în care ocluzia (felul în care se
ating dinţii între ei) vi se pare modificată şi/sau dureroasă după 7-10 zile
sau în cazul în care persistä mai mult de câteva zile
sensibilitatea/disconfortul la nivelul dinţilor sau zonelor (în cazul
lucrărilor fixe pe implanturi dentare) pe care s-a aplicat lucrarea. Nu uitaţi
să vă prezentaţi periodic pentru control (la fiecare 6 luni maxim sau la o
perioadă adaptată situației clinice) şi igienizare profesională..

88.Caracteristica actiunii fortelor de compresie, tractiune si orizontale


la nivelul puntilor dentare. Caracteristica fortelor orizontale care
actionează asupra puntilor dentare.
Puntile dentare fiind fixate pe dintii stalpi, transmit presiunea masticatoare si
alte forte functionale asupra parodontului. Prin urmare, la alegerea dintilor-stalpi
este necesara cunoasterea cailor si modalitatii de repartizare a presiunilor
masticatorii pe puntea dentara, cat si modul de transmitere a lor la parodont.
Miscarile mandibulei in cadrul actului de masticatie sunt realizate in diferite
planuri si din punct de vedere mecanic pe puntea dentara actioneaza diferite
forte, principalele dintre care sunt: forta de apasare (vertical), forta de tractiune,
fortele orizontale. Actiunea acestor forte depind de miscarile mandibulei,
consistenta alimentelor, geometria puntii dentare si de locul unde este ea fixate.
Fortele de apasare actioneaza certical si in dependenta de gradul de extindere a
puntii,pot fi suportabile si traumatice pentru parodontul d-stilp.Aceste forte
actionind asupra corpului de punte sint preluate de elem de agregare si transmise
parodontului care urmeaza sa le compenseze.
Fortele orizontale actioneaza in timpul miscarilot de masticatie in sens
orizontal pe supraf ocluzale ale dintilor laterali si pe cele vestibulare si orale ale
dintilor frontali. Astfel ele actioneaza in 2 directii:orizontala-sagitala si
orizontala-transversala.
• Deoarece forțele orizontal-sagitale acționează în direcția antero-
posterioară, aplicarea punții dentare în zona frontală necesită
confecționarea corpului de punte în formă de arc.
• Forțele orizontale-transversale acționează în direcția vestibulo-orală:
În zona frontală aceste forțe nu au o acțiune nocivă, datorită punctelor de
contact, pe când în zonele laterale ele acționează mai mult vestibular și
depind de gradul de pronunțare a arcului corpului de punte; cu cât arcul
este mai pronunțat, cu atât acțiunea va fi mai dăunătoare.
De aceia în zonele laterale se recomandă utilizarea corpului de punte
realizat aproape de linia dreaptă situat între elementele de agregare, pentru
ca forțele să-și exercite acțiunea asupra axului lung al dinților stâlp.
Forțele ce acționează asupra punților dentare
Verticale
• Mișcarea de basculare
• Mișcarea de flexiune
Orizontale
Tangențiale
• Mișcarea de răsturnare
Combinate
• Miscarea de torsiune=mișcare de basculare+răsturnare (canin, premolar)

Forţele sistemului stomatognat sunt:


• modulate vectorial (mușchi și A.T.M.)
• modulate scalar (mușchi)
Forţe cu rezultante tangente la arcurile de cerc cu centrul în A.T.M –
în cadrul unui sistem stomatognat echilibrat
89.Simptomele suprasolicitarii dintilor stalpi dupa fixarea puntilor
dentare. Caracteristica. Factorii ce influientiaza rezistenta puntilor
dentare.

Punțile dentare , fiind fixate pe dinții stâlpi,transmit presiunea masticatoare și


alte forțe funcționale (forța de tracțiune , forțele orizontale : sagitală și
transversală ) asupra parodonțului. Prin urmare la algerea dinților stâlpi este
necesară cunoașterea căilor și modalităților de repartizare a presiunilor
masticatorii pe puntea dentară cât și modul de transmitere a lor la parodont.

Pot apărea simptome ca:


• Retracțiile gingivale şi rezorbțiile alveolare pot avea loc ca urmare a
suprasolicitării dinților stâlpi datorită lungimii breşelor şi dimensiunii
câmpului ocluzal, prin conformarea inadecvată a ambrazurilor, conturul
necorespunzător al elementelor de agregare, prin numărul prea mic al
stâlpilor, la RPF (resturări protetice fixe) cu elemente de agregare ce
pătrund subgingival exagerat şi dincolo de spațiul biologic.
• Zonele cervicale sensibile pot fi cauzate de coroanele provizorii cu
margini prea lungi şi/sau purtate o perioadă prea lungă de timp.
• Senzația de presiune poate apare datorită resturilor de ciment rămase:
sub intermediari,
în şanturile gingivale
şi în ambrazuri
din momentul fixării.
• senzație de disconfort,( este un simptom care apare destul de frecvent
după fixarea protezei fixe. De obicei este determinată de: prezența unor
contacte premature sau interferențe ocluzale, de inserția într-o poziție
inadecvată a lucrării protetice fixe, de un câmp masticator
supradimensionat sau dimpotrivă micşorat, cu eficiență masticatorie
diminuată, de un exces de presiune asupra țesuturilor de sprijin ale
protezei, de arii de contact prea strânse cu dinții învecinați, de țesuturi
gingivale insuficient protejate, de acumularea resturilor alimentare la
nivelul piesei protetice etc.)
 prevenirea acestor simptome necesită:
 Obținerea unei forme corecte ;
 Obținerea paralelismului între axele coronare ale dinților-stâlpi astfel încât
toate elementele de agregare să se așeze uniform pe dinții stâlpi .
Asigurarea paralelismului între dinții stâlpi se poate efectua vizual în caz
când sunt folosiți doi sau trei dinți. La includerea unui număr mai mare de
dinți-stâlpi pentru respectarea paralelismului între ei este necesară pregătirea
unor modele de studiu până la prepararea și examinarea lor in paralelograf.
Aceasta ne va da posibilitatea să apreciem cantitatea țesuturilor dure care vor
fi șlefuite pentru a obține acest paralelism între dinții-stâlpi și dacă este
necesară aplicarea unui tratament proprotetic pentru așa tipuri de proteze
dentare .
Redarea paralelismului se poate efectua și prin prepararea dinților-stâlpi în
formă de con cu o înclinație a suprafețelor coroanei către axul logitudinal nu
cu mai mult de 10 grade . Respectarea paralellismului se mai poate realiza cu
ajutorul paralelografelor orale.

Factorii ce influientiaza rezistenta puntilor dentare.

• Rezistenţa vizează asigurarea duratei în timp a funcţionalităţii părţilor


componente ale punţii, inclusiv ale suportului dento-parodontal.
• Rezistenţa dintilor stâlpi : Dinţii aleşi ca stâlpi de punte trebuie să
corespundă criteriilor clinice şi biomecanice prin care li se apreciază
valoarea funcţională.
• Rezistenţa elementelor de agregare: Forţele produse prin contracţia
muşchilor masticatori care se exercită asupra dinţilor se numesc forte
funcţionale ocluzale sau forţe ocluzale. Ele au o valoare relativ constantă
în decursul vieţii în condiţiile unei dentaţii naturale. Valoarea acestor forţe
este mai redusă la pacienţii purtători de proteze totale sau parţiale cu
sprijin muco-osos.
• Forţele funcţionare sunt intermitente, variabile şi modificate de factori
obiectivi şi subiectivi.
• Factorii obiectivi:
 momentul zilei
 natura alimentelor triturate
 suprafata de aplicare a forţelor și zona arcadelor
 unghiul de aplicare a forţelor in raport cu axul dintilor
 de vârsta pacienţilor
• Factorii subiectivi:
 personalitatea
 temperamentul
 starea generală
• Rezistența punților în timp va depinde totuși de:
• 1.Selectarea tipului de tratament (puntea dentară) conform cazului.
 conservarea relaţiilor mandibulo-craniene corecte,
 repoziţionarea normală a mandibulei faţă de craniu atunci când s-au
produs modificări.
• 2.Selectarea corespunzătoare a tipului de punte dentară.
• 3. Selectarea bine gandită a dinților stalpi- dinti cu morfologie
normala ( dimensiune, volum coronar, pozitie, culoare), alegerea facandu-
se in functie de topografia si intinderea edentatiei.
• Indicat ar fi sa se pastreze vitalitatea dintelui, deoarece orice stalp vital are
o rezistenta mecanica sporita si nu prezinta riscul aparitiei proceselor
periapicale.
• evitam sacrificiu de substanta dentara.
• Pentru a evita declansarea sau agravarea inflamatiilor parodontiului
marginal recomandam preparare cu prag.
• Elementele de agregare cu terminatie subgingivala pretind o adaptare
transversala si axiala atenta.
• 4.Prepararea corectă conform regulilor de preparare a dinților stalpi
sub punte dentară fixă.
 Conservarea tesuturilor dentare restante ;
 Asigurarea formei de retentie
• trebuie sa se adapteze intim pe bont pentru a satisface criteriile
functionale, biologice si estetice. Retentia si stabilitatea asigurate de bont
trebuie sa fie mari pentru a se opune fortelor care desprind sau disloca
restaurarea.
• Retentia si stabilitatea depind de forma geometrica a bontului care este
controlata de medic in timpul prepararii dentare.
• Forma de retentie se opune indepartarii restaurarii de-a lungul axei de
insertie sau axei lungi a prepararii dentare;
• Forma de stabilitate previne dislocarea restaurarii de-a lungul unui ax
diferit de axa de insertie, de forte care actioneaza apical sau in directie
oblica; se previne astfel mobilizarea protezei sub influenta fortelor
ocluzale. EA trebuie sa aiba o retentie si o stabilitate mai mare decat
restaurarile unidentare.
• Retentia unei restaurari fixe este conditionata de urmatorii factori:
• a) Intensitatea fortelor;
• b)Geometria bontului;
• - paralelismul sau gradul de convergenta ocluzala ai peretilor axiali
opozanti;
• - marimea suprafetei bontului;
• -numarul posibilelor axe de insertie;
• -zonele de ciment aflate sub influenta fortelor de forfecare;
• - concentrarea de stress la interfata bont-ciment-restaurare.
• c) Rugozitatea suprafetei bontului
• d) Rugozitatea suprafetei interne a restaurarii
• e) Materialul din care este confectionata restaurarea
• h)Tipul fixarii
• g) Grosimea stratului de ciment
• Stabilitate:
• Daca rapoartele ocluzale sunt normale, forta masticatorie este distribuita
uniform la nivelul tuturor dintilor. Cea mai mare parte din aceste solicitari
este transmisa in axul lung al dintilor laterali. Conformarea corecta a
fetelor ocluzale a restaurarii fixe repartizeaza si directioneaza favorabil
solicitarile pe dintii stalpi. Obiceiurile vicioase
• (bruxism, fumarea pipei) da nastere unor forte oblice considerabile.
Asadar, restaurarile fixe trebuie sa reziste atat la solicitarile in ax cat si la
cele oblice.Forma de stabilitate se obtine prin conformarea bontului de asa
natura incat el sa reziste dislocarii restaurarilor. In conditii normale fortele
se exercita in sens apical si dau nastere unor forte de compresiune in
stratul de ciment. Compresiunea conduce mai rar la esecuri decat
forfecarea; directia fortelor trece in interiorul peretului coroanei aceasta
nu basculeaza pentru ca se opune bontul care suporta toate solicitarile.
Dislocarea unei restaurari se realizeaza prin efectul de parghie care
genereaza tensiune si forfecare. In pelicula de ciment. Efectul de parghie
este cauza frecventa a descimentarilor si apare cand directia fortei trece in
afara structurilor de sprijin al dintelui.
• Stabilitatea depinde de urmatorii factori:
• lungimea bontului
• diametru bontului
• convergenta ocluzala a suprafetelor axiale.
• proprietatile fizice ale cimentului.
• Procentul bonturilor care ofera stabilitate este urmatorul:
• 5% incisivi
• 8% canini
• 19 % premolari
• 54 % molari
• Rezistenţa
• trebuie sa fie rezistenta la orice deformare si/sau uzura ce poate sa apara
sub actiunea solicitarilor functionale si /parafunctionale.
• este reprezentată de capacitatea constructiei protetice de a rezista la
forţele exercitate asupra ei şi în timpul exercitării funcţiilor sistemului
stomatognat.
• În estimarea zonelor de maximă solicitare mecanică, este necesară
cuantificarea distribuţiei încărcărilor tensionale în timpul mişcărilor
mandibulare care pot fi realizate prin programarea articulatorului putând
orienta designul structurii de rezistenţă mecanică a punţii chiar din etapa
de edificare a machetei. Rezistenţa mai depinde şi de forma corpului de
punte şi de corecta dimensionare în sens V-O şi C-O care trebuie corelată
cu caracteristicile biomaterialului utilizat.
• Componenta metalică a punţilor dentare mixte, trebuie să asigure
rezistenţa mecanică a construcţiei protetice atât la nivelul elementelor de
agregare cât şi a traveei corpului de punte, oferind şi spaţiul necesar
pentru componenta estetică.
• La calitatea mecano-fizică şi compatibilitatea biologică a componentei
metalice concurează caracteristicile aliajelor dentare utilizate, tehnologia
de prelucrare, metodele şi tehnicile de realizare: din elemente separate
solidarizate prin sudură sau lipire sau prin tehnica monolit.
• Designul componentei metalice a elementelor de agregare şi a corpurilor
de punte mixte, corelat cu tehnologia de realizare şi rezultatele clinice
constituie o preocupare majoră a practicienilor.
• Pentru a asigura rezistenţa în masticaţie, faţa ocluzală se realizează din
materiale rezistente la abrazie. Rezistenţa la forţele de presiune se asigură
prin orientarea diametrului maxim (C-O) în sensul acţiunii forţelor.
• Rezistenta structurala poate fi asigurata printr-o:
• preparare corecta a dintelui
• prin adaugarea unor structuri de intarire
• alegerea judicioasa a designului zonei terminale a bontului
• materialul din care se confectioneaza.
• Integritate marginala;
• O proteza fixa se mentine in mediul bucal daca marginile sale se
adapteaza intim la limita terminala a preparatiei;
• configuratia zonei terminale conditioneaza atat forma si grosimea
marginilor restaurarii cat si adaptarea transversala a acestora. La ora
actuala restauratrile pot fi realizate cu o precizie mare pe bont. O
dehiscenta marbinala de 50 microni se accepta. Daca sunt deficiente mai
mari la nivelulu inchiderii marginilor apare fracturarea si dizolvarea
cimentului cu retentionarea consecutiva de placa bacteriana. Apreciem
inchiderea marginala prin examen radiografic inainte de cimentare sau cu
o sonda dentara cu varf ascutit. Pentru ca adaptarea sa fie cat mai corecta,
limitele cervicale ale prepararii trebuie sa fie foarte precise, reproductibile
si vizibile clar pe modelul de lucru.
• Amprentarea campului protetic cat mai fidel ce va favoriza
efectearea lucrarii protetice in laborator.
• Stabilirea axei de inserție și dezinserție a lucrării protetice.
• Respectarea regulilor de cimentare.
• Factori generali- lipsa afecțiunilor generale ce poate influența negativ
lucrarea protetică.

90.Complicatiile posibile la etapele tratamentului protetic cu punti
dentare si profilaxia lor.
Accidente posibile în timpul şlefuirii:
 durerea, care depinde de sensibilitatea individuală, în cazul dinţilor vitali
se foloseşte anestezia;
 secţionarea buzei, limbii, planşeului sau mucoasei jugale, prin lipsa unui
punct de sprijin ferm al mâinii operatorului, greşeală care poate determina
deraparea instrumentului de şlefuit; în raport cu gravitatea leziunii se pot
lua măsuri ca badijonări cu apă oxigenată, compresiuni pentru hemostază
sau sutură chirurgicală;
 deschiderea camerei pulpare, printr-o orientare greşită asupra
dimensiunilor organului pulpar;
 traumatizarea paradonţiului marginal, consecutivă şlefuirii, poate să
determine o lezare a fibrelor subepiteliale, ceea ce duce la retracţii
cicatriceale sau la apariţia pungilor gingivale;
 şlefuirea din neatenţie sau printr-o tehnică greşită a dintelui adiacent –
punct de plecare pentru dezvoltarea unei carii;
 fracturarea coronară a dintelui vecin sau antagonist, prin neatenţie sau
prin manevrarea greşită a instrumentelor de şlefuit.
Complicaţii posibile după şlefuire:
 pulpita însoţită de durerile care apar în scurt timp după şlefuire. În
principiu, tratamentul constă din extirparea vitală a pulpei, sau în unele
cazuri se pot face tratamente cu substanţe medicamentoase, cum sunt
corticosteroizii.
 Sedarea durerilor nu înlătură pericolul afectării pulpei, îndeosebi prin
cimentare, de aceea se recomandă în astfel de situaţii să se aplice coroane
de protecţie provizorie cu Calxil, pe o perioadă de câteva săptămâni, sau
în cazul coroanelor singulare să se cimenteze cu un ciment neutru. În
afară de încercarea de terapie medicamentoasă se indică extirparea vitală,
mai ales atunci când bontul reprezintă unul din stâlpii unei punţi de o
întindere mai mare;
 durerea trecătoare, care apare provocată de agenţi termici şi chimici şi
cedează în urma aplicării coroanelor de protecţie;
 necroza pulpară tardivă şi gangrena pulpară – complicaţii ale şlefuirii – cu
consecinţe asupra integrităţii ţesuturilor periapicale (parodontite aplicate,
cronice şi acute);
 fractura bontului coronar, consecinţa lipsei de consolidare mecanică, în
special a dinţilor monoradiculari depulpaţi
Greşeli, accidente şi complicaţii în şlefuirea dinţilor.
Greşeli cu consecinţe asupra formelor şlefuirii :
 forme de bont exagerat conicizate, cu consecinţe asupra retentivităţii
coroanelor şi a integrităţii pulpare;
 bonturi cu perimetrul ocluzal mai mare decât cel cervical;
 zone retentive la nivelul coletului – consecinţa unei incorecte preparări şi
finisări a bontului;
 şanţuri verticale pe suprafaţa bontului şi la colet, fapt care denotă că
instrumentul de şlefuit nu a fost manevrat în mişcare continuă;
 prepararea coletului pentru coroanele cu pătrundere subgingivală,
insuficient de profund efectuată (a nu se confunda cu preparaţia escavată
unde şlefuirea limitei se face, în mod voit, supragingival);
 subminări retentive (praguri accidentale în profunzime), consecinţa unei
tehnici greşite în orientarea instrumentelor de şlefuit, au drept rezultat o
inserţie incompletă şi incorectă a coroanei;
 spaţiu interocluzal insuficient printr-o reducere prea mică de substanţă
dentară.
Cauze
 calitatea precară a materialelor;
 deficienţe clinice - şlefuiri excesive cu conicizări sau insuficiente;
 cimentări deficitare (fără uscare);
 pregătire preprotetică incorectă şi malocluzii;
 nerespectarea instrucţiunilor medicului.
Reparaţii posibile
 coroana perforată se obturează folosind compozit sau amalgam;
 faţetele desprinse se fixează de ex. cu Duracril;
 faţetele pierdute se refac cu compozit sau indirect în laborator;
 recimentare.